Istorie universală

Titlul de „Părinți Capadocieni”, în prezent de uz comun, dar care nu a existat în vremea în care au trăit Sfântul Vasile și fratele său, Sf. Grigorie de Nyssa, împreună cu prietenul lor, Sf. Grigorie de Nazianz, fiind, prin urmare, de origine bizantină și modernă, indică, pentru a rămâne la explicația cea mai elementară, existența unui grup de mari personalități ale creștinismului de limbă greacă unite prin legături de rudenie și de prietenie.

Dar, desigur, acest lucru nu este suficient: mai importantă este unitatea manifestată în activitatea acestor persoane în ierarhia Bisericii din Capadocia și din Constantinopol și, în consecință, în activitatea comună în domeniul religios. Ceea ce pare a fi cel mai important – dar poate că nu avem întru totul dreptate în această privință – în activitatea religioasă a Capadocienilor este contextul teologic, înțeles, în sens larg, ca „vorbire despre Dumnezeu”, în acord cu înțelesul termenilor „teolog” și „teologie”, dar și, prin urmare, ca vorbire despre Hristos cel întrupat printre oameni.

Nu fără motiv, unul dintre cei trei, Grigorie de Nazianz, a fost numit de către toți „Teologul” în epoca bizantină, precum Ioan Evanghelistul. Dar, cu siguranță, nu putem uita marea importanță pe care Părinții Capadocieni au avut-o pentru formarea monahismului în diferitele sale forme și, nu în ultimul rând, pentru conceperea a ceea ce am putea numi un „umanism creștin”.

Această unitate de intenții religioase, duhovnicești și culturale ne-a convins că este oportun să propunem un studiu de ansamblu, cum este cel de față, care nu a mai fost încercat până acum și care va deveni probabil din ce în ce mai dificil, pe măsură ce literatura de specialitate va deveni din ce în ce mai aprofundată, fie în legătură cu un singur personaj, fie, chiar mai probabil, în legătură cu o singură chestiune dintre atâtea pe care aceștia le-au discutat.

Claudio Moreschini

O istorie comprehensiva, definitorie a Imperiului Persan, vazut ca intaia superputere mondiala Marii Regi ai Persiei au domnit peste cel mai mare imperiu al Antichitatii, care se intindea din Libia pana la stepele Asiei si din Etiopia pana in Pakistan. In inima Imperiului se gasea fabulosul oras-palat Persepolis, unde monarhii ahemenizi intretineau o curte neintrecuta in fast si grandoare. De aici, Cirus cel mare, Darius, Xerxes si urmasii lor aveau sa dea legi, sa ridice armate si sa guverneze peste Imperiul lor multicultural, de o uriasa diversitate. Intr-un demers cu totul inedit, care ia distanta fata de interpretarile traditionale tributare scrierilor istoricilor greci, Llewellyn-Jones isi indreapta atentia spre izvoarele ahemenide autentice (inscriptii, arta si recentele descoperiri arheologice din Iran), pentru a crea o veritabila "versiune persana" a acestui remarcabil prim imperiu al Antichitatii - Epoca Marilor Regi.

Prefață de Thierry Wolton

Traducerea prefeței de Mona Antohi

„Cartea lui Kai Strittmatter răspunde unei întrebări de care ne temem: ce ar deveni lumea dacă Occidentul ar renunța să lupte pentru libertate? Iar răspunsul este acesta: uitați-vă la China. Alianța dintre Partidul Comunist și Inteligența Artificială construiește o societate în care supravegherea este permanentă, iar autocenzura este continuă; o societate în care prioritatea fiecărui cetățean este să nu fie catalogat ca «trădător al încrederii». În acest regim insidios, care funcționează deja și despre care știm atât de puține, omul este transformat deopotrivă în victimă și în propriul torționar.“ — MIHNEA MĂRUŢĂ

„Nu se pune problema că în cele din urmă China va face să triumfe cu forța modelul ei politic, ci că lumea va avea tendința să-i semene, mai cu seamă în materie de guvernare. Aceasta e perspectiva cutremurătoare pe care o lasă să se întrevadă cartea lui Kai Strittmatter. Orizontul cu pricina nu se referă la ideologie – cine poate crede că Beijingul ar face să triumfe comunismul la scară mondială? –, ci la influența tehnologică, altfel spus la mijloacele oferite de acum înainte de instrumentele digitale pentru a supraveghea, încadra, condiționa, distra o populație, astfel încât puterea care le folosește să devină stăpână în toate domeniile. Sovietele plus electrificarea, spunea Lenin în legătură cu socialismul; pentru conducătorii chinezi, această formulă a devenit partidul-stat plus digitalizarea. Dictatura 2.0 descrisă de Strittmatter îți îngheață sângele în vine.“ — THIERRY WOLTON

„Competiția dintre sisteme a revenit. Va crea oare China statul care să întreacă Occidentul și democrația liberală a lumii și va ajunge ea la vârf? Dacă dictatura se redefinește, atunci aici, la Berlin, la Atena, la Praga, la Londra și la Washington, sarcina noastră cea mai urgentă trebuie să fie redefinirea Occidentului, redefinirea Europei, redefinirea democrației. Taiwanul se află în prima linie. În cele din urmă nu va conta cât de puternică este China, ci cât de puternici suntem noi înșine. Sau mai degrabă: cât de slabi suntem, cât de mult ne lăsăm divizați, cât de mult ne lăsăm pradă fatalismului și resemnării. Mai avem un as în mânecă. Să îl folosim. Nu de China trebuie să ne fie teamă, ci doar de noi înșine.“ — KAI STRITTMATTER

Povestea ascensiunii si a decaderii uneia dintre cele mai diabolice familii din istorie. Volumul de fata prezinta istoria ascensiunii si a decaderii uneia dintre cele mai diabolice familii din cate au existat vreodata. Numele Borgia este sinonim cu nepotismul, coruptia si lacomia, fenomene atat de raspandite in Italia in epoca Renasterii. Cunoscuti pentru faptul ca acumulau putere, avutii, teritorii si titluri prin mituire, casatorie si crima, membrii dinastiei cu radacini spaniole au ajuns sa ocupe cele mai inalte pozitii in societatea italiana a secolelor al XV-lea si al XVI-lea.

„În primul an de facultate, am urmat cursul de arheologie al profesorului Radu Florescu. M-a pus să învăț, cât de cât, latinește și m-a luat, în practica de vară, la Capidava, șantierul său preferat din Dobrogea. Profesorul a avut generozitatea să-mi dea, la sfârșitul anului întâi (când cursul său se încheia), un sfat părintesc: «Optează pentru arheologie, căci în anii care urmează o să te înhațe marii profesori Schileru, Frunzetti, Hăulică și am să te pierd!» Cam așa s-a și întâmplat, dar interesul pentru lumea veche (consolidat și prin pedagogia lui Constantin Noica) a rămas viu și divers în continuare.

Salut, prin urmare, un autor cu care mă identific admirativ: dacă l-aș fi întâlnit pe Cătălin Pavel în primul an de facultate, mi-ar fi devenit, probabil, model.“ — ANDREI PLEȘU

„Scopul ultim al acestei investigații arheozoologice este să demonstreze că animalele alcătuiesc primul și cel mai important alfabet simbolic extern de care s-a servit omul preistoric și antic. Afecțiunea lui pentru câini, pisici și cai este discutată în detaliu, dar nicidecum exclusiv, deoarece, alături de ele, mai toate sălbăticiunile au fost un catalizator al dezvoltării cognitive, emoționale și sociale a lui homo sapiens.

Portretele arheologice ale acestor vietăți din trecut sunt sintetizate din descoperirile a mii de săpături, de la reprezentările de delfini și urși în chihlimbar, marmură sau teracotă la aripile de gaiță și mandibulele de arici de-puse în mormintele celor vechi, de la incubatorul de ouă de crocodil din Egiptul antic la oasele de leu și cămilă găsite în România, de la mozaicul ce cuprinde singurul nume de pisică rămas din Antichitatea romană la cimitirul de câini de la Așkelon. Iar pentru că între om și sălbăticiune nu există, de fapt, o falie de tip cultură vs natură, aceste portrete, oricât de tangibile, sunt ale animalelor nu ca resursă fizică, ci ca resursă spirituală.“ — CĂTĂLIN PAVEL

Fotografia de pe copertă: Cutie cu statueta unui șoim din lemn pictat și aurit, cuprinzând pene în pânză de in. Lykopolis, Egipt, sec. 4–1 a.Chr. (Metropolitan Museum of Art, New York; Rogers Fund, 1912)

Un război devastator s-a declanşat de curând în inima Europei, readucând la viaţă traumele cele mai dureroase ale trecutului; se proferează constant ameninţări cu un cataclism nuclear, deşi le credeam înlăturate definitiv; există o încleştare între Occident, pe de o parte, şi China şi Rusia, pe de altă parte… E limpede că se produce o schimbare profundă, care deja ne afectează modul de viaţă şi care pune sub semnul întrebării însăşi temelia civilizaţiei noastre. Toţi suntem conştienţi de asta, dar încă nu a examinat nimeni această criză cu luciditatea pe care o merită. Cum am ajuns aici? Amin Maalouf caută, în cartea de faţă, originile acestei noi înfruntări între Occident şi adversarii săi, retrasând parcursul a patru mari naţiuni: Japonia epocii Meiji, prima ţară din Asia care a sfidat supremaţia naţiunilor „albe” şi a cărei modernizare accelerată a fascinat o lume întreagă, în special alte ţări din Orient, ce au început să viseze să-i calce pe urme; Rusia sovietică, reprezentând, trei sferturi de secol, o ameninţare formidabilă la adresa Occidentului şi a sistemului şi valorilor lui; China, ce constituie în acest secol XXI, prin dezvoltarea sa economică, ponderea demografică şi ideologia conducătorilor, principala provocare pentru supremaţia Occidentului; şi în fine Statele Unite, care au ţinut piept fiecăruia dintre cei trei challengers şi au devenit, după atâtea războaie, liderul suprem al Occidentului şi cea dintâi superputere globală. În ansamblu, volumul este o amplă frescă istorică ce înfăţişează clar mizele conflictelor actuale, motivaţiile protagoniştilor şi straniile paradoxuri ale epocii noastre. Cum spunea Faulkner, citat în deschiderea cărţii: „Trecutul nu moare niciodată. Nici măcar nu a trecut”.

Florența, de la Michelangelo la Dante și Boccaccio, de la Leonardo da Vinci, Amerigo Vespucci și Botticelli la Niccolò Machiavelli și Brunelleschi, de la Galileo Galilei și Catherine de’ Medici la Gucci și Ferragamo, palate și biserici, academii, muzee, galerii și colecții de artă, frământare și strălucire, o istorie flamboaiantă între noblețe și cinism.

Florența, lumea umanistă a Renașterii, inovator oraș cultural, creuzetul civilizației italiene medievale, mai presus de oricare alt oraș-stat fortificat, principalul element de progres al comerțului, al culturii, al sistemului bancar și al artelor.

Florența, un arc peste timp, de la tradiția de obscură republică la o supraputere regională, unde strălucitoarea curte a lui Lorenzo Magnificul a devenit mândria și obiectul invidiei continentale și al intrigilor pasionante.

Scurta istorie a Indiei. De la tara celor o mie de zei la putere mondiala India a fost perceputa dintotdeauna ca o lume in sine, fascinanta prin diversitatea bogatiilor sale, prin mozaicul de etnii, limbi, caste si cutume, prin civilizatiile si religiile care au inflorit aici de-a lungul timpului. Pelerini atrasi de spiritualitatea ei, negustori de mirodenii, calatori si aventurieri i-au strabatut teritoriul in toate epocile, lasand marturii pline de admiratie sau perplexe despre societatea indiana.

In mitologia greaca, Nemesis este zeita razbunarii si a justitiei divine. Cititorii trebuie sa judece singuri daca soarta care s-a abatut asupra Japoniei in 1945 merita sau nu aceasta definitie, asa cum am inteles-o eu. Razboiul din Orientul Indepartat s-a extins pe o arie mult mai ampla decat luptele din Europa, cuprinzand China, Birmania, India, Filipine, precum si o mare intindere din Oceanul Indian. Desfasurarea lui a fost decisa de una dintre cele mai extraordinare pleiade de lideri politici si militari care au existat vreodata: imparatul Japoniei, cu generalii si amiralii sai; Chiang Kai-shek si Mao Zedong; Churchill, Roosevelt, Truman, Stalin; MacArthur si Nimitz; LeMay, Slim, Mountbatten, Stilwell - si cei care au construit arma nucleara. Scopul meu este sa descriu o experienta umana imensa si teribila, structurata cronologic, si nu sa reiau relatarile detaliate ale campaniilor care au fost prezentate de multi autori si care, oricum, nu ar putea fi restranse la un singur tom. Cartea se axeaza pe maniera cum s-a actionat si din ce motive, pe modul cum au fost receptate faptele si exploreaza categoriile de barbati si femei care au fost implicate in razboi. - Max Hastings

Poate că tu nu ești interesat de Rusia, dar Rusia este în mod cert interesată de tine. În urma atacului Federaţiei Ruse din 2022 asupra Ucrainei, confruntarea dintre Moscova și Occident s-a transformat din nou într-un adevărat conflict deschis. Dar de zeci de ani Rusia duce un război clandestin şi împotriva Occidentului. Actele ostile desfăşurate în străinătate, de la otrăvirea disidenților la doborârea unor avioane de pasageri, amestecul în alegeri, spionaj, piraterie informatică și crime, par să fie de mult timp o activitate obişnuită a Kremlinului. Dar care este scopul tuturor acestor acțiuni? De ce se comportă Federaţia Rusă astfel? Și ce obține? În această carte, Keir Giles explică cum și de ce Rusia încearcă să obțină mai multă putere și influență oriunde poate ajunge, mult dincolo de Ucraina, precum și ce înseamnă acest lucru nu doar pentru guverne, ci și pentru cetățenii obișnuiți.

Cele 53 de texte ce alcătuiesc volumul prezintă, în majoritatea lor, episoade din viaţa tumultuoasă a unor personalităţi care au marcat istoria psihanalizei, dar şi a literaturii şi a artei în general. Ele răspund unor întrebări importante legate de psihanaliză şi de experienţele noastre de viaţă. Cum te poţi reinventa după o suferinţă din dragoste? Ce-i de făcut atunci când, ca în cazul Annei Freud, părinţii nu îţi înţeleg orientarea sexuală? Poţi iubi pe cineva fără să-l domini? Prin ce ne arată viaţa faimoasei Lou Andreas-Salomé ce înseamnă independenţa afectivă? De ce acceptăm uneori ca persoana pe care o iubim să iubească în acelaşi timp pe altcineva, aşa cum au făcut Virginia Woolf şi membrii Grupului Bloomsbury? Şi, în general, ne mai poate ajuta astăzi psihanaliza în viaţa noastră amoroasă şi sexuală?

De la Revoluţia din Octombrie până la moartea lui Stalin şi chiar după aceea, viaţa ruşilor a stat sub semnul neliniştii: un simplu cuvânt sau gest putea fi începutul unei cariere excepţionale sau, dimpotrivă, putea distruge o întreagă familie. În apartamentele la comun, micile diferende duceau adesea la denunţuri fatale. În spatele zâmbetului colegului de birou se putea ascunde un colaborator al sistemului care urmărea să-ţi ia postul. Într-o societate în care oricine era suspect, nici măcar membrii aparatului de stat nu erau scutiţi de delaţiuni şi arestări. Orlando Figes a intervievat supravieţuitori ai regimului stalinist şi a citit sute de documente oficiale şi private pentru a înţelege cum se desfăşura viaţa de zi cu zi în această perioadă dominată de neîncredere, teamă, compromisuri şi trădări, în care doar câţiva au îndrăznit să ridice glasul şi să denunţe abuzurile conducătorilor.

Receptarea parintilor greci ai bisericii in Occident. Contributia lui Ioan Scotus Eriugena

Ioan Scotus Eriugena este considerat primul mare ganditor scolastic, fara de care nu putem concepe Renasterea culturala carolingiana. Importanta si caracterul inedit al operei lui Eriugena stau in cunoasterea si efortul remarcabil de a introduce in lumea apuseana scrierile Parintilor greci. Atunci cand ii compara intre ei pe Parintii greci si pe Parintii latini, lui Eriugena ii place adesea sa sublinieze ca-i prefera pe cei dintai, deoarece, considera ca grecii au vazut lucrurile cu mai multa profunzime decat latinii si au stiut sa se exprime mai just decat acestia.

Edouard Jeauneau (1924), savant de renume international in domeniul paleografiei si al studiilor medievale (Centre National de la Recherche Scientifique, Paris / Pontifical Institute of Mediaeval Studies, Toronto), a publicat de-a lungul activitatii sale de cercetare numeroase titluri, intre care se remarca antologiile Etudes erigeniennes (Paris, 1987) si „Tendenda vela". Excursions litteraires et digressions philo-sophiques a travers le Moyen Age (Turnhout, 2007). O selectie a studiilor cuprinse in aceste volume este oferita aici cititorului roman interesat de inceputurile transferului si receptarii culturii teologice de limba greaca in limba latina, in Evul Mediu timpuriu, cu privire speciala asupra momentului Eriugena.

Erezie si reforma in Anglia. Influenta gnosticismului asupra lui Wycliffe, Langland, Tyndale si Milton

Cartea cercetatorului bulgar Georgi Vasilev dovedeste impactul ereziilor dualiste continentale asupra reformatorilor englezi. Examinand paralelele puternice dintre bogomili si catari si practicile religioase ale lolarzilor din Anglia, autorul argumenteaza ca teologia eretica bogomila-catara a fost insusita de primii reformatori englezi, vocabularul folosit de acestia in lupta lor impotriva Romei fiind identic cu cel dualist.

Georgi Vasilev desfiinteaza mitul potrivit caruia Marea Britanie nu a fost afectata de ereziile continentale. Analizand numeroase documente istorice si literare, el demonstreaza ca aceeasi filosofie profesata de comunitatile de eretici din Bulgaria, Franta de Nord si Flandra se regaseste in gandirea si lucrarile marilor personalitati ale anglicanismului precum John Wycliffe si William Tyndale.

Cuvânt înainte de Pr. Bogdan Tătaru-Cazaban

În Gramatica tainei lui Hristos, Marius Portaru ne oferă o formidabilă și indispensabilă istorie teologică a constituirii dogmei hristologice în procesul decisiv al formării ei canonice. Superba lectură istorico-generativă a precizării expresiei dogmatice a misterului hristologic în epoca Sinoadelor Ecumenice – unică în felul ei – e bazată pe o precisă și suverană radiografie diacronică a surselor citite în original și în contextul lor și aduce cititorului un șir întreg de lumini noi și câteva interesante surprize. Lectură pasionantă, demonstrație implacabilă, cercetare fundamentală, reper indispensabil, izbândă pentru cultura teologică română, cartea ni-l arată pe Marius Portaru o luminoasă certitudine a noii generații, o bucurie pentru noi toți.

Ar fi rămas Apusul ortodox dacă francii nu s-ar fi ridicat împotriva romanilor drept-credincioşi şi a Bisericii Ortodoxe a Romei?

Împăratul Carol cel Mare a impus Romei învăţătura eretică Filioque. Care au fost motivele sale reale?

Dacă Augustin ar fi cunoscut scrierile Părinţilor romani răsăriteni, ar mai fi speculat atât de inutil şi de primejdios asupra fiinţei lui Dumnezeu şi a teofaniilor Treimii? Ar mai fi susţinut purcederea şi de la Fiul? De ce este Filioque atât de vătămător din punct de vedere spiritual?

Episcopat si sfintenie in antichitatea tarzie. Fundamentele conducerii crestine intr-o epoca de tranzitie

"Sfintenie" este cuvantul-cheie din titlul acestei carti. Ceea ce Claudia Rapp vrea sa demonstreze mai presus de toate este ca trasatura definitorie a conducerii episcopale in Antichitatea tarzie nu era pozitia politica, profesiunea ortodoxiei, indeplinirea ritualului, invatarea Scripturii, administrarea averii sau ocrotirea saracilor, ci sfintenia, care sta la baza pozitiei de episcop. In opinia autoarei, epis-copii erau apreciati ca fiind sfinti in virtutea puterii duhovnicesti care le era conferita prin hirotonire, a stilului de viata ascetic pe care alegeau sa il practice si a bunei lucrari de administrare, ingrijire pastorala si filantropie pe care o desfasurau. In consecinta, ei au exercitat trei tipuri de autoritate - duhovniceasca, ascetica si pragmatica - autoritatea ascetica servind drept "legatura vitala cu cele-lalte doua". - William Klingshirn, recenzie in Bryn Mawr Classical Review

Traducere din limba engleza de Adela Lungu.

După câțiva ani am ajuns, de această dată împreună cu Sorin Grigoruță, la sfârșitul „călătoriei”1 îndreptate către editarea unui nou manuscris: Călătoria la Dătătoriul de Viiață Mormânt al Domnului Dumnezeu și Mântuitoriului nostru Iisus Hristos și la celelalte Sfinte Locuri și Istorie pentru Sfânta Cetate Ierusalim, care îl are drept autor pe harnicul cronicar și copist din mănăstirile Neamț și Secu, ieromonahul (arhimandritul) Andronic (Popovici, Badenschi). Manuscrisul, păstrat la Arhivele Naționale din Chișinău, face parte din Colecția de documente, manuscrise și cartea rară a mănăstirii Noul Neamț (Chițcani) din Basarabia.

La editarea acestei călătorii la Ierusalim şi a acestei istorii a Ierusalimului am folosit, pentru transcrierea din românochirilică, regulile stabilite şi impuse de către colectivele de la Iaşi şi Bucureşti, care lucrează la colecţia naţională de documente interne, Documenta Romaniae Historica, seria A. Moldova şi seria B. Ţara Românească, dar am renunţat, în cele mai multe cazuri, la marcarea în text a completărilor noastre prin paranteze rotunde, deoarece le socotim inutile pentru această vreme, nefăcând decât să încarce textul. Împărțirea în paragrafe a textului aparține, în majoritatea cazurilor, autorului.

Textul a fost transcris de Sorin Grigoruță și colaționat de Petronel Zahariuc.

O carte despre cultura japoneza.

Cum a reusit o antropologa americana care nu a pus niciodata piciorul in Tara Soarelui Rasare sa scrie una dintre cele mai influente lucrari despre cultura acestui loc, volum cumparat chiar de japonezi in milioane de exemplare?

Elaborat la cererea Biroului de Informatii de Razboi al SUA si publicat in 1946, studiul Crizantema si sabia pune in lumina conceptele si ideile ce constituie chintesenta spiritului nipon, dar si contrastele dintre aceasta societate si cea americana, opozitii care i-au bulversat pe marii Invingatori ai Razboiului din Pacific. Aceasta analiza extrem de nuantata, agreabila chiar si in pasajele ei mai tehnice, ramane si azi o referinta esentiala a antropologiei culturale in ansamblul sau.

Istoria Angliei – plină de forță și de evenimente, încă de când triburile germanice anglo-saxone au înaintat spre vest de-a lungul Britanniei antice, după retragerea romanilor – este scena unor tablouri fermecătoare: cucerirea normandă, Henric al VIII-lea, Carol I, Revoluția Industrială și războiul împotriva lui Hitler. Englezii au fost, indiferent de unghiul în care alegem să-i privim, un popor remarcabil, care și-au impus puterea și și-au răspândit cultura inițial de-a lungul Insulelor Britanice, iar apoi în toată lumea. Și totuși, cum au ajuns astfel? Cum au influențat regii și reginele, de la Alfred cel Mare până la Elisabeta I, cursul istoriei țării și nu numai? Cum s-au dezvoltat instituțiile politice și legile care au definit națiunea engleză? Cum au modelat războaiele și conflictele internaționale destinul Angliei?

Fiecare epocă s-a considerat mai cunoscătoare decât cele de dinaintea ei. Urmașii Renașterii au privit Evul Mediu ca pe o eră a întunericului, gânditorii Iluminismului au încercat să înlăture superstiția prin rațiune, statul modern al bunăstării e hotărât să ucidă gigantul ignoranței, acum, când lumea e hiperconectată la informație fără limită.

Ce ne facem însă cu toată cunoașterea pierdută de-a lungul secolelor? Suntem cu adevărat mai puțin ignoranți decât strămoșii? Povești remarcabile despre nenumăratele forme de ignoranță – în religie și știință, în război și pe timp de pace, în politică, în afaceri, în artă, în catastrofe și în bunăstare –, ignoranță autentică sau studiată, conștientă sau incon­știentă, povești despre modurile în care obstacolele, uitarea, secretomania, negarea, nesiguranța, prejudecata, neînțelegerea și credulitatea au influențat cursul istoriei. De fapt, despre importanța recunoașterii limitelor cunoașterii, deoarece întotdeauna cu cât se generează mai multă cunoaștere, cu atât orizontul ignoranței se lărgește.

Cartea istoricului Ştefan Lemny urmăreşte destinele a doi reprezentanţi iluştri ai familiei Cantemireştilor: Dimitrie (1673-1723) şi fiul său Antioh (1709-1744). Cel dintâi, fost domn al Moldovei, apoi consilier secret al lui Petru cel Mare, cărturar strălucit, a devenit cunoscut în Europa îndeosebi datorită Istoriei Imperiului Otoman, lucrare ce i-a asigurat şi statutul de membru al Academiei din Berlin. Cel de-al doilea, ambasador al Rusiei în Anglia şi în Franţa, apropiat al lui Montesquieu şi Voltaire, este considerat, datorită Satirelor sale, unul dintre fondatorii poeziei ruse moderne. Chiar dacă nu s-au mai întors pe tronul Moldovei, cei doi remarcabili membri ai familiei i-au înscris numele în istorie prin opera lor culturală.Cartea istoricului Ştefan Lemny urmăreşte destinele a doi reprezentanţi iluştri ai familiei Cantemireştilor: Dimitrie (1673-1723) şi fiul său Antioh (1709-1744). Cel dintâi, fost domn al Moldovei, apoi consilier secret al lui Petru cel Mare, cărturar strălucit, a devenit cunoscut în Europa îndeosebi datorită Istoriei Imperiului Otoman, lucrare ce i-a asigurat şi statutul de membru al Academiei din Berlin. Cel de-al doilea, ambasador al Rusiei în Anglia şi în Franţa, apropiat al lui Montesquieu şi Voltaire, este considerat, datorită Satirelor sale, unul dintre fondatorii poeziei ruse moderne. Chiar dacă nu s-au mai întors pe tronul Moldovei, cei doi remarcabili membri ai familiei i-au înscris numele în istorie prin opera lor culturală.

Cartea lui Juan Jacinto Muñoz-Rengel este, în pofida tuturor așteptărilor, o îndrăzneață tentativă de a spune adevărul despre minciună, de a merge neobosit pe urmele ei până în cel din urmă loc în care se ascunde sau se arată. Căci uneori falsitatea este evazivă și obscură, dar în multe alte cazuri se expune înaintea noastră, asurzitoare și orbitoare. De-a lungul acestor pagini, autorul urmărește existența minciunii de la prima ei apariție în istorie – care coincide, poate, tocmai cu apariția istoriei înseși – până în prezent, când deține o poziție dominantă în societate. Țelul său este de a-i găsi adevăratul sens, de a ne arăta cum se poate uza și abuza de ea, de a descoperi legătura sa inextricabilă cu firea omenească. Dacă nu cumva și aceasta nu este decât o altă minciună.

În 1940, din ordinul lui Stalin, peste 22 000 de polonezi (ofițeri, profesori, clerici) au fost executați cu un glonț în ceafă. Cartea reprezintă o excepțională anchetă criminalistică asupra unuia dintre cele mai sângeroase episoade din istoria secolului al XX-lea, constituind în egală măsură și cronica unei crime ai cărei autori au rămas nepedepsiți.

Baronul Otto von Wächter, avocat austriac, soț, tată, înalt oficial nazist, ofițer superior în SS, fost guvernator al Galiției în timpul războiului, creator și supraveghetor al ghetoului din Cracovia, criminal de război urmărit pentru asasinarea în masă a mai mult de 100 000 de polonezi, vânat de sovietici, de americani, de britanici, de Simon Wiesenthal, fugar vreme de trei ani, din 1945 în 1948...

Un studiu important despre prăbușirea Uniunii Sovietice și despre reformele eronate ale lui Gorbaciov care au condus la declinul ei În 1945, Uniunea Sovietică ținea sub control jumătate din Europa și era membră fondatoare a Națiunilor Unite. Până în 1991 a ajuns să dețină o armată de patru milioane de oameni, dotată cu cinci mii de focoase nucleare, și era al doilea producător de petrol din lume. Dar, la scurt timp, URSS a alunecat într-o criză economică și a fost sfâșiată de separatismul naționalist. Colapsul Uniunii Sovietice a fost una dintre schimbările de mare impact ale secolului XX.

Beneficiind de un acces fără precedent la numeroase persoane implicate în decizii de viață și de moarte, care fac parte din activitatea de zi cu zi a celei mai puternice și influente agenții de informații din lume, Chris Whipple ne spune povestea agenției care răspunde doar în fața președintelui Statelor Unite, dar ale cărei activități – spionaj și acțiuni sub acoperire – au loc pe toate continentele. În momente decisive, CIA acționează ca o contrapondere la președinții scăpați de sub control, începând de la mijlocul anilor 1970, cu refuzul lui Richard Helm de a ascunde activitățile infracționale ale lui Richard Nixon, și până la președinția lui Trump, când un avertizor de integritate de la CIA a dat startul procedurilor de impeachment și insurgenți înarmați au luat cu asalt Capitoliul.

De la înființarea sa în 1947, Agenția Centrală de Informații a fost un jucător puternic pe scena mondială, operând mai ales în umbră pentru a proteja interesele americane. Pentru „Maeștrii spionajului”, Whipple a realizat interviuri exclusive și extinse cu aproape toți directorii CIA în viață, expunând agențiile de spionaj ale lumii publicului și arătând modul în care CIA are parteneriate – sau confruntări – cu omologii din Marea Britanie, Franța, Germania, Israel, Iordania, Arabia Saudită și Rusia. Subiectele acoperite în carte includ tentativele unor președinți de a folosi agenția în scopuri personale, problemele nerezolvate din Orientul Mijlociu și Asia, amenințările nucleare și războiul cibernetic.

O istorie revelatoare și bine documentată, „Maeștrii spionajului” relatează șapte decenii de activitate a CIA și, pe baza acestora, face predicții despre lucrurile – și amenințările – care vor necesita atenția agenților și analiștilor pe viitor. Incluzând interviuri inedite cu George Tenet, John Brennan, Leon Panetta și David Petraeus, dar și cu cei care au părăsit recent agenția, cartea este o contribuție esențială la înțelegerea evenimentelor actuale, care vine în momentul cel mai bun.

Pachet 4 volume + caseta de colectie : Povestea lumii. Istoria pe intelesul copiilor Pachetul contine 4 volume: • Volumul I: Antichitatea. De la primii nomazi la ultimul imparat roman (352 pagini) • Volumul II: Evul Mediu. De la caderea Romei la inceputul Renasterii (448 pagini) • Volumul III: Inceputul epocii moderne. De la Elisabeta I la Goana dupa aur (520 pagini) • Volumul IV. Epoca moderna. De la imperiul victorian la caderea Uniunii Sovietice (632 pagini)

O istorie minunată, plină de spirit și de informații, a uneia dintre cele mai mari civilizații ale umanității și a evenimentelor și popoarelor care au dus la transformarea ei din republică în imperiu.

Într-o dimineață întunecată de ianuarie, Iuliu Cezar, guvernatorul Galiei, a pornit călare împreună cu cei mai apropiați aghiotanți ai săi către râul numit Rubicon, care marca linia de frontieră cu Italia. Unui guvernator îi era interzis să își conducă trupele în afara provinciei care îi era alocată, iar a încălca aceasta lege foarte severă însemna o declarație de război civil. Cu toate acestea, lui Cezar îi plăcea riscul. Ca un adevărat actor pe scena publică, așa cum fusese mereu, a citat o replică din una dintre piesele lui Menandru: „Este timpul să aruncăm zarul“. Apoi a ordonat legiunii care îl urma să înainteze peste râu și spre Roma. Traversarea Rubiconului a avut atât de multe și însemnate consecințe, încât a ajuns să fie sinonimă cu orice pas important în istorie înregistrat din acel moment încoace. Când Cezar și-a aruncat zarul, rezultatul a fost un război civil, unul care va sfârși prin a distruge libertățile tradiționale ale Romei și a întemeia o dictatură permanentă pe ruinele constituției sale.

Editie ingrijita de: Dragos Mirsanu

Este regretabil faptul ca scriitorii contemporani trec de obicei peste perioada otomana a istoriei Ortodoxiei si ii subestimeaza serios importanta. Eustratie Argenti din Chios (cca. 1687-cca. 1757) este din mai multe puncte de vedere un personaj tipic pentru perioada stapanirii turcesti. Cel mai important teolog grec al secolului al XVIII-lea, el prezinta atat limitarile, cat si - mai pronuntat - calitatile gandirii religioase ortodoxe din acea perioada.

„Din pacate, «cearta» privind «rebotezarea» – ca de altfel si intreaga perioada din istoria Crestinatatii rasaritene cuprinsa intre cucerirea Constantinopolului si aparitia Bisericilor nationale – este insuficient cunoscuta. Exista teritorii culturale pe care preferam mai degraba sa le populam cu fantasme decat sa le investigam lucid. Din fericire, cei interesati de subiect au la dispozitie cateva studii deschizatoare de drum. Dintre toate, monografia dedicata lui Eustratie Argenti de mitropolitul Kallistos Ware merita o atentie deosebita.” (Ovidiu Olar).

Timothy Ware (n. 1934), astazi mitropolitul Kallistos de Diokleia, este unul dintre cei mai mari teologi ortodocsi contemporani, cunoscut deja cititorului roman prin lucrari precum Ortodoxia: calea dreptei credinte, Puterea Numelui sau Imparatia launtrica.