Istorie & Politologie

Nu mai este un secret pentru nimeni: din 11 septembrie 2001, CIA a răpit în tăcere mai mult de o sută de persoane şi le-a încarcerat în închisori din întrega lume. Această operaţiune a fost denumită „extrădare specială” şi face parte din operaţiunile clandestine cele mai de amploare realizate de SUA după sfârşitul războiului rece. Unele persoane reţinute au fost trimise în Egipt şi Maroc pentru a fi torturate şi interogate. Altele au fost transportate cu ajutorul unor curse secrete CIA în Europa de Est şi Afganistan, unde, de asemenea au fost torturate. Mulţi dintre răpiţi au sfârşit în închisoarea Guantanamo, alţii au dispărut pur şi simplu. În această carte, un jurnalist de investigaţii multi-premiat şi un geograf militar realizează pentru prima oară o investigaţie asupra acestei „extrădări speciale”, care între timp a fost formalizată, schimbându-i-se constant aspectul pentru a rămâne departe de privirile curioşilor.

Literatura de detenț¬ie nu încetează să fie un tratament benefic pentru to¬ți cei dezamăgiț¬i de societatea actuală. Lectura căr¬ților, despre care scrie Manuela Camelia Sava, ne aduce aminte că România a avut întotdeauna oameni de cea mai bună calitate. De la ¬țărani puternici (Ani¬a Nandriș-Cudla) la intelectuali rafinaț¬i (Alice Voinescu) și slujitori ai altarului (Bartolomeu Anania ori N. Steinhardt), volumul se constituie într-o hartă a demnită¬iții care a atras, firesc, antipatia unui regim totalitar în ochii căruia orice altă trăsătură în afara de obedienț¬a ideologică reprezenta un pericol de moarte.

"Cartea ne obligă să ne punem, totuși, întrebarea dacă Preda a murit pur și simplu, din cauze pe care legiștii le scriu negru pe alb, sau dacă a fost asasinat, așa cum ne pot îndemna să credem unele mărturii, mai vechi sau mai noi, sau unele inexplicabile potriveli ale faptelor. D-na Sipoș are prudența de a nu raspunde tranșant, deși d-sa a pus cap la cap cele mai numeroase si utile informații legate de moartea scriitorului. Și cred că e îndreptățită să spună că problema ține de alte competențe decît acelea ale unui jurnalist care face o anchetă sau ale unui critic literar. În ce mă privește, sînt la fel deprudent și cred că ar cam fi timpul ca Parchetul să dispună o cercetare profesionistă spre profitul istoriei literare, căreia nu-i este indiferent dacă un mare scriitor amurit ori a fost omorît." / (...) Să nu fie în tot Parchetul General nici un cititor al romanelor lui Preda care să se autosesizeze?"

„Din povești se nasc poveștile, din povestit se naște povestitul, așa că boala cea mare a scrisului, la mine, sunt sigur, vine de atunci, de la mama, din serile cu o veioză verzuie. Pentru asta îi mulțumesc cam cât ar fi distanța din cartierul Crihala, de la Severin, și până la capătul cerului...” Filip Florian „Cristina Struțeanu are un talent literar exploziv, pe care l-a transmis celor doi fii ai săi, scriitorii Filip și Matei Florian, deja celebri și cu cărți publicate. Dar ce-a rămas e destul și e «altfel». Deși nu se află la vârsta debutului, Cristina are o solaritate care aprinde cuvintele și o bucurie a scrisului care îl fac fericit pe cititor. Mă număr printre cei molipsiți, drept pentru care subsemnez această susținere din tot sufletul.” Sânziana Pop „Rareori am văzut un titlu care să se potrivească mai bine conținutului: fiecare fragment este – palpabil – un fir de nisip din clepsidra timpului autoarei. Cartea se citește bine și are ceva energic, neastâmpărat, nisipul curge iute, îți scapă printre degete, te păcălește. Dar, de la o vreme, observi că totul se adună din nou fir cu fir, crescând ca un munticel. Ce se pierde din cupa de sus, se câștigă în cea de jos. E ca o regăsire. E ca o împăcare târzie. Și toate astea se numesc viață, viața unei femei pline de curaj.” Ioana Pârvulescu

Ultimul Suveran al României a avut o viață și o domnie (în două etape) absolut chinuite, marcate de cele mai ciudate întorsături de situație. A urcat prima oară pe tron copil fiind, în plin vid de putere provocat de moartea bunicului său, Ferdinand, dispariția eminenței cenușii a țării – premierul Ionel Brătianu și renunțarea la calitatea de Principe Moștenitor a tatălui său, Carol al II-lea. După cîțiva ani în care puterea a fost în mâinile unei Regențe care se manifesta mai mult la alibi, a fost detronat de propriul său tată, reîntors în țară pe furiș. Apoi, în septembrie 1940, după abdicarea lui Carol al II-lea, revine pe tronul unei țări sfârtecate și care aluneca într-o conflagrație sinucigașă. La 23 august 1944, se alătură loviturii de stat împotriva Mareșalului Antonescu, însă asta nu-l va salva de oribila presiune a armatei sovietice intrate în țară pentru a instaura regimul comunist. Astfel că pe 30 decembrie 1947 este obligat să abdice – act nerecunoscut vreodată de Parlament! – și să plece într-un lung și dureros exil. Se căsătorește în pribegie cu Ana de Bourbon-Parma, care îi va dărui cinci fiice însă niciun fiu. După 1989, noua putere cripto-comunistă de la București îl supune unui șir de umilințe, apoi reușește să revină pe meleagurile natale, dar, la împlinirea a 90 de ani de viață, ține un discurs epocal în fața Camerelor Legislative reunite și în absența președintelui de atunci al țării, care refuză în chip ostentativ să ia parte la manifestarea simbolică. În fine, după ce, el însuși grav bolnav fiind, își pierde partenera de viață, ultima perioadă este marcată de un scandal absurd, care duce la eliminarea din linia de succesiune dinastică a Principelui Nicolae, singurul moștenitor de sex masculin eligibil conform legii salice, abrogată și ea între timp în favoarea fiicei întâi născute, Principesa Margareta…

Micul Prinț. O copilărie tristă, pe tron sau în apropierea lui

Un Rege de numai 18 ani în vâltoarea istoriei

Iubirile de tinerețe și căsătoria cu Ana de Bourbon-Parma

Cele cinci fiice ale Regelui Mihai I

Palatul Elisabeta, ultimul refugiu românesc al familiei regale

Exil în în Danemarca, Anglia și în Elveția

Castelul de la Săvârșin și colecția de mașini a Regelui

Amintirea Suveranului

Ordinea de succesiune la tronul României

COLECȚIA REGALĂ (11 VOLUME)

Istoria modernă a României (1866-1947 și, în fapt, până în prezent) este imposibil de înțeles fără analiza istoriei Casei Regale a României, ale cărei personaje, de la Carol I la Mihai I, au marcat decisiv momentele cele mai importante ale ultimului veac și jumătate al Principatelor, Regatului și – vai! - Republicii Populare/Socialiste sau, revenind în vâltoarea clipei, al unei Românii fără de noimă și identitate precisă, parcă mereu pierdută în caruselul european și mondial.

Fără contribuția novatoare a Casei Regale nu se știe când și cum România ar fi putut trece din feudalismul întârziat direct în epoca modernă, cum fără acțiunile inspirate și deciziile înțelepte luate (uneori, contra inimii și a glasului sângelui!) de Suverani (Regele Carol I, Regele Ferdinand și Regina Maria) niciodată nu s-ar fi putut înfăptui, la 1 Decembrie 1918, unica Românie Mare.

Recunoscând rolul istoric jucat de cele cinci generații ale Familiei Regale a României, nu putem să le negăm acestora nici calitatea de oameni ai timpului lor (…nu doar ai eternității!), de ființe învestite nu doar cu prerogativele dinastice ci și cu atributele lor pur umane, care au creionat și personalitățile puternice ale unor ființe adesea pătimașe și chiar contradictorii, pe care nu ne-am propus să le idealizăm în vreun fel. Din amalgamul de trăsături, uneori destul de greu de armonizat, au reieșit figuri luminoase, fascinante și, în ciuda locurilor comune livrești, absolut surprinzătoare. Vă invităm să le devoalăm împreună în filele (pe care unii le-ar putea considera, pripit, iconoclaste) ale cărților din Colecția REGALĂ!

Literatura noastra veche din epoca slavonismului se poate mandri cu o opera literara exceptionala, ca stil, ca spirit si continut. Este vorba de opera unuia dintre cei mai cucernici si mai invatati domnitori ai Munteniei, de Invataturille lui Neagoe Basarab. Aceasta lucrare, de dimensiuni relativ mari, este o completare la stirile pe care ni le da istoria cu privire la stralucita domnie a voievodului muntean de la inceputul secolului al XVI-lea, la personalitatea lui inzestrata cu inalte calitati sufletesti, la mediul moral si cultural al epocii. In aceasta opera se proiecteaza idealurile vietii de atunci, inaltator si inviorator; aici gasim crampeie din viata curtilor noastre domnesti, aici apare figura smerita, dar barbateasca si plina de intelepciune batraneasca a lui Neagoe Basarab.

Cu exceptia lui Adolf Hitler, unui singur alt lider din secolul XX i s-a dat sumbrul privilegiu de a fi infatisat ca un demon, capabil prin forta lui luciferica sa modeleze o intreaga perioada istorica: Iosif Vissarionovici Djugasvili, zis Stalin. Nimic nu trebuie sa i se treaca lui Stalin cu vederea, nici milioanele de morti supti in inspaimantatoarea masina a Gulagului, nici transformarea in sclavi nu doar a sovieticilor, ci si a popoarelor din estul Europei care au trecut de la opresiunea nazista la cea comunista, nici epurarile antifascistilor “nestalinisti” care, totusi, se luptau in Spania impotriva franchismului, nici colaborarea activa cu Hitler din 1939 pana in iunie 1941, in cadrul unui acord care prevedea impartirea unei bune parti a Europei si lupta pe viata si pe moarte impotriva democratiilor capitaliste, cu Marea Britanie in frunte. Nu poate fi trecuta sub tacere speciala inclinatie paranoica spre a banui pe toata lumea si spre sindromul de tradare care a dat Terorii staliniste o caracteristica particulara, o trasatura personala de neconfundat, asa cum ne-o arata unele marturii care iti ingheata sangele in vine ale celor care au vazut neagra tragedie si au putut povesti atmosfera lugubra de la Lubianka. Stalin a fost o intruchipare a raului in tentativa disperata de a salva presupusul “bine” al comunismului.
    Cele 96 de fotografi alb-negru care insotesc textul documenteaza in imagini sugestive epoca si viata celui care a fost exact ceea ce ii spune porecla: Stalin “Omul de otel”.

    Fragment din volumul "Stalin" de Elena Dundovich:

    „In noaptea dintre 15 si 16 decembrie, Lenin are un nou atac. Pentru Stalin este o intamplare providentiala. Paralizat, supravegheat in permanenta de secretare eficiente si grijulii pe care Stalin insusi le-a pus la capataiul lui, Lenin angajeaza o ultima batalie. Cauta solidaritatea lui Trotki, dar nu reuseste pana la capat. Dicteaza cateva note secrete adresate viitorului congres al partidului in care il critica pe Stalin si puterea nelimitata pe care a concentrat-o in mainile sale. Ajunge pana acolo incat recomanda indepartarea lui din functia de secretar. Pe 9 martie 1923, in sfarsit, are o ultima criza care il lasa incapabil sa vorbeasca si sa se miste si il elimina pentru totdeauna de pe scena politica. Va muri pe 21 ianuarie 1924.
    Eliberat de amenintarea reprezentata de Lenin, Stalin nu mai asteapta deloc si isi incepe ascensiunea spre putere. Dar nu a sosit inca vremea si are nevoie de aliati. Pe moment, puterea este exercitata de o troika formata din Zinoviev, Kamenev si Stalin insusi care, prudent, creeaza in mod fals impresia ca este ultimul dintre cei trei ca importanta. Dar este doar o iluzie.
    Kamenev, presedintele sovietului Moscovei, este un om cult, pasionat de arta si de literatura. Dar este singur, nu are partizani. Zinoviev isi are bastionul la Sankt-Petersburg si este seful Internationalei aIII-a, creata in 1919 ca organ de coeziune a tuturor partidelor comuniste din lume; dar este doar fictiv, in realitate, Moscova desemneaza conducatorii Internationalei si pe ai partidelor. Deja din vara lui 1923 apar divergentele, insa, in mod eronat, atat Zinoviev cat si Kamenev il considera pe Trotki cel mai aprig dusman si se bazeaza pe Stalin pentru a-l inlatura. Sunt convinsi, in mod gresit, ca il pot manipula pe apparatcik-ul (omul de aparat) georgian. Preocupanta similitudine a istoriei: si in Germania si Italia, fortele conservatoare au crezut in mod eronat ca ii pot folosi pe Hitler si pe Mussolini pentru a-si pastra puterea.
    Ciocnirea cu Trotki se produce pe toate planurile: el acuza troika de faptul ca ar fi cauzat regresul miscarii muncitoresti germane apropiate de revolutie in acele luni ale toamnei lui 1923, dupa ce, conform principiilor marxiste, de sase ani bolsevicii asteapta timpurile mesianice ale unei insurectii internationale; dar mai ales denunta nevoia imprimarii unui „nou curs" pentru a reinstaura caracterul democratic intr-un partid in care, ca sa spunem adevarul, el este prea putin ascultat, desi a fost, impreuna cu Lenin, adevaratul coprotagonist al Revolutiei din Octombrie. Zinoviev si Kamenev il ataca; Stalin, inca o data, ramane in umbra si inaugureaza, pentru prima data, tactica pe care o va folosi in urmatorii cinci ani si care ii va aduce puterea: sa impinga in fata oameni ale caror calitati nu le are, capabili sa castige, in acel moment precis, batalia in favoarea lui.”

Setul PRIMUL RAZBOI MONDIAL contine 10 carti:
• Marna 1914 de Ian Summer (143 pagini)
• Verdun 1916 de William Martin (143 pagini)
• Somme 1916 de Andrew Robertshaw (141 pagini)
• Londra 1914-1917 de Ian Castle (143 pagini)
• Creasta Vimy 1917 de Alexandre Turner (143 pagini)
• Cambrai 1917 de Alexandre Turner (143 pagini)
• Messines 1917 de  Alexandre Turner (143 pagini)
• Revolta Araba 1916-1918 de David Murphy (142 pagini)
• Amiens 1918 de Alistair McCluskey (141 pagini)
• St. Miheil 1918 de David Bonk (143 pagini)

Acest volum nu este in niciun caz o propaganda pentru Reunire. Este doar o discutie lucida, realista, despre ce se petrece acum in stanga Prutului si despre viitorul oamenilor de acolo. Daca nu se va petrece nimic in viitorii ani, Republica Moldova va ramane un spatiu de frontiera, un no man’s land, teritoriu fara viitor strategic, depopulat, abandonat de populatia cea mai activa, inovatoare si talentata. 
Si totusi. Atat timp cat aproape opt din zece locuitori dintre Prut si Nistru sunt etnici romani (chiar daca unii se numesc pe sine moldoveni), atat timp cat trei sferturi din populatia dintre Prut si Nistru declara limba romana ca limba materna (chiar daca unii inca o numesc moldoveneasca), optiunea Reunirii Romaniei cu Republica Moldova este oricand valabila.

Intre timp ar putea fi complementul circumstantial cel mai potrivit al verbului a cunoaste ori de cate ori locul reflectiei tinde sa se situeze la egala distanta de timpul intruparii si de timpul parusiei, mai precis la intersectia dintre timpul inteles ca prilej si cel trait ca imprejurare. Sunt adunate in aceasta carte toate firimiturile (analecta) care au cazut sub masa istoriei politice a anilor 2012–2016 in dreptul locului in care s-a intamplat ca autorul sa fie asezat, cu speranta ca aceste amintiri si insemnari ar putea desena o posibila harta a locurilor in care experienta prezentului ar avea darul de a se preface in istorie.

Incurajat de un exemplu din vechime (Filipeni 4:21), autorul a locuit o vreme in casa Cezarului, nadajduind ca proximitatea puterii nu-i va anula conditia de discipol. Cezarul timpurilor moderne este cetateanul. Intr-o democratie liberala, politica – cu institutiile, regulile, practicile si personalul ei – este casa comuna a cetatenilor. Casa pe care o cesioneaza politicienilor. Autorul a fost o perioada unul dintre acestia, fiind mereu constient ca riscul pe care si-l asuma implicit orice suveran care isi da casa in grija unui intendent este acela de a fi detronat si evacuat. S-a simtit de aceea dator sa raporteze in aceasta carte, asa cum le-a pastrat in memorie, intrigile si abuzurile la care Rousseau ii cerea cetateanului sa fie atent atunci cand isi incredinteaza altora libertatea.

Daniel Barbu este doctor in istorie, in filosofie si in teologie. Profesor de stiinta politica la Universitatea din Bucuresti, unde a fondat in 1995 Facultatea de Stiinte Politice. A fost profesor invitat la University of Pittsburgh, Pa., Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales (Paris), Central European University (Budapesta), Institut d’Etudes Politiques din Bordeaux si Institut d’Etudes Politiques din Aix-en-Provence. A publicat douasprezece carti, printre care Byzance, Rome et les Roumains. Essais sur la production politique de la foi au Moyen Age (1998), O arheologie constitutionala romaneasca. Studii si documente (2000), Bizant contra Bizant. Explorari in cultura politica romaneasca (2001), Politica pentru barbari (2005), Die abwesende Republik (2009), Indistinctia. O cronica a sfarsitului politicii romanesti (2010), Au cetatenii suflet? O teologie politica a societatilor post-seculare (2016). A fost ministru al culturii (2012–2013) si membru al Senatului Romaniei.

 Setul Biografii contine 6 carti:

• BENITO MUSSOLINI de Fortunato Minniti
    Pana in 1938, cand, dupa Pactul de la Munchen, a aparut in ochii lumii ca salvator al pacii, singurul in stare a-l tine in frau pe Hitler,  Mussolini a fost un personaj de prima marime pe scena politica si in presa internationala. In ciuda faptului ca, pentru a da o noua ordine poporului italian, a calcat in picioare democratia, il Duce le parea charismatic nu doar multor italieni, ci si unor oameni de stat liberal-democrati precum Churchill si Roosevelt si, mai inaintea lor, bolsevicului Lenin, cel care i-ar fi acuzat pe comunistii italieni ca au lasat sa le scape singurul socialist capabil sa realizeze cu adevarat revolutia.  Mare interpret al artei de a poza,  Mussolini a vrut - si a reusit - sa isi construiasca un mit. Prizonier al acestei imagini construite pentru a trece dincolo de propriul sau timp si pentru a intra in marea istorie, mitul Ducelui a degenerat impreuna cu charisma lui politica. Legile rasiale, insurectia antiburgheza, razboiul gresit, insuficienta calitatilor de comanda, complexul de inferioritate in fata lui Hitler au dezvaluit, toate,  esecul revolutiei fasciste si, in plus, au subliniat si inadecvarea totalitarismului sau. Astfel, atunci cand vantul istoriei a inceput sa sufle cu intensitatea unei furtuni, omul care militarizase politica a cazut ca un dictator banal in urma unei lovituri de palat pe care el o subevaluase politic.

     Fragment din volumul "Stalin" de Elena Dundovich:

    Cum vrea Rusia sa retraseze granitele in perioada postsovietica? Analizand manifestarile recente ale expansionismului rusesc, Agnia Grigas, specialista in domeniul riscului politic, ilustreaza ideea ca, de-a lungul a peste doua decenii, Moscova a dus in mod consecvent o politica de folosire a compatriotilor rusi din ariile invecinate in scopul implinirii ambitiilor sale teritoriale. Urmarind modul in care a fost pusa in practica aceasta politica in Ucraina si Georgia, autoarea prezinta unul dintre aspectele relevante ale politicii externe a lui Putin, evidentiind riscurile la care sunt expuse tari precum Moldova, Kazahstan sau statele baltice. 

    Securitatea l-a urmarit pe Ion Ratiu aproape 35 de ani. La inceput, in 1955, Tony, asa cum il denumisera ofiterii de securitate, a fost considerat un simplu «fugar» si «tradator de tara». La scurt timp a devenit «agent», „spion» si, in 1961, «terorist». Iar pe urmele unui terorist se sta o viata, nu doar 35 de ani. Urmarirea sa informativa a necesitat implicarea mai multor departamente ale serviciului secret comunist si a mai multor generatii de ofiteri de securitate, a unei retele de informatori care s-a dezvoltat in timp, cheltuirea a sute de mii de dolari si scrierea a mii de note informative, fie, interceptari si rapoarte. - Stejarel Olaru

    Insurectia din Nigeria condusa de luptatorii grupului islamist Boko Haram a lasat mii de morti, a destabilizat cea mai mare economie din Africa, a ingrijorat si a revoltat o lume intreaga din cauza violentelor extreme la care s-au dedat jihadistii. Cu toate acestea, gruparea nigeriana continua sa ramana un mister, unul pe care ziaristul Mike Smith reuseste sa il dezlege. Cu ajutorul anchetelor pe care el si colegii sai le-au desfasurat pe teren, al interviurilor luate „la cald”, dar si al unei laborioase cercetari a izvoarelor istorice, autorul izbuteste sa ne ofere o prezentare nu doar a uneia dintre cele mai absurde si fanatice grupari teroriste, ci si a tarelor profunde ale Nigeriei care au dus la aparitia miscarii jihadiste si care, din pacate, continua sa o intretina. Caci, asa cum demonstreaza magistral Mike Smith, Boko Haram exista si continua sa poata racola adepti pentru ca in cea mai populata si mai tanara tara a continentului african continua sa domneasca saracia si coruptia.

    Gratie unei bogate iconografii constituite din imagini mai putin cunoscute sau inedite si unei minutioase documentatii in Arhivele Nationale privilegiind arhitectura si artele decorative, sunt evocati mai bine de o suta de ani din zbuciumata istorie bicentenara a palatului care, de la casa neoclasica a lui Dinicu Golescu de pe Podul Mogosoaiei, devenita Curte Domneasca sub Alexandru Dimitrie Ghica si resedinta a domnitorilor Alexandru Ioan I Cuza si Carol I, la eclecticul edificiu din Calea Victoriei al regilor Carol I si Ferdinand I, si cel Art deco din vremea lui Carol al II-lea si Mihai I, a reprezentat centrul puterii politice romanesti.

 In 2012, Bana era unul dintre sutele de mii de copii obisnuiti din Alep, cu o familie numeroasa, pasiuni si prieteni. Insa, intr-o zi, din cer au inceput sa cada bombe si totul s-a schimbat. Povestea cutremuratoare a Banei, completata de scrisorile mamei sale, nu este doar povestea unei familii distruse de razboi, ci perspectiva extrem de emotionanta a unui copil asupra uneia dintre cele mai mari crize umanitare din istorie. In Batalia de la Alep, Bana si-a pierdut cea mai buna prietena, scoala, caminul si patria. Insa, asemenea lui Anne Frank, Malalei Yousafzai si milioanelor de copii anonimi mutilati de razboi din toata lumea, Bana a invatat ca in infern nu trebuie sa-ti pierzi niciodata speranta.
    Aceasta este povestea ei, o poveste despre supravietuire si despre moarte, devenita fapt cotidian intr-o lume nu foarte indepartata, pe care abia daca o cunoastem.

    Nascuta in Alep, Siria, in 2009, Bana Alabed este, in prezent, cea mai tanara activista pentru pace din lume, devenind cunoscuta pe plan international pentru postarile sale de pe Twitter despre ororile razboiului din Alep. In decembrie 2016, familia ei a fost evacuata in Turcia, unde incearca acum sa isi cladeasca o viata noua.

 Pentru aliatii occidentali, 11 noiembrie 1918 a fost mereu o data solemna – finalul luptelor care au distrus o generatie, dar si o razbunare a unui sacrificiu teribil, venita odata cu prabusirea inamicilor lor principali: Imperiul German, Austro-Ungaria si Imperiul Otoman. Dar, pentru mare parte din restul Europei, aceasta zi nu a avut nici o insemnatate, o serie continua, de cosmar, de conflicte inghitind tara dupa tara. In aceasta carte extrem de originala, Robert Gerwarth ne cere sa ne gandim din nou la adevarata mostenire a Primului Razboi Mondial. In general, nu luptele de pe frontul de vest s-au dovedit a fi atat de daunatoare pentru viitorul Europei, cat urmarile lor devastatoare, tarile din ambele tabere ale conflictului fiind distruse suplimentar de revolutii, pogromuri, expulzari in masa si de alte confruntari militare. Daca razboiul insusi fusese, in majoritatea locurilor, doar o lupta intre soldatii sprijiniti de stat, aceste noi conflicte au fost, in principal, despre civili si forte paramilitare, milioane de oameni murind in Europa Centrala, de Est si de Sud-Est, inainte ca URSS-ul si mai multe state mici, nou formate, sa apara pe harta. Peste tot oamenii se hraneau cu razbunare, vietile lor erau afectate de un simt criminal al dreptatii, cautand sa plateasca polite dusmanilor reali sau imaginari. Peste numai un deceniu, aparitia celui de-al Treilea Reich si a altor state totalitare le-a oferit ocazia pe care o cautau de atata vreme. Robert Gerwarth este profesor de istorie moderna la University College din Dublin si director al Centrului pentru Studii de Razboi de la aceeasi universitate. Este autorul cartii The Bismarck Myth si al unei biografii a lui Reinhard Heydrich. A studiat si a predat in Statele Unite, Marea Britanie, Germania si Franta.

"Zi şi noapte m-am gândit la fericirea României. […] cu toate greutăţile pe care le-am întâlnit, cu toate bănuielile care s-au ridicat, mai ales la începutul domniei mele, în contra mea, expunându-mă la atacurile cele mai violente am păşit, fără frică şi fără şovăire, înainte pe calea dreaptă, având nemărginită încredere în Dumnezeu şi în bunul-simţ al credinciosului meu popor." Regele Carol I

"Nu văd românia de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri. aşa să ne ajute Dumnezeu!" Regele Mihai I

Fata de istorici, dl. Alex Mihai Stoenescu are un mare avantaj: este scriitor (sau si scriitor). Nicolae Iorga scria, in incheiere la prefata Istoriologiei umane, ca ar fi dorit sa aiba mai mult talent poetic pentru a fi mai aproape de adevar, altfel spus harul literar sporeste capacitatea cercetatorului istoric de a reconstitui si de a intelege faptele trecutului. In cel de-al treilea volum al Istoriei loviturilor de stat in Romania se reintanesc toate calitatile de informatie, analiza si stil care au asigurat marele succes al celor doua care l-au precedat. Florin Constantiniu

J. Breckinridge Bayne, un doctor american pe frontul romanesc (1916-1919)

Editie bilingva engleza-romana

Dr. Bayne sosea la Bucuresti exact acum 100 de ani, in noiembrie 1916. Isi oferea serviciile, ca voluntar, dupa ce Romania a intrat in razboi. A operat raniti sub bombardamentele germane asupra Bucurestiului, salvand numeroase vieti. A stavilit epidemii de tifos si holera in satele romanesti. Sub ocupatie, a ramas alaturi de pacientii sai grav raniti si nu i-a parasit nici cand a trebuit sa deschida, pentru ei, un nou spital, ca unic doctor si fara ajutoare de specialitate - o poveste exemplara din Primul Razboi Mondial.     

Istoricul si diplomatul american Ernest H.Latham Jr. a redescoperit aceasta figura fascinanta legata de Primul Razboi Mondial in Romania, americanul Dr. Bayne, si, o data cu el, un fragment de extrem dramatism al istoriei romanesti.

Un studiu sensibil, elaborat cu eleganta, bazat pe o meticuloasa cercetare. - Dennis Deletant

Povestea fascinanta a unui doctor american, care a servit ca voluntar in Romania, la vremea Primului Razboi Mondial. Experienta, relatata in detaliu, ofera o imagine pretioasa a haosului si vicisitudinilor indurate de populatie, de personalul medical, sub atacului devastator al Germaniei si in conditiile dure ale ocupatiei. - Genn Torrey

Sederea doctorului Bayne in Romania are toate ingredientele unui roman de aventuri, in care Bayne ocupa rolul central pe o mare scena, intr-o distributie cu multe personaje. Doar ca nu este vorba de un roman, ci de realitatea insasi. Cartea este un binevenit tribut in onoarea Dr. Bayne, ca si a poporului roman si Romaniei, pe care doctorul a descoperit-o si a iubit-o. - Glee E. Wilson

Lupta lui Bayne cu ranile teribile, cu epidemiile mortale, in conditiile lipsei de personal si instrumentar medical, devotamentul si abnegatia doctorului si a colaboratorilor sai (romani si straini) fata de pacienti, toate aceste episoade ne ajuta sa intelegem mai bine, in ultima instanta, povestea Romaniei in timpul Marelui Razboi. - Bogdan Antoniu

ERNEST H. LATHAM, Jr., Ph.D., American historian and diplomat. He served as the American cultural attache in Romania between 1983 and 1987.
He is the author of the volumes Timeless and Transitory: 20th Century Relations Between Romania and the English Speaking World (Vremea Press, 2012), In Caesar's Household (Vremea Press, 2013) and of numerous articles and reviews about Romania. He edited and reintroduced Athene Palace, by Countess R. Waldeck, republished in several editions and translations. He revised, i.a., the entries on Romania for the Encyclopaedia Britannica, edition 2000. He was Fulbright Professor in Romania, at the Babes-Bolyai University in Cluj-Napoca and at the University of Bucharest (2000-2002).
He holds a Ph.D. from the University of Bucharest.
At the present time he teaches advanced area studies for Romania and Moldova at the Foreign Service Institute (U.S. Department of State).

ERNEST H. LATHAM, Jr., istoric si diplomat american.
A fost atasatul cultural al Statelor Unite la Bucuresti (1983-1987). Autorul volumelor Timeless and Transitory: 20th Century Relations Between Romania and the English Speaking World (Vremea, 2012) si In Caesar's Household (Vremea, 2013).
A publicat numeroase articole si recenzii privind Romania.
A readus in atentia cititorilor, cu un amplu studiu introductiv, volumul Athene Palace, de Contesa R. Waldeck (publicat apoi in mai multe limbi si editii).
A revizuit, printre altele, articolele dedicate Romaniei in Encyclopaedia Britannica, 2000. Profesor Fulbright in Romania, la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca si Universitatea din Bucuresti (2000-2002). Doctorat la Universitatea din Bucuresti.
In prezent sustine prelegeri despre Romania si Moldova la Institutul Diplomatic al Departamentului de Stat American.

Schimbarea este sensul lumii, totuși pierdem pe drum lucruri care n-ar trebui pierdute. Orașul se mută în arhive, în istorii academice, îl poți regăsi acolo, dar eu am vrut să-i surprind respirația, memoria sensibilă. Am căutat bucureștenii vechi, constructori și ctitori, fii și nepoți de constructori și ctitori, iubitori sau neiubitori ai pietrei din uliță, dar legați prin toate fibrele lor de oraș...
   Fiecare om întâlnit mă duce spre altul, fiecare stradă străbătută mă duce spre alta... Reconstitui imagini pierdute sau le recunosc în realitatea nouă.
   Troia, vestita, înseamnă peste zece cetăți suprapuse în adâncul pământului. Cetatea Bucureștilor ascunde la rându-i câteva așezări îngropate-n noianuri, altele se vor suprapune prin veacuri, dar fiecare dintre noi e dator să încerce a-și salva Troia lui, Bucureștii lui, măcar pentru un timp, măcar prin puterea cuvintelor.

 Victoria Dragu Dimitriu

În 2015, la 70 de ani de la terminarea celei de a doua conflagratii mondiale, Jurnalul (1934–1944) lui Alfred Rosenberg, ideologul de frunte al national-socialismului, a vazut, pentru prima oara lumina tiparului.

Astazi, dupa numai doi ani, Jurnalul este oferit specialistilor si publicului larg din România.

Înca de la început, Alfred Rosenberg a fost unul dintre cei mai longevivi lideri ai national-socialismului si o persoana foarte apropiata de Hitler.

A ramas fidel partidului nazist si crezului sau politic pâna la sfârsit. Din jurnal reiese ca Rosenberg a fost un pion important în relatia dintre Hitler si România.

Dar informatiile lui nu erau întotdeauna suficient de pertinente, de reale, de sigure.

Daca Germania nazista a pierdut revansa cu istoria, si nu avea cum sa nu o piarda, Alfred Rosenberg, cel putin în relatia cu România, desi a crezut ca face politica de mare anvergura, s-a aflat la momentul potrivit în locul… nepotrivit!

Alexandru Florian

Alfred Rosenberg, un nazist convins, a fost si ideologul-sef al NSDAP (Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei). Ca atare, a propagat ideologia nazista atât în scrierile, cât si în discursurile sale. Cartea sa, Der Mythus des 20. Jahrhunderts, a fost una dintre cele mai vândute publicatii antisemite din timpul celui de-al Treilea Reich.

Rosenberg a preluat, în 1933, conducerea Biroului de Politica Externa al NSDAP. În perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial, „Grupul de Actiune Reichsleiter Rosenberg“ a devenit cea mai redutabila institutie de jefuire a bunurilor culturale din întreaga Europa.

Numit în 1941 ministru pentru Teritoriile Ocupate din Est, Rosenberg a fost implicat în mod activ în initierea Holocaustului si jefuirea Europei de Est. Mult timp dupa 1945, rolul sau în sistemul de putere nazist a fost subes-timat. Abia dupa 2013, notele sale de jurnal, gasite si publicate integral, arata cât de important a fost rolul pe care l-a jucat în politica celui de-al Treilea Reich.

Silviu Negut

Geograf si geopolitician. Licentiat al Facultatii de Geografie, Universitatea din Bucuresti (1968). Doctor in Geografie (1984), conducator de doctorat (din 2000). Premiul "Simion Mehedinti" al Academiei Romane (1999). Profesor universitar la Academia de Studii Economice din Bucuresti. Secretar stiintific (1991-1993), prodecan (1993-2008) si decan (din 2008) al Facultatii de Relatii Economice Internationale. 

Fondator si director al Masterului "Geopolitica si Relatii Internationale" (din 1999). Fost redactor si redactor-sef al Editurii Stiintifice Enciclopedice/Editurii Enciclopedice (1968-1993). Redactor-sef al revistei Jurnalul Economic (din 1998), redactor coordonator al revistei Geopolitica (din 2003). Secretar general al Comitetului National de Geografie (din 2000), secretar general (relatii internationale) al Societatii de Geografie din Romania (din 2004), presedintele Comisiei IHDP Romania (din 1999), membru fondator al Asociatiei de Geopolitica "Ion Conea" (2003) si al Asociatiei de Geografie Umana (vicepresedinte din 2004), membru al CNCSIS si presedinte al Comisiei Stiintele Vietii si ale Pamantului (1998-2006). 

Mobilitati in circa 50 de tari, inclusiv la universitati de prestigiu din Franta, Italia, Spania, Belgia, Olanda, Austria, Germania, Danemarca, Suedia, Norvegia, Rusia, SUA, Tunisia, Turcia s.a. 
Autor a circa 50 de carti (inclusiv manuale universitare si preuniversitare, volume de teste etc.), peste 100 de articole si participant la peste 60 de manifestari stiintifice. 

Principalele lucrari: Geopolitica Romaniei (2004, coautor), Introducere in Geopolitica (prima editie in 2005). Coautor al lucrarilor: Enciclopedia statelor lumii (11 editii), Enciclopediile pe continente, Europa ghid de calatorie, Patrimoniul mondial cultural si natural UNESCO, Geografie economica mondiala. 
Autor al lucrarilor: Enciclopedia exploratorilor si calatorilor, Un singur Pamant. Omul si mediul inconjurator, Pasi pe Terra, Spectacolele Terrei, Modelarea matematica in geografia umana, Geografia turismului s.a.

In "Cartea Recordurilor", Palatul Parlamentului a fost inregistrat ca fiind a doua cladire importanta din lume, dupa cladirea Pentagonului, aflata in SUA. Este incadrata la "Cladiri Administrative" si apreciata ca fiind cea mai grea cladire.
Prin salile, saloanele si culoarele pe care le are. Palatul Parlamentului poate prelua mai multe activitati ce se desfasoara in acelasi timp. In raport cu celelalte cladiri din Europa care au destinatii pentru activitati protocolare si administrative, se situeaza pe primul loc din toate punctele de vedere.

 Acest volum inovator expune istoria activitatii serviciilor de informatii de la originile sale biblice pana la statul care supravegheaza din era digitala – si dezvaluie secretele acestei lumi clandestine.

O banda desenata de un umor nebun, care pleaca de la premisa disparitiei paginilor cu marii clasici din Istoria literaturii romane a lui George Calinescu. Disperati de faptul ca se afla in compania unor mediocritati, marii scriitori evadeaza din pagini si se ascund, iar recuperarea lor cade in sarcina a trei tineri scriitori contemporani. Luca Dinulescu, Dragos Shenkel si Razvan Bica pleaca in cautarea operelor literare romanesti disparute parca din senin, lasand in urma  mediocritatea literaturii autohtone.

OMUL OBISNUIT IN TARA LUI PUTIN. Ales la intamplare, punand degetul pe o harta, orasul Celeabinsk – fosta inima a programului nuclear rusesc – i-a oferit, mai bine de doua decenii, corespondentei NPR, Anne Garrels, posibilitatea de a intelege viata de zi cu zi a cetateanului rus obisnuit, precum si o perspectiva pe care Moscova nu i-ar putea da-o nimanui. Celeabinsk, la a carui periferie alterneaza sate in paragina, rauri cu ape manjite de steril, fabrici inchise si lacuri superbe, dar pe langa care un contor Geiger caraie amenintator, poate fi considerat un microcosmos al Rusiei postsovietice.

„Nu plecam de aici. E caminul nostru, spunea unul dintre cei intervievati. Si, oricum, nu ne-ar cumpara nimeni casele." Profund ranita de autoflagelarea postcomunista si de crahul economic, de faptul ca se considera invinsa in fata unui NATO care promitea ca nu vor exista invingatori si invinsi si, mai nou, de sanctiuni si de scaderea pretului petrolului, Rusia reala a suferit indelung, devenind un mediu propice pentru clici si coruptie.

Societatea trece cu vederea flagelul SIDA, alcoolismul si dezbinarea sociala si cauta, cu disperare, un dram de stabilitate si o identitate proprie, lucruri pe care, in ciuda abuzurilor si pedepselor nedrepte, un om stie cu dibacie sa i le promita: Vladimir Putin.

Cele trei volume ale cartii au vazut lumina tiparului in intervalul 1934-1936, fiind scrise in limba engleza, de altfel fragmente fiind publicate in presa britanica si in cea americana, inainte de cel de-al Doilea Razboi Mondial. Memoriile se intind pe perioada 1914-1934, care a inclus ani hotaratori pentru istoria Romaniei (izbucnirea Primului Razboi Mondial, Marea Unire), dar si o perioada in care regina Maria s-a remarcat printr-o deosebita implicare in directia promovarii Romaniei.