Istorie universală

Renumitul scriitor francez Jean des Cars revine în atenția cititorilor cu o carte-eveniment, prin intermediul căreia pătrundem în culisele celei mai cunoscute case regale.

O piatră de temelie pentru înțelegerea relațiilor dintre Răsărit și Apus în timpul cruciadelor, o carte reper în domeniu, o fereastră deschisă spre un Bizanț frământat și râvnit se secole. Prima mare cetate la care au ajuns cruciații în 1096 nu a fost Ierusalimul, ci Constantinopolul, care a reprezentat cheia pentru întemeierea, supraviețuirea și, în cele din urmă, eclipsa regatului cruciat.

Fiicele Ialtei. Familiile Churchill. Rosevelt si Harriman: O poveste de dragoste si razboi. Familiile Churchill, Roosevelt si Harriman: O poveste de dragoste si razboi Povestea necunoscuta a trei tinere fermecatoare si inteligente, care si-au insotit faimosii lor tati (Winston Churchill, Franklin Delano Roosevelt si Averell Harriman) la Conferinta de la Ialta din februarie 1945, si a impactului decisiv pe care Conferinta l-a avut in ultimele zile ale celui de-Al Doilea Razboi Mondial.

În aprilie 1944, Rudolf Vrba, un adolescent de 19 ani, și camaradul său Fred Wetzler au fost printre primii evrei care au reușit să evadeze din lagărul de la Auschwitz. Strecurându-se pe sub gardurile de sârmă electrificate și printre șirurile de turnuri de pază, ferindu-se de miile de SS-iști și de câinii lor, au străbătut mlaștini și păduri, au traversat munți și râuri și au izbutit să ajungă în libertate. Misiunea lui Vrba, asumată de el însuși, era să înștiințeze lumea despre adevărata față a Auschwitzului. La Auschwitz, Vrba a fost martor direct al fiecăreia dintre etapele cumplite ale morții industrializate. Cu cât vedea mai multe, cu atât îi sporea dorința să-i informeze pe evreii din Europa despre soarta ce îi așteaptă, o soartă pe care nemții reușiseră s-o tăinuiască. A memorat fiecare detaliu, riscând totul pentru a culege date cât mai complete despre Soluția Finală. După evadare, Rudolf și Fred au redactat un prețios raport de 32 de pagini care a ajuns în cele din urmă la Roosevelt, la Churchill și la papă, salvând astfel de la moarte 200.000 de evrei.

Povestea extraordinară a vieții lui Rudolf Vrba este cea a diferenței dintre cunoaștere și ignoranță, dintre adevăr și minciună, care adesea poate să însemne și diferența dintre viață și moarte. E o poveste din trecut, dar care își află ecou și astăzi, sugerându-ne cât de multe se pot face pentru supraviețuire în loc ca omenirea să-și contemple posibilitatea propriei distrugeri.

Ce-i face pe slavi „altfel”? În jurul acestei întrebări s-au purtat multe discuții, cel mai adesea cu diverse nuanțe politice. Cum istoria slavilor interferează, de aproape un mileniu și jumătate, cu istoria românilor, este inevitabil ca, pentru români, modul cum privim și cum analizăm istoria slavilor să aibă o conotație aparte. Este foarte răspândită ideea că româna ar fi avut o importantă, dacă nu chiar masivă, influență slavă. Influența slavă este clară în cazul culturii și limbii române, dar a fost oare așa de mare ori chiar „masivă”, cum apare frecvent? Analiza trebuie să fie mult mai nuanțată decât apare adesea. Vom încerca să detaliem aceste afirmații pe care, de altfel, le-am abordat în diverse studii publicate în ultimii ani.

Sorin Paliga

Rămân totuși neclintit pe poziții: slavii au apărut în secolul al VI-lea (nu mai devreme), ca rezultat direct al contactelor lor cu Imperiul (nu ca urmare a unei migrații), o importantă componentă a cărora a fost invenția (adică descoperirea, recunoașterea) și etichetarea lor de către autorii bizantini. Mă grăbesc să adaug că există în momentul de față o ciudată contradicție între remarcabila dezvoltare în America a studiilor despre etnogeneză și agnosticismul funciar al arheologilor și istoricilor europeni privitor la această temă. Revendicând optimismul celei dintâi direcții de cercetare, doresc să ridic dinaintea celei de a doua problema acumulării rapide a unei mase uriașe de material, pe care nici arheologii, nici istoricii sau lingviștii nu o (mai) pot ignora. Cartea de față nu este deci un semnal de alarmă, ci un sincer îndemn la lucru.

Florin Curta

O relatare palpitantă a evenimentelor dramatice din perioada cuprinsă între ultimele luni ale războiului în 1918 și puciul lui Hitler din 1923, descriind cât de fundamental și de definitiv a schimbat Revoluția din Noiembrie destinul Germaniei.

Exista multe lucrari publicate despre istoria Romei, unele purtand semnaturile unor autori prestigiosi, toate marcand in stil propriu nasterea, evolutia, decaderea si disparitia unuia din cele mai importante imperii antice. Numerosii istorici care s-au aplecat de-a lungul veacurilor asupra evolutiei Romei antice ne creeaza sentimentul de solidaritate in demersul de a reliefa atat drumul institutiilor publice, cat si evidenterea realitatii vietii cotidiene a locuitorilor acestui stat. Acesta a evoluat de la stadiul de insignifianta adunatura de colibe subpamantene la pozitia de metropola uriasa pentru acele vremuri. Incercarea noastra isi are izvorul in dorinta de a oferi unui public cititor o lucrare cu caracter general despre istoria Romei, fara a avea pretentii de unicitate intr-un ocean de scrieri ce au o astfel de frumoasa si seducatoare tema.

Exista multe lucrari publicate despre istoria Romei, unele purtand semnaturile unor autori prestigiosi, toate marcand in stil propriu nasterea, evolutia, decaderea si disparitia unuia din cele mai importante imperii antice. Numerosii istorici care s-au aplecat de-a lungul veacurilor asupra evolutiei Romei antice ne creeaza sentimentul de solidaritate in demersul de a reliefa atat drumul institutiilor publice, cat si evidenterea realitatii vietii cotidiene a locuitorilor acestui stat. Acesta a evoluat de la stadiul de insignifianta adunatura de colibe subpamantene la pozitia de metropola uriasa pentru acele vremuri. Incercarea noastra isi are izvorul in dorinta de a oferi unui public cititor o lucrare cu caracter general despre istoria Romei, fara a avea pretentii de unicitate intr-un ocean de scrieri ce au o astfel de frumoasa si seducatoare tema.

Exista multe lucrari publicate despre istoria Romei, unele purtand semnaturile unor autori prestigiosi, toate marcand in stil propriu nasterea, evolutia, decaderea si disparitia unuia din cele mai importante imperii antice. Numerosii istorici care s-au aplecat de-a lungul veacurilor asupra evolutiei Romei antice ne creeaza sentimentul de solidaritate in demersul de a reliefa atat drumul institutiilor publice, cat si evidenterea realitatii vietii cotidiene a locuitorilor acestui stat. Acesta a evoluat de la stadiul de insignifianta adunatura de colibe subpamantene la pozitia de metropola uriasa pentru acele vremuri. Incercarea noastra isi are izvorul in dorinta de a oferi unui public cititor o lucrare cu caracter general despre istoria Romei, fara a avea pretentii de unicitate intr-un ocean de scrieri ce au o astfel de frumoasa si seducatoare tema.

Alex Drace-Francis ne oferă o analiză a cultivării, consumului și comercializării porumbului în ţările române din perioada otomană până în ajunul Primului Război Mondial, precum și a semnificației culturale a mămăligii în literatură, artă, film, folclor și bucătărie, într-o ediție revăzută și completată special pentru publicul românesc.

„Cine s-ar fi gândit că mămăliga ar putea să aibă o istorie? Că păpuşoiul poate fi vedetă? Că mălaiul are o poveste de spus? Scotocind prin arhive, prin documente vechi şi cronici mai noi, printre reţete şi leacuri, Alex Drace-Francis ne propune o analiză savuroasă şi erudită a mămăligii şi mămăligarilor. Spunându-le povestea, istoricul ne poartă, vreme de două secole, printre boieri şi ţărani, săraci şi bogaţi, târgoveţi şi negustori care amestecă de zor, în ceaunul fierbinte, odată cu făina de păpuşoi, moravuri, identități sociale şi etnice, istorii politice, tensiuni şi revoluţii. Bolborosind domol pe vatra istoriei, mămăliga ne așteaptă, aşadar, s-o înfulecăm, cu brânză şi lapte sau goală, delectându-ne cu mii de detalii dintr-o lume în care ea trona aproape zi de zi pe fiecare masă.“ — CONSTANŢA VINTILĂ

„Cartea lui Alex Drace-Francis este mai mult decât o poveste a porumbului și a mămăligii. Pornind de la problema imaginii ei, autorul o găsește nu doar în caravanele negustorilor și-n ceaunul țăranilor, ci și în mintea oamenilor, în diverse reprezentări fundamentale pentru istoria națională. Porumbul și mămăliga sunt puncte de intrare ideale în temele culturale românești, precum și în cele privitoare la schimbarea socială și revoluție. O lucrare importantă, remarcabilă.“ — CONSTANTIN BĂRBULESCU

„Istoria întortocheată a cultivării porumbului și pregătirii mămăligii în teritoriile care compun România de azi are o importanță care merge mai departe de inventarierea seacă a datelor și referințelor. Dacă o vom urmări în detaliu, vom putea vedea problemele mai ample de istorie națională, transnațională și interimperială într-o lumină nouă și într-un context mai larg. Porumbul a schimbat nu doar alimentația oamenilor, ci și posibilitățile pe care le aveau la dispoziție: ce puteau și ce nu puteau face. Un studiu mai atent al producției și consumului de porumb ne poate ajuta să înțelegem mai bine istoria acestor principate de graniță și interacțiunea dintre ele în îndelungata tranziție de la imperiu la națiune.“ — ALEX DRACE-FRANCIS

Cu 128 de ilustraţii, din care 44 de planşe color

De la Biblie la Freud, de la casa de nebuni la medicina modernă

Pierderea rațiunii, sentimentul de înstrăinare de realitatea în care cu toții ne imaginăm că trăim sau permanenta agitație emoțională sunt doar câteva dintre trăsăturile pe care le asociem cu nebunia. Astăzi, tulburarea psihică este percepută cel mai frecvent prin prisma medicinei, însă de-a lungul istoriei oamenii au căutat să-i dea un sens prin religie sau elemente supranaturale, prin construirea unor explicații psihologice ori sociale, în dorința de a îmblânzi demonii iraționalului. Bogat ilustrată, Istoria culturală a nebuniei îl poartă pe cititor din Antichitate până în prezent, de la Bedlam la azilurile victoriene, de la teoria umorilor la farmacologia modernă, explorând manifestările și semnificațiile nebuniei, provocările și consecințele ei. O istorie panoramică a întâlnirii omului cu iraționalul, remarcabilă prin varietatea domeniilor abordate și episoadele inedite din viața unor personalități ca Avicenna, Charcot, Freud, van Gogh sau Dalí.

Fenomen vechi de când lumea, dictatura a suferit o transformare majoră odată cu sfârșitul Primului Război Mondial și apariția sistemelor totalitare comunist și fascist, Marea Criză din 1929 favorizând mai apoi venirea la putere a nazismului.

Timp de patru generații, pe toate continentele, regimurile ideologice totalitare au făcut să domnească în țările pe care le-au guvernat o ordine de fier, întreținută prin războaie și exterminări, marcând un secol barbar, care a frânt încrederea în progresul omenirii. Această formă absolută de absolutism a fost orchestrată de lideri nemiloși, care, în ciuda unor traiectorii și caractere diferite, adesea diametral opuse, au fost mânați de aceeași sete de putere întemeiată pe banalizarea terorii, de aceeași neîncredere în semeni și de același dispreț profund față de viața umană și față de orice formă de libertate.

„Secolul dictatorilor” ne pune în fața unei galerii a ororilor care ar trebui să ne rămână gravată în memorie: portretele celor mai importanți 22 de dictatori ai secolului XX, cu tot ce au făcut acești tirani în numele ideologiei sau al setei de putere.

Mulţi dintre noi trăiesc în confortul propriilor locuinţe fără să ştie cum au ajuns să arate şi să fie organizate aşa cum sunt astăzi, cu tot ceea ce cuprind ele. Pornind de la această constatare, Bill Bryson ia ca model propria casă pentru a reface îndelungata istorie a vieţii private. Descrie pe rând camerele şi obiectele din ele şi ne arată în tot atâtea poveşti captivante cum au apărut sau cum au evoluat.

Mai mult, întrucât, în opinia sa, orice se întâmplă în lume începe şi sfârşeşte în casele noastre, viaţa privată ajunge să prilejuiască digresiuni delectabile în istoria mare. Astfel, baia constituie punctul de plecare pentru o istorie a igienei, dormitorul – pentru una a sexului sau a morţii, bucătăria – pentru o istorie a alimentaţiei şi a comerţului cu mirodenii. Iar anecdotica volumului şi detaliile picante despre viaţa privată a unor nume ilustre fac lectura cu atât mai savuroasă.

De o buna perioada de timp, destinul Turciei este strans legat de cel al presedintelui sau, abilul politician populist de dreapta Recep Tayyip Erdogan. Incepand din 2002, Erdogan isi consolideaza pas cu pas pozitia, folosindu-se de toate parghiile necesare – politice, economice, culturale –, pentru a întoarce Turcia la valorile traditionale islamice. Pentru aceasta, a fost nevoie, printre altele, de reprimarea vocilor critice – ziaristi, scriitori, academicieni, membri ai fortelor armate sau angajati ai sistemului juridic. Controversata lovitura de stat din 2016 a fost menita sa ii creeze lui Erdogan o aura de salvator al natiunii, un Ataturk anti-Ataturk. Numai ca, de atunci, natiunea turca se adanceste în criza.

Forugh Farrokhzād (1935-1967) este cea mai mare poetă iraniană modernă. S-a născut la Teheran, într-o familie cu șapte copii. După studii primare și secundare, se căsătorește, în 1950, cu Parviz Șāpur, fiul cel mic al mătușii maternale. În 1952, se naște unicul lor fiu, Kāmyār, care, după divorțul părinților, în 1955, rămâne în custodia tatălui. După divorț, în 1958, îl cunoaște pe marele scriitor, cineast și producător de film Ebrāhim Golestān, devenind secretar al studioului „Golestān Film”. Pe lângă alte scurtmetraje, realizează celebrul film documentar Casa este neagră (despre leprozeria de lângă Tabriz), prilej cu care îl înfiază pe Hosein Mansuri, copilul de șase ani al unei familii de leproși, neatins de teribila boală. Colaborează la diverse publicații, scrie poezie și proză, amintiri din călătorii, critică literară, joacă în piese de teatru și în filme, participă la diverse festivaluri și simpozioane, luptă pentru emanciparea femeii musulmane, e extrem de activă în viața socială și culturală. Moare la 14 februarie 1967, în urma unui cumplit accident rutier, neelucidat încă.

Era cel mai bogat monarh din lume, avea 130 de milioane de supuși, iar imperiul său acoperea a șasea parte din uscat; însă Nicolae al II-lea al Rusiei n-a luat seama la mizeria extremă în care viețuia poporul său. Aflată mereu lângă țar, taciturna împărăteasă Alexandra trăia doar pentru familie și pentru obsesiile ei religioase, alimentate de viziunile unui mistic corupt, Rasputin. Înăuntrul palatelor, luxul nemăsurat al monarhului care conduce prin voie divină învăluie totul; dincolo de porțile lor, masele trăiesc împresurate de ororile Primului Război Mondial și de sărăcia care hrănește gânduri revoluționare. Curând, cele două lumi se vor ciocni, iar din această confruntare se va naște o nouă societate a terorii: Rusia Sovietică. Candace Fleming redă cu un incontestabil talent narativ destinul lui Nicolae al II-lea, ultimul autocrat rus, de la copilăria lui și a viitoarei sale soții până la abdicare și asasinarea întregii familii.

Până în 2014, Ucraina era deja o țară complet diferită de cea în care am trăit în anii 1990. Să călătorești acolo astăzi înseamnă să vezi o priveliște nemaiîntâlnită după cel de-Al Doilea Război Mondial: o mare democrație europeană înarmată, care luptă cu toate puterile împotriva unui invadator ce prezintă toate semnele fascismului. Șocat și îngrozit, răspunsul Occidentului a fost să împrumute Ucrainei bani și să-i trimită cantități tot mai mari de arme, din ce în ce mai puternice.

Petru cel Mare (1672-1725), tar al Rusiei timp de 43 de ani, a fost un personaj dramatic, fermecator si neconventional. Printre pasiunile acestui barbat care a adus civilizatia in Rusia se numarau extragerea dintilor, efectuarea autopsiilor, strunjirea lemnului si stingerea incendiilor. Pornind de la scrisori si documente personale, dar si de la povesti ale contemporanilor sai, aceasta carte creioneaza un personaj complex, oferind informatii despre actiunile, deciziile, posesiunile sale si despre lumea sa fantastica - pseudonimele sale, fascinatia pentru lumea intoarsa pe dos, interesul sau fata de pitici, inclinatia spre vandalism si atractia fata de clovni. In plus, pune intr-o lumina noua relatiile lui Petru cel Mare cu oameni precum a doua lui sotie, Ecaterina, si prietenul si confidentul sau Aleksandr Mensikov. Gasim aici si o analiza a modului in care Petru este reprezentat in pictura si in sculptura, iar ultimele capitole se concentreaza asupra mostenirii si reputatiei lui.

O istorie magistrala si foarte apreciata - prima descriere atent documentata a Gulagului, de la originile sale in Revolutia Bolsevica la prabusirea lui in epoca glasnostului Gulagul - sistemul de lagare sovietice prin care au trecut zeci de milioane de detinuti, politici si de drept comun - isi are originile in Rusia tarista, cand, din secolul al XVII-lea si pana la inceputul secolului XX, brigazi de munca fortata au fost trimise in Siberia. Dupa Revolutia Bolsevica si in special in timpul dictaturii lui Stalin, a devenit un sistem de represiune si de pedeapsa care a terorizat o intreaga societate, intruchipand cele mai rele tendinte ale comunismului sovietic. Atent documentata, presarata cu relatari ale supravietuitorilor si cu adnotari din rapoarte oficiale, Gulag este o carte esentiala pentru oricine doreste sa inteleaga istoria secolului XX si o lectura necesara pentru a ne asigura ca asemenea evenimente nu se vor repeta.

In aceasta biografie mult asteptata, Goldsworthy isi foloseste din plin cunoasterea aprofundata a surselor antice, relatand evenimentele petrecute pe parcursul lungii vieti a lui Augustus in detalii niciodata dezvaluite pana acum. Goldsworthy ne prezinta portretul omului din spatele miturilor: un manipulator, propagandist si adevarat regizor al politicii de culise versat, generos, dar si crud. Sub domnia lui Augustus imperiul a prosperat, dar succesul sau a fost permanent in pericol, iar traseul, intens imprevizibil.

Emoții sălbatice și antagonism istoric, intoleranță și cruzime, poftă de dominație și de certitudine morală, epurări și pedepse într-un dialog mut al statuilor spulberate.

Când societățile se împart în triburi încărcate de râvnă revo­luționară și oarbe la lecțiile istoriei, convinse că trecutul a fost iremediabil rău, distrugerea simbolurilor comune este dirijată de setea de transcendență și de foamea de sacru, iar ceea ce începe cu dărâmarea de statui se termină cu uciderea de oameni.

Când servesc fanteziilor grandioase ale unor tirani ca Ramses al II-lea, Iosif Vissarionovici Stalin ori Saddam Hussein, statuile domină, impresio­nează și intimidează. Când funcția lor este benignă, statuile ne definesc și ne susțin identitatea peste timp. Ne spun cine suntem și cine nu suntem. Ele sunt convingerile, valorile și amintirile noastre păstrate în marmură, în piatră și în metal.

Povestea otrăvurilor este povestea puterii. Secole la rând, familiile regale s-au temut de agonia care le inducea vomă și crampe teribile provocată de acel ceva invizibil adăugat în mâncare sau în băutură de un potențial dușman. Pentru a evita otrăvirea, aceștia se bazau pe degustători, pe coarne de unicorn și pe antidoturi testate pe condamnați. Servitorii lingeau tacâmurile familiei regale, le probau lenjeria și gustau conținutul oalelor de noapte.

Ironic, stăpânitorii îngroziți de otrăvuri se otrăveau fără să știe în fiecare zi cu cosmetice, medicamente și cu un trai în mizerie în cel mai concret sens al cuvântului. Femeile foloseau produse de machiaj cu mercur și plumb. Bărbații își ungeau cu rahat chelia. Medicii prescriau clisme cu mercur, creme cu arsenic, băuturi cu plumb cu poțiuni din grăsime și cranii umane, proaspăt procurate de la călău. Cele mai luxoase palate erau doar un pic mai curate decât latrinele. Când privim portrete din secolele trecute, nu vedem ce se află sub hainele somptuoase și dincolo de duhoarea trupurilor nespălate – păduchi înfruptându-se din zonele intime și viermi care cuibăreau în intestine.

În „Arta regală a otrăvurilor”, Eleanor Herman combină accesul ei unic la arhivele regale cu descoperiri de ultimă generație ale științei criminalistice pentru a spune povestea adevărată a palatelor strălucitoare ale Europei: una a medicinei șocante, a cosmeticelor otrăvitoare, a excrementelor mereu prezente, a unui mediu ideal pentru boli și, uneori, pentru crime.

La Sinodul de la Florența, aproape că fusese atins țelul unirii, un țel totuși foarte dificil de realizat. Deciziile adoptate nu i-au favorizat deloc pe greci, întrucât, în cazul fiecărei chestiuni dezbătute, acestora li s-a cerut să accepte poziția latinilor. Se înțelege de ce au plecat de la sinod cu sentimentul că acesta nu făcuse decât să adâncească schisma căreia își propusese să îi pună capăt. Până în ziua de astăzi, s-a întâmplat rar ca istoricii ortodocși ai Bisericii să aprecieze că tensiunile din 1054, care au dus la confruntarea dintre cardinalul Humbert și patriarhul ecumenic Mihail Cerularie, au constituit momentul când comuniunea s-a destrămat. Mai curând, aceștia constată că hotărârile adoptate la Florența sau prădarea Constantinopolului în 1204 au fost factorii care au făcut ca sciziunea dintre Apusul latin și Răsăritul grec să devină o stare permanentă.

În Occident, Orientul este privit mai ales ca aparţinând islamului. Pentru conștiinţa apuseană nu este prea clar faptul că creștinismul nu doar că își are originile în Orientul Mijlociu, ci este prezent acolo până astăzi prin diferite Biserici, care au o istorie plină de evenimente și păstrează o moștenire bogată. Așadar, am pornit pe urmele uneia dintre aceste Biserici creștine. „Biserica Asiriană a Răsăritului” este, astăzi, cea mai mică Biserică orientală, deși, în Evul Mediu, ea depășea cu mult limitele Orientului Mijlociu, ajungând până în India, Asia Centrală și China.

Împărțită în trei părți, „Legenda literară a Hypatiei”, „Hypatia și cercul ei” și „Viața și moartea Hypatiei”, lucrarea de față distinge între fapt și speculație în efortul de reconstituire, pe baza fragmentelor istorice păstrate, a portretului acestui personaj al Antichității care a fost utilizat cu ardoare, mai ales în ultimele două secole, de susținătorii ideologiilor anticreștine și/sau anticlericale.

Cartea de fata este povestea unei culture care a contribuit mai mult ca oricare alta la felul in care traim azi in Occident. Este o poveste care ne poarta pe intregul glob si strabate aproape patru milenii de istorie, de la comorile arheologice ale spatiului egeean din Epoca Bronzului si miturile vechilor zei si eroi, pana la politicile Uniunii Europene de astazi. Suntem martori la gloria faimoaselor orase-stat Atena si Sparta, la campaniile duse pe teritorii indepartate de Alexandru cel Mare, la inceputurile crestinismului, la imperiul de o mie de ani al bizantinilor, la revirimentele valorilor clasice din epoca renascentista si cea iluminista. Este o poveste a inventiilor si a descoperirilor - a alfabetului, a filosofiei si stiintelor - dar si a reinventarilor, caci grecii au stiut sa se adapteze schimbarilor, uneori catastrofale, si au redescoperit noi moduri de a supravietui si de a-si pune amprenta pe lumea din jur, inclusiv astazi, printr-o diaspora risipita pe cinci continente. Rezultat al unei vieti de asidue cercetari academice duse de unul dintre cei mai stimati experti ai domeniului, Grecii este povestea profund revelatoare, de dimensiuni epice, a destinului grecilor si "O monumentala, cuprinzatoare istorie a grecilor, a impactului lor global.

Renumitul istoric, romancier, poet si jurnalist Peter Ackroyd ne poarta intr-o calatorie istorica, geografica si imaginara prin metropola londoneza. Penduland cu o usurinta uimitoare intre prezent si trecut, Ackroyd ne calauzeste prin vremuri dominate de ciuma necrutatoare, incendii si inundatii, crima si pedeapsa, sex si spectacol. Aduce la viata pentru cititori strazile in continua schimbare si ne arata ce salasluieste dedesubtul si deasupra noastra. Biografia pe care Peter Ackroyd o face acestui oras fabulos este la fel de bogata in detalii si emana la fel de multa vitalitate precum Londra insasi.

O carte despre aventurile negustorului venetian, Marco Polo Fara sa fie primul calator european din Evul Mediu care a ajuns in Asia si a scris despre lumea orientala, Marco Polo este, cu siguranta, cel mai cunoscut. In timp, notele sale de calatorie, pe care i le-a dictat in inchisoare lui Rustichello din Pisa, vor forma, pentru occidentali, imaginea dominanta a Orientului in perioada medievala tarzie si a Renasterii, ecourile descrierilor sale ajungand pana in modernitate.

Ideea unei singure ființe divine – Dumnezeu, Iahve, Allah – există de peste 4 000 de ani. Dar istoria lui Dumnezeu este, totodată, și istoria provocărilor umanității. Deși iudaismul, islamismul și creștinismul proclamă un Dumnezeu milostiv, s-a întâmplat de prea multe ori ca religiile să devină catalizatorul prejudecăților sau chiar al violenței.

În această disertație fascinantă despre evoluția credinței, Karen Armstrong analizează fidelitatea societății occidentale față de un singur Dumnezeu și numeroasele conflicte pe care aceasta le-a generat și continuă să le genereze.

O poveste extraordinară și controversată despre venerație și război, care dezvăluie pornirile profunde ale naturii umane.

Biblia, ghidul spiritual al unui sfert din populația lumii, este o scriere complexă, cu o istorie complicată și adeseori obscură. Alcătuită din două Testamente, conținutul ei s-a schimbat de-a lungul secolelor și a avut parte de interpretări foarte diferite în cadrul a numeroase religii, confesiuni și secte.

Karen Armstrong prezintă modul în care a luat naștere și a evoluat Biblia, analizând contextul social și politic în care diverse tradiții orale au fost consemnate în scris și modul în care ele au fost reunite într-o colecție de texte ce a devenit cartea sfântă a creștinismului.

Captivant și excelent documentat, volumul de față dezvăluie într-un stil elegant și accesibil evoluția și semnificațiile profunde ale celei mai citite și mai controversate scrieri din întreaga istorie a umanității.

„Armstrong descrie procesul prin care scrierile foarte disparate ce alcătuiesc Vechiul și Noul Testament au ajuns să fie strânse într-o singură carte, examinând diferitele moduri în care ele au fost interpretate în cursul istoriei. Marele atu al abordării sale este că prezintă în paralel atât viziunea ebraică asupra Bibliei, cât și pe cea creștină.“ - The Guardian

„Karen Armstrong, renumita specialistă în istoria religiilor, ne arată cum, când și de către cine a fost scrisă Biblia, trecând apoi în revistă două milenii de exegeză biblică.“ - Publishers Weekly