Istorie & Politologie

O cronică a vieții și faptelor Majestății Sale Margareta din perioada celor 35 de ani petrecuți în România postcomunistă, într-un volum elegant, cu texte detaliate și imagini superbe.

În cele ce urmează nu ne-am propus să înfăţişăm o istorie a Moldovei în anii domniei lui Grigore Al. Ghica (1849-1856) sau o biografie a acestuia (născut în 1804, mort în 1857). Intenţia noastră este ca, întemeindu-ne pe mărturiile şi izvoarele documentare (între care mule inedite) ale vremii, să schiţăm un portret istoric al ultimului domnitor al Moldovei.

Volumul Douăsprezece zile reconstituie desfășurarea unui eveniment istoric marcant din perioada Războiului Rece – Revoluția Ungară din toamna anului 1956. Intensă și reprimată cu brutalitate, a reprezentat un puternic moment de contestare a stăpânirii sovietice asupra țărilor Europei de Est.

Victor Sebestyen, jurnalist a cărui familie a fugit din Ungaria, oferă o nouă perspectivă istorică, folosind documente oficiale recent desecretizate, jurnale din propria familie și mărturii ale unora dintre participanți. 

Astfel, sunt descrise zilele de început ale Revoluției, când, înarmați doar cu câteva puști, cocktailuri Molotov și cu un curaj disperat, locuitorii Budapestei s-au răsculat împotriva ocupanților sovietici și aproape că au reușit să-i alunge. În timp ce lumea întreagă urmărea cu uimire confruntarea, maghiarii păreau încrezători în victoria asupra Imperiului Roșu. Numai că sovieticii nu au ezitat să recurgă la acțiuni violente, trecute cu vederea de puterile occidentale, implicate în Criza Suezului.

Dinamic și cutremurător, Douăsprezece zile este un volum de neratat pentru cei interesați de istorie și care vor să afle mai multe despre un episod istoric crucial din a doua jumătate a secolului al XX-lea, petrecut la granița cu România.

„Această carte captivantă poate fi citită ca roman de aventură, dar și ca descriere a unor fapte de o calitate morală înălțătoare.” - ANDREW ROBERTS, Evening Standard

„Victor Sebestyen a scris o relatare magistrală, pe deplin captivantă și originală despre nobila, violenta și condamnata Revoluție Ungară. Este o poveste despre crime și bătălii pe străzile din Budapesta și din temnițele KGB-ului, cu intrigi de la Casa Albă până la Kremlin. Mai presus de toate, reprezintă o mărturie a curajului și demnității poporului maghiar.” - SIMON SEBAG MONTEFIORE, autorul cărții Stalin. Curtea țarului roșu

„Aceasta este o relatare vie, sfâșietoare, despre zdrobirea brutală a primei insurecții armate împotriva ocupației sovietice. Douăsprezece zile devine, astfel, o lectură obligatorie pentru a înțelege marile riscuri pe care oamenii și le pot asuma în numele libertății.” - KATI MARTON, autoarea cărții The Great Escape

„Sebestyen reușește să aducă desăvârșit la viață momentul Revoluției.” - STEFAN WAGSTYL, Financial Times

Un volum de istorie despre starea economiei a României în perioada regimului ceaușist. Impactul factorului politic este decisiv, fiind reprezentat, în ultimă instanță, de maniera imperativă și voluntaristă de conducere a lui Nicolae Ceaușescu.

Volumul a apărut cu sprijinul Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc.

„Cosmin Popa reușește un lucru remarcabil în cadrul unei istoriografii în care predomină accentul pe dimensiunea politică, ideologică sau culturală. El izbutește să reunească într-o sinteză inovatoare analiza fracturilor structurale ale economiei planificate a României ceaușiste. 

Se poate observa că impactul factorului politic este decisiv, fiind reprezentat, în ultimă instanță, de maniera imperativă și voluntaristă de conducere a lui Nicolae Ceaușescu. Autorul unifică ceea ce până acum constituia domeniul a două sfere tratate distinct într-o sinteză asupra «fazei dictaturii dezvoltării» în interiorul regimului totalitar comunist din România ceaușistă. 

Realizează astfel o cercetare istorică modernă asupra economiei planificate românești, unde ambițiile politice trebuiau completate de costurile supradimensionate ale industriei. Soluția găsită de Nicolae Ceaușescu la «eroziunea» sistemului industriei planificate și extensiv dezvoltate a fost diminuarea drastică a consumului intern. Extinderea controlului Securității asupra mecanismelor industriei și marginalizarea deplină a funcțiilor sociale ale statului constituie alte repere ale regimului abordate în această cercetare.” (FLORIN MÜLLER)

„Dragii mei, începem azi o poveste minunată! Când zic minunată, vreau să spun că seamănă cu minunile de care ne vorbeşte Sfânta Scriptură: nu înţelege uşor mintea noastră cum de s-a întâmplat aşa ceva. Şi acea poveste e Cum s-a născut poporul român. Ce neamuri au fost din vechime pe acest pământ care e astăzi al nostru, ce fel de oameni erau, cu ce se îndeletniceau. Cum au venit alte popoare, pe rând, cum s-au războit sau cum s-au amestecat unii cu alţii şi cum, în cele din urmă, după vreo mie de ani de mari mişcări şi mari frământări, a ieşit un popor întreg de sute de mii, apoi de milioane de oameni vorbind toţi aceeaşi limbă şi având aceleaşi datini şi obiceiuri. O mie de ani! Vă sperie cifra, nu-i aşa? Dar gândiţi-vă: bunicul vostru s-a născut, poate, acum aproape o sută de ani. În orice caz, într-o sută de ani încap trei generaţii: bunicul, tatăl şi fiul, care, în general, apucă să se cunoască. Imaginaţi-vă deci de zece ori aceste trei generaţii ale unei familii şi iată-ne la strămoşii noştri din anul 1000! Vedeţi că o mie de ani nu-i aşa mult?“

NEAGU DJUVARA (1916–2018) s-a născut la Bucureşti, într-o familie de origine aromână aşezată aici la sfârşitul secolului al XVIII-lea, care a dat ţării mai mulţi oameni de seamă. Licenţiat la Sorbona (istorie, 1937) şi doctor în drept (Paris, 1940). Participă la campania din Basarabia şi Transnistria (iunie–noiembrie 1941); rănit în apropiere de Odessa. Intrat prin concurs la Ministerul de Externe în 1943, este trimis curier diplomatic la Stockholm în dimineaţa zilei de 23 august 1944, în legătură cu negocierile de pace cu URSS. La Stockholm, funcţionează ca secretar de legaţie până în septembrie 1947, când comuniştii preiau şi Externele. Rămâne în exil, militând până în 1961 în diverse organizaţii ale diasporei. În 1961 pleacă în Republica Niger, unde va sta 23 de ani în calitate de consilier diplomatic şi juridic al Ministerului nigerian al Afacerilor Străine şi, concomitent, profesor de drept internaţional şi de istorie economică la Universitatea din Niamey. În 1972, obţine doctoratul de stat la Sorbona cu o teză de filozofie a istoriei, sub îndrumarea lui Raymond Aron; mai târziu, obţine şi o diplomă a INALCO de la Paris. Din 1984 este secretar general al Casei Româneşti de la Paris, până în 1990, când se întoarce în ţară. Membru de onoare al Institutului de Istorie „A.D. Xenopol“ din Iaşi şi al Institutului de Istorie „N. Iorga“ din Bucureşti. Cele mai importante cărţi: Le droit roumain en matière de nationalité (teză de doctorat); Civilisations et lois historiques. Essai d’étude comparée des civilisations (carte premiată de Academia Franceză; în româneşte, Civilizaţii şi tipare istorice. Un studiu comparat al civilizaţiilor); Le pays roumain entre Orient et Occident. Les Principautés danubiennes dans la première moitié du XIXe siècle(în româneşte, Între Orient şi Occident. Ţările române la începutul epocii moderne); O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri; Cum s-a născut poporul român; Mircea cel Bătrân şi luptele cu turcii; De la Vlad Ţepeş la Dracula Vampirul; Însemnările lui Georges Milesco (roman); Amintiri şi poveşti mai deocheate; Amintiri din pribegie (versiune franceză: Bucarest–Paris–Niamey et retour ou Souvenirs de 42 ans d’exil, 1948–1990); Există istorie adevărată?; Thocomerius–Negru Vodă. Un voivod de origine cumană la începuturile Ţării Româneşti; Războiul de şaptezeci şi şapte de ani (1914–1991) şi premisele hegemoniei americane. Eseu de istorie-politologie; Ce au fost „boierii mari“ în Ţara Românească? Saga Grădiştenilor (secolele XVI–XX); Răspuns criticilor mei şi neprietenilor lui Negru Vodă; Misterul telegramei de la Stockholm din 23 august 1944 şi unele amănunte aproape de necrezut din preajma dramaticei noastre capitulări; O scurtă istorie ilustrată a românilor.

RADU OLTEAN (n. 1970) este astăzi unul dintre cei mai apreciați autori de ilustrație documentară cu subiect istoric. A absolvit Academia de Arte din București, Secția grafică, în 1997. A debutat cu seria de colaborări cu Neagu Djuvara: Cum s-a născut poporul român (2001), Mircea cel Mare și luptele sale cu turcii (2001), De la Vlad Țepeș la Dracula Vampirul (2003; trad. engl. From Vlad the Impaler to Dracula the Vampire, 2011), apărute la Humanitas. Pasiunea sa pentru ilustrația documentară este dublată de aplecarea spre studiul științific al istoriei; lucrările sale se bazează pe analiza riguroasă deopotrivă a izvoarelor directe și a cercetărilor celor mai recente. A conceput proiecte editoriale care valorifică un patrimoniu iconografic cvasinecunoscut publicului larg: Bucureștii – 550 de ani de la prima atestare documentară (editor și coordonator, 2009), Carol Popp de Szathmari, fotograful Bucureștilor (2013, în colaborare cu Emanuel Bădescu), Bucureștii Belle-Epoque (2016, în colaborare cu Emanuel Bădescu). Volumul Art historia. Ilustrația istorică între artă și știință / Historical Illustration Between Art and Science (2018) reunește cele mai frumoase lucrări ale sale, apărute în țară sau în prestigioase publicații de profil din străinătate, cu care colaborează în mod constant. Din ampla sinteză, unică în spațiul istoriografiei noastre, Cetăți, castele și alte fortificații din România a publicat primele două volume (în 2016, urmat de ediția în limba engleză, și în 2020); cele două volume care întregesc seria apar tot la Humanitas. Dacia: Războaiele cu romanii. I. Sarmizegetusa (2014), primul dintr-o serie de două volume bogat ilustrate care sintetizează stadiul actual al cercetărilor în domeniu, a fost tradus în spaniolă şi în engleză şi reeditat la Humanitas în 2019.

"Mărturisesc că este în intenția mea ca această carte să aducă în prim-plan o parte a istoriei teatrului de la noi trecută cu vederea de către cronicarii care au scris-o: contribuția artistelor și a artiștilor queer, cărora le dedic acest volum. Istoria mișcării teatrale, în sens mai larg și a vieții artistice din România comunistă, ar fi mai săracă fără aceste nume, iar noi, cei care le urmăm lor, am rămâne mai lipsiți de repere esențiale, atât din punct de vedere artistic, cât și moral." Cristina Modreanu

Clădirea a cărei poveste este reconstituită în această carte are ea însăși în urmă o întreagă istorie. Această istorie ni se dezvăluie pas cu pas, printre fotografii de epocă și constatări reieșite din documente. Ion-Aurel Pop, Președintele Academiei Române

Clădire cu adevărat iconică, străjuită de statuile Atenției, Vigoarei, Legii, Justiției, Elocinței și Adevărului, Palatul de Justiție rămåne pe mai departe un simbol al unității, coeziunii și rezilienței naționale. Judecător Alina-Corina Corbu

Cuvânt-înainte la ediția în limba română de Francesco Santi Studierea Evului Mediu prin prisma literaturii pe care a produs-o poate modifica radical nedreapta percepție comună asupra acestui mileniu de istorie. „Pe umerii giganților”, potrivit unei expresii atribuite lui Bernard de Chartres, adică exploatând valorile Antichității greco-latine, autorii Evului Mediu au creat opere originale în care varietatea temelor și a perspectivelor de abordare ține pasul cu mutațiile sociopolitice ale vremii și cu preferințele diverse și schimbătoare ale unui public răspândit pe aproape tot cuprinsul Europei. Cu un canon de autori greu de definit, literatura latină medievală surprinde și fascinează în același timp prin complexitate: genurilor consacrate în Antichitatea clasică li s-au adăugat altele, iar tendinței tenace de a interpreta și a reprezenta lumea prin autoritatea primilor gânditori creștini i s-au alăturat cu timpul puncte de vedere mai raționale și mai realiste. Realizat de un colectiv de reputați medieviști, Manualul propus de Società Internazionale per lo Studio del Medio Evo Latino oferă o perspectivă sintetică și integratoare asupra producției literare medievale de limbă latină: genuri, opere, autori, curente și școli de gândire jalonează întreaga evoluție, divizată pe secole, a literaturii din epocă. Adresat în primul rând profesorilor, cercetătorilor și studenților din toate ciclurile de studiu ale disciplinelor umaniste, dar și unui public mai larg interesat de istoria patrimoniului cultural european, Manualul oferă informații fundamentale cu privire la evoluția și semnificația unei literaturi care exaltă latina atât ca limbă de creație, cât și ca vehicul de transmitere a cunoașterii.

William Mitchell, cercetator literar american, si Gottfried Boehm, istoric de arta german, au initiat in urma cu trei decenii asa-numitul iconic turn. Este vorba despre "intoarcerea la icoa­na" sau "intoarcerea la imagine" care a cuprins in ultimele trei decenii toate domeniile de cercetare: stiintele umaniste, stiintele naturii, stiintele vietii, arta etc. Cercetatorii au inteles ca chiar discursul vorbit sau textul literar, pentru a putea fi intelese, sunt transformate in imagini la nivelul creierului. Cuvantul si imagi­nea au intrat astfel intr-o interrelatie, care arata ca prin fiecare cuvant rostit sau scris se realizeaza o comunicare simbolica, iar prin fiecare imagine se transmite un sens abstract. In anul 2023 a fost intemeiata la Graz, in Austria, Reteaua Europeana de cercetare pentru iconic turn in confesiunile crestine, care isi pro­pune, intre altele, sa cerceteze si istoria si evolutia artei crestine, in special a icoanei.

„Autoarea a strâns un buchet de hărți vechi pe care le prezintă pe înțelesul tuturor, încercând să atragă un public cât mai divers spre muzeul în care activează. Volumul de față ilustraza perfect nu numai dimesiunea științifică, dar și pe cea educațională a Muzeului Hărților din București, singurul muzeu cu profil cartografic din România.” Prof. univ. dr. Laurențiu Rădvan, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iași

„Cartea și cercetarea științifică din spatele acesteia sunt excelente. Ele oferă publicului larg o perspectivă culturală asupra hărților, traducând câteva dintre ideile esențiale ale cercetării cartografice contemporane într-o poveste accesibilă, captivantă și plăcută.” Prof. univ. dr. Ingrid Baumgärtner, Universitatea din Kassel, Germania

IOANA ZAMFIR este muzeografă la Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi din București. A urmat studii de Istoria Artei, continuând cu specializări în Studii Culturale. A beneficiat de burse Erasmus și DAAD la universități din Tübingen, Paris și Kassel și este doctor în Filologie. A avut intervenții la conferințe prestigioase dedicate cartografiei istorice, precum ICHC sau ISHMap, și prezentări la instiutuții precum Biblioteca Națională a Franței (Departamentul de Hărți și Planuri). A participat la expoziții care valorifică dimensiunea culturală a hărților vechi, aducând-o în dialog cu alte domenii ale patrimoniului material sau imaterial. Printre acestea menționăm curatorierea mai multor expoziții la muzee naționale, printre care „Orașul nevăzut. Cristina Bobe” (Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi, 2024-2025) sau „Hărțile Naturii” (Muzeului Național de istorie Naturală „Grigore Antipa”, 2022), și contribuția în calitate de cercetătoare la proiecte expoziționale internaționale precum „Human Scale”, care a reprezentat România la Bienala de Arhitectură de la Veneția în 2025.

Prefață de Academician Mihai Bărbulescu
Text însoțitor de Ion Taloș

Lucrarea evidențiază impactul major pe care l-a avut latinitatea în cristalizarea conștiinței naționale și modul în care, mereu de-a lungul secolelor, aceasta a constituit un reper, un factor de coeziune pentru românii din toate provinciile istorice. Și, nu în ultimul rând, argumentele aduse subliniază importanța latinității în toate acțiunile românilor de justificare a dezideratului de a se alinia celorlalte state civilizate europene. (MIHAI MUNTEANU)

Noua carte a lui Mihai Munteanu ne dezvăluie încă o dată complexitatea preocupărilor autorului: profesor universitar la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, totodată doctor în Istorie (cu o teză de numismatică) al Universității Babeș-Bolyai. Ceea ce ar putea fi surprinzător pentru mulți nu este pentru cei care-l cunosc îndeaproape: pasiunea pentru istorie i s-a inoculat din adolescență, poate chiar din copilărie, într-o familie de reputați intelectuali.

 Cu cartea lui Mihai Munteanu vedem ideea romanității românilor cum trece prin secole, din Evul de Mijloc și până azi, uneori expusă explicit, alteori doar simțită, cu ilustrarea ei majoră în limba românească, cu atâtea alte impulsuri felurite, imagini și simboluri, mai tenace ori mai modeste, spre menținerea memoriei. Și, dacă citind-o, ne împrospătăm și ne îmbogățim neuitarea, înseamnă că această carte și-a îndeplinit menirea. (MIHAI BĂRBULESCU)

Rara împerechere dintre cercetarea istoriei și practicarea ingineriei în viața și în profesia autorului a înlesnit crearea unei opere originale, care surprinde nu o dată prin dezvăluirea unor fațete necercetate până acum ale latinității noastre. Pe lângă comentarea părerilor unor savanți străini și ale mediilor cultivate ori ale celor rurale din România cu privire la limba română, Mihai Munteanu analizează rolul Columnei lui Traian, atitudinea monarhiei față de latinitate, deviațiile unora de la romanitate (protocronismul, denigrarea limbii române), cercetează emisiunile bancare, numismatica, urme ale latinității în infrastructură (poduri, drumuri); totodată stabilește locul latinității în perioada guvernării comuniste și identifică urme contemporane ale acesteia, oferind prilejul unei plăcute lecturi. (ION TALOȘ)

În loc de prefață de Nae Antonescu

Ilustrații de Picu Pătruț

Pe copertă: Picu Pătruț, Botezul lui Iisus Hristos (detaliu) (din manuscrisul Stihos adecă viers, Colecția Muzeului Național al Țăranului Român)

Cartea este o cercetare temeinică cu tendințe exhaustive și a cărei investigație acoperă veacuri de istorie românească: perioadele secolelor XVII-XX, cele mai frământate din punct de vedere al subiectului ales, urmate în desfășurarea lor cronologică, asigurând astfel studiului o privire comparativă, precum și posibilitatea de a constata revirimentul sau numai declinul temporar al deprinderilor de pietate, în funcție de vicisitudinile veacurilor din spațiul românesc. Doru Radosav a scris o carte mare, senină și liniștită, din perspectiva cercetătorului savant care nu uită să dovedească orice afirmație, cât de neînsemnată ar părea ea, care nu s-a înnămolit în aburii confesionalismului agresiv și, ceea ce se poate încă o dată lesne observa, este cât de apropiate sunt cele două  confesiuni creștine: cea ortodoxă și cea greco-catolică. (Nae Antonescu)

Discursul istoriografic privind sentimentul religios este articulat de câteva repere problematice: cunoaşterea adevărurilor creştine (nivelul de instrucție religioasă al individului şi al societății), practicile sacramentale şi devoțiunea individuală (rugăciune, botez, cununie, împărtăşanie), devoțiunea colectivă (participarea la liturghie, cultul sfinților, cultul icoanelor, pelerinajele etc.). Toate acestea pot aproxima gradul şi intensitatea trăirii religioase a individului şi comunității. Întrucât sentimentul religios este expresia duratei lungi în istorie, reconstituirea lui este relevantă doar dacă se apelează la un segment cronologic, derulat pe mai multe secole. În cercetarea de față, această reconstituire porneşte din secolul XVII şi se încheie în prima jumătate a secolului XX, mai exact în 1935, anul minunii de la Maglavit.  Lucrarea nu are decât pretențiile unei tentative de abordare a unui asemenea subiect de istorie, oricând aşezat pe un „nisip mişcător”, iar încercarea doreşte să delimiteze o anumită perspectivă de analiză, o lectură „religioasă” a istoriei, care îşi mărturiseşte de la bun început atât carențele documentare, cât şi inevitabilele scăpări şi inabilități interpretative. În întregul ei, cartea este doar un punct de vedere, asumat şi în consecințele sale, supuse, precum toate care sunt, atotputerniciei judecății lui Dumnezeu. (Doru Radosav)

Istoria culturii române, de Ovidiu Pecican, are printre protagoniste: Legenda și Istoria, Oralitatea și Scriitura. E opera unui învățat istoric, deplin cunoscător al tradiției orale, ceea ce îi permite să lumineze fără excese, echilibrat și nuanțat, trecutul cultural îndepărtat al românilor.

Istoria culturii române nu a fost scrisă până azi, rămânând un teritoriu abordat cu precauție, parțial, niciodată ca întreg. Reconstituirea anevoioasă a modului cum românii și-au plămădit și afirmat propria spiritualitate rămâne de un interes crucial pentru a înțelege modul de a fi, de a simți și de a înțelege și aborda lumea al locuitorilor neolatini de la Dunăre și din Carpați. Dincolo de lucruri și înfăptuiri uitate ori rămase deocamdată insuficient cunoscute, paginile lui Ovidiu Pecican despre premisele preistorice îndepărtate și până în evul mediu, ale impulsurilor, manifestărilor și soluțiilor culturale de interes românesc acoperă un gol hrănit atât de dialogul autorului cu cele mai autorizate voci, cât și de fructificarea unora dintre cele mai recente analize și revelații.

Dragoș Petrescu, antreprenor, doctor în științe aerospațiale, s-a născut în localitatea Padina din județul Buzău. A urmat Liceul „Bogdan Petriceicu Hașdeu” din Buzău și a absolvit Facultatea TCM la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași în 1995 și masterul în 1996 ca șef de promoție. Studiile doctorale le-a absolvit în 2004 la Deakin University din Melbourne, Australia, iar în 2016 a finalizat un master în administrarea afacerilor la The Wharton School din Philadelphia, în Statele Unite ale Americii.

Este CEO/director executiv și membru în consiliul de administrație al câtorva companii din diverse sectoare: aerospațial, energie convențională și regenerabilă, apărare, minerale critice, manufactură, producție filme, cosmetice și biotehnologie. A pus bazele a 4 companii tehnologice cu activitate în 71 de țări, pe 6 continente și a avut colaborări cu agenții spațiale naționale și firme private precum NASA și, respectiv, SpaceX, și furnizori ai industriei de apărare și parteneri NATO.

A fondat și dezvoltat holdingul Ainira Industries, cu 11 divizii de afaceri globale. Invențiile și inovațiile sale se regăsesc în 19 industrii și includ: motoare electrice cu combustie internă pe bază de hidrogen; echipamente pentru energie sustenabilă; aparatură medicală și tehnologie militară; nanomateriale și grafen; platforme de inteligență artificială; baterii și sisteme de producție integrată a vehiculelor electrice; proiectare și dezvoltare de centre manufacturiere tip Gigafactory.

Multe dintre aceste tehnologii au fost achiziționate sau comercializate de companii din Fortune Global 500. Parteneri săi principali includ: Mercedes-Benz, Volkswagen Group (Audi, Porsche, Bugatti, Lamborghini, MAN), Volvo, Toyota, consorțiul Mitsubishi, Hyundai, John Deere, Intel/Mobileye, GoogleX, ABB, Schneider Electric, Stihl/IDT, Caterpillar, Boeing, Raytheon, Dassault Systèmes, Lockheed Martin, Northrop Grumman, Tesla și Hoya Japan.

Dr. Petrescu locuiește cu familia în Melbourne, împărțindu-și activitatea și timpul între Europa, Orientul Mijlociu, China, Asia de Sud-Est și Australia.

O relatare uimitoare despre modul în care un mic oraș-stat din Grecia Antică a devenit cea mai influentă civilizație din istorie, de la autorul bestsellerului Roma. Nașterea unei mari puteri

Plină de povești cu aventuri și de răsturnări uimitoare de situație, Atena. Povestea celei mai mari civilizații a lumii celebrează orașul-stat care a transformat lumea – de la revoluția democratică ce i-a marcat începutul, prin Epoca de Aur politică și culturală a cetății, la declinul spre echivalentul antic al unui oraș universitar din epoca modernă.

Anthony Everitt își construiește istoria cu portrete de neuitat ale atenienilor talentați, șireți, ambițioși și lipsiți de scrupule care au contribuit la ascensiunea cetății: Temistocle, genialul strateg naval care i-a condus pe greci spre victoria decisivă împotriva inamicilor perși; Pericle, fără îndoială cel mai mare om de stat atenian, și șiretul Alcibiade, care a schimbat tabăra de câteva ori în timpul Războiului Peloponesiac – și a murit sub o ploaie de săgeți asasine. Și nu sunt singurele povestiri care te fac să te simți în mijlocul acțiunii, căci nu sunt uitate nici bătăliile decisive care au definit lumea greacă: Termopile, Salamina și Maraton. Povestitor fără egal, Everitt combină analiza istorică erudită, plină de substanță, cu episoade narative impresionante care captează lumea plină de culoare, emoție și dramatism a Greciei Antice.

Deși istoria Atenei este mai puțin cunoscută decât cea a altor imperii ale lumii, alura orașului-stat îi va inspira pe Alexandru cel Mare, pe romani și chiar pe Părinții Fondatori ai Americii. Nu este exagerat să spunem că atenienii au făcut posibilă lumea în care trăim azi. În paginile acestui volum, Anthony Everitt readuce la viață străvechea poveste a Atenei.

„O istorie inestimabilă a unei civilizații fundamentale... combinând cunoștințele savantului cu arta narativă a scriitorului.“ Booklist

„Fascinantă... o povestire cuprinzătoare și plăcută despre una dintre cele mai inovative societăți din istoria occidentală... Everitt explică momentele de vârf ale istoriei Greciei cu fler și aplomb.“ Shelf Awareness

„O lectură extrem de plăcută… Everitt știe să te țină mereu în priză.“ Kirkus Reviews

Fără să-și dea seama de acest lucru decât în veacurile din urmă, omul a fost nevoit să conviețuiască încă de la început cu un dușman invizibil cu ochiul liber, care se găsește nu doar peste tot în lumea înconjurătoare, ci chiar și în trupul său. Este vorba despre nenumărații agenți patogeni (bacterii, virusuri) în fața cărora armate redutabile s-au recunoscut învinse și din pricina cărora s-au prăbușit imperii întregi. Evenimentele majore din istoria omenirii au fost de multe ori determinate de această mulțime tăcută și omniprezentă a microbilor: dispariția omului de Neanderthal, ascensiunea creștinismului, expansiunea islamului, trecerea de la feudalism la capitalism, prăbușirea sistemului colonial european și abolirea sclaviei. Epidemiile catastrofale analizate în paginile acestei cărți au decimat populații întregi, dar i-au și silit pe oameni să vină cu idei noi, care au dus la îmbunătățirea stării de sănătate și a vieții sociale a omului.

„Superb scrisă... Kennedy împletește la perfecție cercetarea științifică cu istoria, iar vocea sa de autor stăpân pe sine îi va încânta cu siguranță pe cititorii lui Yuval Noah Harari sau Rutger Bregman.” (The Times)

„Kennedy transpune o varietate uimitoare de informații într-o carte scrisă într-un stil simplu și accesibil pe care chiar și cititorii familiarizați cu subiectul o vor găsi fascinantă. Patogeneza ne arată locul modest pe care îl ocupăm în univers, în timp ce această lume mare, impunătoare – și terifiantă uneori – continuă să se învârtă. Dar, ne reamintește Kennedy, nu suntem neputincioși.” (The Washington Post) 

„Plină de informații uimitoare, Patogeneza nu acoperă doar mii de ani de istorie, ci încearcă și să schimbe radical felul în care vede cititorul multe dintre evenimentele (adesea foarte cunoscute) descrise în ea.” (The Guardian) 

Virusurile paleolitice și ascensiunea oamenilor moderni • Cea mai proastă decizie din istoria omenirii? • Moartea Neagră Neolitică • Germenii sunt mai redutabili decât germanii • Învierea lui Hristos • Ciuma se întoarce • Noii barbari • Moartea Neagră și spiritul capitalismului • Sclavia și epidemiologia • Iacobinii negri și febra galbenă • De la economia pieței libere la „socialismul gazului și apei” • Sindromul vieții de doi bani • Ce înseamnă să fii om în era microbilor

Cel ce coboară pe Calea Victoriei, spre splaiul Dâmboviţei, vede, drept în faţă, dincolo de apă, un complex arhitectonic impunător, de factură modernă, având în mijloc o clădire foarte înaltă, căreia unii locuitori ai cartierului îi spun „blocul-turnˮ, însă cei mai în vârstă îi zic altfel, folosind un nume pe cât de frumos, pe atât de neobişnuit!

Până acum câteva decenii, zona arăta complet diferit. Care o fi istoria acestui loc? Acolo se va desfăşura povestea noastră, lungă şi întortocheată, mai mult tristă decât veselă, care începe cu boieri mari, cu domni şi domniţe, cu prinţi şi prinţese.

Să traversăm deci râul pentru a ajunge în cartierul Bisericii Sfinţii Apostoli, apoi să închidem ochii, spre a ne duce cu mintea în urmă cu mai bine de trei secole. - Dan Roșca

Contractul social nu este doar o antologie de formule sententioase, ci un sistem de gandire interogativa, care isi dezvaluie actualitatea cu fiecare noua etapa istorica. Despre contractul social sau Principiile dreptului politic

„Publicarea Cărţii negre a comunismului a iscat o violentă polemică în Europa Occidentală, scoţând la iveală fractura memoriei, ignoranţa istorică şi persistenţa puternicei propagande leniniste şi staliniste. Comuniştii, troţkiştii, maoiştii şi chiar mulţi socialişti nu au suportat să-şi vadă «iluziile» spulberate odată pentru totdeauna. Au refuzat mai ales să accepte că Holodomorul (marea foamete deliberată) şi regimul khmerilor roşii ar putea fi calificate drept genocid. Şi, mai ales, că ar putea fi trasată o comparaţie între regimul comunist şi cel nazist. Au refuzat să admită că acestea erau «totalitare».”

Stéphane Courtois

„Pentru a ajunge la putere și pentru a se menține, partidele comuniste din Rusia/URSS, Europa Central-Estică, Asia, America Latină și Africa au utilizat de-a lungul secolului al XX-lea o gamă largă de metode: au provocat tulburări și violențe, lovituri de stat sângeroase, războaie de amploare și teroare extinsă. Milioane de oameni au fost afectați în modul cel mai brutal, au fost spoliați, arestați, întemnițați, deportați, maltratați și/sau uciși. Cartea neagră a comunismului pune în fața publicului o oglindă a răului ideologic și politic.”

Dorin Dobrincu

„Cartea neagră a comunismului este o bornă, poate cea mai importantă, în evoluția cercetărilor privind istoria regimurilor comuniste. A relansat acest domeniu în Occident și a influențat decisiv paradigma în care a fost analizat trecutul totalitar în fostele țări socialiste. Publicarea Cărții negre în România a impulsionat studiile de istoria comunismului și oferă încă, la mai bine de două decenii și jumătate de la apariție, cheia de înțelegere a totalitarismului comunist. Iar această nouă ediție a Cărții negre va contribui la consolidarea studiilor de istorie recentă în România și la pregătirea unor noi generații de cercetători, muzeografi și profesori.”

Armand Goșu

O frescă vizuală a figurilor-cheie din istoria românească, de la domnitori și intelectuali la artiști și lideri moderni, într-o selecție ce traversează secolele și redă chipul unei națiuni.

Biografia țarului rus Ivan al IV-lea, supranumit „cel Groaznic”. Acesta a lucrat la reorganizarea țării și la expansiunea ei prin lupte necontenite împotriva polonezilor, suedezilor și a tătarilor.

Născut la Moscova la 25 august 1530, Ivan al IV-lea a fost încoronat țar în 1547 și a murit în 1584, după o domnie marcată de crime și masacre.

Deopotrivă sadic și religios, Ivan se considera trimisul lui Dumnezeu pe pământ și credea că va fi iertat pentru toate excesele sale. Paranoia lui bolnăvicioasă l-a făcut să vadă peste tot spioni și trădători, iar cei mai devotați colaboratori ai săi au pierit, unul după altul, în urma unor chinuri atroce. În genunchi, între două rugăciuni, a dat cele mai crunte porunci și s-a căsătorit de opt ori.

Cu toate acestea, nu și-a pierdut din vedere misiunea politică și a lucrat la reorganizarea țării și la expansiunea ei prin lupte necontenite împotriva polonezilor, suedezilor și a tătarilor.

Această biografie concisă readuce la viață un personaj extraordinar și constituie o lectură fascinantă pentru cei care doresc să afle cine a fost Ivan cel Groaznic.

„Cartea pe care venerabilul prozator francez de origine rusă Henri Troyat – membru al Academiei Franceze vreme de o jumătate de veac, din 1958 până la dispariția sa în 2007 – o consacră acestui sumbru personaj este fascinantă tocmai fiindcă reușește nu doar să reflecte mulțimea de aspecte cât se poate de contradictorii ale acestui complicat personaj, ci și să-i restituie acestuia o coerență și o autenticitate greu de bănuit la prima vedere.” - Prof. univ. dr. ZOE PETRE

Când avocatul specializat în drepturile omului Philippe Sands primește invitația de a ține o conferință în orașul ucrainean Lviv, începe să descopere o serie de coincidențe istorice extraordinare. Acestea îl trimit într-o căutare care îl va purta prin jurul lumii, explorând originile dreptului internațional și căutând propria istorie secretă de familie, începând și terminându-se cu ultima zi a proceselor de la Nürnberg.

În cartea Războiul prin ochii unui scriitor, Beevor și Vinogradova au recompus o narațiune din articolele și scrisorile lui Vasili Grossman. Rezultatul este un excepțional volum de reportaje de război.
Antony Beevor a descoperit caietele lui Vasili Grossman în timp ce lucra la propria sa carte, Stalingrad, care a primit Premiul Samuel Johnson, Premiul Wolfson pentru Istorie și Premiul Hawthorn­den. Este și autorul volumului Berlin: Căderea 1945, carte tradusă în 25 de limbi, iar recent a scris The Mystery of Olga Chekhova. În prezent este președintele Societății Autorilor.
Dr. Liuba Vinogradova, cercetătoare, traducătoare și jurnalistă independentă, a studiat biolo­gia la Universitatea din Moscova și are
studii de engleză și germană. A obținut un doctorat în microbiologie în anul 2000. În ultimii 10 ani, a lucrat cu Antony Beevor la trei din cele mai recente cărți ale sale, dar a colaborat și cu alți istorici britanici și americani.

„Memorabil… Antony Beevor și Liuba Vinogradova au recuperat o adevărată capodoperă, reportaje pe care le crezusem pierdute.” Sean McCarthy, Scotsman

Vasili Grossman s-a născut în 1905 în orașul Berdîciv din Ucraina. În 1941, a devenit corespondent de război pentru ziarul Armatei Roșii, Krasnaia Zvezda (Steaua Roșie), și a ajuns să fie considerat un erou legendar, după ce a transmis știri despre
apărarea Stalingradului, căderea Berlinului și despre consecințele Holocaustului. Viață și destin, capodopera pe care a finalizat-o în 1960, a fost socotită o amenințare la adresa regimului totalitar, astfel că i s-a comunicat că nu există nicio șansă ca lucrarea să fie
publicată în următorii 200 de ani. Grossman a murit în 1964.

Bazându-se pe documente inedite și pe numeroase mărturii ale supraviețuitorilor, medicul Bruno Halioua reconstituie magistral
povestea puțin cunoscută a medicilor de la Auschwitz și încearcă să le înțeleagă psihologia. O carte înfricoșătoare, dar mai ales
esențială, pentru că descrie în detaliu rolul jucat de medicii SS în aplicarea Soluției finale.

„În conflictul dintre Bine și Rău din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, infamii medici naziști au jucat un rol crucial. Ei iau precedat pe torționari și asasini în știința cruzimii organizate pe care o numim Holocaust.

Există un proverb talmudic, destul de neliniștitor, care li se aplică: Tov she-barofim le-gehinom – Cei mai dăruiți doctori sunt sortiți iadului. Medicii naziști au zămislit iadul.“ Elie Wiesel

„Cu ajutorul lui Bruno Halioua intrăm în universul mental și sufletesc al unor oameni și nonoameni din spațiul concentraționar de la Auschwitz.” Alexandru Florian, Institutul Național pentru Studierea Holocaustului în România „Elie Wiesel” 

Bruno Halioua este dermatolog, cu o diplomă postuniversitară în istorie contemporană, lector la Universitatea ParisSorbonne și editorialist la France 5. Este autorul a aproximativ o sută de articole despre istoria medicinei. Printre publicațiile sale se numără Blouses blanches, étoiles jaunes (2000), Le Procès des médecins de Nuremberg (2007), Les 948 jours du ghetto de Varsovie (2018) și Leur Seconde Guerre mondiale (2020).

O forță a naturii umane, Petru I, pe care Ecaterina cea Mare îl considera precursorul și maestrul ei, s-a abătut asupra propriei țări ca o tornadă.

Cu o energie și o ferocitate incredibile, el a schimbat fața Rusiei, bulversându-și compatrioții. A răsturnat tradiții, a tăiat bărbi și… capete, a impus veșminte și idei în manieră europeană, a învățat el însuși tot felul de meșteșuguri, mânuind compasul și securea. A luptat necontenit împotriva Turciei, Suediei, repurtând victorii răsunătoare. A sacrificat mii de supuși ca să construiască Sankt Petersburg, a pus zăgaz dominației Bisericii, înlesnind o modernizare binevenită a moravurilor și a credinței.

În Petru cel Mare se găsește un amestec de geniu și nebunie, de bufonerie și orgoliu, ceea ce face din el un personaj fascinant, care se înalță în toată măreția lui pe fundalul barbar și misterios al vechii Rusii.

Cu toate că am realizat atâtea lucruri în lumea modernă, liniștea sufletească este greu de găsit. Într-o epocă tot mai complexă și împovărată de conflicte, ni se spune că starea noastră de bine depinde de conectarea cu prezentul. Dar dacă, până la urmă, cheia pentru a fi prezent se află în trecut?

În volumul Din înțelepciunea veacurilor îndepărtate, Neil Oliver ne duce înapoi în timp pentru a ne însuși ideile îngropate în culturi uitate și civilizații timpurii. De la urmele de pași din Laetoli, Tanzania, până la ritualurile culturii Kerala, cercurile de piatră și picturile rupestre, autorul ne poartă într-o călătorie globală prin antichitate. Un maestru al poveștilor, care se bazează pe cunoștințe vaste despre trecutul nostru străvechi, el distilează această înțelepciune în douăsprezece mesaje care au trecut testul timpului și ne invită să ne gândim la modul în care acestea s-ar putea aplica vieții noastre de astăzi. Rezultatul este puternic și inspirațional, emoționant și profund.

Tiranii proiectează invincibilitate, dar toți cad, până la urmă. Acest lucru se datorează faptului că se confruntă cu slăbiciuni critice care se pot transforma într-o capcană fatală. Fie că este vorba de cercul lor de apropiați care se întorc împotriva lor, de resentimentele elitelor militare, de masele alienate de clientelism sau de revoluționarii care complotează în exil, tiranii au întotdeauna mai mulți dușmani decât prieteni. Iar când cad, nu se retrag în liniște – se confruntă cu exilul, închisoarea sau moartea. Ce rămâne în urma lor poate schimba soarta unei națiuni.

În urma întâlnirilor cu inițiatori ai loviturilor de stat, cu disidenți și insurgenți, politologul Marcel Dirsus realizează interviuri extraordinare pentru a examina modul în care funcționează și disfuncționalitățile tiranilor. Aflăm povestea unui revoluționar (numit „Satana“) care a riscat să fie capturat de Stasi pentru a submina un regim opresiv, a unui fost lider al unui grup rebel din Burundi care a comis un masacru și a unui activist americano-gambian care a complotat pentru a-și elibera patria în timpul pauzelor de la locul de muncă, fiind angajat în construcții.

Dar nu este suficient să îi înțelegem pe dictatori. Cum se prăbușesc tiranii este un ghid captivant și documentat în detaliu despre cum să îi înlăturăm de la putere.

Ultima mea Vointa!

Unicul dor al al vietii mele este sa-mi vad Natiunea mea fericita, pentru care, dupa puteri, am si lucrat pana acum, durere, fara mult succes, dar tocma acum cu intristare vad ca sperantele mele si jertfa adusa se prefac in nimic.

Nu stiu cate zile mai pot avea. Un fel de presimtire imi pare ca mi-ar spune ca viitorul este nesigur. Voiesc dara si hotarat sa dispun ca dupa moartea mea toata averea mea miscatoare si nemiscatoare sa treaca in folosul Natiunii si intru ajutorul infiintarii unei academii de Drepturi, tare crezand ca luptatorii cu arma legii vor putea scoate drepturile Natiunii noi.

Testamentul lui AVRAM IANCU

Avram Iancu n-a dorit nimic pentru el, ci totul pentru Natiune, lucru pe care ar trebui sa-l reinvatam.

Numele lui Iancu simbolizeaza destinul implacabil al istoriei, dar si biruinta asupra vremurilor grele. E destinul unui neam tradat, impilat, mintit, dar care sta cu fruntea sus in fata viitorului, convins fiind ca dreptatea nu piere niciodata. De aceea, Avram Iancu este motivul luminos prin care istoria noastra isi depaseste infirmitatile, intrand pe marea poarta a consacrarii.

Destinul frant si nefericit al acestui mare visator si vizionar a fost comparat nu de putine ori cu acela al lui Eminescu. Amandoi ilustri in zborul ideatic al gandirii lor, eliberata de orice sentiment meschin si limitat. In ciuda tineretii lor, au fost mari intemeietori, cu fascinante personalitati, si fac parte din categoria Parintilor Patriei.

Faptul ca geniul innascut al tanarului jurist Avram Iancu a fost in masura sa organizeze si sa dirijeze un sistem militar alcatuit dupa principiile stramosilor nostri romani si ca, dispunand de arme depasite si rudimentare, a reusit sa tina piept, timp de doi ani, tuturor expeditiilor unor detasamente profesioniste, de linie, au facut din gandirea lui sociala un fel de Spartacus modern. In acelasi timp, exista in comportamentul lui Avram Iancu o linie morala de sorginte socratica, de o clarviziune aproape religioasa de a nu raspunde decat in fata propriei constiinte si a da seama doar poporului care l-a investit cu prerogativele de conducator. Refuzand orice incercare de ademenire, orice forma de distragere de la drumul lui imperturbabil, Iancu e un personaj de tragedie antica, inflexibil si impenitent, cu destin si moira dinainte programate. Ca orice mare personaj antic, Iancu isi urmareste destinul cu ochi arzand de himere si de pretentii umilitoare pentru imparat, care se vede mustrat de privirea sfredelitoare a motului pentru faptul de a fi mintit un popor si a-i fi nesocotit jertfele si sacrificiile de vieti omenesti. - MIRCEA POPA