Istorie universală

Pictor, scriitor, inventator, om de știință, muzician, arhitect... Atât de eclecticul Leonardo da Vinci este considerat unul dintre cele mai mari genii ale umanității, autorul celui mai faimos tablou din lume, precursorul a numeroase invenții moderne, rămânând însă unul dintre cele mai enigmatice personaje din istorie. Viața și opera lui alcătuiesc un adevărat rebus pe care Costantino d’Orazio îl descifrează pe parcursul acestei cărți într-o nouă cheie, folosind tablourile ca pe un fir al Ariadnei în explorarea minții labirintice a artistului. Astfel, fiecare pictură constituie o bună ocazie pentru aprofundarea unei laturi a capricioasei personalități a lui Leonardo, întrucât toate domeniile de cercetare cărora li s-a dedicat acesta – de la anatomie la studiul naturii, de la inginerie la muzică – și-au găsit o formă de exprimare artistică. Autorul ne va ajuta să înțelegem acele detalii care, asemenea pieselor unui puzzle, conțin indiciile unui mare tablou, cu titlul: Cine a fost, de fapt, Leonardo da Vinci?

Regasiti in paginile acestei Istorii ilustrate a lumii numeroase personalitati istorice, evenimente importante si scurte caracterizari ale fiecarei epoci, din preistorie si pana in zilele noastre.

La apogeul Razboiului Rece, in cel mai periculos moment in care te-ai fi putut afla in Uniunea Sovietica, intr-o seara, in timp ce seful statiei CIA la Moscova isi umplea rezervorul cu benzina, un strain s-a apropiat de el si i-a lasat un bilet in masina. Temandu-se de o capcana a KGB, americanul a ignorat aceasta miscare de deschidere. Dar barbatul se hotarase. Tentativele sale de a stabili contacte cu CIA aveau sa fie refuzate de patru ori, inainte de a le face cadou un plic al carui continut avea sa socheze serviciile secrete americane. In anii care au urmat, barbatul cu pricina, Adolf Tolkacev, va deveni unul dintre cei mai valorosi spioni ai SUA. Dar aceste activitati ridicau problema unor amenintari personale de proportii la adresa lui Tolkacev si a supervizorilor sai americani. Acestia aveau intalniri clandestine in parcuri si la colturi de strada si foloseau camere spion, butaforie si coduri secrete, ascunzandu-se de mereu prezentul KGB chiar sub nasul acestuia – pana ce un act socant de tradare le-a pus tuturor viata in pericol.

Folosind documente CIA anterior clasificate si interviuri cu participanti la evenimente, Un spion de miliarde este un exemplu magistral de reportaj si o cutremuratoare poveste adevarata despre ultimii ani ai Razboiului Rece.

Un spion de miliarde este una dintre cele mai bune povesti cu spioni din timpul Razboiului Rece si cu atat mai cutremuratoare cu cat... este adevarata. Se plaseaza perfect la intersectia dintre un thriller palpitant si istoria solid documentata... Este o carte magistrala. (The Washington Post)
O poveste adevarata atat de palpitanta, incat, pe alocuri, se citeste ca un roman de aventuri cu spioni. (Los Angeles Times)

David E. Hoffman este editor colaborator la The Washington Post si corespondent pentru seria de investigatii de la PBS, Frontline. Este autorul volumelor The Oligarchs si The Dead Hand, despre finalul cursei inarmarilor din timpul Razboiului Rece, si este castigator al Premiului Pulitzer. Locuieste impreuna cu sotia sa in Maryland.

"Aceasta este, inainte de toate, o carte despre experienta umana”, avertizeaza Max Hastings in introducerea impunatoarei sale lucrari dedicate celui de-al Doilea Razboi Mondial. Este descrisa mai ales experienta a milioane de indivizi, soldati din prima linie sau civili, manati de nevoia de a supravietui intr-o lume devastata de violenta si groaza. Apeland la numeroase marturii ale contemporanilor, elemente ale unui enorm scenariu, autorul reconstituie teatrul „iadului” care a cuprins intreaga planeta incepand cu invazia Poloniei si pana in momentul lansarii bombelor atomice asupra oraselor Hiroshima si Nagasaki. Cititorului i se ofera o ampla imagine din punct de vedere geografic, fiind tratate inclusiv evenimente adeseori neglijate, precum cele petrecute in zonele de razboi din China si India. In cele din urma, pe langa faptul ca incearca sa raspunda la intrebarea „cum a fost al Doilea Razboi Mondial?”, istoricul britanic ne propune sa cugetam la alte chestiuni importante din punct de vedere istoric, cum ar fi: ce strategii, ce fronturi, ce divizii, ce organizatii de rezistenta au determinat rezultatul istoric al conflictului? Ce influenta reala au exercitat SUA si Marea Britanie asupra evenimentelor? Cui se cuvine sa-i atribuim meritul de a-l fi infrant pe Hitler si nazismul?

In acest volum veti intalni, expunandu-si argumentele antiteiste sau antiteologice si antiecleziastice, ganditori care au contribuit, in mai mare sau mai mica masura, la faurirea societatii europene moderne seculare. Termenul ateism, folosit in titlu, in cuvintele autorului, „poate fi definit in sens larg ca negatia, din perspectiva rationala, a credintei in supranatural, iar in sens restrans ca negatia ideii de religie, adica de institutionalizare a credintei”. Ateismul inglobeaza astfel diferite pozitii exprimate in diferite perioade de liber-cugetatori si deisti, pozitii al caror continut poate intra cu usurinta in bagajul argumentativ al unei pozitii rationale atee. Alexandru Anghel

Ateismul reprezinta un mod de gandire eminamente critic in raport cu modul dogmatic propriu spiritului religios (care inseamna admiterea ca adevaruri incontestabile a unor idei, id est dogme, impuse de autoritatea ecleziastica), opunand ratiunea (inteleasa ca necredinta) credintei oarbe, irationale. In functie de miza urmarita, critica ideilor religioase este dezvoltata din perspective diferite, care uneori se imbina: o perspectiva epistemologica (demonstrarea caracterului irational al credintei si a invaliditatii adevarurilor religioase), una etica (demonstrarea imoralitatii dogmelor religioase si a incompatibilitatii lor cu binele civic) si una politica (demonstrarea caracterului opresiv al institutiei clericale si a rolului ei major in intarirea asupririi sociale).

De cele mai multe ori, critica religiei inseamna critica doctrinei religioase oficiale (de regula crestine), care este combatuta din multiple puncte de vedere, autorii (de la romanul Celsus la contemporanul american Sam Harris) reliefand inconsistenta izvoarelor istorice, contradictiile dintre relatarile acreditate oficial, neverosimilitatea faptelor, irationalul dogmelor, imoralitatea anumitor acte prezentate ca modele si, mai ales, efectele funeste ale fanatismului si ale intolerantei religioase. Ovidiu Morar 

Numărul 1 pe lista New York Times de book-selleruri.

Având un extraordinar acces la Aripa Vestică a Casei Albe, Michael Wolff dezvăluie ce s-a întâmplat în culisele primelor nouă luni ale cele mai controversate președinții din vremurile noastre, în Fire and Fury: Inside the Trump White House.
„De la Harry Potter încoace, nicio altă carte n-a avut un asemenea succes”- The Economist
„Nu este o carte. Este cartea.” – The Weekly Standard
„O cronică indiscutabil suculentă” – The San Francisco Chronicle

Liviu Radu (20 noiembrie 1948 – 17 octombrie 2015) a absolvit Facultatea de Automatică a Institutului Politehnic București, secția calculatoare.

A debutat cu povestirea „Faţa reală a planetei Marte” în revista Quasar nr. 5/1992. A publicat proză scurtă, romane, recenzii, eseuri.

A tradus peste 40 de cărți. A obţinut numeroase premii, printre care: Premiul Vladimir Colin (2000), Premiul Ion Hobana (2010), Marele premiu Seniorii Imaginației (2011), Premiul Galileo pentru întreaga activitate (2012), Premiul Convenției Europene de SF (2000, Gdansk, Polonia).

Este prezent în antologiile: Nemira ’96, Plaja nudiștilor (1999), Don Quijote, prostituata şi alte personaje (2000), Timpul eroilor (2001), România SF 2001, Alte lumi, alte legende (2002), AtelierKult: povestiri fantastice (2005), Millennium 1 (2009), Millennium 2: șase ani de ficțiuni (2009), Dansând pe Marte și alte povestiri fantastice (2009), Alte țărmuri (2009), Pangaia (2010), Venus (2011), Călătorii în timp (2013), Best of: proza scurtă a anilor 2000 (2013), Xenos. Contact între civilizații (2014), Best of Mystery & Horror (2014), Argos Doi (2015), Galaxis. Noua operă spațială (2016).

GCHQ, succesorul faimoasei organizatii de spargere a codurilor pe timp de razboi de la Bletchley Park, este cel mai mare si mai misterios serviciu de informatii din Marea Britanie. Cu toate acestea, nu stim aproape nimic despre el.

O lectura obligatorie pentru cine doreste sa afle mai mult despre istoria lumii islamice.

Dar cartea nu este doar o simpla insiruire a evenimentelor trecute. Este si un ghid indispensabil pentru intelegerea dezbaterilor si conflictelor politice de astazi, de la 11 septembrie pana la razboaiele din Irak si Afghanistan, de la piratii somalezi la conflictul palestiniano-israelian. Asa cum arata Ansary in Concluziile sale, «conflictul care distruge lumea moderna nu poate fi inteles ca o ciocnire a civilizatiilor… Este inteles mai bine daca este vazut ca o divergenta generala la intersectia a doua istorii mondiale discordante». - San Francisco Chronicle

Numeroasele atentate teroriste din ultimii ani ne-ar putea face să credem că terorismul constituie o caracteristică a lumii contemporane. Dimpotrivă, au fost rare perioadele din istorie și regiunile care nu l-au cunoscut. Cu colaborarea unor reputați specialiști, Gérard Chaliand și Arnaud Blin descriu și analizează fenomenul terorist în toată complexitatea sa, urmărind diferitele tipuri de terorism cu care s-a confruntat lumea de-a lungul secolelor, din Antichitate și pînă în epoca modernă și contemporană. Înțelegem astfel rădăcinile islamismului radical, apariția spectaculoasă a terorismului islamist odată cu al-Qaida, viitorul mișcării islamiste, operațiunile sinucigașe, amenințarea terorismului după 11 septembrie, precum și jihadismul din perioada Daesh. Volumul include de asemenea discursurile și manifestele actorilor principali ai terorismului, de la Bakunin și ayatollahul Khomeini la Osama bin Laden.

„Trebuie să înăbușim dușmanii dinăuntru și din afară ai republicii ori să pierim împreună cu ea. Or, în această situație, cea dintîi maximă a politicii voastre trebuie să fie că poporul se conduce prin rațiune, iar dușmanii poporului, prin teroare. Dacă resortul guvernării populare pe timp de pace este virtutea, resortul guvernării populare în vreme de revoluție îl constituie simultan virtutea și teroarea; virtutea, fără de care teroarea e funestă; teroarea, fără de care virtutea e neputincioasă.” Maximilien de Robespierre, Discurs în fața Convenției din 5 februarie 1794 

„Teroristul este nobil, teribil și exercită o fascinație irezistibilă, căci îmbină în el cele două culmi sublime ale măreției umane: martirul și eroul. Din ziua în care jură, din adîncul inimii, să‑și dezrobească poporul și patria, știe că e sortit morții.” Serghei Stepniak Kravcinski, Rusia clandestină (1863)

Antologie, traducere și note de Dan Hurmuzescu
Introducere și tabel cronologic de Dionisie Constantin Pîrvuloiu

Nici acum nu pot uita sau exprima puternicele emoţii care îmi învolburau mintea când am intrat în Cetatea Eternă. După o noapte de nesomn, am pășit semeţ printre ruinele Forumului. Fiecare loc memorabil unde a stat Romulus, unde a glăsuit Cicero sau unde s-a prăbușit Caesar era, dintr-odată, viu în faţa ochilor mei... La Roma, pe 15 octombrie 1764, pe când ședeam, meditând, printre ruinele Capitoliului, iar călugării desculţi își intonau cântecele de seară, mi s-a zămislit în minte, pentru prima oară, ideea de a așterne pe hârtie declinul și căderea Romei.

Pe copertă: Giovanni Paolo Pannini, Cuvântarea Sibilei printre ruinele romane lângă statuia lui Apollo, 1740

MOSCOVA, iulie 1987. Magnatul afacerilor imobiliare Donald Trump vizitează pentru prima dată URSS-ul la invitația guvernului sovietic.

LONDRA, decembrie 2016. Luke Harding se întâlnește cu Christopher Steele, fost agent MI6, pentru a discuta despre legăturile președintelui ales cu Rusia. Harding urmărește două piste: banii și sexul.

WASHINGTON, ianuarie 2017. Potrivit dosarului exploziv întocmit de Steele, Kremlinul l‑a „cultivat, susținut și asistat” pe Trump de mulți ani și rușii dețin informații compromițătoare despre el. Trump răspunde pe Twitter: „ȘTIRI FALSE”.

        În Conspiraţia, reputatul jurnalist Luke Harding dezvăluie adevărata natură a relației lungi de decenii a lui Trump cu Rusia și prezintă povestea fascinantă a dosarului Steele, adăugând în exclusivitate materiale noi și apelând la surse din interiorul comunității de informații.

        Harding relatează o poveste uimitoare despre conturi offshore, tranzacții imobiliare dubioase, un concurs Miss Univers, mafioți, spălare de bani, hackeri și spionaj comandat de Kremlin. El proiectează o lumină asupra unor jucători ruși influenți, ale căror motivații și instrucțiuni pot să fi provenit direct de la Vladimir Putin.

        Cartea aceasta pătrunde în adâncurile celui mai mare scandal politic al epocii moderne. Rusia remodelează ordinea mondială în propriile ei scopuri, iar asta ar trebui să ne îngrijoreze pe toți.

In stilul sau caracteristic, Loretta Napoleoni abordeaza direct amenintarea reprezentata de Coreea de Nord si ne prezinta povestea ei in context istoric si ideologic, propunandu-si sa schimbe parerile preconcepute ale occidentalilor despre aceasta tara.

"Spre deosebire de Kim Il-sung, care a luptat impotriva colonialismului, sau de Kim Jong-il, care s-a remarcat in timpul Razboiului Rece, Kim Jong-un este un copil al noului mileniu si intelege sensul globalizarii. El stie ca va fi din ce in ce mai greu sa se tina departe de lume si, in acelasi timp, simte ca, daca se bazeaza pe dihotomia traditionala a Razboiului Rece, atat de draga bunicului si tatalui sau, asta se poate intoarce impotriva lui. Pentru a supravietui, tara are nevoie de crestere economica; acesta a fost mesajul de la bun inceput." Loretta Napoleoni

"In cartea sa despre Coreea de Nord, Loretta Napoleoni, specialista in probleme legate de finantarea teroristilor si spalarea banilor, sustine ca hackerii foarte bine pregatiti si sustinuti de stat ar putea ajuta aceasta tara sa ajunga lider mondial al comertului de pe darknet." The Telegraph

"Loretta Napoleoni nu este doar o economista reputata, ci si o recunoscuta specialista in finantarea organizatiilor teroriste." Michael Buchanan, BBC News

Leonardo ascunde oare un secret? În realitate, ascunde multe și nu e nevoie să apelăm la fantezie, ci e suficient să căutăm în paginile codexurilor sale, în miile de desene de mașinării sau de componente ale acestora. Uneori e vorba de simple schiţe, adesea greșit înţelese, considerate misterioase, interpretate în mod inexact sau catalogate ca fiind de-a dreptul indescifrabile. Mistere și secrete... toate dezvăluite în această carte și plasate într-un context inedit. Pentru prima oară, munca a doi designeri pasionaţi de lumile virtuale (și de Leonardo da Vinci) a făcut posibilă reconstruirea tridimensională prin grafica pe computer a unor mașinării cărora Leonardo da Vinci le-a dedicat truda și geniul său. Din descrierile și desenele savantului, prin intermediul prelucrării digitale, ies la iveală ambarcaţiuni blindate, scripeţi și mașinării destinate zborului, războiului, lucrărilor hidraulice. Este vorba despre o operaţiune de cercetare care a necesitat ani de studii și care a făcut posibil accesul cititorilor la invenţii mai mult sau mai puţin cunoscute ale lui da Vinci.

„S-a întâmplat la un moment dat ceva ieşit din comun. Miracolul Occidentului. Ar fi putut să nu se întâmple? Cine poate şti? S-a ivit o civilizaţie altfel decât celelalte, care a împins omenirea pe drumul unde se află astăzi. Aroganţa Occidentului a fost pe măsură. În raport cu «ceilalţi», puterea lui a atins o cotă înspăimântătoare. Ne dăm seama astăzi că a fost doar o fază a istoriei. Dar a putut să pară – atât de mare ajunsese să fie distanţa – că e un dat fundamental al unei umanităţi ierarhizate.“ (Lucian Boia)

Se sfârşeşte o lume • Cum merge istoria • Miracolul occidental • Un Occident tot mai mic • Autodeprecierea • Dispariţii: femeia şi rasele • Viaţa de apoi sau zece ani în plus • Naţiunile şi Europa • Impasul democratic • Un deficit de utopie • „Ceilalţi" • Accelerare sau ruptură? • Amestecul • Trei scenarii europene • China, şi iar China • Încălzirea globală şi Noul Nord • Scenarii blânde, scenarii rele • Într-un fel sau altminteri

În 1850, China era „bolnavul Asiei“. Acum se pregătește să devină cea mai puternică națiune de pe pământ. Povestea clară și cuprinzătoare a trecutului recent al Chinei spusă de Jonathan Fenby este ghidul definitiv al acestei transformări remarcabile.

„Uneori este un procuror care caută adevărul în spatele zidului ridicat de propaganda chineză… Alteori, priveşte ca un jurnalist atent la detalii… Fenby descoperă lucruri care ne şochează şi ne uimesc. (Daily Telegraph)

„O relatare accesibilă, competentă, onestă, cuprinzătoare şi foarte bine scrisă. O carte fără cusur.“ (History)

„Una dintre cele mai captivante şi mai obiective descrieri ale anilor phoenixului chinez… Simțul acut al observației, stilul cursiv al prozei şi un real talent narativ fac din cartea lui Jonathan Fenby o reuşită remarcabilă.“ (Times Literary Supplement)

Fotografia de pe copertă: Un băieţel îi salută pe soldaţii care înaintează spre Piaţa Tian’anmen, cu câteva ore înainte de declanşarea masacrului (1989).

Cartea acceptă întru totul lanţul de eşecuri politice, diplomatice şi militare de care însăşi Germania este responsabilă, oprindu-se în cele din urmă asupra ororilor nazismului. Nu acceptă însă canonul interpretativ dominant al istoriografiei postbelice potrivit căruia Germania ar fi avut în mod exclusiv vocaţia unui stat generator de război, totalitarism şi antisemitism. În această privinţă este poate una dintre primele iniţiative intelectuale europene care aminteşte că în istoria modernă a Germaniei au existat aceleaşi neajunsuri care s-au văzut şi la alte naţiuni europene de seamă: expansionism, militarism, rasism, democraţie neconsolidată.

Nu în deficienţele structurale ar trebui căutată o explicaţie cauzală, ci pur şi simplu în înlănţuirea unor evenimente imparabile şi necontrolabile care, de la Bismarck la Hitler, duce către un deznodământ nefericit, deci către o tragedie.

Traducere de Cătălin Drăcşineanu

Bestseller internaţional ajuns la a şasea ediţie, Istoria lumii urmăreşte evoluţia omenirii de la apariţia primilor hominizi în savana africană pînă la Războiul Rece şi atacul terorist din 11 septembrie 2001. Pe lîngă marile civilizaţii şi figuri istorice sînt analizate perioadele de transformare, transferurile de influenţă şi putere şi progresele care au modelat lumea aşa cum o cunoaştem astăzi: apariţia scrisului şi a agriculturii, arta şi revoluţiile ştiinţifice. Rezultatul este o lucrare remarcabilă prin puterea de sinteză, o cronică universală a vieţii oamenilor obişnuiţi, dar şi a celor aflaţi la putere, care surprinde într-o manieră originală diversitatea existenţei umane.

„O lucrare excepţională. O istorie a lumii fără rival. Faptele pe care le povesteşte sînt uluitoare, iar judecăţile pe care le face sînt incontestabile.” (The Observer) 

„John Roberts a fost un istoric remarcabil, iar istoria lumii publicată de el este probabil cea mai bună dintre cele scrise în limba engleză. Cînd am citit-o prima dată, în adolescenţă, pe vremea cînd locuiam într-un oraş mic, am fost marcat de amploarea proiectului: Roberts nu doar prezintă istoria, ci o povesteşte; el trasează conturul general al dezvoltării omului fără a pierde din vedere marile poveşti care au contribuit la progresul umanităţii. Are talentul de a observa aspecte neaşteptate, abateri bruşte, chestiuni care necesită explicaţii deoarece nu se prea potrivesc cu ceea ce s-a întîmplat anterior. Crede cu tărie în capacitatea de schimbare şi transformare a omului, fără a face însă niciodată istoria teleologică, fără a crede niciodată că un aspect al istoriei noastre indică un singur rezultat posibil. Roberts înţelege complexitatea istoriei, dar şi nevoia de a o prezenta simplu, astfel încît un număr cît mai mare de oameni să aibă şansa de a reflecta asupra lucrurilor ce au creat lumea în care trăim astăzi.” (Odd Arne Westad)

Un concept pretins științific – rasa. O viziune asupra lumii în care totul se reduce la o luptă „naturală“ pentru resurse. Denunțarea universalismului umanist drept instrument de pervertire și subminare a acestei așa-zise ordini firești. Aceste câteva idei au dezlănțuit o campanie de ucidere în masă fără precedent și un război cu peste 60 de milioane de victime. Când ne gândim la atrocitățile naziste, „cum a fost posibil?“ pare a fi întrebarea în continuare deschisă, pentru că astăzi considerăm că știm ce a fost Holocaustul.
Într-o sinteză impresionantă prin volumul documentării și profunzimea analizei, Timothy Snyder demontează stereotipuri și reformulează convingător avertismentul perpetuu cuprins în istoria acestei tragedii. La originea nebuniei genocidare a unei națiuni subjugate de un conducător malefic s-au aflat anxietăți și aspirații comune: teama de penurie, dorința de confort. Naționalismul și frustrările germanilor au fost exploatate de Hitler și puse în slujba unui proiect anarhic-zoologic. Camerele de gazare au apărut abia după ce milioane de evrei pieriseră în Europa Centrală și de Est, de cele mai multe ori împușcați la marginea unor gropi comune.
Nu e întâmplător că Holocaustul a început în zonele invadate de Germania după ce fuseseră ocupate de sovietici. Pe urmele investi¬gației din Tărâmul morţii, Timothy Snyder arată că „soluția finală“ a fost mai ușor de aplicat acolo unde statele fuseseră distruse deja de primul ocupant. În pofida a ce se crede îndeobște, mecanismele birocratice au fost mai curând o piedică în calea crimei, iar șansele de supraviețuire au fost mai mari acolo unde structurile statale au rămas în picioare.
Zguduitoare prin istoria pe care o spune, provocatoare prin interpretările propuse și relevând conexiuni neliniștitoare cu lumea de azi și cu cea de mâine, Pământul negru evocă deopotrivă poveștile drama-tice ale victimelor și figurile dătătoare de speranță ale eroilor salvatori.

„În parte istorie, în parte teorie politică, Pământul negru e o reinterpretare avizată și provocatoare.“ (HENRY KISSINGER)

Un roman istoric palpitant despre trecutul sangeros al Imperiului Roman

Bine ati revenit in lumea sangeroasa a centurionilor! Macro si Cato se duc la Roma. Pe drum are loc un cutremur devastator, in apropiere de coasta sudica a Insulei Creta. Cei doi eroi se trezesc in Matala, unde sclavii pornesc o razmerita impotriva unei puternice legiuni romane. Macro si Cato trebuie sa puna capat revoltei care ameninta sa cuprinda Imperiul si sa-l invinga pe Aiax, gladiatorul neinfricat, insetat de razbunare.

Avand drept sursa de inspiratie oameni care au existat cu adevarat, acest roman grandios e plin de viata si de mari batalii. Suspansul iti face genunchii sa tremure de emotie si n-o sa-l poti lasa din mana! - The Guardian

Fragment din roman:

"Undeva in dreapta, Macro l-a vazut pe conducatorul sclavilor duelandu-se cu un auxiliar bine cladit. Barbatul incerca sa gaseasca un spatiu gol intre scuturi pentru a lovi cu arma lui, o sabie de gladiator, frumos ornamentata, care stralucea in razele de soare ale dupa-amiezii. Auxiliarul a ripostat, iar sclavul s-a aplecat intr-o parte, dupa care a impuns cu sabia spre auxiliar, fiind cat pe ce sa-i strapunga fata, dar varful ei a fost deviat de aparatoarea de obraz. Ridicand privirea, atacatorul i-a surprins ochii lui Macro pret de o clipa. 
Centurionul a zarit o licarire de recunoastere in ochii lui. 
Apoi robul a declansat o serie de lovituri furioase care l-au silit pe auxiliarul cu care era angajat in lupta sa se retraga spre latura carului. Soldatul a observat prea tarziu primejdia, iar discul din lemn al rotii l-a doborat, trecand peste el, strivindu-i coapsele si fracturandu-i sira spinarii, in timp ce el privea speriat in jur. A deschis si inchis gura spasmodic, apoi bratele i s-au zbatut fara rost si a murit in chinuri. 
Caracterul unilateral al luptei s-a vadit inca o data, deoarece, in urma carului, cazusera la pamant multi sclavi si doar trei auxiliari. Conducatorul robilor le-a ordonat sa se retraga, iar acestia au incetat urmarirea romanilor si, respirand greu, au ramas deoparte, privind cu ura la coloana care continua sa se deplaseze in huruit de care spre drumul ce ducea la Gortina. Macro a asteptat pana cand distanta intre coloana si sclavi a crescut la o suta de pasi si abia atunci si-a varat sabia in teaca, mergand de-a lungul coloanei ca sa analizeze starea oamenilor lui, dar si a cailor si catarilor. Pietrele si bolovanii provocasera numeroase rani minore deopotriva oamenilor si animalelor, dar toti continuau sa inainteze. — Nu mai avem mult pana la sosea, baieti! a strigat centurionul pe un ton incurajator. Le-am dat o lectie ticalosilor. Nu vor mai indrazni sa atace A Douasprezecea Hispania. 
Se grabise insa cu acea afirmatie. Imediat ce intre care si sclavi s-a creat un spatiu liber, ce le garanta siguranta, gladiatorul si-a condus din nou oamenii inainte, ramanand la acelasi nivel cu coloana romanilor. Macro i-a urmarit precaut, dar, cum ei nu faceau nicio incercare de atac, centurionul era multumit ca fiecare pas ii aducea mai aproape de siguranta oferita de Matala. Gandindu-se mai bine, simtea ca sansele de izbanda ale convoiului erau destul de mari, astfel ca locuitorii din Matala puteau fi hraniti cel putin cateva zile cu proviziile stivuite in care. 
— Domnule! 
Intorcandu-se, Macro l-a vazut pe unul dintre oamenii lui stand pe o mica ridicatura a drumului, aflata in fata coloanei. Isi flutura sulita ca sa atraga atentia conducatorului. 
— Ce este? 
Primul car s-a oprit cand a ajuns in dreptul lui, iar Atticus s-a ridicat in picioare pe capra si a privit in fata de-a lungul drumului. Macro s-a grabit sa ajunga acolo. 
— Ce s-a intamplat? De ce ati oprit? 
— Priveste! a strigat Atticus, aratand cu mana. 
Cand a ajuns in dreptul primului car, s-a uitat in directia indicata de Atticus. De pe acea ridicatura se vedea raspantia cu soseaua spre Gortina, aflata la doar o suta de pasi, unde exista un drum construit ca sa ajunga sus, la nivelul soselei. Dincolo de raspantie erau sclavii care fusesera trimisi pentru a taia calea coloanei. Acestia smulsesera dalele de piatra ale drumului. Cu acestea si cu niste copaci doborati in graba, ridicasera o baricada. Macro a apreciat din ochi ca ii asteptau peste doua sute de oameni, la care se adaugau alti doua sute care veneau in urma carelor. Cu mahnire, s-a vazut silit a recunoaste ca nimerise intr-o capcana bine chibzuita."

Filosofia. O istorie ilustrata a gandirii este o introducere scurta si accesibila in acest domeniu fundamental al cunoasterii, in acelasi timp riguroasa si amuzanta. Gandurile si faptele marilor ganditori devin adesea povesti extraordinare, iar in aceasta carte am strans peste o suta de astfel de povesti. Fiecare dintre ele se refera la o „ponderabila", o problema dificila care a stat la baza unei inovatii ce a schimbat felul in care vedem lumea. Cunoasterea nu ne parvine gata formata, ci este nevoie ca mai multe minti sa se aplece asupra dovezilor disponibile si, pas cu pas, sa se apropie din ce in ce mai mult de un raspuns. Aceasta carte strabate istoria filosofiei, acel domeniu al cunoasterii care se intreaba cum putem cunoaste orice lucru cu certitudine si care este natura binelui, a frumusetii si a adevarului. Aceasta istorie ne arata cum filosofii au contrazis mereu opiniile si asumptiile comune. Socrate a folosit simpla conversatie ca metoda de a arata ca tot ce putem cunoaste cu siguranta este ca nu cunoastem nimic. Platon a insistat ca, fara filosofie, viata nu poate fi decat o iluzie, in timp ce Rene Descartes a demonstrat ca el exista cu certitudine, dar orice altceva era supus indoielii. Mai tarziu, filosofii au folosit orice – de la demoni la zombi la computere si teleportare – pentru a investiga natura umana si cum ar trebui sa ne traim vietile. Istoria ne arata ca aceste idei sunt indeajuns de puternice pentru a face o societate sa progreseze sau sa decada, iar filosofii de astazi continua sa influenteze viitorul.

"ar fi o gravă eroare să credem că furtul de artă este cumva un delict minor al epocii naziste. De fiecare operă de artă este ataşată cel puţin o tragedie umană şi o moarte."  Autoarea

În noiembrie 2013, în lume s-a declanşat o adevărată furtună mediatică odată cu anunţul descoperirii a peste 1 400 de lucrări de artă, o comoară inestimabilă,  în apartamentul de 100 m² al lui Cornelius Gurlitt, fiul „negustorului de artă al lui Hitler”, Hildebrand Gurlitt. Acest om, potrivit tuturor arhivelor de venituri şi taxe din Germania, nu avea niciun cont bancar, nu plătise taxe niciodată şi nu beneficiase de servicii sociale, trăind într-o misterioasă lume a umbrelor, plină de ascunzători şi secrete.

În această carte absolut captivantă, Susan Ronald expune viclenia, lăcomia şi ipocrizia cu care complicii lui Hitler s-au îmbogăţit după pofta inimii de pe urma suferinţei umane, jefuind colecţii de artă ale muzeelor Europei şi ale evreilor şi alimentând prin vânzările de „artă degenerată” maşinăria de război nazistă.

Născută în Statele Unite, Susan Ronald a trăit peste 25 de ani în Anglia. În calitate de istoric şi consultant comercial, a oferit consultanţă pentru guvernul britanic şi National Trust for Places of Historic Interest or Natural Beauty. Este autoarea mai multor cărţi istorice, printre care Heretic Queen: Queen Elizabeth I and the Wars of Religion, Shakespeare's Daughter (roman), The Pirate Queen, The Sancy Blood Diamond şi France: Crossroads of Europe. Deţine totodată o companie cinematografică şi este scenaristă şi producător de film.

Povestea conflagratiei devastatoare care a schimbat radical harta lumii 

Cartea reputatei istorice Vyvyen Brendon ocoleste tiparul „adevarurilor istorice” plate si propune o abordare incitanta, care are precizia unei cercetari stiintifice si transmite emotia marturisirilor cutremuratoare ale celor care au trait acele vremuri. 

Lucrarea de fata ofera o prezentare clara si concisa a evenimentelor din timpul „Marelui Razboi”; Primul Razboi Mondial a primit initial aceasta denumire de la contemporanii care nu intuiau ca, peste nici trei decenii, aveau sa fie martorii unui conflict si mai sangeros. Dar volumul semnat de Vyvyen Brendon nu se limiteaza la atat, ci aduce sub aceeasi umbrela o multitudine de puncte de vedere si interpretari diferite. Rezultatul: cititorii sunt stimulati sa isi formeze propria viziune asupra subiectului pus in discutie. 

„In 1914, natiunile s-au tarat pana la cazanul clocotit al razboiului, aruncandu-se in el, fara nicio urma de neliniste sau de teama” - Primul Ministru al Marii Britanii, David Lloyd George, War Memoirs 

Cartea relateaza in detaliu povestea Primului Razboi Mondial, incepand cu scanteia care l-a declansat. Imparatul austriac Franz Joseph nu a fost foarte indurerat de disparitia nepotului sau, arhiducele Franz Ferdinand, mostenitor al tronului Imperiului Austro-Ungar. Acesta murise rapus de gloantele sarbului bosniac Gavrilo Princip, alaturi de sotia lui, pe 28 iunie 1914. In schimb, a declarat ca o asemenea jignire adusa coroanei austriece nu va ramane nepedepsita, iar la sase saptamani de la asasinatul din Sarajevo a si izbucnit razboiul. Autoarea ne prezinta studii de actualitate privind evolutiile de pe cele doua mari Fronturi – de Vest si de Est, dar si de pe teatrele de operatiuni secundare. In paralel, suntem conectati la experienta cutremuratoare a participantilor la razboi, prin intermediul numeroaselor surse citate. 

„De intreba-vor de ce-am murit,/ Spune-le ca ai nostri tati au mintit.” - Rudyard Kipling, Epitaphs of the War, 1919, la patru ani dupa moartea fiului sau John, unul dintre cei 8 milioane de soldati disparuti in Primul Razboi Mondial.

La finalul conflagratiei mondiale, harta lumii si-a schimbat infatisarea, reflectand sfarsitul unor imperii care dainuiau de secole si aparitia unor state noi. Printre ele se numara si Uniunea Sovietica, primul stat comunist din istorie. Desi Tratatul de la Versailles ii responsabiliza explicit pe invinsi pentru toate „pierderile si pagubele” provocate de razboi, aceasta clauza fost respinsa net de Germania in anii postbelici si s-a transformat intr-un subiect fierbinte de dezbatere. In curand, avea sa prinda contur ideea unei responsabilitati generale atat in cercurile politice, cat si in cele academice. Competitia economica, cursa inarmarii si imperialismul reprezinta de fapt tentaculele cu care a actionat vina colectiva. 

Romania este unul dintre statele moderne aparute in urma razboiului. Sacrificiul sutelor de mii de soldati romani cazuti la Turtucaia, pe Valea Jiului, la Marasesti, Marasti si Oituz a facut posibila Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. Din aceasta perspectiva, lucrarea de fata, publicata in anul in care celebram un secol de la incheierea Primului Razboi Mondial si de la intregirea Romaniei, reprezinta un util si binemeritat memento. 

Sectiunea „Obiective de atins”, care deschide fiecare capitol, are menirea de a descrie tema sau temele principale ale capitolului respectiv. Caseta cu „Probleme cheie” care urmeaza dupa majoritatea subtitlurilor capitolelor, atrage atentia asupra subiectelor dezbatute, iar sectiunile de tipul „Sa studiem capitolul...” reunesc informatiile esentiale. Public-tinta: Aceasta lucrare se adreseaza studentilor si elevilor care sustin examene legate de Primul Razboi Mondial, dar si tuturor cititorilor pasionati de istorie si istoricilor dornici de o lectura concisa si sclipitoare. 

Natalie Haynes a urmat studii clasice la Cambridge, apoi a început o carieră strălucită de stand-up comedian. Are emisiuni la BBC Radio 4 și e critic la The Review Show de la BBC 2. A scris și a prefațat nenumărate documentare radio, printre careOedipusEnders, despre legătura dintre tragedia greacă și soap opera. Este editorialist la The Independent și publică articole înThe Guardian, The Observer, The Sunday Times, The Sunday Telegraph și Big Issue. În prezent locuiește la Londra.

Antichitatea sau vremea în care înțelepciunea maselor a compensat pe deplin stupiditatea indivizilor.

Înțeleaptă ca Socrate, spirituală ca Aristofan, modernă ca ziua de mâine! O carte clasică pentru oamenii deștepți ai secolului XXI.

O ștrengărie selectă prin politica și societatea Antichității, la porțile celor mai cunoscuți gânditori, care abundă de pepite de înțelepciune și vitalitate, un cadou perfect pentru îndrăgostiții de istorie, dar și pentru cei care sunt convinși că singura legătură cu Antichitatea este salata Cezar.

O carte binedispusă și plină de povești, o distracție încântătoare care revelează originile culturii și stabilește conexiuni uluitoare între antici și lumea modernă, demontând inteli­gent și curajos mituri ce păreau veșnice, numai dacă ne gândim la ultimele cuvinte ale lui Iulius Cezar, care nu au fost „Și tu, Brutus? “, chiar dacă așa și-a dorit Shakespeare, ci Kai su, teknon? – „Până și tu, fiul meu?“

Trevor J. Saunders, fost profesor de greacă la Newcastle University, se exprima cât se poate de concis în introducerea sa la Politica lui Aristotel: „O societate care își pierde înțelegerea trecutului este în primejdie, căci produce oameni care nu știu nimic în afară de prezent și care nu sunt conștienți că viața a fost și poate fi altfel decât așa cum este. Ei suportă ușor tirania, pentru că nu au cum să o compare cu nimic.“

Cicero deprinsese tehnicile sale retorice de la marii oratori greci. Oratorul trebuia să fie capabil să scrie cuvinte minunate, memorabile. Să construiască un raționament complex și determinant în obținerea victoriei (mai ales când nu avea dreptate). Trebuia să-l poată memora, deoarece nu se cădea să-l citească de pe notițe. Și trebuia să fie capabil să-l interpreteze ca un actor, în fața unei mulțimi de senatori romani sau de jurați atenieni turbulenți. Retorica antică trebuia să găsească o cale fină de compromis cu publicul respectiv – fiind sigur pe tine, dar nu încrezut, modest, dar nu umil, convingător, dar nu șmecher.

VECHEA ORDINE A LUMII 
Este tentant să credem că nu mai avem de ce să ne gândim la politică. În definitiv, apatia electoratului se manifestă intens în țări din toată lumea, iar atitudinea cinică a alegă­torilor față de aleșii lor este și mai intensă. Mai contează cine deține funcții, atât timp cât ei, fără excepție, se folosesc de prilej ca să se căpă­tuiască de pe urma poziției lor? Sunt în stare politicienii să aducă ceva pozitiv în viața noastră sau totul nu este decât retorică goală?

Tucidide, istoricul atenian: „Pentru mine va fi suficient dacă aceste cuvinte sunt considerate utile de cei care doresc să înțeleagă limpede evenimentele care s-au petrecut în trecut și care (cum firea omenească este așa cum este) se vor repeta și în viitor, la un moment sau altul și în bună măsură la fel. Opera mea nu e destinată să împace gustul unui public al prezentului, ci să dăinuie veșnic.”

Homo Deus explorează proiectele, visele și coșmarurile care vor forma secolul XXI – de la depășirea morții până la crearea vieții artificiale. Pune întrebări fundamentale: Încotro ne îndreptăm de aici? Și cum vom proteja această lume fragilă de propriile noastre forțe distructive? Aceasta este următoarea etapă a evoluției. Aceasta este Homo Deus 

Recenzii 

„Homo Deus te va șoca, te va distra. Mai presus de toate, te va face să gândești în moduri în care nu o făceai înainte.” (Daniel Kahneman, autor Gândire Rapidă, Gândire Lentă) 
„Ne arată încotro omenirea se îndreaptă într-o manieră pătrunzătoare și accesibilă.” (Jarvis Cocker) 
„Chiar mai ușor de citit, chiar mai importantă decât excelenta sa, Sapiens.” (Kazuo Ishiguro, Guardian Books of the Year) 
„O carte înveselitoare care duce cititorul spre întrebări despre identitate, conștiință și inteligență” (Observer) 
„Un studiu original, important, care te provoacă să gândești încotro se îndreaptă omenirea.” (Evening Standard) 
„Fermecătoare... o carte ciudată și cool, cu o țesătură de gheață în inima ei” (Guardian) 
„O băutură răcoritoare cu știință, filosofie și futurism.” (Mail on Sunday) 
„Yuval Noah Harari este cel mai distractiv și care te provoacă să gândești dintre autorii de non-ficțiune în acest moment. La fel ca în cazul Sapiens, termini cartea cu sentimentul că ești mai înțelept.”

În Homo deus citim așadar ipoteze despre cum ar putea evolua lumea în viitorul previzibil. Harari pleacă de la ideea că vechile religii, urmate de cele trei ipostaze moderne ale umanismului (cel liberal, socialist și, respectiv, evoluționist) sînt puse în pericol – odată cu liberalismul ordinii occidentale – de impactul noilor tehnologii asupra condiției umane. Dacă în secolul 20 – veac al maselor – ideologia liberală și cea socialistă au combătut eficient foametea și maladia, reușind în final să hrănească decent toată populația globală și să evite, cel puțin după 1945, războaiele mondiale, în secolul 21 omul țintește mai mult decît atît: viața veșnică și un modest upgrading spre condiția de zeu. Evident, această mutație, care i-ar permite lui homo sapiens să producă inteligență artificială suficient de puternică pentru a-i încheia aventura, nu va fi accesibilă nici imediat, nici pretutindeni: ea ar putea diviza durabil omenirea pe linia unei inegalități iremediabile. Am avea atunci, pe de o parte, „simpli oameni“, adică fosta clasă muncitoare (folosită în economia de pace și în cea belică de către state atotputernice) care ar deveni o clasă inutilă (formată din indivizii disponibilizați prin robotizarea tuturor activităților productive), și, pe de altă parte, supraoamenii capabili să acceseze atît amortalitatea, cît și resursele unui creier spectaculos ameliorat. În distopia sa, descrisă neutru, Harari ne amintește felul în care roboții și inteligența artificială (de pildă, Google) ne domină deja cotidianul, ajungînd să ne cunoască, prin biometrie și algoritmi sofisticați, mai bine decît ne cunoaștem noi înșine. Nu doar transporturile, majoritatea serviciilor (de la banking la avocatură și de la medicină la asigurări) vor elimina, în timp, forța de muncă umană: omul însuși, bazat tradițional pe persoana greco-creștină și pe individulliberalismului modern, va suferi o mutație radicală sub impactul nanotehnologiilor, al neuroștiințelor și al manipulărilor genetice. Altfel spus, Harari pare convins că știința va distruge democrația liberală sub pretexte umanitare validate politic de către o elită care nu va mai avea timp să ne aștepte și pe noi, muritorii de rînd: va căuta să împartă puterea globală cu computerele superavansate, care vor controla totul, rezervîndu-și un viitor post-uman.

Toate aceste idei – rezumate brutal – par science-fiction într-o Românie unde abia ne zbatem să atingem – la țară – modernitatea – și – în orașele mari – postmodernitatea. Consolarea de moment e că scenariile sondate de Harari nu se vor concretiza nici așa cum crede el (ci în multe alte feluri), nici atît de repede pe cît sugerează. Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

Despre autor: Yuval Noah Harari a obţinut doctoratul în istorie la Universitatea Oxford şi este profesor de istorie universală în cadrul Departamentului de Istorie al Universităţii Ebraice din Ierusalim. În 2012 a primit Premiul anual Polonsky pentru creativitate şi originalitate în ştiinţe umaniste