Istorie universală

Monștri este o cronică a celor mai detestate personaje din istoria lumii, prezentate cronologic, din vremurile biblice pâna în cele moderne. Lista cuprinde peste 100 de nume – conducători de stat, despoți însetați de sânge sau criminali în serie – de la Caligula și Ivan cel Groaznic la Elena și Nicolae Ceaușescu, supranumiți „soții Macbeth“. Autorul readuce în atenția noastra și fapte mai puțin cunoscute, cum ar fi masacrele cruciaților sau genocidul armenilor din secolul trecut.

Dedicată victimelor acestor monștri, cartea ne aduce aminte că răul se poate transforma oricând în banalitate. Aflând mai multe despre aceste personaje malefice și crimele lor, putem evita greșelile trecutului.

O lectură obligatorie. The Times

Completă, șocantă și extrem de convingătoare. Daily Express

Antrenantă și instructivă. Plină de detalii neobișnuite și fascinante. Sunday Telegraph

Ne alimentează fascinația îngrozitaă de răul absolut. The Guardian

Înainte de venirea la putere a lui Hitler în Germania, a existat un an 1924. Acesta a fost anul transformării finale a lui Hitler în autoproclamatul salvator și în conducătorul infailibil care avea să interpreteze și să distorsioneze tradițiile istorice germane pentru a-și susţine viziunea despre cel de-al Treilea Reich.

Tot ce va urma – adunările și revoltele, punerea în practică a unei idei malefice catastrofale – se va cristaliza într-un singur an definitoriu. 1924 a fost anul pe care Hitler și l-a petrecut departe de societate, în închisoare, înconjurat de ceilalți conspiratori, autori ai eșuatului Puci de la berărie. A fost un an în care a citit și a scris mult, un an al discursurilor în sala de judecată și al unui proces pentru trădare, un an de plimbări prin curtea închisorii, declamându-și ideologia, în timp ce lucra cu înfrigurare la cartea care avea să-i devină manifest: Mein Kampf.

Descriptivă și plină de informații importante, relatarea lui Range este, poate, cea mai importantă despre această perioadă critică din biografia lui Hitler. Booklist

O povestire palpitantă... Range descrie evenimentele cu talent, oferind detalii inedite. Washington Post

Cea mai devastatoare dramă politică și detectivistică a secolului: doi reporteri de la Washington Post, a căror investigație genială, câștigătoare a Premiului Pulitzer, a declanșat scandalul Watergate, ne povestesc evenimentele din spatele ușilor închise, așa cum s-au întâmplat. Aceasta este cartea care a schimbat America. Publicată cu doar câteva luni înainte de demisia președintelui Nixon, Toți oamenii Președintelui a dezvăluit scopul scandalului și l-a prezentat pentru prima dată pe misteriosul „Deep Throat“. Începând cu povestea unui simplu jaf la sediul democraților și continuând apoi cu dezlegarea fiecărei ițe a unui complot cât se poate de încâlcit, Bernstein și Woodward ne oferă o poveste la prima mână despre modul în care și-au făcut ancheta. Reportajele lor explozive au dus la câștigarea unui Premiu Pulitzer pentru Washington Post, au doborât un președinte și au inspirat generații întregi de reporteri. Cartea care a dărâmat o administrație... poate cel mai important exemplu de jurnalism de investigație din istorie. Time

Primul Război Mondial a măturat imperiile străvechi ale Europei şi a transformat continentul într-un laborator aşezat peste un uriaş cimitir. Dintre ruinele Ancien Régime-ului, politicienii le-au promis maselor, emancipate şi mobilizate ca niciodată până atunci, o societate mai dreaptă şi un stat care să le aparţină.

Dar lupta neobosită ce a urmat, între cele trei ideologii rivale – democraţia liberală, comunismul şi fascismul –, care se vedeau fiecare drept menită pentru a reface societatea, continentul şi lumea, sub forma unei Noi Ordini impuse omenirii, avea să dureze cea mai mare parte a secolului XX.

Astăzi, locuitorii continentului european se bucură de o remarcabilă combinaţie între libertatea individuală, solidaritatea socială şi pace. Dacă europenii vor izbuti să renunţe la dorinţa lor disperată de a găsi o singură definiţie funcţională a lor înşişi şi dacă vor izbuti să accepte un loc ceva mai modest în lume, se vor putea reconcilia mai uşor cu diversitatea şi cu disensiunile care vor face parte din viitorul lor la fel de mult cum au făcut parte şi din trecut.

Oricine mai crede că istoria Europei e triumful liberalismului şi al democraţiei ar trebui să citească acest studiu despre secolul XX european ca leagăn al barbariei. New Statesman Nucleul argumentaţiei sale este că secolul XX a fost martorul unei lupte fundamentale între liberalism, fascism şi comunism... Sunday Telegraph

O continuare explozivă a cărții scrise de Michael Bar-Zohar și Nissim Mishal despre cele mai memorabile misiuni ale Mossadului, Misiuni la limita imposibilului aduce la lumină cele mai dificile și periculoase operațiuni ale forțelor speciale israeliene.

După ce s-au ocupat de palpitantele misiuni legendare ale serviciului național de informații al Israelului așa cum nu a mai făcut-o nimeni înaintea lor, imortalizând pericolul operațiunilor și vitejia agenților care au riscat totul pentru a-și duce sarcinile la îndeplinire, în Misiuni la limita imposibilului, Michael Bar-Zohar și Nissim Mishal descriu în detalii fascinante cele mai importante bătălii, raiduri în teritoriile inamice și misiuni de comando care au sfidat moartea ale forțelor speciale israeliene.

Poveștile sunt adesea ale unor victorii, dar, uneori, și ale unor eșecuri dureroase, și sunt relatate alături de poveștile vieților și realizărilor unora dintre cele mai cunoscute personalități ale Israelului.

Captivantă și revelatoare, Misiuni la limita imposibilului este o lectură esențială pentru oricine este interesat de înțelegerea modului în care aceste misiuni cruciale au conturat Israelul și lumea, în ansamblul ei.

Poveștile sunt uimitoare... documentare ireproșabilă și talent scriitoricesc. Kirkus Review

Traducere de Mugurel Butuza

Figura lui Erich Ludendorff este esențială pentru a înțelege cursul final al Primului Război Mondial și evoluția Germaniei în perioada interbelică. Fără Ludendorff la comanda armatelor și a imperiului, istoria ar fi luat-o pe alte căi, probabil mai pașnice, naziștii nu ar fi ajuns la putere și al Doilea Război Mondial nu ar mai fi avut loc. Acestea sunt tezele prezentate în volumul de față, axat pe viața și faptele unuia dintre cei mai importanți comandanți militari ai secolului XX. Cartea aduce în fața pasionaților de istorie argumente și analize, lăsând loc interpretărilor și concluziilor personale ale cititorului. O lectură captivantă, plăcută, lămuritoare.

„În decembrie 1937, cu puţin timp înaintea începerii celui de-al Doilea Război Mondial, în Germania aveau loc fastuoasele funeralii ale generalului Erich Ludendorff. Pe ultimul său drum era însoţit şi de Hitler, într-un gest de celebrare a optimismului nazist. 

Onorurile au fost nenumărate. Revista Life afirma că Ludendorff fusese magnific, iar pe frontispiciul ei se putea citi: «Germania îl înmormântează pe cel mai mare general al Marelui Război»… Revista îl mai numea pe Ludendorff «cel mai capabil general apărut în cursul războiului mondial» şi «egal, din punct de vedere militar, al lui Robert E. Lee».“ — AUTORII

O nouă poveste adevărată din cel de-al Doilea Război Mondial, Cele 21 de evadări ale locotenentului Alastair Cram este o cronică de război a experienţelor lui Alastair Cram, strălucit relatate de autorul american David Guss. Cram a fost luat prizonier în Africa de Nord, în noiembrie 1941, când începe o lungă odisee prin douăsprezece lagăre de prizonieri de război, trei închisori ale Gestapoului şi un azil. El a devenit un evadat în serie, încercând să scape de urmăritorii săi de nu mai puţin de douăzeci şi unu de ori. Reuşeşte să fugă, în cele din urmă, dintr-un lagăr de prizonieri de război, în aprilie 1945.

Momentele dificile îi fac oare pe oameni mai puternici? Poate umanitatea să susţină, fără a se autodistruge, puterea armelor pe care ea însăşi le-a creat? Tehnologia sau abilităţile oamenilor vor ajunge vreodată la un maximum ori vor regresa? Nu se ştiu răspunsurile la astfel de întrebări, însă nimeni nu le prezintă la fel de interesant ca Dan Carlin, legînd trecutul şi viitorul în moduri fascinante şi neobişnuite. Întrebările pe care ni le propune se referă la cel mai important subiect imaginabil: supravieţuirea omenirii. De la colapsul Epocii Bronzului pînă la provocările erei nucleare, această problemă ameninţă umanitatea ca o stăruitoare sabie a lui Damocles. Cu totul ieşită din tipare şi erudită, ciudată şi profundă, Sfîrşitul e mereu aproape analizează problemele care sunt rareori prezentate publicului şi face dintr-odată trecutul să devină important pentru prezentul nostru foarte turbulent.

Impresionat de dramaticul incendiu care a afectat catedrala Notre-Dame din Paris pe 15 aprilie 2019, apreciatul romancier Ken Follett schițează un scurt istoric al celor mai importante momente din existența aproape milenară a catedralei – de la dificultățile aparent insurmontabile implicate de construirea unui edificiu atât de grandios într-o epocă marcată de obscurantism și sărăcie până la modul în care romanul lui Victor Hugo a catalizat lucrările de renovare în secolul al XIX-lea și la intrarea triumfală a lui Charles de Gaulle în catedrala devenită simbol al Parisului a doua zi după eliberarea Franței, în 1944. „Impunătoarea catedrală Notre-Dame din Paris, una dintre marile realizări ale civilizației europene, era în flăcări. (...) Ceva neprețuit murea în fața ochilor noștri. Sentimentul era năucitor, de parcă pământul însuși se cutremura.“ KEN FOLLETT

„Cel mai bun punct de plecare pentru a-l cunoaste pe fondatorul bolsevismului este cartea istoricului britanic Robert Service. Service scrie impotriva canonului referitor la Lenin care predomina atit in Est, cit si in Occident.” (New York Review of Books) „Cea mai importanta contributie a cartii sint informatiile de ordin personal. Datorita lor, Lenin apare mai uman, dar si mai inspaimintator. Service nu lasa relatarile sa alunece in sentimentalism si nu uita nici o clipa despre cine vorbeste.” (Wall Street Journal) „Daca, datorita anumitor circumstante, istoria nu s-ar fi intors in favoarea lui, Lenin ar fi putut ramine un exilat anonim. Aceasta biografie superba arata de ce nu s-a intimplat asa.” (Booklist) Robert Service este membru al Academiei Britanice si al Colegiului St Antony din Oxford, unde este profesor de istoria Rusiei; de asemenea, este membru al Institutului Hoover de la Universitatea Stanford. A publicat mai multe volume, printre care si elogiatele Stalin: A Biography, Russia: Experiment with a People, Trotsky: A Biography (care a cistigat Premiul Duff Cooper in 2009) si Comrades: A History of World Communism.

„Când bolșevicii au ajuns la putere, în 1917, noul regim a început să îi transforme pe aristocrați în pauperi, exilați sau de-a dreptul în leșuri. [...] Douglas Smith, un fost diplomat american și o autoritate în istoria sovietică, autorul câtorva cărți fundamentale, [...] adoptă o perspectivă inedită atunci când optează să scrie istoria revoluției, concentrându-se asupra clasei dispărute: cine au fost membrii ei? Cum a fost viața lor înainte de revoluție? Ce li s-a întâmplat mai apoi? Cercetarea lui Smith este remarcabil de minuțioasă [...]. Percheziții, arestări, concedieri, confiscări, exilări interne, întemnițări, torturi, execuții și chiar profanări de morminte – acestea și multe alte experiențe sumbre sunt descrise de Douglas Smith în stilul său absolut captivant. Autorul menționează evenimente istorice, dar intenția sa este de a demonstra cum acestea și-au pus amprenta asupra personajelor. El zugrăvește cu o limpezime brutală adevărul exprimat și de Orwell în Ferma animalelor: o nouă aristocrație – una politică – se formează întotdeauna pentru a o înlocui pe cea dispărută și a beneficia de plăcerile traiului pe spinarea altora. Smith redă povești pilduitoare și amare despre politică și putere, dar și despre profunda suferință umană pe care acestea le generează, în mod inevitabil.” Kirkus Reviews „Absolut palpitantă, excelent documentată și cu o distribuție formată atât din aristocrați ruși de-a dreptul flamboaianți, membri a două dintre cele mai mărețe și mai nobile dinastii, cât și din comisari sovietici brutali, Ultimele zile ale aristocrației ruse este o carte de istorie extraordinar de importantă, dar și o poveste emoționantă despre oameni, despre măreția și dispariția nobilimii ruse și despre supraviețuirea individuală a unora dintre membrii săi.” SIMON SEBAG MONTEFIORE „Nemaipomenită și excelent istorisită!” ROSEMARY SULLIVAN, The Wall Street Journal „Captivantă... plină de evenimente și anecdote minuțios redate.” LIESL SCHILLINGER, The New York Times Lucrare distinsă cu Pushkin House Russian Book Prize 2013, desemnată „cea mai bună carte a anului 2012” de Salon și „cea mai bună carte a săptămânii” de BBC Radio 4.

Autorul volumului Când Hitler a luat cocaină și Lenin și-a pierdut creierul prezintă o nouă serie de 50 de episoade din culisele istoriei. Giles Milton face din nou dovada talentului său de a reda, cu multă măiestrie și umor fin, întâmplări mai mult sau mai puțin cunoscute din istoria omenirii. De data aceasta, sunt aduse în fața cititorului personaje celebre precum Winston Churchill, care a încurajat testarea pe animale a unor arme biologice (în cazul de față, a bombelor cu antrax), I.V. Stalin, care a murit otrăvit de unul dintre apropiații săi, ori Mata Hari, acuzată pe nedrept de spionaj în favoarea Germaniei în timpul Primului Război Mondial. Lor li se alătura oameni necunoscuți publicului larg, dar care au trecut prin situații extraordinare, cum ar fi o familie care a supraviețuit 38 de zile pe mare fără apă sau provizii, după ce vasul cu care călătoreau a fost distrus de o balenă ucigașă, ori savantul rus, poreclit „Frankenstein Roșu”, care a încercat să producă un hibrid om-maimuță folosind mijloace îndoielnice din punct de vedere etic. „Maestrul istoriei narative.” The Sunday Times „Giles Milton este în stare să ia un eveniment din trecut și să-l readucă la viață... Este o sursă de inspirație pentru aceia dintre noi care cred că istoria poate fi captivantă și relaxantă” Matthew Redhead, The Times

Traducere de Andreea Eșanu

Reza Aslan ne oferă un inedit tratat de istorie a religiilor, pornind de la religiile animiste ale preistoriei, trecând prin diferitele religii politeiste ale Antichității și ajungând la monoteismele complexe de mai târziu. Căutând „inefabila experienţă a credinţei“, autorul demonstrează că fiecare religie și fiecare credincios, conștient sau nu, își creează zeul sau zeii luând ca model omul, cu toate ale sale, bune sau rele. Istoria lui Dumnezeu este istoria omului. Respingând interpretările literale ale cărţilor sacre, fanatismul și fundamentalismul, Reza Aslan pledează pentru un „umanism spiritual“, poate singurul capabil să salveze omenirea.

„Este Dumnezeu forța însuflețitoare care unește toate ființele vii – așa cum par să fi crezut strămoșii noștri preistorici? Sau natura divinizată – așa cum credeau mesopotamienii? Sau o forță abstractă care impregnează universul – așa cum o descriau unii filozofi greci? Sau o divinitate personificată, care arată și acționează întocmai ca o ființă umană? Sau este Dumnezeu o ființă umană la propriu? Indiferent ce răspuns am da, întrebarea despre ce este Dumnezeu a reprezentat o preocupare stăruitoare atât pentru credincioși, cât și pentru necredincioși, vreme de sute de mii de ani. Întrebarea propriu-zisă a condus la formarea unor întregi civilizații, dar și la distrugerea lor. A creat pace și prosperitate, dar și război și violență.“ – REZA ASLAN

Strania sinucidere a Europei. Imigratie, Identitate, Islam este povestea unui continent si a unei culturi surprinse intr-un moment de cumpana. Rata scazuta a natalitatii, imigratia masiva si cultivarea lipsei de incredere si a urii de sine i-au facut pe europeni neputinciosi sa se sustina pe ei insisi si sa se opuna propriei lor schimbari ca societate.

Un spion de miliarde. O poveste adevarata despre spionaj si tradare in timpul Razboiului Rece

Avangarda Califatului. O istorie intelectuală a jihadismului

„Măsurile represive directe sau indirecte luate de regimurile comuniste împotriva celor consideraţi inamici sau împotriva familiilor acestora şi efectele derivate din ele fac parte dintr-o realitate cu care sute de milioane de oameni s-au confruntat. Iar traumelor fizice şi psihice îndurate de foştii deţinuţi în închisori li se adaugă cele cărora au trebuit să le facă faţă atît ei, cît şi familiile lor timp de zeci de ani: marginalizarea socială, teama permanentă de posibile represalii ş.a. Ei au fost nevoiţi să trăiască cu un stigmat al «impurităţii», să accepte că sînt o categorie aparte, inferioară. Din nefericire însă, după schimbările de regimuri politice, măsurile reparatorii şi compensatorii pentru suferinţele îndurate nu au reuşit să restabilească echilibrul care a fost rupt cu brutalitate, schimbîndu-le dramatic vieţile.” (Cosmin Budeancă)

„Vreme îndelungată, istoria distrugerilor provocate de fanatismul creștinilor din primele veacuri a fost ocultată cu bună-știință. Catherine Nixey ne spune această poveste a nimicirii lumii clasice, într-o carte care a stârnit o furtună de polemici.
Epoca întunecării ne poartă într-o călătorie de jur împrejurul Mediteranei, de la Roma la Alexandria și din deșerturile Siriei până la Atena, demontând o tradiție plină de stereotipuri și prejudecăți care îi prezintă pe creștini drept victime ale persecuțiilor păgâne. Mutilarea statuilor, arderea marilor biblioteci, dărâmarea Templului lui Serapis din Alexandria, distrugerea Palmyrei, uciderea cu sălbăticie a Hypatiei, actele de vandalism ale monahilor creștini, controlul totalitar asupra vieții private, interzicerea filozofiei, misoginia, intoleranța și ura față de ceilalți sunt ipostazele mai puțin cunoscute ale primelor secole de creștinism.
Epoca întunecării scoate la iveală ce s-a pierdut odată cu victoria creștinismului. Este o carte cutremurătoare despre o epocă a distrugerii și disperării, în care Catherine Nixey îmbină cu pricepere și talent tonul serios al cercetătorului cu expresivitatea și cursivitatea jurnalistului. O carte cu adevărat provocatoare, care va pune într-o lumină nouă tot ce știm despre începuturile creștinismului.“ – The Times

„Cu un curaj ieșit din comun, Catherine Nixey reușește să facă lumină în povestea tristă a intoleranței religioase.“ – The New York Times

Cu o prefaţă a autorului la ediţia românească
Traducere de Wilhelm Tauwinkl, Mariana Piroteală, Elena Ciocoiu, Adina Cobuz, Emanoil Marcu şi Vlad Russo

„Da, am împușcat, împușcăm și vom continua să împușcăm cât va fi nevoie!“ — Che Guevara la tribuna ONU în decembrie 1964

„În timpul bătăilor sau al electrocutărilor, ţipatul este interzis.“ — Regulamentul închisorii S-21

„Cadavrele au utilitatea lor, îngrașă pământul.“ — Mao

„Am bătut, batem și o să mai batem. Procurorul nu are nimic de spus. E treaba noastră.“ — Stanisław Radkiewicz, ministrul polonez al securităţii publice

„Din respect față de victime avem datoria de a nu uita ce a însemnat cu adevărat noaptea totalitară comunistă. Sacrificiul pe care l-au făcut acei oameni, de toate vârstele, de toate condițiile, de toate naționalitățile, depășește orice capacitate de înțelegere. Victimele sunt adevăratul chip al acelor regimuri care au purtat – ceva nemaivăzut în istoria omenirii – un război civil permanent împotriva propriilor popoare. Toți acei oameni au suferit aceeași soartă, dar fiecare și-a dus crucea singur și neștiut, și fiecare și-a murit moartea într-o singurătate fără sfârșit. Noi, omenirea întreagă, avem datoria morală de a le păstra memoria, indiferent dacă am cunoscut la rându-ne regimurile fără de lege, dacă le-am fost complici, cu gândul sau cu fapta, sau dacă am închis ochii și nu ne-am lăsat atinși de tragedia care se desfășura în vecinătatea noastră. Victimele comunismului reprezintă conștiința noastră vinovată.“ – THIERRY WOLTON

„Parlamentul European reamintește că regimurile naziste și comuniste au comis genocid și crime în masă și au recurs la deportări, cauzând în secolul XX pierderi de vieși omenești și privări de libertate la o scară nemaivăzută în istoria omenirii; condamnă în termenii cei mai categorici actele de agresiune, crimele împotriva umanității și încălcările în masă ale drepturilor omului comise de regimurile totalitare nazist, comunist și de alte regimuri totalitare.“ – Rezoluția Parlamentului European din 19 septembrie 2019

„O istorie mondială a comunismului e un pic prea anticomunistă… Cel de-al doilea volum, dedicat cortegiului de victime, redă cu mare acuitate crimele barbare, deși anumite pasaje sunt revoltătoare.“ – L’Obs

Carte recompensată cu Premiul Jan Michalski (Elveția, 2017) și Premiul Aujourd’hui (Franța, 2018)