Istorie & Politologie

Propaganda oficială rusă prezintă victoria sovietică în al Doilea Război Mondial ca fiind elementul fondator al identităţii ruse actuale. Această victorie, vie în memoria populară, este folosită de regimul lui Vladimir Putin pentru a-şi justifica acţiunile agresive. Astfel, mitul „Marelui Război pentru Apărarea Patriei”, creat pentru a uni toate forţele Rusiei în lupta contra Germaniei naziste şi pentru a şterge amintirea Pactului Ribbentrop-Molotov, dar şi pe aceea a Gulagului, este reînviat pentru a compara anexarea Crimeii cu „a treia luptă de apărare a Sevastopolului” şi pentru a prezenta războiul contra „juntei fasciste” de la Kiev ca pe o reeditare a bătăliei de la Stalingrad. Reunind contribuţii ale unor cunoscuţi cercetători şi eseişti din mai multe ţări, volumul analizează discursul politic rus mai vechi sau mai nou, dar care maschează de fiecare dată o realitate diferită.

„Dragii mei, începem azi o poveste minunată! Când zic minunată, vreau să spun că seamănă cu minunile de care ne vorbeşte Sfânta Scriptură: nu înţelege uşor mintea noastră cum de s-a întâmplat aşa ceva. Şi acea poveste e Cum s-a născut poporul român. Ce neamuri au fost din vechime pe acest pământ care e astăzi al nostru, ce fel de oameni erau, cu ce se îndeletniceau. Cum au venit alte popoare, pe rând, cum s-au războit sau cum s-au amestecat unii cu alţii şi cum, în cele din urmă, după vreo mie de ani de mari mişcări şi mari frământări, a ieşit un popor întreg de sute de mii, apoi de milioane de oameni vorbind toţi aceeaşi limbă şi având aceleaşi datini şi obiceiuri.
O mie de ani! Vă sperie cifra, nu-i aşa? Dar gândiţi-vă: bunicul vostru s-a născut, poate, acum aproape o sută de ani. În orice caz, într-o sută de ani încap trei generaţii: bunicul, tatăl şi fiul, care, în general, apucă să se cunoască. Imaginaţi-vă deci de zece ori aceste trei generaţii ale unei familii şi iată-ne la strămoşii noştri din anul 1000! Vedeţi că o mie de ani nu-i aşa mult?“

Abordând cu exemplară obiectivitate istoria Ungariei, cu luminile şi umbrele ei, Lendvai analizează şi interpretează cu maturitate, luciditate şi spirit critic toate reperele – controversate şi paradoxale – ale acesteia: apariţia ungurilor „barbari“ în Europa secolului al IX-lea, regatul apostolic al Árpádienilor, dezastrul mongol din 1241, epoca eroică a Huniazilor, catastrofa de la Mohács, bilanţul funest al stăpânirii turceşti, Ungaria în umbra monarhiei habsburgice, lupta pentru libertate din veacurile al XVI-leaXIX-lea, dualismul austro-ungar, Trianon, 1956... Cum se explică răsunetul european al unei culturi ce a stat dintotdeauna sub semnul „singurătăţii excepţionale“ a limbii fino-ugrice care a plămădit-o? Ce înseamnă, în fond, spiritul maghiar?

„Paul Lendvai nu se mărgineşte să prezinte faptele istorice şi să le explice, ci reuşeşte să ne spună o poveste... O privire sintetică asupra istoriei ungurilor, o superbă antologie de crochiuri biografice şi o descriere a spiritului unui popor.“ (Neue Zűrcher Zeitung)

„O lucrare de neocolit, la cel mai înalt nivel istoriografic şi, în acelaşi timp, o lectură captivantă... Această poveste a celor o mie de ani de istorie a ungurilor în Europa este cât se poate de limpede şi de onestă.“ (Frankfurter Allgemeine Zeitung)

MULTE MITURI ALE CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL SUNT ERONATE.

Istoria celui de-al Doilea Război Mondial pare astăzi accesibilă oricui, însă, în realitate, ea se bazează pe multe idei convenționale, care demonstrează că propaganda părților beligerante a înrădăcinat anumite percepții începând încă din timpul conflictului. Cartea Miturile celui de-al Doilea Război Mondial – din colecția de război Perrin – încearcă să restabilească unele adevăruri, într-o serie de 23 de eseuri scrise pe înțelesul tuturor, pornind de la marile mituri legate de acest război, cele mai multe eronate: că Pearl Harbor a fost o lovitură devastatoare a Imperiului nipon pentru Statele Unite ale Americii, că luptătorii SS erau combatanți de elită, că debarcarea din Provence a fost inutilă, că germanii dispuneau de adevărate arme miraculoase, în timp ce rușii erau înapoiați tehnologic, că Japonia a capitulat ca urmare a bombardamentului nuclear de la Hiroshima, că Germania a pierdut războiul din cauza lui Hitler sau că la Yalta a fost împărțită lumea între Churchill, Roosevelt și Stalin. Autorii acestei cărți propun noi
argumente surprinzătoare, aspecte necunoscute până acum pe scară largă și lămuresc clișeele legate de conflagrația mondială. Această lucrare aduce o nouă perspectivă asupra unui moment decisiv al istoriei lumii moderne.

Ediţie îngrijită, studiu introductiv şi note de Andrei Popescu. Prefaţă de Mihail Neamţu. Cuvânt înainte de Maria Ioana Miclescu

„«Viitorul țării și nației noastre este strâns legat de drept și legalitate», îi scria Iancu Flondor lui Iuliu Maniu în 1923. Onestitatea sa și patriotismul sincer pot fi de neînțeles astăzi, când politica și corupția coexistă, însă spiritul său justițiar și repulsia față de nedreptate sunt trăsături care ar trebui să ne inspire pe noi toți, chiar și la o sută de ani de la Marea Unire. Contribuția lui Iancu Flondor la unirea Bucovinei cu România este extrem de însemnată și a fost recunoscută atât de istorici, cât și de contemporanii săi, care notau că «atât de strâns legat este numele lui Flondor de actul istoric de la 1918, încât aproape s-a identificat cu dânsul». După Unire, Nicolae Iorga i-a adus un omagiu lui Flondor, exclamând: «Cu adâncă recunoștință, mulțumim omului întreg și neînfricoșatului Român».“ (ANDREI POPESCU)

„România, întregită din patru țări… trece actualmente printr-o fază critică. Din deosebirea a patru mentalități diferite, chemate însă acum și pentru tot viitorul să colaboreze împreună la prosperitatea unei singure țări, rezultă, firește, dificultăți cari se manifestă zilnic. Cu toate acestea, sunt convins că vom învinge aceste dificultăți și nu mă îndoiesc nici un moment că amalgamul acestor patru mentalități deosebite va da un rezultat splendid și va pune națiunea noastră la locul cel important destinat ei de istorie.“ (IANCU FLONDOR, 1922)

    O magistrala, panoramica radiografie a Imperiului Roman, semnata de unul dintre clasicistii de frunte ai zilelor noastre, care ne dezvaluie de ce Roma continua sa ramana relevanta pentru noi chiar si dupa atatea secole de istorie. Roma antica are o importanta incontestabila. Istoria ei imperiala, de cuceriri, cruzimi si excese, constituie si astazi un termen de referinta, la care ne raportam pentru a ne defini. Miturile si legendele ei ne ating o coarda sensibila. Dezbaterile romanilor despre cetatenie, terorism si drepturile individului ne influenteaza propriile dezbateri despre libertatile civile de azi. SPQR reprezinta o privire proaspata asupra istoriei romane, ce poarta marca unuia dintre clasicistii de frunte ai lumii. Mary Beard analizeaza nu numai felul in care, de la nivelul unui sat oarecare din centrul Italiei, Roma s-a transformat intr-o putere care a ajuns sa controleze un teritoriu imens, din Spania pana in Siria de azi, ci si felul in care gandeau romanii despre ei insisi, realizarile lor si de ce ei continua sa fie atat de importanti pentru noi, cei de azi.

„Pentru Ioan Stanomir, istoria rusă a ultimului veac este inseparabilă de amprenta spiritului lui Lenin. Lenin a exacerbat trăsăturile voluntariste şi utopice ale marxismului prin unificarea acestei doctrine cu tradiţia sectară a milenarismului rus. Ioan Stanomir ne oferă în această carte un ghid indispensabil pentru a înţelege ceea ce a fost catastrofa sovieticã. Perspectiva propusă este expresia unui indefectibil angajament în favoarea libertăţii.“ (VLADIMIR TISMĂNEANU)

„Comunismul a fost cu mult mai mult decât o poveste rusă. URSS este epicentrul, dar undele seismice au călătorit până departe. Graţie URSS, comunismul şi-a probat posibilitatea de existenţă. Comunismul a devenit, odată cu anul 1917, un regim vital şi capabil de prozelitism, modelat de experienţa şi de practicile autocraţiei care îl precedă. Maturizarea sa prin stalinism înseamnă maturizarea unui model ce mizează pe control, pe teroare şi pe modernizarea patologică. La un secol de la Octombrie 1917, libertatea are nevoie de acelaşi devotament intelectual în apărarea ei. Tentaţia totalitară se hrăneşte din teamă şi din resentiment, iar luptele veacului XX sunt şi luptele noastre.“ (IOAN STANOMIR)

Fotografia de pe copertă: Zilele Revoluției - Petrograd,1917

 Revolutia din decembrie 1989 ramane, inca, un eveniment cu numeroase aspecte neelucidate, personaje controversate si elemente ce favorizeaza dezvoltarea teoriilor conspirationiste. Cartea „Scanteia vine de la Moscova" nu incearca sa interpreteze istoria, ci lasa personajele si povestile sa se dezvaluie singure, asa cum au facut-o in serialul de emisiuni realizate in urma cu doua decenii de catre Vartan Arachelian. Redate in carte, convorbirile de acum 20 de ani, purtate de multe ori cu patima celor ce doresc sa-si strige aproape adevarul reprezinta o „istorie vorbita" si, iata, acum si scrisa a modului in care a fost recastigata libertatea. Intre timp, mare parte dintre personajele-povestitori au incetat din viata, astfel ca aceasta carte devine un real document, continand importante marturii irepetabile.

„Sărbătorirea Marii Uniri e cu totul legitimă. E legitimă şi o doză de mitologie: toate naţiunile o au! Dar avem nevoie, dincolo de comemorări şi de simbolistica eroică, şi de o istorie făcută fără prejudecăţi, în spiritul unei abordări critice. Cel puţin din partea istoricilor profesionişti!
Ne trebuie în tot cazul o istorie europeană. România nu e o insulă, e parte a unui ansamblu. Nu ne putem izola, nici în interpretarea istoriei, nici în modul cum ne raportăm la ziua de azi ori de mâine. Dacă privim izolat crearea României Mari, riscăm să facem abstracţie de evoluţiile globale şi totul să ni se pară minunat. În fapt, România Mare a evoluat pe o scenă extrem de fragilă, cu primejdii răsărind la tot pasul – şi, desigur, istoria încă nu s-a încheiat.
Calea europeană nu înseamnă revenirea la vechi frontiere, ci, ca ţel final, dispariţia frontierelor şi transformarea Europei dintr-un continent până nu demult conflictual într-o casă în egală măsură primitoare pentru toţi locuitorii săi. Miza, pentru noi toți, nu e trecutul, ci viitorul.“

„România e absentă în dezbaterea istoriografică europeană. Pe piaţa ideilor, cum se spune, nu prea existăm. Răspunderea o poartă cei care încă n-au aflat că istoria se face, astăzi, altfel, în orice caz nu reîncălzind la nesfârşit vechiul discurs naţionalist. Centenarul Marii Uniri, în loc să stimuleze cercetări înnoitoare, riscă să se rezume la reafirmarea unor locuri comune. În memoria istorică a românilor a rămas doar o schemă mult simplificată a procesului istoric desfăşurat între 1914 şi 1918. Toţi românii, cu puţine excepţii, ar fi tras atunci într-o singură direcţie. Nu e chiar aşa! Adevărul, pur şi simplu, este mai complex şi mai nuanţat.“ (LUCIAN BOIA)

Fotografiile de pe copertã © Marius Amarie, MNIR.
Sceptrul regelui Ferdinand, realizat din aur şi argint, dupã proiectul pictorului Costin Petrescu, cel care a conceput scenariul şi scenografia ceremoniilor de încoronare de la Alba Iulia, din 1922. Cele patru tinere în port popular reprezintã noile provincii alãturi de România reîntregitã; lucrãtura şi pietrele prețioase reflectă designul coroanei reginei Maria și al mantiilor regale, concepute de același artist.

 Turcia este o natiune a contradictiilor si a contrastelor. Situat intre Vestul laic si Estul religios, islamic, statul turc a fost atras in conflictele vecinilor sai, printre care Primavara Araba, razboiul civil sirian si ascensiunea gruparii ISIS. Autoarea identifica o indelungata traditie a represiunii si autoritarismului care a marcat Turcia de-a lungul istoriei sale, ale carei origini le stabileste la momentul caderii Imperiului Otoman si al aparitiei curentului de negare a genocidului armean.

  In vara anului 1914, trei mari imperii dominau Europa: Germania, Rusia si Austro-Ungaria. Patru ani mai tarziu, ele au disparut in haosul Primului Razboi Mondial. Un anumit eveniment a fost cel care a generat conflictul, iar in centrul sau s-a aflat o tragica si romantica poveste. Atunci cand mostenitorul austriac, arhiducele Franz Ferdinand, s-a casatorit din dragoste, impotriva dorintelor imparatului, el si sotia sa, Sophie, au fost umiliti si marginalizati, dar au ramas devotati unul altuia si copiilor lor. Cele doua gloante trase la Sarajevo nu numai ca au incheiat povestea lor de dragoste, dar au dus la razboi si la un secol de conflicte. Plasata pe fundalul unei vieti traite intr-un mediu plin de stralucire, Asasinarea arhiducelui combina istoria regala cu elemente de romantism si crima politica intr-un portret tulburator de la sfarsitul unei ere. La peste o suta de ani de la eveniment, se dezvaluie adevarul surprinzator din spatele asasinatelor de la Sarajevo, inclusiv complicitatea sarbilor, i se examineaza zvonurile despre conspiratie si neglijenta oficialilor guvernamentali. Contestand un mit care dureaza de un secol, Asasinarea arhiducelui este povestea unei iubiri distruse de crima, revolutie si razboi.

O captivanta descriere a evenimentelor petrecute la sfarsitul lui aprilie si inceputul lui mai 1945, cand Mussolini este executat de partizanii italieni, Hitler se sinucide si razboiul cel mai monstruos din istoria omenirii se apropie de sfarsit.

Astazi, poate parea un fapt extraordinar ca in Germania, in perioada nazista, si copiilor li se cerea sa-si faca datoria pentru „Fuhrer, popor si patrie”, dar chiar asa s-a intamplat in timpul celui de-al Treilea Reich.

POVESTILE DIN SPATELE DOCUMENTELOR

     Fragment din volumul "Ambasadorii maiestatii sale in Romania 1964-1970" de Mihai Retegan:

„Dintre toate personajele măreţe ale secolului XX, bune sau rele, Winston Churchill a fost personalitatea cea mai valoroasă pentru umanitate şi, totodată, cea mai seducătoare. Nici o altă viaţă nu e presărată cu mai multe învăţăminte, mai ales pentru tineri: cum să foloseşti în favoarea ta moştenirea unei copilării nefericite; cum să profiţi cu entuziasm de toate situaţiile prielnice: fizice, morale şi intelectuale; cum să ai un curaj nebun, să-ţi cultivi succesul şi să nu te laşi impresionat de inevitabilele nereuşite; şi cum să cultivi, în timp ce dai curs ambiţiei nestăpânite, însufleţit de vitalitate şi pasiune, valori precum prietenia, generozitatea, compasiunea şi decenţa.
Nimeni altcineva nu a făcut mai mult decât el pentru menţinerea libertăţii, democraţiei şi a valorilor pe care le preţuim atât în lumea occidentală. Nimeni nu a fost o sursă de spectacol pentru public mai importantă decât el prin suişurile şi coborâşurile impresionante, oratoria magnifică, scrierile şi vorbele pline de forță, izbucnirile de furie şi strălucirea spiritului. A ocupat un loc remarcabil pe scena publică a țării sale şi a întregului mapamond timp de peste şaizeci de ani, loc rămas gol după plecarea sa. Și nici nu a mai existat de atunci cineva care să îmbine atât de fericit o varietate impresionantă de roluri.“ (PAUL JOHNSON)

Fotografia de pe copertă: Winston Churchill, 18 octombrie 1929, Library of Congress

„Literatura română de expresie latină cunoaște, în chip surprinzător, două lucrări dedicate în exclusivitate lumii turcești, din două perspective opuse, scrise în epoci așezate de o parte și de cealaltă a momentului de akme, de maximă înflorire a Imperiului othman. Georg Captivus este reversul Principelui Cantemir, aflat la Înalta Poartă într-o epocă ce-i permite să scrie nu doar despre «mărirea», ci și despre «decăderea» ei. Georg este rob la Adrianopole pe când încă mai era capitala imperiului; Cantemir trăiește la Constantinopole, ca ostatic princiar, din 1687 până în 1710, cu scurte întreruperi.
Cele două decenii turcești ale lui Cantemir par să aibă puţine în comun cu ale lui Georg. Scopul lucrării e diferit, așa cum vădit diferite sunt instrumentele cercetării, sursele bibliografice și martorii nemijlociţi cu care intră în contact, abordarea și anvergura știinţifică, publicul căruia i se adresează, curiozitatea cărturarului, stilul scriiturii și componenta teologică. Imensa lucrare a lui Cantemir, cunoscută și elogiată, Istoria măririi și decăderii Curţii othmane..., poate fi citită însă în paralel cu acest Tratat despre obiceiurile, ceremoniile și infamia turcilor: amândouă au de câștigat în nuanţări și în profunzime, conturând deopotrivă portretul unui neam și portretele celor doi autori, trăitori vreme de douăzeci de ani printre turci, despărţiţi de două veacuri și jumătate de istorie, încheindu-și viaţa departe de lumea pe care o descriseseră, dar și de ţinuturile natale.“ (Ioana Costa)

„Este surprinzător că istoricii români, începând cu Nicolae Iorga, nu au folosit acest text important și original, în timp ce cercetătorii occidentali, germani și maghiari, dar și italieni sau britanici, îl citează în numeroase lucrări, încercând să-i deslușească misterele unor aluzii și mesaje secrete.
Prin această ediţie, un text esenţial devine accesibil atât pentru cercetătorii diverselor discipline, de la turcologie la teologie, cât și pentru toţi cititorii interesaţi. Tratatul lui George de Ungaria este nu numai o «răfuială» teologică cu isla¬mul, ci și o inestimabilă sursă de informaţii despre Turcia secolului al XV-lea și totodată o interesantă mărturie a unui tânăr transilvănean smuls din mediul creștinismului medieval și strămutat într-un mediu cultural și religios străin.“ (Constantin Erbiceanu)

Ilustraţia copertei: Urcarea pe tron a sultanului Mahomed II la Edirne în 1451 (miniatură dintr-un manuscris de la 1584; pictor otoman anonim)

 „Victor Loupan aminteste ca, si in prezent, multe dintre problemele morale, intelectuale, economice, teritoriale carora trebuie sa le faca fata Rusia sunt consecintele evenimentelor descrise in aceasta carte. Revolutia si razboiul civil au dezbinat popoare, familii, spirite.” - medias-presse.info

Editura Corint va prezinta volumul Sertarele cu secrete - Din istoria familiilor boieresti Budisteanu si Skeletti, aparut in colectia Istorie cu blazon. Descendenta din mai multe vechi familii boieresti romanesti, Despina Skeletti-Budisteanu ne poarta prin istoria unor lumi trecute, scriind cu inteligenta si sensibilitate.

Volum aparut sub egida Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc

     Fragment din cartea "Mormintele tac. Volumul 2: Relatari" de Johann Steiner si Doina Magheti:

Cu 128 de ilustratii, din care 44 de planse color

Pierderea ratiunii, sentimentul de instrainare de realitatea in care cu totii ne imaginam ca traim sau permanenta agitatie emotionala sint doar citeva dintre trasaturile pe care le asociem cu nebunia. Astazi, tulburarea psihica este perceputa cel mai frecvent prin prisma medicinei, insa de-a lungul istoriei oamenii au cautat sa-i dea un sens prin religie sau elemente supranaturale, prin construirea unor explicatii psihologice ori sociale, in dorinta de a imblinzi demonii irationalului. Bogat ilustrata, Istoria culturala a nebuniei il poarta pe cititor din Antichitate pina in prezent, de la Bedlam la azilurile victoriene, de la teoria umorilor la farmacologia moderna, explorind manifestarile si semnificatiile nebuniei, provocarile si consecintele ei. O istorie panoramica a intilnirii omului cu irationalul, remarcabila prin varietatea domeniilor abordate si episoadele inedite din viata unor personalitati ca Avicenna, Charcot, Freud, van Gogh sau Dali.

„O carte minunata, fascinanta si bine scrisa, cu obisnuita verva si eruditie a lui Scull, ce exploreaza modurile in care au abordat psihoza societatile antice si medievale si arata ca, in ciuda tehnicilor de imagistica a creierului si a medicamentelor psihotrope, psihiatria moderna are inca multe de invatat de la ele.” (Sylvia Nasar, autoarea cartii A Beautiful Mind)

„Adoptind o vasta perspectiva de studiu, Scull arata ce a insemnat nebunia pentru societate de-a lungul istoriei si pe tot cuprinsul lumii. Scrie cu pasiune si totodata cu umor, are un ochi extraordinar pentru citate patrunzatoare si pentru intimplari graitoare, tinindu-l pe cititor sub vraja lui. O carte fascinanta a unui maestru in domeniu.” (William Bynum, University College London)

B I J U T E R I I   C A R E   A U   S C H I M B A T C U R S U L   I S T O R I E I S A U O B I E C T E   D E   P R E T ,   C U   O R I C E   P R E T

Aja Raden a studiat istoria antica si fizica la University of Chicago si a fost coordonatoarea diviziei de licitatii a faimoasei House of Kahn Estate Jewelers. Timp de peste sapte ani a lucrat ca designer pentru compania de bijuterii fine Tacori, cu sediul la Los Angeles, fiind unul dintre cei mai buni experti in domeniu. Locuieste in Beverly Hills, California.

Bijuteriile si pietrele pretioase prinse in caruselul istoriei: de la margele de sticla la inele cu diamante, de la smaralde la coliere faimoase, de la perle naturale la perle de cultura, de la oul Faberge la primul ceas de mana. 

„Frumusetea este mai rea decat vinul; ameteste atat posesorul, cat si privitorul.“ - ALDOUS HUXLEY

Cumpar Manhattan, dau la schimb margele • Primul inel de logodna cu diamante • Papagalul de smarald, facerea si desfa­cerea Imperiului Spaniol • Obsesii, posesii si mecanismele razboiului • Colierul care a dat startul Revolutiei Franceze • Cultura perlelor, perlele de cultura si goana Japoniei spre modernitate • Primul Razboi Mondial si primul ceas de mana • Ouale de aur care au fondat startup-ul sovietic

Toata istoria omenirii poate fi rezumata la trei verbe: vreau, iau si am. Si ce exemplu mai bun pentru a demonstra acest principiu decat istoria bijuteriilor?

„Bani, putere, politica sexelor si bijuterii! Nu sunt oare elementele care fac lumea sa se miste? Ce as putea sa cer mai mult de la o carte?“ - MADONNA

F O R M A   S I   P O V E S T E ,   C R E A T I E ,   P A S I U N E , L U X   S I   R A F I N A M E N T ,   O   D E L I C A T A   I S T O R I E A    A R T E I   P A S T R A T O A R E   D E   E L I X I R

Presedinte al Academiei Vinului din Franta si presedinte al Societatii de Geografie, Jean-Robert Pitte este specialist in geografie culturala. De la Istoria peisajului francez (1983) pana la Bordeaux-Bourgogne. Pasiunile rivale (2007), el realizeaza de treizeci de ani o ampla cercetare asupra geografiei gastronomiei si vinului.

Sticla de vin. Peste Marea Manecii, in forma de ceapa, de para, apoi cilindrica si cu umeri drepti. In Franta, mai degraba ovoida, cu umeri inclinati, atat in Champagne, cat si in Burgundia sau la Bordeaux unde, din secolul al XIX-lea, s-au impus tot formele cilindrice cu umeri drepti. Dar creatorii au mers mai departe cu imaginatia: fluierul renan, sticla imbracata in paie din Toscana, bocksbeutel-ul in forma de tartacuta din Franconia, sticla clavelin din Jura, butelia mica de Tokaji cu gatul alungit sau constantia din Africa de Sud.

Fara inventarea sticlei, niciodata vinurile nu s-ar fi putut invechi ferite de aer si de lumina si niciodata personalitatea regiunilor si a anului de productie nu s-ar fi putut manifesta cu atata stralucire.

Revolutia dateaza din secolul I d. Hr., cand s-a inventat in sticlarie teava de suflat. La inceputul secolului al XVII-lea, productiile europene, prea fragile, nu puteau servi pentru transportul lichidelor la distante mari. Atunci Anglia, o tara importatoare, a conceput butelia de sticla groasa si neagra, lucrata intr-un cuptor incalzit cu carbuni. Tot englezii au descoperit in Portugalia virtutile plutei, care permite inchiderea ermetica, astfel incat sa le poti incredinta sticlelor si cel mai pretentios vin, sa le poti culca, transporta si pastra peste secole. Si nu dupa mult timp au inventat si sampania, pe care francezii o vor produce abia incepand cu perioada Regentei.