Istorie universală

„Cine stăpânea mirosurile stăpânea inima oamenilor.“ Patrick Süskind, Parfumul

Primul miros. De la Big Bang la inventarea focului • Mumia parfumată. Aroma Egiptului Antic • Subsuoara lui Aristotel. Mirosuri clasice, mirosuri grecești • Toate mirosurile duc la Roma. Aroma Imperiului • Precum pe pământ așa și în cer. Mirosul îngerilor • Prima rețea socială. Drumurile tămâii, piperului și mătăsii • Măștile Regelui Soare. Imperiul parfumului • Război împotriva mirosului. Avansul igienist și dezodorizarea Parisului • Marea Duhoare. Londra, epicentrul pestilent al lumii • Aroma rușinii. Cele o mie și unu de mirosuri ale corpului uman • Cuvinte mute, arome orfane. Limbajul natural al mirosurilor • Vânătorul ocult. Marketing olfactive

Cu fiecare respirație, ne confirmăm locul în imensa rețea de viață care depășește cu mult puținele zile ale existenței noastre. Ne conectăm, cum spunea Sagan, cu „toți de care am auzit vreodată, cu toți oamenii care au existat, cu fiecare vânător și culegător, cu fiecare erou și fiecare laș, cu fiecare creator și fiecare distrugător de civilizații, cu fiecare rege și fiecare servitor, cu fiecare pereche de îndrăgostiți, cu fiecare copil plin de speranțe și fiecare inventator și explorator, cu fiecare mentor moral și cu fiecare politician corupt, cu fiecare «supervedetă» și fiecare «lider suprem» și fiecare sfânt și fiecare păcătos din istoria speciei noastre care a trăit aici: într-un grăunte de praf aninat de o rază de soare.“ Respirăm atomii care au circulat prin corpurile lui Einstein, Mozart și Leonardo; componentele microscopice ale parfumurilor după care se înnebunea Cleopatra; particulele exalate de dinozauri și cele care au impulsionat gândirea și ideile filozofilor antici greci, ale Hypatiei din Alexandria, ale Bizanțului strălucitor, ale lui Newton, Copernic, Darwin, ale „Libertadorului“ José Francisco de San Martín. Dar și pe cele care l-au ținut în viață pe Hitler.

Această carte a fost imaginată, discutată, gândită, scrisă și mirosită în Harvard Library Widener; în biroul programului Knight Science Journalism și pe culoarele labirintice de la MIT (Massachusetts Institute of Technology); pe malul Tamisei la Londra, al Senei la Paris, al râului Charles din Boston și al Nevei din Sankt Petersburg; într-o stație împuțită de metrou din New York; la umbra Partenonului din Atena și a templului Kukulkán din peninsula Yucatan; sub privirile distante ale bustului lui Nefertiti de la Muzeul Egiptean și Colecția de Papirusuri din Berlin și ale androizilor de pe insula artificială Odaiba din Tokyo; în grădinile de la Versailles; în fostul lagăr de la Sachsenhausen; în biblioteca publică din Stockholm, în parcul Vigeland din Oslo și în fortăreața Suomenlinna din Helsinki; în zeci de laboratoare și aeroporturi inodore și în săli de fitness scăldate în sudoare; în întinsele deșerturi Atacama din nordul Statului Chile și din Patagonia, din sudul Argentinei, și în autobuzele, metrourile și străzile unui Buenos Aires infinit și furios.

„Istoria parfumului este istoria civilizației.“ EUGÈNE RIMMEL (1820-1887)

Acum aproximativ 13 750 de milioane de ani s-a născut mirosul. Era unul firav, un miros condensat, suma tuturor mirosurilor care aveau să fie simțite vreodată. A fost o intrare triumfală, furioasă, dar fără martori, într-o izbucnire cosmică pe care, după mult timp, o specie minusculă și complexă avea s-o numească Big Bang.

Așa a fost acel prim miros: absolut singur în imensitatea aceea, un nor primordial de gaz și praf cosmic. Eoni la rând și într-o tăcere deplină, s-a împrăștiat în voie, cucerind teritorii virgine inexistente până atunci. În expansiunea sa, acel miros singular a devenit două. Apoi patru. Apoi opt. Până s-a ajuns la atâtea, că nu mai puteau fi numărate. Erau acolo când s-au aprins primele stele, întrerupând bezna înghețată cu reacțiile lor termonucleare care, plecând de la hidrogen și alte particule subatomice, au creat celelalte elemente mai grele pe care le cunoaștem acum. Erau acolo și când, în copilăria Universului, gravitația a conectat sisteme de stele și le-a adunat în pilonii marii arhitecturi cosmice, insule enorme de sori, gaz și praf, vaste galaxii precum Calea Lactee, pentru a le modela și purta de atunci pe drumul lor prin vastul Univers.

Erele cosmice s-au succedat fără grabă, una după alta, ancestrale perioade de naștere urmate de scene de distrugere și canibalism intergalactic comise de monștri gravitaționali precum găurile negre. Au fost ere de moarte și ere de renaștere: de emergență a noilor stele formate în nebuloase colorate pornind de la elementele ejectate din inima stelelor moarte, magnificele supernove. „Suntem produsul unei mari secvențe evolutive – recita marele poet al spațiului Carl Sagan – evoluția cosmică, de care suntem conștienți doar din când în când.“ 

„Odată uitat alfabetul mirosului care dădea naștere atâtor termeni ai unui lexic exact, parfumurile vor rămâne mute, nearticulate și imposibil de descifrat.“ ITALO CALVINO, Numele, nasul

„Adevăratele paradisuri sunt cele pe care le-am pierdut.“ MARCEL PROUST, Timpul regăsit (1927)

O sinteză în șase volume a monumentalei lucrări Die Habsburgermonarchie 1848‑1918, editată de Comisia pentru Istoria Monarhiei Austro-Ungare din cadrul Academiei de Științe a Austriei.

De la începuturile patristice până la sfârșitul secolului al XIV-lea

„Capodopera lui Gilson." - Journal of the History of Ideas

Filosofia în Evul Mediu reprezintă una dintre lucrările de referință ale lui Étienne Gilson, cel mai important istoric al filosofiei medievale. De la epoca patristică la Gerson, autorul reconstruiește povestea întâlnirii dintre revelația creștină și filosofia greacă, poveste care, trecând prin gândirea arabă și ebraică, ajunge la apogeu odată cu operele lui Toma d'Aquino, Albert cel Mare, Ioan Duns Scottus și William Ockham. Eseul de față este piatra de temelie a unui curent de gândire contemporan care demontează stereotipul „Evului Mediu întunecat" scoțând în evidență originalitatea epocii medievale. Filosofia în Evul Mediu constituie o operă magistrală, esențială pentru înțelegerea gândirii din Evul Mediu și de la începuturile timpurilor moderne.

Bestseller Sunday Times

Editor’s Choice New York Times Book Review

Cea mai bună carte a anului The Economist, Financial Times, New Statesman, The Telegraph

Interferență în alegerile americane. Sponsorizarea politicii extremiste din Europa. Război în Ucraina. În ultimii ani, Rusia lui Vladimir Putin a dus o campanie concertată de a-și extinde influența și de a submina instituțiile occidentale. Dar cum și de ce s-a întâmplat și cine a orchestrat asta?

În Oamenii lui Putin, jurnalista de investigații și fosta corespondentă la Moscova Catherine Belton dezvăluie povestea nespusă despre cum Vladimir Putin și un mic grup de kaghebiști din jurul lui au ajuns la putere și și-au jefuit țara. Săpând până în adâncurile operațiunilor Kremlinului lui Putin, Belton accesează jucători-cheie din interior pentru a dezvălui cum i-a înlocuit Putin pe afaceriștii independenți ai epocii Elțîn cu noua generație de oligarhi loiali, care în schimb au distrus economia Rusiei și sistemul său legal și au extins influența Kremlinului în Statele Unite și în Europa. Rezultatul este o expunere teribilă și lămuritoare despre revanșa luată de KGB – o poveste care începe în ceața prăbușirii URSS, când rețelele de operativi au putut sifona miliarde de dolari din întreprinderile de stat și să-și mute prada în Occident. Putin și aliații lui și-au finalizat mai apoi planul, reafirmând puterea Rusiei în timp ce preluau controlul asupra economiei ruse, suprimând vocile independente și lansând operațiuni de influență sub acoperire în străinătate.

Mergând de la Moscova la Londra și în Elveția, apoi până în Brighton Beach din Brooklyn și adunând o distribuție de personaje colorate pe măsură, Oamenii lui Putin este povestea completă a modului în care s-au sfârșit speranțele de construire a unei noi Rusii, cu consecințe dramatice pentru locuitorii ei și, din ce în ce mai mult, pentru întreaga lume.

„[Oamenii lui Putin] va deveni cu siguranță relatarea cea mai importantă despre Putin și putinism.“ Anne Applebaum, The Atlantic

China și Statele Unite ale Americii se îndreaptă spre un război pe care niciuna nu și-l dorește. Unul dintre motive îl reprezintă Capcana lui Tucidide: când o putere emergentă amenință supremația puterii conducătoare, rezultatul cel mai probabil unul violent. De-a lungul ultimelor cinci veacuri, premisele pentru un astfel de conflict au apărut în 16 cazuri. În 12 dintre acestea s-a concretizat printr-un război.

În timpul administrației Trump, SUA și China lui Xi Jinping și-au propus să-și consolideze poziția pe scena politicii mondiale, niciuna dintre țări nefiind dispusă la compromisuri. În prezent, încă planează amenințarea deschiderii celui de-al șaptesprezecelea caz. Conflictul comercial, atacurile cibernetice, criza nord-coreeană, toate acestea reprezintă posibile scântei care pot declanșa un război de proporții.

În cartea sa, Capcana lui Tucidide, eminentul savant de la Harvard, Graham Allison, trece în revistă conflictele anterioare și analizează evenimentele actuale, explicând într-o manieră inconfundabilă mecanismele care duc la repetarea ciclică a capcanei și pașii care ar trebui urmați pentru ca inevitabilul să poată fi evitat.

„Capcana lui Tucidide identifică o provocare fundamentală pentru ordinea mondialăː impactul unei puteri emergente asupra puterii conducătoare. Am citit cartea cu mare interes. Nu pot decât să sper că relațiile dintre SUA și China vor constitui cel de-al cincilea caz care se va rezolva în mod pașnic, și nu cel de-al treisprezecelea război.ˮ HENRY KISSINGER, fost Secretar de stat al SUA.

 „Superputerea chineză a sosit. Ar putea eșecul Americii de a înțelege această realitate să conducă SUA și China spre război? [Capcana lui Tucidide] demonstrează convingător că armonizarea acestui schimb al puterilor globale va necesita abilități deosebite din partea ambelor părți pentru a evita conflagrația.ˮ The New York Times

„Nimeni nu prezintă istoria militară a lumii antice cu atâta erudiție și măiestrie ca Barry Strauss.“ —Publishers Weekly

„Povestea lui Spartacus este în primul rând o poveste de război: un clasic studiu de caz al unei insurecții conduse de un geniu al tacticilor de gherilă și al unei contrainsurecții inițiate de o putere convențională… Războiul lui Spartacus este, de asemenea, o poveste despre un conflict etnic… Scindările tribale i-au transformat pe rebeli în clici învrăjbite.

Povestea lui Spartacus este totodată o poveste de iubire și o cruciadă. Spartacus a avut o soție sau o concubină; numele ei nu a fost consemnat. Preoteasă a lui Dyonisos…, se inspira din teologia eliberării care declanșase revoltele anterioare ale sclavilor Romei… Spartacus avea o misiune divină. Războiul lui Spartacus este și o poveste de politică identitară. Răsculat împotriva Romei, Spartacus era mai roman decât ar fi fost dispus să recunoască și cu siguranță mai roman decât ar fi putut să admită romanii. I-a îngrozit pe romani nu doar fiindcă era străin, ci și pentru că le era atât de apropiat.“ — BARRY STRAUSS

Dincolo de perspectivele noi pe care le deschide asupra unuia dintre marile evenimente ale Antichității, un eveniment care reverberează până azi, Războiul lui Spartacus conturează magistral istoria ultimelor decenii ale Republicii romane. Pe măsură ce țese povestea revoltei, Barry Strauss ne zugrăvește perspectiva largă a fundalului istoric, social și politic al secolului I î.Hr. sau, dimpotrivă, se apleacă asupra detaliului semnificativ – fie el descoperire arheologică, ritual religios sau fapt de viață cotidiană. Iar întâmplările și personajele care populează această lume minuțios reconstituită capătă de fiecare dată o semnificație mai profundă prin reflecția istoricului.

Ilustrația copertei: Radu Oltean, coif de gladiator (murmillo). Pompeii, sec. I î.Hr. (desen)

Coreea de Nord este o țară în care toată lumea trebuie să venereze un dictator atotputernic, o țară în care disputele cu vecina Coreea de Sud degenerează mereu în violențe, unde sunt detonate cu o îngrijorătoare regularitate bombe nucleare și unde se presupune că aproape toată lumea se află în pragul înfometării. Reprezintă toate acestea o viziune corectă a vieții de zi cu zi din Coreea de Nord actuală? Citiți această carte pentru a afla!

În șapte capitole antrenante, autorii dezvăluie cum arată cu adevărat viața nord-coreenilor de rând. Ei se folosesc de nenumărate surse documentare – de la interviuri cu liderii elitei politice conducătoare de la Phenian la transfugi, de la diplomați la reprezentanți ai organizațiilor nonguvernamentale și comercianți transfrontalieri, precum și de relatări în engleză, coreeană și chineză, făcând o sinteză extrem de complexă a societății nord-coreene de azi. Din aceste surse rezultă că în Coreea de Nord banii pot cumpăra aproape tot ce dorești și că oamenii obișnuiți, deopotrivă săracii și bogații, se bucură mai tot timpul de muzica K-pop (pop coreeană), blugii skinny, dramele TV sud-coreene și filmele chinezești sau americane aduse prin contrabandă în țară și vândute pe carduri micro SD, DVD-uri și stickuri USB de rețele de traficanți care se folosesc de piața neagră pentru a pune o pâine pe masă.

„Margaret MacMillan a scris încă o carte de referință… Are dreptate când afirmă că trebuie, mai mult ca niciodată, să reflectăm la război. Și ne-a arătat cum să o facem, în această carte strălucită, elegant scrisă.“ — H.R. McMaster

Este pacea un nonsens?
Autoarea bestsellerurilor Făuritorii păcii, Războiul care a pus capăt păcii și Oamenii istoriei ne oferă o perspectivă provocatoare asupra războiului ca o componentă esențială a umanității.

„Un istoric eminent explorează una dintre forțele centrale ale istoriei omenirii. Această lucrare, ce oferă o lectură plăcută și convingătoare, este încă un tur de forță semnat Margaret MacMillan!“ – Joseph S. Nye, Jr.

„Clausewitz a scris Despre război pentru a-i instrui pe militarii de profesie; Margaret MacMillan a scris Războiul pentru a explica acest «mister tulburător și neliniștitor» celorlalți dintre noi. Ea investighează, cu franchețe și umanitate, teroarea și fascinația pe care o emană acest subiect, precum și anvergura și persistența lui. Numai un istoric cu știința amplă, cunoașterea aprofundată a surselor istorice, claritatea de gândire și măiestria stilistică a lui MacMillan ar putea reuși să cuprindă atât de strălucit o temă atât de vastă într-un singur volum.“ – Robert B. Zoellick

„O discuție erudită despre modul în care cultura și societatea au fost modelate de război de-a lungul istoriei… plină de culoare și dens țesută precum o carpetă persană… MacMillan scrie cu o extraordinară ușurință și practic fiecare pagină a cărții este interesantă, captivantă chiar… Marile delectări ale acestei lucrări sunt anecdotele istorice, episoadele și citatele pe care MacMillan le invocă aproape la fiecare pagină pentru a-și ilustra argumentația.“ – The New York Times Book Review

Lumea părea stabilă și relativ pașnică la începutul secolului XX, care avea să se dovedească a fi de departe cel mai violent și mai înfiorător din istorie. Majoritatea societăților au fost înghițite de conflicte fanatice, genocide și totalitarisme de la izbucnirea Primului Război Mondial până la sfârșitul Războiului Rece. Dată fiind istoria sângeroasă a acestui veac, îngrijorarea cu privire la posibilitatea repetării ei astăzi a devenit o preocupare majoră pentru istorici și analiștii politici. Niall Ferguson face o radiografie a cauzelor care au dus la instaurarea terorii în secolul trecut, o veritabilă epocă a urii, în multe privințe fără echivalent în istoria omenirii, ce a schimbat radical fața lumii și a marcat declinul Occidentului. Volumul nu doar clasifică și prezintă factorii care au influențat cursul istoriei în perioada respectivă, ci analizează și „moștenirea” tragică a umanității după dispariția granițelor dintre soldați și civili în timpul conflictelor armate. După execuțiile în masă, foametea programată, ororile genocidelor, bombardamentele devastatoare și lagărele de concentrare, a luat oare „Războiul Lumii” cu adevărat sfârșit, când rațiunile care au alimentat ideologiile rasiale și conflictele etnice și militare pot fi readuse la viață oricând și oriunde?

Specialist în istorie modernă și istorie economică, Niall Ferguson face aici istoria Primului Război Mondial, încercând să-i determine cauzele și să-i explice întreaga desfășurare și consecințele pe care le-a avut. De la factorii care au provocat prăbușirea ordinii europene în 1914 la panorama războiului și chiar la evoluția pe care acesta ar fi putut-o avea dacă, de exemplu, Marea Britanie sau SUA nu ar fi intrat în război, Ferguson face o analiză detaliată pe parcursul căreia demontează mitul inevitabilității Primului Război Mondial. Critică atât politica Germaniei, cât și pe cea a Marii Britanii din epocă și ilustrează impactul funest al celei din urmă asupra istoriei europene ulterioare, punând într-o nouă lumină problema datoriilor de război.

„Emoționantă, pătrunzătoare, revelatoare și bine gândită. O importantă lucrare de analiză istorică.” (Kirkus Reviews)

„Răstoarnă aproape toate ideile preconcepute pe care le avem despre Marele Război.” (Mail on Sunday)

„O carte amplă și provocatoare, evocatoare și sfâșietoare. Ferguson este un scriitor talentat și un cercetător polivalent.” (Atlantic)

„Lui Ferguson, istoric extraordinar de inteligent și impresionant de sârguincios, îi place să răstoarne ipotezele convenționale.” (Sunday Times)

„O sinteză edificatoare a cunoștințelor actuale despre război. Cititorul va găsi aici foarte multe informații inedite și idei provocatoare legate de cele mai importante aspecte ale conflictului.” (New York Times Book Review)

Povești stranii despre artele tămăduitoare din Grecia și Roma Antică

Un renumit expert în istoria Antichității scoate la iveală, cu rigurozitate și umor, începuturile ciudate și fascinante ale medicinei occidentale.

Aceasta nu este o carte de medicină, ci o nouă colecție de aspecte surprinzătoare ale vieții din Antichitate semnată de J.C. McKeown, autorul Curiozităților romane și al celor grecești. Textele antice, unele dintre ele traduse acum în premieră în limbile moderne, reprezintă o sursă de informații savuroase despre teoria și practica chirurgiei, ginecologiei, pediatriei, farmacologiei, dietei și nutriției, dar și despre o serie de alte sfere medicale.

Cititorul descoperă o lume în care medicina, religia și magia se împleteau într-un conglomerat de credințe, prejudecăți și superstiții. În Grecia și în Roma Antică, se considera că bolile erau trimise de zei, iar multe dintre tratamentele și procedurile medicale aveau mai degrabă soarta unor jocuri de noroc. În schimb, viziunea privind etica medicală și rolul medicului în societate a setat standardele la care ne raportăm și noi astăzi.

Departe de a fi fost o epocă întunecată despre care s-a tot vorbit, Evul Mediu a dat o serie de spirite luminate care aveau să modeleze destinul gândirii europene, între acestea Abélard, Albert cel Mare, Roger Bacon, Toma d’Aquino, Eckhart, Dante. Se conturează acum profilul intelectualului independent, dar profund ancorat în realitățile sociale, erudit, critic și adesea rebel, care își găsește sprijin în universitate, o instituție puternică, ba chiar temută. Portretul universitarului medieval, așa cum îl deslușește Jacques le Goff, ni se prezintă astăzi în constrast izbitor cu acela al succesorului său, umanistul renascentist, curtean elitist mai degrabă estet și fideist decât raționalist.

În ciuda dimensiunilor reduse, Intelectualii în Evul Mediu este o lucrare fundamentală pentru înțelegerea efervescenței spirituale specifice unei perioade prea des nedreptățite de prejudecățile modernității.

Intelectualii în Evul Mediu este un eseu istoric, conceput ca o descriere în linii mari a perioadei Evului Mediu și a cărturarilor ce-i corespund. Investigația lui Jacques Le Goff este o introducere în sociologia istorică a intelectualului occidental.

Tamerlan, otomanii, mogulii, confederațiile Manchu, englezii, sovieticii, japonezii și naziștii. Toți au ridicat imperii menite să dureze pentru totdeauna; toți au eșuat în aceste demersuri. Dar, după cum demonstrează John Darwin în acest volum superb, edificarea acestor imperii a dus la nașterea lumii așa cum o cunoaștem astăzi. De la moartea lui Tamerlan, în 1405, până la ascensiunea și prăbușirea imperiilor europene, de la prezența imperialistă mereu crescândă a Americii până la relansarea Chinei și a Indiei ca puteri economice globale, Visul imperial reprezintă o perspectivă incitantă asupra trecutului, a prezentului și a viitorului imperiilor.

„O capodoperă… De o întindere, originalitate și viziune impresionante… oferă o perspectivă nouă și provocatoare asupra istoriei lumii din ultimele șase secole.“ Daily Telegraph

„Absolut revelatoare... o abordare excepțională a istoriei globale.“ Independent

„Un demers ambițios, monumental și convingător.“ Guardian

„Magistral… aruncă în aer ipoteza potrivit căreia ascensiunea Occidentului ar fi fost inevitabilă.“ BBC History Magazine

„După ce am citit această capodoperă, un lucru a devenit limpede. Lumea nu a cunoscut încă un ultim imperiu.“ Literary Review

BESTSELLER SUNDAY TIMES

Pe 17 septembrie 1944, generalul Kurt Student, fondatorul forțelor de parașutiști ale Germaniei naziste, a auzit mugetul motoarelor de avion. A ieșit în balconul care se deschidea spre câmpiile plate ale sudului Ţărilor de Jos și a văzut armada de aparate Dakota și de planoare care aduceau cu ele diviziile 1 Aeropurtate britanică și 101 și 82 Aeropurtate americane. A privit cu invidie demonstrația impresionantă de forță a trupelor de parașutiști.

Operațiunea Market Garden, planul din 1944 de a pune capăt războiului prin capturarea podurilor care duceau spre Rinul Inferior și dincolo de acesta, a fost un concept îndrăzneț. Cel puțin americanii l-au considerat neobișnuit de îndrăzneț pentru feldmareșalul Montgomery. A fost cea mai mare demonstrație de forță a trupelor de parașutiști din toate timpurile – dar costul eșecului a fost teribil, mai ales pentru neerlandezii care au riscat totul pentru a ajuta. Represaliile germanilor au fost crude și au durat până la finalul războiului.

Fascinația britanicilor pentru eșecurile eroice a umbrit povestea de la Arnhem cu norii miturilor, inclusiv al celui care spune că victoria ar fi fost chiar posibilă. Antony Beevor, folosind multe surse noi și deopotrivă uitate din arhive neerlandeze, britanice, americane, poloneze și germane, a reconstruit teribila realitate a acestei confruntări epice. Cu toate acestea, cartea, scrisă în stilul inimitabil și fascinant al lui Beevor, este despre mult mai mult decât o singură bătălie dramatică. Este o cale de a privi chiar în inima războiului.

O sinteză a celei mai cutremurătoare crime din secolul XX: anihilarea deliberată, printr-o veritabilă „bandă industrializată a morții“, a unui întreg popor. Cartea trece în revistă originile intelectuale ale nazismului, psihologia lui Hitler – pe care autorul îl numește „asasinul zero“, sursa absolută a Holocaustului – și politicile antisemite ale fiecărui stat european, din Germania până în România, din Scandinavia până în Italia, din Franța până în Grecia și în Ungaria. Un loc special îl ocupă etapele în care conducătorii celui de-al Treilea Reich au ajuns să conceapă Soluția Finală și modul în care aceasta a fost aplicată în lagărele de exterminare de la Chełmno, Bełzec, Sobibór, Treblinka, Majdanek și Auschwitz-Birkenau. „Holocaustul prin gloanțe“, comis de naziști cu precădere în Uniunea Sovietică, este reconstituit prin numeroase relatări ale supraviețuitorilor și ale martorilor, în vreme ce legile antisemite care pregătesc Shoah-ul sunt analizate în detaliu.

Această scurtă istorie se adresează mai ales celor care vor ceva mai mult decât istoria condensată din majoritatea ghidurilor de călătorie. Însă, în cazul Italiei, țară fără o istorie îndelungată ca stat unificat, această abordare ridică o problemă. Mare parte din istoria sa, Italia a fost divizată, iar zone importante au fost teritorii ale unor imperii mai mari, adesea concurente, precum cel al Spaniei și cel al Austriei. În plus, turiștii de azi nu vizitează toată Italia, fiindcă are prea multe de oferit pentru o singură călătorie, ci se concentrează asupra anumitor zone și regiuni.

Carte de memorialistică, biografie şi, totodată, un erudit exerciţiu de istorie şi critică literară, Trei inele spune poveştile a trei scriitori exilaţi care, analizând opere clasice ale literaturii, au creat la rândul lor capodopere: Erich Auerbach, filologul evreu refugiat din Germania lui Hitler la Istanbul, unde şi-a scris principalul studiu asupra literaturii occidentale, Mimesis, François Fénelon, arhiepiscopul francez din secolul al XVII-lea care a fost repudiat din cauza Peripeţiilor lui Telemah, o ingenioasă continuare a Odiseei şi cea mai citită carte în Europa timp de o sută de ani, şi W.G. Sebald, romancierul german autoexilat în Anglia ale cărui naraţiuni sinuoase explorează temele odiseice ale dislocării, nostalgiei şi despărţirii de casă. Acestor trei istorii li se adaugă povestea celor două cărţi scrise de Daniel Mendelsohn despre saga familiei sale marcate de Holocaust şi de aceeaşi Odisee. O carte despre exil şi destin ca temă literară, despre felul cum experienţa personală a exilului se transformă în poveste, într-o naraţiune exemplară.

„Trei inele aminteşte de Jorge Luis Borges, Italo Calvino, Walter Benjamin şi Hannah Arendt. Mendelsohn este unul dintre foarte puţinii specialişti şi critici care acordă aproape aceeaşi importanţă cunoaşterii şi sentimentelor. Rezultatul e o carte pe atât de subtilă, profundă şi bine documentată pe cât e de sinceră, directă, dureroasă şi emoţionant de umană.” (The Times Literary Supplement)

„Trei inele nu este doar o continuare a volumului O odisee, simplă dezvoltare a unei teme. Ceva s-a schimbat. Putem spune că între O odisee şi Trei inele construcţia circulară se transformă dintr-o preocupare literară într-una metafizică. Aici miza e mai mare: nu vorbim numai de mecanismele povestirii, ci şi de alcătuirea cosmosului.” (James K.A. Smith, Literary Hub)

Carte premiată cu Carnegie Medal și Guardian Children’s Book Award

„Studiile din acest volum au un caracter interdisciplinar pregnant, fiind realizate la confluenta mai multor arii tematice si metodologii de cercetare, toate reunite sub semnul studiului aplicat al religiei. Veti regasi aici lucrari venind dinspre filosofia religiei, teologie si mistica, studii biblice, hermeneutica, istoria religiilor, sociologie, literatura, cartografie, arta religioasa. Traditiile religioase sunt abordate pornind de la texte, imagini sau teme fundamentale, studiate in perspectiva sincronica sau diacronica. Volumul cuprinde studii referitoare la traditia iudaica (biblica, rabinica, filosofica), traditia crestina (studiu biblic, exegeza, iconografie, cartografie), traditia budista tibetana (cu trimiteri, in perspectiva comparata, la hinduism, la traditia Bön sau la budismul Theravada si budismul Chan). Ele sunt grupate in patru sectiuni, pe arii tematice: Studii biblice, Religie si identitate, Istoria ideilor religioase, Religie si reprezentare.

Sper ca acest volum sa ii incurajeze pe toti cei care doresc sa inteleaga sau sa aprofundeze, cu instrumente pertinente, fenomenul religios. Numai o cunoastere temeinica, izvorata din bucuria curata de a intelege oamenii si lumea, poate surprinde frumusetea si nobletea invataturilor inalte pe care ni le daruiesc religiile lumii.”

Madeea Axinciuc

Nu ştim unde mergem. Știm doar că istoria ne-a adus în acest punct şi – dacă cititorii împărtăşesc și sunt de acord cu argumentaţia acestei cărţi – ştim şi de ce. Oricum, un lucru este cert. Dacă omenirea urmează să aibă un viitor recognoscibil, aceasta nu se poate face prin prelungirea trecutului sau prezentului. Dacă încercăm să construim cel de-al treilea mileniu pe această bază, vom eşua. lar preţul eşecului, adică alternativa la o societate schimbată, este întunericul. (Eric Hobsbawm)

Lăsând la o parte leninismul şi anti-leninismul, primul lucru pe care trebuie să-l restabilească istoricul este faptul evident, pe care nimeni în anii ‘890 nu l-ar fi negat, că împărţirea globului avea o dimensiune economică. A demonstra asta nu înseamnă să explici totul despre imperialismul perioadei. Evoluţia economică nu este un fel de ventriloc, iar restul istoriei manechinul ei. În această privinţă, nici măcar cel mai fixist om de afaceri, care nu urmăreşte decât profitul, să zicem, din minele de aur şi diamante din Africa de Sud, nu poate fi tratat vreodată exclusiv ca o maşină de produs bani. El nu era imun la apelurile politice, emoţionale, ideologice, patriotice sau chiar rasiale, care erau atât de clar asociate cu expansiunea imperialistă. (ERIC HOBSBAWM)

Marea revoluţie din 1789-1848 a reprezentat nu triumful „industriei” ca atare, ci al industriei capitaliste; nu al libertăţii şi egalităţii în general, ci al clasei de mijloc sau al societăţii „burgheze” liberale; nu al „economiei moderne” sau al „statului modern”, ci al economiilor şi statelor dintro anumită zonă geografică a lumii (o parte din Europa şi câteva regiuni din America de Nord), al cărei centru era reprezentat de statele învecinate şi rivale ale Marii Britanii şi Franţei. Transformarea dintre 1789 şi 1848 este în mod esenţial revolta îngemănată care a avut loc în aceste doua ţări, iar de acolo a fost propagată în întreaga lume. (ERIC HOBSBAWM)

Înalt cât doi cai. Cu ochi strălucind ca niște globuri de foc. Cu gheare lungi, ascuțite ca briciul. Așa vine Ickabog...

Regatul Cornucopiei a fost odată cel mai fericit din lume. Avea o grămadă de aur, un rege cu cele mai stilate mustăți pe care ți le-ai putea imagina, și măcelari, brutari și brânzari ale căror bucate rafinate te făceau să dansezi când le mâncai.

Toate erau perfecte – cu excepția încețoșatei Mocirlova, țara de sus, care, potrivit legendei, era sălașul monstruosului Ickabog. Oricine cu scaun la cap știa că Ickabogul era doar o poveste, de speriat copii spre a fi cuminți. Dar poveștile, când devin mituri, au o calitate ciudată: uneori prind viață și ajung incontrolabile.

Ar putea un mit să detroneze un rege îndrăgit? Ar putea un mit să îngenuncheze o țară fericită? Să împingă doi copii curajoși într-o aventură pe care nu au căutat-o și la care nu s-au așteptat niciodată?

Intră în paginile acestei cărți și vei descoperi un basm strălucit de original creat de una dintre cele mai mari povestitoare ale lumii. Plină de personaje mai mari decât viața, evenimente extraordinare și un mesaj de neuitat despre puterea speranței și a prieteniei, aceasta e o poveste la care cititorii tineri și bătrâni vor dori să se întoarcă, iar și iar.

Ce vede un copil la naștrere? Când a apărut lumina? Câte nuanțe și ce culori poate distinge ochiul uman? Dar ochii cameleonului?

Să descoperim împreună întregul univers al lucrurilor văzute, de la iluzii optice, simboluri și complexitățile limbajului Braille și până la acele curiozități și mistere imposibil de pătruns cu ochiul liber.

„Suntem în plină furtună. Poate că nu e chiar un război mondial, dar există o uriașă tensiune a schimbării în lume. Schimbările se potențează reciproc. Educația, tehnologia, mediul înconjurător, comunicarea și ideologia transformă societățile, politica și economia. Competiția SUA-China și toate celelalte conflicte și mize subsecvente, ce decurg din această megaconfruntare, definesc tot mai clar aliniamentele în strategia și politica internaționale. Uniunea Europeană va trebui să își clarifice rapid clivajele interne și drumul strategic extern, precum și relațiile bilaterale cu SUA, China și Rusia, menținând alianța occidentală (preferabil) sau mobilizându-și resursele și voința pentru autonomia strategică ori făcând și una, și alta.
A încerca o explicație succintă a transformărilor complexe și profunde ale lumii în care trăim poate fi un exercițiu riscant, atâta vreme cât realitățile sunt volatile, dinamica politică este din ce în ce mai accelerată, iar percepțiile sunt influențate de circumstanțe locale și temporale variabile, de emoții trecătoare, dar intense, de afilieri ideologice mai mult sau mai puțin conștiente, de bule și mediatizări părtinitoare, de valuri de fake news, de evaluări care se schimbă de la un an la altul și chiar de la o lună la alta. Dar încercarea, cred, merită să fie făcută. «Momentul istoric» în care ne aflăm este prea semnificativ și plin de consecințe pentru a nu-i acorda importanța cuvenită.” (Valentin Naumescu)

Povestea omenirii și a secolelor traversate de memoria ei fluidă prin literatură, muzică, arte, haute couture, teatru și cinematografie, un grandios elogiu al simțurilor capabile să unească sensibilități și culturi, idei și speranțe, triumfuri și tristeți, atingeri și dorințe, senzații divine și trăiri respingătoare într-un romantism unic, numai al ființei umane. 

Din Alexandria secolului al VI-lea la Bagdadul secolului al IX-lea, din Córdoba musulmană într-un Toledo catolic, din Mesopotamia abbasidă la Spania andaluză, de la școala de medicină medievală din Salerno până la Palermo și, în cele din urmă, la Veneția renascentistă, unde marile tiparnițe ale orașului negustoresc aveau să permită geometriei lui Euclid, sistemului astronomic conceput de Ptolemeu și tezaurului de lucrări de medicină scrise de Galen să se răspândească într-o lume frământată și avidă de cunoaștere.

O vânătoare de comori epopeică prin neașteptatul labirint al cunoașterii, străbătând vremuri, credințe și continente cu îndrăzneală erudită și meticulozitate entuziastă, într-o subtilă rapsodie a învățaților.

Urmând traseul acestor fire fragile de inițiere de la secol la secol, de la est la vest și de la nord la sud, Violet Moller dezvăluie, în toată splendoarea ei, rețeaua de legături dintre lumea islamică și creștinism, fluxul și refluxul  cunoașterii, schimbul liber de idei între religii și culturi cât mai diferite, toate semne distinctive ale lumii moderne care aveau să transforme matematica, astronomia și medi­cina de la începutul Evului Mediu până în Renaștere.

Cu o prefață semnată de Prof. univ. dr. Dumitru Constantin-Dulcan

Pe copertă: Gustav Klimt, Copacul vieții, 1905

Colecţia Noua Spiritualitate este coordonată de Dumitru Constantin-Dulcan.

Cartea scrisă de Eleodor Gh. Bistriceanu este o adevărată enciclopedie care ne vorbește, pe baza experimentelor științifice, despre universul cognitiv, nebănuit de interesant, al lumii fără grai articulat. Ea este rezultatul unui lung travaliu intelectual efectuat cu o remarcabilă cultură și cu inteligență, cu o afecțiune și o devoțiune de o rară noblețe pentru toate ființele cu care coabităm pe această planetă. Scriind această carte, intenția autorului este aceea de a stabili o relație de respect între noi și animale, de a înțelege o parte din misterul lor, care, indiscutabil, este și al nostru. Neînțelegerea rostului lor a avut consecințe iremediabile, prin dispariția multor specii de animale. Dacă nu vom ține seama de aceste avertismente, ultima specie care va dispărea, spun toți comentatorii acestui fenomen, va fi cea umană. Citiți cu răbdare această carte minunată, care vă va marca și vă va transforma profund. (Dumitru Constantin-Dulcan)