Istorie & Politologie

Biografia, tacticile, strategiile si experientele de lupta ale celor mai mari comandanti din al Doilea Razboi Mondial

Walther Model a fost cel mai tanar Generalfeldmarschall din Wehrmacht (armata germana) in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial si comandantul favorit al lui Adolf Hitler. A fost un lider dur si tenace, mai ales in defensiva, si s-a bucurat de multa apreciere in cariera sa exceptionala. Model a marcat cu adevarat anii din urma ai razboiului, cand deja timpul se scurgea implacabil pentru cel de-al Treilea Reich, iar el era mutat de pe un front in prabusire pe altul, reusind sa stabilizeze temporar situatia. Model a primit porecla 'Pompierul lui Hitler' si merita sa fie recunoscut ca unul dintre cei mai mari comandanti defensivi din istoria militara moderna, asa cum o demonstreaza volumul de fata.

Cum a aparut legatura dintre inima si iubire? Cum a devenit inima simbolul suprem al iubirii si cum a evoluat acesta in decursul timpului, din vremea Scripturilor pana in era emoticoanelor din social media? De ce este inima cel mai cunoscut simbol din lume?

Pictura, literatura, teatrul sau teologia ultimelor doua milenii ofera, separat si impreuna, un raspuns fascinant si deschid noi posibilitati de a privi emotia umana suprema. Marilyn Yalom paseste cu atentie intr-un muzeu nesfarsit, unde redescopera indragostiti si povesti celebre sau uitate, mergand din Egiptul antic pana in era Facebook-ului. Zei, sfinti, trubaduri, amanti si printi sagetati de Cupidon prind viata intr-o revizitare inedita a nesfarsitei istorii a iubirii. 

Premiul pentru cea mai buna carte de istorie acordat de The Society of Military History

Om cu o vointa de nezdruncinat si extrem de energic, Gheorghi Jukov a condus armata sovietica in toate momentele de cotitura ale celui de-al Doilea Razboi Mondial. El este cel care a impiedicat armata germana sa cucereasca Leningradul in septembrie 1941, cel care a dirijat apararea Moscovei in octombrie 1941, cel care a condus Armata Rosie in marsul ei spre Berlin si a acceptat in mod oficial capitularea neconditionata a Germaniei in primavara anului 1945. Dupa razboi, Jukov a avut un rol de seama in sfera geopoliticii. In calitate de ministru al apararii in epoca Hruciov, a fost unul dintre arhitectii strategiei militare sovietice in timpul Razboiului Rece. Considerat de occidentali drept un erou popular, fiind singurul general sovietic care a aparut pe coperta revistei Time, Jukov a intrat adeseori in conflict cu autoritatile comuniste. Acuzat pe nedrept de lipsa de loialitate fata de regim, a fost exilat de doua ori, iar numele i-a fost sters din istoria oficiala a propriei tari. Lasand la o parte exagerarile datorate cultului personalitatii lui Jukov, autorul combate multe dintre miturile care s-au nascut in jurul vietii si carierei sale si prezinta lucruri inedite despre relatiile acestuia cu Stalin, Hruciov si Eisenhower.

Pe langa faptul ca ii va captiva, cum este si firesc, pe cei interesati de istoria militara, aceasta carte ofera informatii ample despre felul in care se lucra si se supravietuia pe timpul lui Stalin si al lui Hruciov. Avem in fata povestea scrisa cu pricepere a unui om extraordinar, care a trait in vremuri extraordinare. - Evan Mawdsley, BBC History Magazine

Roberts ii face, in mare masura, dreptate maresalului Jukov [...] in aceasta iscusit scrisa si temeinic documentata lucrare, care ii va bucura nu doar pe specialisti si pe cei pasionati de istoria celui de-al Doilea Razboi Mondial, ci si pe un cerc larg de cititori. - History Today

După prăbușirea regimurilor comuniste de tip sovietic, lumea a fost dramatic influențată de SUA, noua superputere, iar sistemul internațional a intrat în epoca unipolarității. Vechii jucători, regrupați, duc o altfel de politică expansionistă, cu arme noi, conectate la o eră digitală ofertantă. Volumul analizează tocmai acele procese, clivaje și conflicte care au dus la războaie culturale, civile, religioase sau armate. Războaiele prezentului sînt nonideologice sau de tip fundamentalist, economic, (pseudo)izolaționist și nu se vor mai încheia cu împărțiri teritoriale sau tratate de pace. Miza viitorului nu va mai fi legată de cea mai puternică economie sau de cel mai mare buget militar, ci de cine va reuși să-și impună pe plan internațional regulile și valorile, de principiul autodeterminării statelor, bazat pe liberul schimb, pe democrație și pe controlul armamentului. Bazîndu-se pe lecțiile trecutului, temele discutate aici sînt necesare unei bune înțelegeri a lumii actuale, oferind totodată o pregătire pentru șocurile și surprizele viitorului.

Cu ajutorul acestei carti din seria de non-fictiune dedicata celor mai rai oameni din istorie, puteti arunca o privire in culisele vietii unui personaj considerat printre cele mai cumplite care au trait vreodata. 

Premiul Klein al Universităţii Harvard pentru cea mai bună teză de istorie

„Cercetarea lui Rüdiger von Kraus asupra lungii istorii a familiei lui de saşi transilvăneni mi-a revelat felul în care cultura plină de vigoare a unei minorităţi a putut făuri o viaţă comunitară, la intersecţia mai multor imperii şi popoare, Imperiul Habsburgic, Imperiul Otoman, mai apoi Ungaria şi România, păstrându-şi identitatea şi traversând structuri statale succesive şi numeroase schimbări economice […] Suntem în faţa unei naraţiuni fascinante şi instructive.” CHARLES S. MAIER, profesor de istorie la UNIVERSITATEA HARVARD

„Citesc şi citesc şi nu pot să las cartea din mână. Sunt emoţionat că, în preajma sfârşitului vieţii, pot încă să aflu aşa de multe despre dragul meu Făgăraş, în care unii critici literari au văzut un adevărat Macondo al meu. Admir migala şi metoda ştiinţifică a autorului, rigurozitatea sa ramificată, care nu scapă din vedere nicio sursă documentară şi nicio nuanţă a contextului. Jos pălăria sau, mai bine spus, chapeau!” EGINALD SCHLATTNER

Istoria bijuteriilor regale, ca si a altor piese din metale pretioase cu valoare istorica, a fost metamorfica, regimul politic si legislatia conturandu-le drumul. Amintirea bijuteriilor reginei Maria se mai regaseste in fotografiile de epoca, in desenele inventarului din 1900, dar si intr-o serie de documente precum listele bijuteriilor din 1902, corespondenta, facturi, testamente sau alte acte. Multe din bijuteriile Mariei au fost pierdute in Rusia bolsevica, doar putine s-au mai pastrat, o parte sunt exponate de muzeu, altele au intrat in posesia familiei dupa moartea reginei, destinul lor identificandu-se cu cel al mostenitorilor. Din vechile imagini a supravietuit spiritul unei principese, apoi regine, posesoare a unei frumoase colectii de bijuterii, de la stilul victorian la stilul Teodora, de la un Art Nouveau impregnat de personalitatea sa deosebita la moda Art Deco mult simplificata, dominata in ultima parte a vietii de perle si diamante. - Diana Mandache

Ilustrând o perioadă atât de amplă a genezei europene, am încercat că asociem principalelor izvoare de informaţie, contribuţiile unor cercetători prestigioşi şi ale unor martori emblematici, iluminaţi participanţi la gestă, într-o reconstrucţie în care amintirile păstrate de ei despre acele evenimente istorice excepţionale să fie bazele pe care va fi fost fondată viitoarea comunitate.

Noile Echipe Internaţionale au asumat proiectul european ca angajament major, garanţie a reconcilierii europene şi a solidarităţii între naţiuni şi pentru apărarea lumii libere contra insidiilor totalitare de orice gen, într-o lectură care identifica în împlinirea sa şi un pas înainte spre o Europă de spirit creştin. În sânul asociaţiei s-a maturizat o conştiinţă etico-politică europeană, şi misiunea de a o apăra pe lângă opinia publică fu asumată de secţia de tineret ca sarcină programatică de bază.

Le scriu cu deplina sinceritate a unui suflet pe care viata l-a tulburat in fel si chip, dar pe care nu a reusit nici sa-l inacreasca, nici sa-l doboare.Acest suflet a ramas profund credincios. Publicarea unor amintiri intime, ca acestea, reinvie sentimentul unor rani nevindecate.Pe cititorul care va binevoi sa parcurga aceste amintiri il rog sa le iubeasca cu o incredere pe care memorialistii obisnuiti nu sunt nevoiti sa o ceara.

Volumul de față, bazat pe monumentala culegere de proverbe a lui I.A. Zanne, este o enciclopedie sui-generis a credințelor populare românești din toate provinciile. Susținute de proverbe pentru care mentalul popular a generat explicații detaliate sau chiar de snoave și legende de mari dimensiuni, credințele românești despre universul mitologic înconjurător sau despre oamenii și locurile cu care intră în contact sînt o nouă dovadă de bogăție spirituală și inventivitate de care românii au dat dovadă de-a lungul timpului. Enciclopedia spiritualității românești, chiar dacă nu constituie un text finit al lui I.A. Zanne, se dovedește a da dovadă de o coerență și consecvență logică în credințele ce structurează lumea țăranului român.

Istorie si cultura istorica in Occidentul medieval

In Evul Mediu, istoria – pe atunci, modesta disciplina auxiliara a teologiei, dreptului si moralei – nu se bucura de recunoasterea pe care o are astazi si aproape nimanui nu i-ar fi trecut prin minte sa se dedice in intregime acestei activitati secundare. Totusi, cronicarii, istoriografii si istoricii medievali nu au fost doar niste povestitori naivi, iar realizarile lor nu sint deloc neglijabile. Ei au stiut sa valorifice traditia orala, adincindu-se totodata in studiul arhivelor si al bibliotecilor. Pasionati de cronologie, au reconstituit trecutul cu mijloacele pe care le aveau la indemina: eruditia moderna isi are originile in epoca medievala.

Multi s-au intrebat cind s-a nascut istoria moderna... Daca as fi obligat sa raspund, as spune ca, daca istoria moderna e discurs, poate ca umanistii din Renastere au contribuit mult la dezvoltarea ei. Dar daca e eruditie, atunci cu siguranta s-a nascut in manastiri, in jurul anului 1100. - Bernard Guenee

Traducere din limba franceza de Ovidiu Pecican

Dupa infrangerea Germaniei in cel de-al Doilea Razboi Mondial, Europa era in ruine. Milioane de refugiati invadasera continentul. Alimentele si combustibilul se gaseau cu greu. Marea Britanie era falimentara, iar Germania fusese redusa la o gramada de moloz. In iulie 1945, Harry Truman, Winston Churchill si Iosif Stalin s-au intalnit intr-o suburbie linistita a Berlinului, pentru a negocia o pace de durata: o pace care ar fi pus punct final conflagratiei incepute in 1914, o pace sub auspiciile careia Europa ar fi putut fi reconstruita. 
Istoricul Michael Neiberg readuce agitata Conferinta de la Potsdam in atentie, descriind cu talent personalitatile delegatilor: Truman, incercand sa scape de umbra lui Franklin Roosevelt, care murise cu doar cateva luni inainte; Churchill, bombastic si parand a fi pierdut legatura cu realitatea; Stalin, siret si meticulos. In prima saptamana, negocierile au decurs lin. Dar cand delegatii au luat o pauza, din cauza alegerilor din Marea Britanie, Churchill a fost inlo - cuit - atat ca prim-ministru, cat si ca reprezentant britanic la conferinta - de catre Clement Attlee, descris de Churchill cu dispret drept o oaie in piele de oaie. Dinamica de putere a conferintei fiind astfel schimbata, Stalin a profitat de pozitia sa forte si a cerut controlul asupra Europei de Est ca recompensa pentru suferintele indurate de poporul si armata sovietica. Rezolutiile finale ale Conferintei de la Potsdam, mai ales divizarea Germaniei si dominatia sovietica a Poloniei, au reflectat echilibrul geopolitic precar dintre Est si Vest, care avea sa domine secolul XX.

"Un bestseller in adevaratul sens al cuvantului." - Wall Street Journal 

O lectura proaspata, elegant organizata, despre Conferinta de la Potsdam... 

O carte excelenta. Financial Times Michael Neiberg este profesor de istorie la Catedra Henry L. Stimson de Istorie si Studii de Securitate, din cadrul Departamentului de Securitate si Strategie Nationala al Colegiului de Razboi al Armatei SUA. Autor al mai multor volume premiate, Neiberg locuieste in Carlisle, Pennsylvania.

Transformarea in sistem a mariajului dintre politica si stiinta are in Romania un an de nastere: 1970. Este anul formarii la initiativa lui Ceausescu a Academiei de Stiinte Sociale si Politice. Contrar aparentei de ordine cazona pe care regimul cauta sa o degaje, Romania ceausista, ca si Germania lui Hitler, era un stat dezorganizat. In absenta unei viziuni complexe de functionare a noului tip de stat imaginat de Ceausescu, dar si ca urmare a concentrarii totale a puterii in mainile acestuia, coridoarele puterii erau scena unor lupte acerbe intre diversele aripi ale nomenclaturii. Stiinta de partid nu a facut exceptie. Policentrismul academic – existenta mai multor institutii cu atributii asemanatoare, unele create de Ceausescu (ASSP, Institutul de Studii Social-Politice al CC al PCR, Academia Stefan Gheorghiu) – fenomen tipic unui stat care functiona in baza „indicatiilor“ liderului, nu ascundea o deosebire fundamentala de vederi intre actorii sai.

Simbioza dintre activistul de partid si omul de stiinta reusise. In numai cativa ani de la inceputul reformelor ceausiste, nomenclatura de partid s-a umplut de academicieni si de profesori universitari cu specializari incerte si competente neverificate in afara forurilor de partid. Sistemul avea la baza colaborarea dintre intelectualii afirmati in „epoca Ceausescu“ si „constructorii“ acesteia. Primii confereau celei de-a doua categorii credibilitate stiintifica, in schimb, decidentii ceausismului le facilitau accesul extraordinar la resurse si inaintarea in ierarhiile institutionale. Parazitarea reciproca era justificata printr-o gama foarte larga de pretexte, de la frica la simpla dorinta de a parveni.

Cosmin Popa este cercetator in cadrul Institutului de Istorie Nicolae Iorga al Academiei Romane, specializat in istoria URSS/ Rusiei si istoria Europei Centrale si de Sud-Est, perioada comunista si contemporana. Si-a facut studiile universitare la Bucuresti si Moscova. Doctor in istorie al Universitatii Bucuresti din 2007, cu studii postdoctorale intre 2011 si 2013. A lucrat in mass-media ca documentarist, reporter, sef de departament si manager la Mediafax, Adevarul si NewsIn. Este membru al Comisiei Mixte a Istoricilor din Romania si Federatia Rusa, membru al Comisiei romano-ruse pentru studierea problemelor izvorate din istoria relatiilor bilaterale, inclusiv problema Tezaurului Romaniei, depus la Moscova in timpul Primului Razboi Mondial, imputernicit pentru Programul Centenar al Academiei Romane. 

Aceste volume ofera o relatare concisa si lucida a unor campanii militare (...), precum si o analiza patrunzatoare a strategiilor si a modului de conducere. Ideale pentru scoala, dar si pentru lecturi la gura sobei. - James M. McPherson, castigator al Premiului Pulitzer  

Cele trei Razboaie Punice au durat peste 100 de ani, din 264 i.Hr. pana in 146 i.Hr. Ele au constituit o lupta pentru suprematie intre coplesitoarea putere terestra a Romei, axata pe cuceriri imperiale, si marea putere maritima a Cartaginei, cu ale sale colonii si puncte comerciale raspandite in jurul Mediteranei. Aceasta carte dezvaluie modul in care dramele si tragediile Razboaielor Punice exemplifica numeroase lectii politice si militare, la fel de relevante astazi ca in perioada in care Hannibal si Scipio Africanul au luptat pentru a stabili cursul istoriei in Mediterana. 

Acest volum este de fapt jurnalul inedit al adjutantului onorific al Regelui Ferdinand si Reginei Maria, colonelul Gheorghe Athanasescu, mai tarziu ridicat la rang de general. Scrierile sale dezvaluie culisele politice ale vremii si contextul din umbra al venirii la putere a controversatului Carol al II-lea.

Un jurnal inedit al Ambasadorului Statelor Unite in Romania: W. S. Culbertson (1925-1928). Filele de jurnal sunt foarte interesante, nu doar din punctul de vedere al cercetatorilor, ci si al cititorului pasionat sa afle (daca si) cum au evoluat lucrurile in Romania, de la primii ani ai Marii Uniri si pana azi. Pe alocuri, cartea dovedeste ca foarte multe lucruri nu s-au schimbat deloc

Prezentul volum de amintiri al scriitorului si stenografului Henri Stahl vine in continuarea volumului Porumbacu, ce reuneste mai multe schite ostasesti scrise de acelasi autor.

In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Bucurestiul a fost singura capitala europeana care a fost bombardata rand pe rand de avioanele sovietice, americane, britanice si germane. Primele bombardamente au avut loc imediat dupa intrarea Romaniei in razboi, pe 22 iunie 1941. In zilele care au urmat, aviatia sovietica a executat cateva raiduri asupra capitalei Romaniei, insa fara a provoca mari stricaciuni. La trei ani distanta, in 1944, Bucurestiul a devenit obiectiv strategic pentru aviatia americana si cea britanica, care aveau sa declanseze incepand cu 4 aprilie o serie de atacuri aeriene fara precedent. Avioanele Aliatilor, decolate din sudul Italiei, au provocat orasului distrugeri mari, dar si un numar impresionat de victime si sinistrati. Pana la mijlocul lunii august 1944, aviatia americana si cea britanica au executat asupra Bucurestiului peste 15 raiduri de zi si de noapte. Dupa actul de la 23 august 1944, Romania a trecut de partea Aliatilor, dar Bucurestiul a devenit de aceasta data tinta aviatiei germane, care timp de trei zile a atacat aproape neincetat orasul, provocand noi distrugeri si victime. […] Dupa numarul mare de victime si distrugeri provocate, bombardamentele aeriene din 1944 reprezinta cea mai mare tragedie din istoria Bucurestiului in secolul XX.

Omul de Neanderthal. O poveste rescrisa de stiinta moderna