Istorie universală

 Pentru aliatii occidentali, 11 noiembrie 1918 a fost mereu o data solemna – finalul luptelor care au distrus o generatie, dar si o razbunare a unui sacrificiu teribil, venita odata cu prabusirea inamicilor lor principali: Imperiul German, Austro-Ungaria si Imperiul Otoman. Dar, pentru mare parte din restul Europei, aceasta zi nu a avut nici o insemnatate, o serie continua, de cosmar, de conflicte inghitind tara dupa tara. In aceasta carte extrem de originala, Robert Gerwarth ne cere sa ne gandim din nou la adevarata mostenire a Primului Razboi Mondial. In general, nu luptele de pe frontul de vest s-au dovedit a fi atat de daunatoare pentru viitorul Europei, cat urmarile lor devastatoare, tarile din ambele tabere ale conflictului fiind distruse suplimentar de revolutii, pogromuri, expulzari in masa si de alte confruntari militare. Daca razboiul insusi fusese, in majoritatea locurilor, doar o lupta intre soldatii sprijiniti de stat, aceste noi conflicte au fost, in principal, despre civili si forte paramilitare, milioane de oameni murind in Europa Centrala, de Est si de Sud-Est, inainte ca URSS-ul si mai multe state mici, nou formate, sa apara pe harta. Peste tot oamenii se hraneau cu razbunare, vietile lor erau afectate de un simt criminal al dreptatii, cautand sa plateasca polite dusmanilor reali sau imaginari. Peste numai un deceniu, aparitia celui de-al Treilea Reich si a altor state totalitare le-a oferit ocazia pe care o cautau de atata vreme. Robert Gerwarth este profesor de istorie moderna la University College din Dublin si director al Centrului pentru Studii de Razboi de la aceeasi universitate. Este autorul cartii The Bismarck Myth si al unei biografii a lui Reinhard Heydrich. A studiat si a predat in Statele Unite, Marea Britanie, Germania si Franta.

În 2015, la 70 de ani de la terminarea celei de a doua conflagratii mondiale, Jurnalul (1934–1944) lui Alfred Rosenberg, ideologul de frunte al national-socialismului, a vazut, pentru prima oara lumina tiparului.

Astazi, dupa numai doi ani, Jurnalul este oferit specialistilor si publicului larg din România.

Înca de la început, Alfred Rosenberg a fost unul dintre cei mai longevivi lideri ai national-socialismului si o persoana foarte apropiata de Hitler.

A ramas fidel partidului nazist si crezului sau politic pâna la sfârsit. Din jurnal reiese ca Rosenberg a fost un pion important în relatia dintre Hitler si România.

Dar informatiile lui nu erau întotdeauna suficient de pertinente, de reale, de sigure.

Daca Germania nazista a pierdut revansa cu istoria, si nu avea cum sa nu o piarda, Alfred Rosenberg, cel putin în relatia cu România, desi a crezut ca face politica de mare anvergura, s-a aflat la momentul potrivit în locul… nepotrivit!

Alexandru Florian

Alfred Rosenberg, un nazist convins, a fost si ideologul-sef al NSDAP (Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei). Ca atare, a propagat ideologia nazista atât în scrierile, cât si în discursurile sale. Cartea sa, Der Mythus des 20. Jahrhunderts, a fost una dintre cele mai vândute publicatii antisemite din timpul celui de-al Treilea Reich.

Rosenberg a preluat, în 1933, conducerea Biroului de Politica Externa al NSDAP. În perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial, „Grupul de Actiune Reichsleiter Rosenberg“ a devenit cea mai redutabila institutie de jefuire a bunurilor culturale din întreaga Europa.

Numit în 1941 ministru pentru Teritoriile Ocupate din Est, Rosenberg a fost implicat în mod activ în initierea Holocaustului si jefuirea Europei de Est. Mult timp dupa 1945, rolul sau în sistemul de putere nazist a fost subes-timat. Abia dupa 2013, notele sale de jurnal, gasite si publicate integral, arata cât de important a fost rolul pe care l-a jucat în politica celui de-al Treilea Reich.

Silviu Negut

Geograf si geopolitician. Licentiat al Facultatii de Geografie, Universitatea din Bucuresti (1968). Doctor in Geografie (1984), conducator de doctorat (din 2000). Premiul "Simion Mehedinti" al Academiei Romane (1999). Profesor universitar la Academia de Studii Economice din Bucuresti. Secretar stiintific (1991-1993), prodecan (1993-2008) si decan (din 2008) al Facultatii de Relatii Economice Internationale. 

Fondator si director al Masterului "Geopolitica si Relatii Internationale" (din 1999). Fost redactor si redactor-sef al Editurii Stiintifice Enciclopedice/Editurii Enciclopedice (1968-1993). Redactor-sef al revistei Jurnalul Economic (din 1998), redactor coordonator al revistei Geopolitica (din 2003). Secretar general al Comitetului National de Geografie (din 2000), secretar general (relatii internationale) al Societatii de Geografie din Romania (din 2004), presedintele Comisiei IHDP Romania (din 1999), membru fondator al Asociatiei de Geopolitica "Ion Conea" (2003) si al Asociatiei de Geografie Umana (vicepresedinte din 2004), membru al CNCSIS si presedinte al Comisiei Stiintele Vietii si ale Pamantului (1998-2006). 

Mobilitati in circa 50 de tari, inclusiv la universitati de prestigiu din Franta, Italia, Spania, Belgia, Olanda, Austria, Germania, Danemarca, Suedia, Norvegia, Rusia, SUA, Tunisia, Turcia s.a. 
Autor a circa 50 de carti (inclusiv manuale universitare si preuniversitare, volume de teste etc.), peste 100 de articole si participant la peste 60 de manifestari stiintifice. 

Principalele lucrari: Geopolitica Romaniei (2004, coautor), Introducere in Geopolitica (prima editie in 2005). Coautor al lucrarilor: Enciclopedia statelor lumii (11 editii), Enciclopediile pe continente, Europa ghid de calatorie, Patrimoniul mondial cultural si natural UNESCO, Geografie economica mondiala. 
Autor al lucrarilor: Enciclopedia exploratorilor si calatorilor, Un singur Pamant. Omul si mediul inconjurator, Pasi pe Terra, Spectacolele Terrei, Modelarea matematica in geografia umana, Geografia turismului s.a.

OMUL OBISNUIT IN TARA LUI PUTIN. Ales la intamplare, punand degetul pe o harta, orasul Celeabinsk – fosta inima a programului nuclear rusesc – i-a oferit, mai bine de doua decenii, corespondentei NPR, Anne Garrels, posibilitatea de a intelege viata de zi cu zi a cetateanului rus obisnuit, precum si o perspectiva pe care Moscova nu i-ar putea da-o nimanui. Celeabinsk, la a carui periferie alterneaza sate in paragina, rauri cu ape manjite de steril, fabrici inchise si lacuri superbe, dar pe langa care un contor Geiger caraie amenintator, poate fi considerat un microcosmos al Rusiei postsovietice.

„Nu plecam de aici. E caminul nostru, spunea unul dintre cei intervievati. Si, oricum, nu ne-ar cumpara nimeni casele." Profund ranita de autoflagelarea postcomunista si de crahul economic, de faptul ca se considera invinsa in fata unui NATO care promitea ca nu vor exista invingatori si invinsi si, mai nou, de sanctiuni si de scaderea pretului petrolului, Rusia reala a suferit indelung, devenind un mediu propice pentru clici si coruptie.

Societatea trece cu vederea flagelul SIDA, alcoolismul si dezbinarea sociala si cauta, cu disperare, un dram de stabilitate si o identitate proprie, lucruri pe care, in ciuda abuzurilor si pedepselor nedrepte, un om stie cu dibacie sa i le promita: Vladimir Putin.

Nascuta in Campulung Moldovenesc, Miriam Korber-Bercovici a avut primul contact dur cu regimul Antonescu in septembrie 1940, cand a fost exclusa din invatamantul de stat, pe baza legilor rasiale. In octombrie 1941, este deportata in Transnistria si ajunge in ghetoul din Djurin. Supravietuind acestui „timp blestemat“, se intoarce in Romania, studiaza medicina si lucreaza in mai multe spitale din Bucuresti. Dupa pensionare, a lucrat la serviciul de asistenta la domiciliu al Comunitatii evreilor din Romania si, ca medic, la scoala Lauder.

In octombrie 1941, la doar 18 ani, Miriam Korber-Bercovici a fost deportata alaturi de familia sa si de intreaga populatie evreiasca din Campulung Moldovenesc in Transnistria, in cadrul operatiunii de „curatare a terenului” decisa de regimul Antonescu, ce-i viza pe evreii din Bucovina de est. Miriam va ajunge in ghetoul Djurin, unde va ramane pana in mai 1944.
Jurnalul sau este o marturie despre acele timpuri ingrozitoare — o descriere a jafului, a foametei, a frigului si a saraciei, a incertitudinii permanente si a dezumanizarii, a deznadejdii si a fricii pe care le-a indurat. Tragismul acestor marturisiri personale le transforma intr-un document de interes public.

„Daca Jurnalul Annei Frank este un simbol puternic, cu o deosebita incarcatura emotionala, al victimei Holocaustului in spatiul european, cel al lui Miriam Bercovici este, fara indoiala, un mesaj tot atat de puternic despre tragedia evreilor romani deportati in Transnistria.“
Alexandru Florian

Jurnalul de ghetou cuprinde insemnarile facute de Miriam Korber-Bercovici despre viata pe care a dus-o timp de trei ani in ghetoul din Djurin, in Transnistria, fiind o marturie vie, directa, a deportarii si ghetoizarii evreilor romani din Bucovina de sud. Originalul jurnalului, scris in limba romana cu un ciot de creion chimic, se afla in patrimoniul Muzeului Holocaustului din Washington.

  Cand Imperiul Otoman s-a prabusit, atat de multi spioni forfoteau in holul legendarului hotel din Istanbul – elegantul Pera Palace –, incat managerul a pus un anunt prin care le cerea politicos acestor „vizitatori" sa lase locurile libere pentru oaspetii platitori ai hotelului. In vreme ce un imperiu multiethnic se transforma intr-o natiune „turca", Istanbulul interbelic improviza: rusi albi refugiati isi vindeau bijuteriile de familie pe caldaram, un impresar afro-american deschidea un club de jazz, un profesor universitar din Boston aducea la iveala comorile de multa vreme ascunse ale Hagiei Sophia si o Miss Turcia devenea prima regina a frumusetii de confesiune musulmana. Iar la miezul noptii, pe 31 decembrie 1925, cetatenii nou-proclamatei Republici Turce sarbatoreau Noul An dupa noul calendar si noua ora unificate pentru intaia data pe intreg teritoriul natiunii. Pera Palace, vreme indelungata un simbol al progresului, avea sa ramana un loc-reper in timp ce Kemal Ataturk intemeia o noua natiune, feminista musulmana Halide Edip lupta pentru drepturile femeilor, Leon Trotki se ascundea pe o insula din Marea Marmara de asasinii bolsevici, iar viitorul papa Ioan al XXIII-lea ii sprijinea in secret pe activistii evrei sa scoata pe ascuns mii de oameni din Europa ocupata de nazisti. Pera Palace a reusit sa supravietuiasca pana si dupa ce bombele plasate in bagajele unor diplomati britanici de catre serviciile secrete bulgare au explodat in holul hotelului. In acest tablou caleidoscopic, Charles King recreeaza o epoca in care un hotel celebru si un oras stravechi au devenit punctual de intersectie al arterelor si intereselor globale – un moment memorabil din istoria Europei si a Orientului Mijlociu.

  Romanovii au fost dinastia cea mai spectaculoasa din vremurile moderne. Cu un palmares uluitor, ei au reusit sa domneasca peste o sesime din suprafata pamantului. Cum a reusit o familie sa transforme un principat ruinat de razboaie in cel mai mare imperiu al lumii? Si cum l-a pierdut apoi? Aceasta este istoria intima a douazeci de tari si tarine, unii atinsi de geniu, altii de nebunie, dar toti inspirati de credinta intr-o autocratie divina si animati de ambitie imperiala. Pasionanta cronica realizata de Montefiore dezvaluie lumea lor secreta, o lume a puterii neingradite si a edificarii fara scrupule a unui imperiu grandios, dar umbrita de intrigi de palat, rivalitati de familie, decadenta sexuala si extravaganta feroce, si populata de o intreaga distributie de aventurieri, curtezani, revolutionari si poeti, de la Ivan cel Groaznic la Tolstoi, si de la regina Victoria la Lenin.

 Philip Hook este director al departamentului de Arta Moderna si Impresionism la Sotheby’s din Londra. A lucrat in departamentul de Pictura a secolului al XIX-lea de la Christie’s. De patruzeci de ani participa cu regularitate la faimoasa emisiune BBC Antiques Roadshow.

 Convins ca la un moment dat isi va scrie memoriile, Hitler a decis – in anii de inceput ai celui de-al Doilea Razboi Mondial – ca discutiile sale de la Cartierul General cu apropiatii si colaboratorii lui sa fie consemnate. Culese de secretarii sai, revizuite de Martin Bormann, aceste texte ne ofera acum informatii esentiale despre viata si activitatea dictatorului. Aparute pentru prima oara intr-o editie riguroasa, Insemnarile intime si politice contin atat relatari despre anii de tinerete si momentele preluarii puterii de catre liderul german, cat si consideratii personale ale acestuia despre teme dintre cele mai diverse (arta, cultura, religie, filosofie, istorie, femei).

Deși există multe cărți bune care istorisesc experiențele abominabile și, totodată, curajul teribil de care au dat dovadă mii de prizonieri de război capturați de către japonezii victorioși la sfârșitul anului 1941 și începutul anului 1942, relatările despre evadări din lagărele japoneze sunt mult mai rare. Aceasta se datorează numărului relativ mic de curajoși care au încercat să își recâștige astfel libertatea, în loc să mai suporte bătăile și înfometarea la care erau supuși de paznicii lor, în așteptarea, cel mai probabil, a unei morți în prizonierat. 

Cei care se încumetau totuși să evadeze, deja extenuați fizic, trebuiau să străbată un teritoriu necunoscut, cu un teren și o climă extreme, să se confrunte cu pericole iminente – boli amenințătoare, inaniție și trădare. Iar dacă erau capturați urmau să aibă parte – în cel mai bun caz – de cea mai dură dintre pedepse și, foarte posibil, de plutonul de execuție. Atenția autorului s-a îndreptat către cazuri de evadări din Hong Kong, Thailanda, Filipine, Borneo și China, ai căror protagoniști au fost ofițeri și soldați britanici, americani și ai țărilor din Commonwealth.

   „O carte de stringenta actualitate, recomandata oricui vrea sa inteleaga cum a aparut si cum poate fi invins extremismul care acum ameninta lumea. Putea fi scrisa doar de cineva care a trait printre adeptii radicalismului islamist. Iar Maajid a trait printre ei.” - Tony Blair, fost prim-ministru englez

Cu cât încercăm mai mult să ne întoarcem la vremurile eroice ale tribalismului, cu atât mai sigur ajungem la Inchiziţie, la poliţia secretă şi la un banditism romantizat. Începând cu înăbuşirea raţiunii şi a adevărului, nu putem sfârşi decât cu cea mai brutală şi mai violentă distrugere a tot ce-i omenesc. Nu există întoarcere la o armonioasă stare de natură. Dacă ne întoarcem, vom fi siliţi să străbatem până la capăt drumul înapoi – să revenim la animalitate.

Volumul I - Vraja lui Platon
Volumul II - Epoca marilor profeții: Hegel și Marx

„După publicarea Cărții negre a comunismului, un ziarist a declarat că cele 85 de milioane de victime nu afectau prin nimic idealul comunist, fiind doar o regretabilă rătăcire... După Auschwitz, a continuat el, nu mai poți fi nazist; dar după lagărele sovietice poți rămâne comunist. Acest om, care vorbea cu sinceritate, nu realiza că ideea comunistă pervertise până într-atât principiul realității și principiul moral, încât putea într-adevăr supraviețui celor 85 de milioane de cadavre, în vreme ce ideea nazistă se prăbușise sub povara victimelor sale. Crezând că vorbește ca un om onest, idealist și intransigent, rostise o frază monstruoasă. Comunismul este mai pervers decât nazismul pentru că nu-i cere omului să facă în mod conștient pasul moral al criminalului și pentru că se servește de spiritul de justiție și de bunătate, prezent pe întregul glob, ca să răspândească peste tot răul.“ (ALAIN BESANÇON)

Este, într-adevăr, greu de conceput cum nişte oameni care au renunţat total la deprinderea de a se conduce singuri ar putea reuşi să-i aleagă corect pe cei care trebuie să îi conducă; şi nu vom izbuti cu nici un chip să credem că un guvern liberal, energic şi înţelept ar putea vreodată ieşi din sufragiul unui popor de servitori.

ALEXIS DE TOCQUEVILLE (1805–1859), născut la Paris într-o familie de viţă nobilă din Normandia, a fost istoric, filozof, om politic, sociolog şi, mai cu seamă, un fin observator al mişcării de democratizare a societăţilor moderne. După ce obţine diploma de licenţă în Drept în 1826, Tocqueville urmează cu mare interes cursurile despre istoria civilizaţiei europene ţinute de François Guizot în perioada 1828–1830 la Sorbona, în care fostul lider al monarhiştilor constituţionali conservatori în timpul Monarhiei din Iulie anticipa iminentul declin al aristocraţiei. Intrarea în magistratură, precum şi schimbările politice de la 1830 îi aduc lui Tocqueville oportunitatea de a întreprinde o călătorie de studiu în Statele Unite, cu scopul de a analiza sistemul penitenciar american. Astfel, împreună cu bunul său prieten Gustave de Beaumont, Tocqueville călătoreşte aproape nouă luni prin Lumea Nouă, timp în care descoperă o societate descentralizată, individualistă, cu un profund simţ al egalităţii şi modernizării, diferită în mod evident prin trăsăturile sale de dinamica ce traversa societatea franceză. Însemnările de călătorie făcute de Tocqueville asupra vieţii politice, religioase şi sociale stau la baza lucrării Despre democraţie în America (vol. I, 1835; vol. II, 1840). Cartea s-a bucurat de un succes imediat atât în Franţa, cât şi în Statele Unite, Tocqueville fiind considerat, pentru analiza sa comparativă originală, unul dintre părinţii fondatori ai sociologiei şi filozofiei istoriei. Liberalismul său politic, economic şi social a influenţat generaţii întregi de istorici şi gânditori politici, între care J.S. Mill, Max Weber, Fr. von Hayek, Raymond Aron, Francis Fukuyama, Raymond Boudon sau François Furet. Tocqueville este şi autorul uneia dintre primele încercări majore de a studia cauzele şi consecinţele Revoluţiei Franceze (Vechiul Regim şi Revoluţia), iar observaţiile sale rămân foarte relevante şi dau cheia înţelegerii evoluţiei ulterioare a societăţilor moderne. În anul 1841, Alexis de Tocqueville este ales membru al Academiei Franceze.

Ia-ți creioanele colorate și pornește într-o călătorie fascinantă prin istoria lumii! Străbate continentele și descoperă invenții fantastice, construcții uimitoare, oameni celebri și o mulțime de evenimente care au schimbat lumea!

Abordând cu exemplară obiectivitate istoria Ungariei, cu luminile şi umbrele ei, Lendvai analizează şi interpretează cu maturitate, luciditate şi spirit critic toate reperele – controversate şi paradoxale – ale acesteia: apariţia ungurilor „barbari“ în Europa secolului al IX-lea, regatul apostolic al Árpádienilor, dezastrul mongol din 1241, epoca eroică a Huniazilor, catastrofa de la Mohács, bilanţul funest al stăpânirii turceşti, Ungaria în umbra monarhiei habsburgice, lupta pentru libertate din veacurile al XVI-leaXIX-lea, dualismul austro-ungar, Trianon, 1956... Cum se explică răsunetul european al unei culturi ce a stat dintotdeauna sub semnul „singurătăţii excepţionale“ a limbii fino-ugrice care a plămădit-o? Ce înseamnă, în fond, spiritul maghiar?

„Paul Lendvai nu se mărgineşte să prezinte faptele istorice şi să le explice, ci reuşeşte să ne spună o poveste... O privire sintetică asupra istoriei ungurilor, o superbă antologie de crochiuri biografice şi o descriere a spiritului unui popor.“ (Neue Zűrcher Zeitung)

„O lucrare de neocolit, la cel mai înalt nivel istoriografic şi, în acelaşi timp, o lectură captivantă... Această poveste a celor o mie de ani de istorie a ungurilor în Europa este cât se poate de limpede şi de onestă.“ (Frankfurter Allgemeine Zeitung)

MULTE MITURI ALE CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL SUNT ERONATE.

Istoria celui de-al Doilea Război Mondial pare astăzi accesibilă oricui, însă, în realitate, ea se bazează pe multe idei convenționale, care demonstrează că propaganda părților beligerante a înrădăcinat anumite percepții începând încă din timpul conflictului. Cartea Miturile celui de-al Doilea Război Mondial – din colecția de război Perrin – încearcă să restabilească unele adevăruri, într-o serie de 23 de eseuri scrise pe înțelesul tuturor, pornind de la marile mituri legate de acest război, cele mai multe eronate: că Pearl Harbor a fost o lovitură devastatoare a Imperiului nipon pentru Statele Unite ale Americii, că luptătorii SS erau combatanți de elită, că debarcarea din Provence a fost inutilă, că germanii dispuneau de adevărate arme miraculoase, în timp ce rușii erau înapoiați tehnologic, că Japonia a capitulat ca urmare a bombardamentului nuclear de la Hiroshima, că Germania a pierdut războiul din cauza lui Hitler sau că la Yalta a fost împărțită lumea între Churchill, Roosevelt și Stalin. Autorii acestei cărți propun noi
argumente surprinzătoare, aspecte necunoscute până acum pe scară largă și lămuresc clișeele legate de conflagrația mondială. Această lucrare aduce o nouă perspectivă asupra unui moment decisiv al istoriei lumii moderne.

    O magistrala, panoramica radiografie a Imperiului Roman, semnata de unul dintre clasicistii de frunte ai zilelor noastre, care ne dezvaluie de ce Roma continua sa ramana relevanta pentru noi chiar si dupa atatea secole de istorie. Roma antica are o importanta incontestabila. Istoria ei imperiala, de cuceriri, cruzimi si excese, constituie si astazi un termen de referinta, la care ne raportam pentru a ne defini. Miturile si legendele ei ne ating o coarda sensibila. Dezbaterile romanilor despre cetatenie, terorism si drepturile individului ne influenteaza propriile dezbateri despre libertatile civile de azi. SPQR reprezinta o privire proaspata asupra istoriei romane, ce poarta marca unuia dintre clasicistii de frunte ai lumii. Mary Beard analizeaza nu numai felul in care, de la nivelul unui sat oarecare din centrul Italiei, Roma s-a transformat intr-o putere care a ajuns sa controleze un teritoriu imens, din Spania pana in Siria de azi, ci si felul in care gandeau romanii despre ei insisi, realizarile lor si de ce ei continua sa fie atat de importanti pentru noi, cei de azi.

„Pentru Ioan Stanomir, istoria rusă a ultimului veac este inseparabilă de amprenta spiritului lui Lenin. Lenin a exacerbat trăsăturile voluntariste şi utopice ale marxismului prin unificarea acestei doctrine cu tradiţia sectară a milenarismului rus. Ioan Stanomir ne oferă în această carte un ghid indispensabil pentru a înţelege ceea ce a fost catastrofa sovieticã. Perspectiva propusă este expresia unui indefectibil angajament în favoarea libertăţii.“ (VLADIMIR TISMĂNEANU)

„Comunismul a fost cu mult mai mult decât o poveste rusă. URSS este epicentrul, dar undele seismice au călătorit până departe. Graţie URSS, comunismul şi-a probat posibilitatea de existenţă. Comunismul a devenit, odată cu anul 1917, un regim vital şi capabil de prozelitism, modelat de experienţa şi de practicile autocraţiei care îl precedă. Maturizarea sa prin stalinism înseamnă maturizarea unui model ce mizează pe control, pe teroare şi pe modernizarea patologică. La un secol de la Octombrie 1917, libertatea are nevoie de acelaşi devotament intelectual în apărarea ei. Tentaţia totalitară se hrăneşte din teamă şi din resentiment, iar luptele veacului XX sunt şi luptele noastre.“ (IOAN STANOMIR)

Fotografia de pe copertă: Zilele Revoluției - Petrograd,1917

 Turcia este o natiune a contradictiilor si a contrastelor. Situat intre Vestul laic si Estul religios, islamic, statul turc a fost atras in conflictele vecinilor sai, printre care Primavara Araba, razboiul civil sirian si ascensiunea gruparii ISIS. Autoarea identifica o indelungata traditie a represiunii si autoritarismului care a marcat Turcia de-a lungul istoriei sale, ale carei origini le stabileste la momentul caderii Imperiului Otoman si al aparitiei curentului de negare a genocidului armean.

  In vara anului 1914, trei mari imperii dominau Europa: Germania, Rusia si Austro-Ungaria. Patru ani mai tarziu, ele au disparut in haosul Primului Razboi Mondial. Un anumit eveniment a fost cel care a generat conflictul, iar in centrul sau s-a aflat o tragica si romantica poveste. Atunci cand mostenitorul austriac, arhiducele Franz Ferdinand, s-a casatorit din dragoste, impotriva dorintelor imparatului, el si sotia sa, Sophie, au fost umiliti si marginalizati, dar au ramas devotati unul altuia si copiilor lor. Cele doua gloante trase la Sarajevo nu numai ca au incheiat povestea lor de dragoste, dar au dus la razboi si la un secol de conflicte. Plasata pe fundalul unei vieti traite intr-un mediu plin de stralucire, Asasinarea arhiducelui combina istoria regala cu elemente de romantism si crima politica intr-un portret tulburator de la sfarsitul unei ere. La peste o suta de ani de la eveniment, se dezvaluie adevarul surprinzator din spatele asasinatelor de la Sarajevo, inclusiv complicitatea sarbilor, i se examineaza zvonurile despre conspiratie si neglijenta oficialilor guvernamentali. Contestand un mit care dureaza de un secol, Asasinarea arhiducelui este povestea unei iubiri distruse de crima, revolutie si razboi.

O captivanta descriere a evenimentelor petrecute la sfarsitul lui aprilie si inceputul lui mai 1945, cand Mussolini este executat de partizanii italieni, Hitler se sinucide si razboiul cel mai monstruos din istoria omenirii se apropie de sfarsit.

Astazi, poate parea un fapt extraordinar ca in Germania, in perioada nazista, si copiilor li se cerea sa-si faca datoria pentru „Fuhrer, popor si patrie”, dar chiar asa s-a intamplat in timpul celui de-al Treilea Reich.

„Dintre toate personajele măreţe ale secolului XX, bune sau rele, Winston Churchill a fost personalitatea cea mai valoroasă pentru umanitate şi, totodată, cea mai seducătoare. Nici o altă viaţă nu e presărată cu mai multe învăţăminte, mai ales pentru tineri: cum să foloseşti în favoarea ta moştenirea unei copilării nefericite; cum să profiţi cu entuziasm de toate situaţiile prielnice: fizice, morale şi intelectuale; cum să ai un curaj nebun, să-ţi cultivi succesul şi să nu te laşi impresionat de inevitabilele nereuşite; şi cum să cultivi, în timp ce dai curs ambiţiei nestăpânite, însufleţit de vitalitate şi pasiune, valori precum prietenia, generozitatea, compasiunea şi decenţa.
Nimeni altcineva nu a făcut mai mult decât el pentru menţinerea libertăţii, democraţiei şi a valorilor pe care le preţuim atât în lumea occidentală. Nimeni nu a fost o sursă de spectacol pentru public mai importantă decât el prin suişurile şi coborâşurile impresionante, oratoria magnifică, scrierile şi vorbele pline de forță, izbucnirile de furie şi strălucirea spiritului. A ocupat un loc remarcabil pe scena publică a țării sale şi a întregului mapamond timp de peste şaizeci de ani, loc rămas gol după plecarea sa. Și nici nu a mai existat de atunci cineva care să îmbine atât de fericit o varietate impresionantă de roluri.“ (PAUL JOHNSON)

Fotografia de pe copertă: Winston Churchill, 18 octombrie 1929, Library of Congress

„Literatura română de expresie latină cunoaște, în chip surprinzător, două lucrări dedicate în exclusivitate lumii turcești, din două perspective opuse, scrise în epoci așezate de o parte și de cealaltă a momentului de akme, de maximă înflorire a Imperiului othman. Georg Captivus este reversul Principelui Cantemir, aflat la Înalta Poartă într-o epocă ce-i permite să scrie nu doar despre «mărirea», ci și despre «decăderea» ei. Georg este rob la Adrianopole pe când încă mai era capitala imperiului; Cantemir trăiește la Constantinopole, ca ostatic princiar, din 1687 până în 1710, cu scurte întreruperi.
Cele două decenii turcești ale lui Cantemir par să aibă puţine în comun cu ale lui Georg. Scopul lucrării e diferit, așa cum vădit diferite sunt instrumentele cercetării, sursele bibliografice și martorii nemijlociţi cu care intră în contact, abordarea și anvergura știinţifică, publicul căruia i se adresează, curiozitatea cărturarului, stilul scriiturii și componenta teologică. Imensa lucrare a lui Cantemir, cunoscută și elogiată, Istoria măririi și decăderii Curţii othmane..., poate fi citită însă în paralel cu acest Tratat despre obiceiurile, ceremoniile și infamia turcilor: amândouă au de câștigat în nuanţări și în profunzime, conturând deopotrivă portretul unui neam și portretele celor doi autori, trăitori vreme de douăzeci de ani printre turci, despărţiţi de două veacuri și jumătate de istorie, încheindu-și viaţa departe de lumea pe care o descriseseră, dar și de ţinuturile natale.“ (Ioana Costa)

„Este surprinzător că istoricii români, începând cu Nicolae Iorga, nu au folosit acest text important și original, în timp ce cercetătorii occidentali, germani și maghiari, dar și italieni sau britanici, îl citează în numeroase lucrări, încercând să-i deslușească misterele unor aluzii și mesaje secrete.
Prin această ediţie, un text esenţial devine accesibil atât pentru cercetătorii diverselor discipline, de la turcologie la teologie, cât și pentru toţi cititorii interesaţi. Tratatul lui George de Ungaria este nu numai o «răfuială» teologică cu isla¬mul, ci și o inestimabilă sursă de informaţii despre Turcia secolului al XV-lea și totodată o interesantă mărturie a unui tânăr transilvănean smuls din mediul creștinismului medieval și strămutat într-un mediu cultural și religios străin.“ (Constantin Erbiceanu)

Ilustraţia copertei: Urcarea pe tron a sultanului Mahomed II la Edirne în 1451 (miniatură dintr-un manuscris de la 1584; pictor otoman anonim)

 „Victor Loupan aminteste ca, si in prezent, multe dintre problemele morale, intelectuale, economice, teritoriale carora trebuie sa le faca fata Rusia sunt consecintele evenimentelor descrise in aceasta carte. Revolutia si razboiul civil au dezbinat popoare, familii, spirite.” - medias-presse.info

Volum aparut sub egida Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc

     Fragment din cartea "Mormintele tac. Volumul 2: Relatari" de Johann Steiner si Doina Magheti:

Cu 128 de ilustratii, din care 44 de planse color

Pierderea ratiunii, sentimentul de instrainare de realitatea in care cu totii ne imaginam ca traim sau permanenta agitatie emotionala sint doar citeva dintre trasaturile pe care le asociem cu nebunia. Astazi, tulburarea psihica este perceputa cel mai frecvent prin prisma medicinei, insa de-a lungul istoriei oamenii au cautat sa-i dea un sens prin religie sau elemente supranaturale, prin construirea unor explicatii psihologice ori sociale, in dorinta de a imblinzi demonii irationalului. Bogat ilustrata, Istoria culturala a nebuniei il poarta pe cititor din Antichitate pina in prezent, de la Bedlam la azilurile victoriene, de la teoria umorilor la farmacologia moderna, explorind manifestarile si semnificatiile nebuniei, provocarile si consecintele ei. O istorie panoramica a intilnirii omului cu irationalul, remarcabila prin varietatea domeniilor abordate si episoadele inedite din viata unor personalitati ca Avicenna, Charcot, Freud, van Gogh sau Dali.

„O carte minunata, fascinanta si bine scrisa, cu obisnuita verva si eruditie a lui Scull, ce exploreaza modurile in care au abordat psihoza societatile antice si medievale si arata ca, in ciuda tehnicilor de imagistica a creierului si a medicamentelor psihotrope, psihiatria moderna are inca multe de invatat de la ele.” (Sylvia Nasar, autoarea cartii A Beautiful Mind)

„Adoptind o vasta perspectiva de studiu, Scull arata ce a insemnat nebunia pentru societate de-a lungul istoriei si pe tot cuprinsul lumii. Scrie cu pasiune si totodata cu umor, are un ochi extraordinar pentru citate patrunzatoare si pentru intimplari graitoare, tinindu-l pe cititor sub vraja lui. O carte fascinanta a unui maestru in domeniu.” (William Bynum, University College London)

B I J U T E R I I   C A R E   A U   S C H I M B A T C U R S U L   I S T O R I E I S A U O B I E C T E   D E   P R E T ,   C U   O R I C E   P R E T

Aja Raden a studiat istoria antica si fizica la University of Chicago si a fost coordonatoarea diviziei de licitatii a faimoasei House of Kahn Estate Jewelers. Timp de peste sapte ani a lucrat ca designer pentru compania de bijuterii fine Tacori, cu sediul la Los Angeles, fiind unul dintre cei mai buni experti in domeniu. Locuieste in Beverly Hills, California.

Bijuteriile si pietrele pretioase prinse in caruselul istoriei: de la margele de sticla la inele cu diamante, de la smaralde la coliere faimoase, de la perle naturale la perle de cultura, de la oul Faberge la primul ceas de mana. 

„Frumusetea este mai rea decat vinul; ameteste atat posesorul, cat si privitorul.“ - ALDOUS HUXLEY

Cumpar Manhattan, dau la schimb margele • Primul inel de logodna cu diamante • Papagalul de smarald, facerea si desfa­cerea Imperiului Spaniol • Obsesii, posesii si mecanismele razboiului • Colierul care a dat startul Revolutiei Franceze • Cultura perlelor, perlele de cultura si goana Japoniei spre modernitate • Primul Razboi Mondial si primul ceas de mana • Ouale de aur care au fondat startup-ul sovietic

Toata istoria omenirii poate fi rezumata la trei verbe: vreau, iau si am. Si ce exemplu mai bun pentru a demonstra acest principiu decat istoria bijuteriilor?

„Bani, putere, politica sexelor si bijuterii! Nu sunt oare elementele care fac lumea sa se miste? Ce as putea sa cer mai mult de la o carte?“ - MADONNA