Istorie universală

Unul dintre meritele esentiale ale acestui volum rezida din prezentarea, evidentierea si sublinierea cu tuse groase a modului in care o buna parte din analistii, jurnalistii si universitarii occidentali privesc China, cu precaderea China devenita „challanger” al liderului mondial, Statele Unite ale Americii. O optica nu departe de cea a secolului al XIX-lea, in care Imperiul Chinez si ulterior Republica China au traversat ceea ce este denumit cei „100 de ani de umilinta”. Din foarte multe puncte de vedere, nici Occidentul, nici China, nu si-au schimbat atitudinea, fiind mentinuta o reciproca retinere si adversitate, inclusiv prin intermediul mass-media, a publicatiilor, iar de data relativ recenta cu sprijinul noilor media.
    Cu un condei care tradeaza aptitudini de jurnalist de campanie, Kerry Brown abordeaza conditiile care au premers accederea actualei elite aflate la varful ierarhiei politice a Chinei – presedintele Xi Jinping, premierul Li Keqiang si Wang Qishan, Zhang Dejian, Liu Yunshan, Yu Zhengsheng si Zhang Gaoli – surprins de faptul ca masele de chinezi nu au fost cutremurate de acest proces.

„Ce este istoria? Reprezentarea scrisa a evenimentelor trecute… Dar ce este un eveniment? Este un fapt oarecare? Nu, dimpotriva, este un fapt notabil", scria Anatole France. 

Un fapt notabil, o data, care se inscriu intr-o cronologie. Aceasta lucrare cuprinde 7 650 de date care traseaza istoria lumii in toata complexitatea ei, dorindu-se a fi, inainte de toate, un instrument practic care permite situarea in timp a principalelor personaje si fapte politice, culturale sau stiintifice ale trecutului, de la cele mai indepartate pana la cele mai recente. O insiruire cronologica a unui numar de 7 650 de date, grupate in 6 mari perioade, care prezinta istoria lumii in intreaga sa complexitate. Dar volumul nu se limiteaza la o cronologie «clasica»; au fost adaugate extinderi pentru faptele si personajele principale, pentru a i se permite cititorului sa inteleaga evenimentul, sa-l priveasca in perspectiva. Intrucat istoria inseamna si prezentarea legaturilor dintre fapte, au fost semnalate si trimiteri intre anumite evenimente, pentru a semnala legaturile dintre ele si pentru a le plasa in context. Pentru a usura intelegerea faptelor din fiecare perioada istorica, la inceputul capitolelor au fost introduse scurte sinteze, care sa faciliteze perceperea sensului si importantei evenimentelor din istoria lumii.

„Volumul semnat de Randall D. Law are multe merite care i-au recomandat traducerea in limba romana: este scris pe intelesul publicului larg, are dimensiuni prietenoase si ne ajuta sa renuntam la prejudecata ca terorismul este un fenomen «recent», de care ne-am putea debarasa ca de o moda oarecare. Pentru occidentalul obisnuit, terorismul apare fie ca ilustrare a extremismului de stanga sau de dreapta, fie ca manifestare a jihadismului, adica a islamului radicalizat, de matrice preponderant araba. Este sufficient sa citim cartea de fata pentru a constata ca, in realitate, eticheta de «act terorist» poate fi aplicata unei raze geografice, istorice si doctrinare mult mai intinse. Nu este doar un prilej de a (re)citi istoria universala printr-o grila inedita, ci si un argument (dezagreabil, dar, la limita, consolator) in favoarea ideii ca nu vom «scapa» prea curand de riscurile – si cumplitele bilanturi – ale actiunilor teroriste.” - Teodor Baconschi

    „Exceptional de bogata si sofisticata in analiza, mult asteptata editie revizuita a cartii lui Randall D. Law, Istoria terorismului, este o aparitie bine-venita, care se adauga altor lucrari de specialitate si se adreseaza atat studentilor si profesorilor, cat si analistilor din domeniul securitatii, politicienilor sau publicului larg.” - Profesor George Kassimeris, Universitatea Wolverhampton

    „Terorismul continua sa evolueze, nu sa se erodeze. Profesorul Law, in aceasta a doua editie, continua sa examineze evolutia fenomenului pana la ISIS si alte organizatii violente si ofera amanunte in plus care ne ajuta sa intelegem terorismul de azi. Autorul ne indeamna sa-i citim cartea pentru a intelege bine terorismul, istoria acestuia, modul de a gandi si motivarea celor care il practica.” - Colonel (r.) Ed Rowe, Armata Statelor Unite ale Americii

Volumul de față reunește portretele sclipitoare ale celor mai ilustre favorite. Apropiate puterii, exercitându‑și influența adesea într‑o manieră clandestină, ele alcătuiesc un galant cortegiu de femei cărora importanți bărbați de stat le datorează mult. Ce este o favorită? Cuvântul, neîndoielnic originar din italiană, se referă la o femeie care „se bucură de favorurile" unei persoane de rang foarte înalt. Spre deosebire de o amantă, favorita nu se mulţumește să fie obiectul unei pasiuni amoroase, fie aceasta efemeră ori durabilă. Ea are putere, exercită influenţă politică, economică sau artistică; obţine rezultate, fericite sau dezastruoase. Fie că e iubită de populaţie, tolerată sau detestată, nimic nu se face și nu se desface fără ea. Muzele prezentate de autor în acest periplu prin istoria Europei au jucat toate un rol proporţional cu influenţa exercitată asupra monarhului, prinţului moștenitor, regelui sau împăratului lângă care s-au aflat, fie el căsătorit, văduv sau celibatar: Agnes Sorel, Diana de Poitiers, Gabrielle d’Estrées, Louise de La Valliere, marchiza de Montespan, doamna de Maintenon, surorile de Nesle, marchiza de Pompadour, doamna du Barry, Zoé du Cayla, Lol Montez, Miss Howard, Katia Dolgorukova, Blanche Delacroix, Magda Lupescu și Wallis Simpson. Optsprezece portrete de femei care au influențat cursul istoriei. În bine și în rău.

Jean des Cars, jurnalist și istoric reputat, este cronicarul marilor dinastii europene și al celor mai iluștri reprezentanți ai acestora. Printre cărțile sale de mare succes se numără Sceptrul și sângele, Saga dinastiei de Habsburg, Saga dinastiei de Windsor și Saga dinastiei Romanov.

În vara anului 1914, cea mai mare parte a Europei s-a prăbușit într-un război atât de catastrofal încât a zdruncinat politica și însuşi sistemul de credinţe al continentului într-un mod fundamental. Dezastrul i-a înspăimântat pe supraviețuitori și a șocat o civilizație care își asumase total rolul de model pentru restul lumii. Totul s-a prăbușit într-un haos de o sălbăticie aflată dincolo de orice termen de comparație. În 1939, europenii aveau să înceapă un al doilea conflict care a reușit să fie chiar și mai teribil – un război în care uciderea civililor a ocupat scena centrală și care a culminat cu Holocaustul.

Drumul spre iad ne spune această poveste cu înțelegere, fler și originalitate. Kershaw reia evenimentele într-o narațiune fascinantă, dar abordeaz și problemele cele mai dificile pe care le ridică aceste întâmplări din trecut – ce au însemnat ele pentru europenii care le-au declanșat și care le-au trăit și ce înseamnă pentru noi.

Istorie la dimensiuni epice... ar trebui să figureze în lista lecturilor obligatorii. – The New York Times

Ne aflăm în prezenţa unui istoric emerit. – Spectator Magistral. – The Economist

Ian Kershaw este autorul lui Hitler 1889-1936: Hubris și al Hitler 1936-1945: Nemesis, volume care au primit Wolfson Literary Award pentru istorie și Premiul Bruno Kreisky din Austria pentru cartea de politică a anului. De asemenea, a mai scris Making Friends with Hitler, care a câștigat Elizabeth Longford Prize pentru biografie istorică, Fateful Choices: Ten Decisions that Changed the World, 1940-44, și The End: Germany 1944-45. Ian Kershaw este considerat unul dintre experții de frunte ai lumii în istoria Germaniei naziste și în personalitatea lui Adolf Hitler. Membru al Academiei Britanice și al Societății Regale de Istorie, a primit titlul de cavaler în anul 2002, pentru serviciile aduse în calitate de istoric.

Poate cei mai celebri şi mai fascinanţi dintre familiile regale din istoria Angliei, Tudorii erau întotdeauna înconjuraţi de o mulţime de servitori şi curteni. „O mie de ochi văd tot ce fac”, se plîngea Elisabeta I. Chiar şi în cele mai intime momente, aveau în preajmă slujitori aleşi special pentru anumite sarcini, care cunoşteau adevărul din spatele strălucirii etalate a regilor şi reginelor. Ei au văzut lacrimile vărsate de Henric al VII-lea la moartea fiului său Arthur, ştiau secretul ce se ascundea în spatele sarcinilor-fantomă ale Mariei „Sîngeroasa” şi cum arăta Elisabeta I fără machiajul, ţinutele şi accesoriile atent alese. Pe baza mărturiilor lăsate de mulţi dintre aceşti slujitori, precum şi a altor izvoare – corespondenţă, registre ale administraţiei reşedinţelor, rapoarte ale ambasadorilor –, Tracy Borman dezvăluie adevărata faţă a membrilor celebrei dinastii, fiind convinsă că înţelegîndu-i pe ei pot fi înţelese pe deplin tulburările politice, religioase şi sociale ale epocii lor.

„Amuzantă şi bine documentată... Un amestec interesant de istorie socială secretă şi detalii cunoscute din vieţile private ale monarhilor dinastiei Tudorilor.” (Kirkus Reviews)

„Tracy Borman reuşeşte să ne facă să-i vedem pe Tudori altfel decît eram obişnuiţi. Povestea umană a unei familii extraordinare, plină de imagini de neuitat.” (Sunday Times)

Țiganii au refuzat încă de la misterioasa lor apariție în Europa, acum mai bine de nouă secole, să se adapteze stilului de viață sedentar și convențional pe care l-au întâlnit aici. Şi astăzi, cultura și obiceiurile lor sunt privite cu același ochi sceptic și cu aceleași prejudecăți, iar societatea modernă se încăpățânează în continuare să nu-i accepte ca atare și-i îndeamnă necontenit să se conformeze. Cu toate acestea, țiganii şi-au păstrat neatins miezul identitar. În această carte de căpătâi, Angus Fraser ne poartă, cu mare acuratețe documentară și cu talent literar, prin meandrele destinului cu totul excepțional al acestui popor.
Sir Angus Fraser s-a distins prin pasiunea pentru istoria puțin cunoscută a țiganilor. Contribuția lui rămâne unică prin îmbinarea de rigoare academică și empatie față de destinul acestui popor, pe care îl privește nu romanțat și sentimental, ci realist, ca pe un neam care a trecut prin multe încercări de-a lungul istoriei: de la migrația triburilor romani din nord-vestul Indiei la persecuțiile îndurate în țările unde s-au așezat; de la Holocaust până la dificultățile cu care țiganii se confruntă în prezent în Europa de Est și nu numai.

În urma succesului obținut de primul volum al acestei cărți, Diane Ducret continuă descrierea destinelor unice ale figurilor feminine care au făcut parte din viaţa marilor tirani. De la Marita, spioana CIA implicată într-o tentativă de asasinare a lui Castro, până la actrița Hye-rim, de care s-a îndrăgostit Kim Jong-il, trecând prin poveştile amoroase ale sobrului ayatollah Ruhollah Khomeini, ale lui Saddam Husein, Slobodan Milošević sau Osama bin Laden, Diane Ducret abordează o latură ascunsă a vieţii acestor conducători, realizând o istorie fascinantă a relaţiei speciale dintre sexualitate şi putere.

Cine crede că istoria dictaturilor nu se poate scrie și prin… femei? Figuri simbolice ale puterii absolute, marii tirani au încercat întotdeauna să-şi treacă sub tăcere slăbiciunile sentimentale. Uneori, aventurile lor amoroase spun despre ei mult mai mult decât teribilele spectacole politice pe care le regizează cu atâta grijă. Această carte este o investigație alertă în spatele ușilor închise din viețile amoroase ale dictatorilor, iar atenția autoarei este îndreptată cu precădere către soții, amante sau chiar spioane. Dominându-i pe cei obișnuiți să domine, implicate în hăţişul nenumăratelor intrigi politice, adesea femeile dictatorilor i-au iniţiat pe acești bărbați cruzi nu doar în tainele erotismului, ci şi în cele ale politicii.

„Plină de anecdote picante, dar adeseori încărcate cu sens, surprinzătoare, pasionantă de la un capăt la altul, Femeile dictatorilor este mai mult decât un eseu istoric: este o biopsie edificatoare atât a puterii politice, cât şi a sufletului uman. Cartea confirmă, de asemenea, justeţea acelui adagiu care afirmă că dragostea e oarbă. Chiar şi în cazul ayatollahilor şi al celor mai cruzi tirani.“
Lefigaro.fr

Diane Ducret, scriitoare și autoare de cărți de nonficţiune, s-a remarcat ca realizatoare de filme documentare și ca moderatoare a unor emisiuni de istorie. În 2011 a publicat prima sa carte, Femeile dictatorilor (apărută, în traducere, şi la Curtea Veche Publishing), care a devenit bestseller în Franţa şi în Europa şi care, în mod natural, a fost urmată de volumul de faţă. A treia sa carte, Corpus equi, a obținut, în 2013, Premiul pentru primul roman la festivalul Forêt des Livres.

Diane Ducret este scriitoare și autoare de cărți de istorie. Licenţiată în filozofie a Universităţii Paris-Sorbona (Paris IV), instituţie în cadrul căreia a obţinut, de asemenea, o diplomă de studii aprofundate în acelaşi domeniu, a obţinut apoi un doctorat în filozofie contemporană în cadrul Şcolii Normale Superioare. Diane Ducret a colaborat la realizarea unor documentare istorice pentru canalul France 3, a moderat emisiunea Le Forum de l’Histoire pe canalul Histoire şi a participat la emisiunea Secrets d’Histoire, difuzată de canalul France 2. În 2011, a publicat prima sa carte, Femeile dictatorilor, care a devenit bestseller în Franţa şi în Europa și care a fost urmată curând de un al doilea volum având același subiect. Cea de a treia sa carte, Corpus equi, apărută în 2013, a obținut Premiul pentru primul roman la festivalul Forêt des Livres. De atunci a mai publicat: La Chair interdite (2014), L’homme idéal existe: il est québécois (2015) și Lady Scarface (2016).

Cele mai frumoase povesti din mitologia greaca - Mituri si legende pentru copii isteti.

,,Cel mai grav lucru este atunci cand facem dintr-un politician puternic precum Putin, liderul unui stat cu vechi traditii imperiale, un obiect al adoratiei sau fobiei. Putin nu trebuie nici iubit si nici urat, ci doar inteles pentru a putea analiza lucid situatia, pentru a putea construi o strategie si o tactica utila intereselor noastre. Avem noi astfel de analize, astfel de strategii? Mai degraba nu, dar iata o carte care ne poate aduce cu picioarele pe pamant. Niciodata nu strica mai multa reflectie. Mai ales cand este vorba de ,,sindromul Putin''. Vasile Ernu

„Kronika“ este colectia in care umanitatea este reconstruita prin carti care ne ajuta sa patrundem in culisele celor mai interesante evenimente politice, sociale sau financiare de ieri si de astazi.

     Fragment din volum:

Vinul inseamna arta, vinul inseamna ritual, vinul inseamna cultura, vinul inseamna pasiune.

O fermecatoare enciclopedie cu planse color, o neasteptata istorie filtrata prin bobul de strugure, din cele mai insorite podgorii pana in cele mai elegante sticle de elixir.

Fascinatie si magie, imaginatie si cunoastere de milenii, antropologie, arheologie, istorie clasica si, mai presus de toate, arta in stare lichida.

„Tattersall si DeSalle ne-au oferit o carte originala, profunda, dar accesibila, care-i va incita in egala masura pe iubitorii vinului si pe profesionisti, oferind neasteptate puncte de vedere asupra subiectului… O contributie insemnata la literatura genului.“

Pascaline Lepeltier, maestru somelier, Rouge Tomate Chelsea

„Ian Tattersall si Rob DeSalle au scris una dintre cele mai fascinante carti despre vin. Savanti-povestitori desavarsiti, ei ne poarta in «universuri» ale vinului care au fost rareori explorate. Mi-a placut teribil s-o citesc!“ Karen MacNeil, The Wine Bible

De pe drumul care serpuieste spre nord, printre podgorii, de la Chagny spre Beaune, cu greu se poate observa coama scunda si acoperita cu vita-de-vie de la orizont. Cunoscuta ca Mont Rachaz, de cand a fost prima data consemnata ca podgorie, in 1252, colina reprezinta o trasatura absolut banala a peisajului din Burgundia. Dar vinurile! Stratul subtire de calcar amestecat cu argila calcaroasa care acopera versantii a produs cel mai spectaculos terroir cultivat cu vita de oriunde din lume. Cu ani in urma, cand simplii muritori isi puteau inca permite astfel de gesturi, desi cu totul ocazional, am cheltuit, cu vinovatie, o suma impresionanta pe o sticla produsa de podgoria Montrachet. Incercam si acum, zadarnic, sa regasim magia clipei in care am gustat vinul acela.

Care vin se adreseaza mai bine simturilor decat sampania? Sampania scanteiaza in cupa, iti suiera usor la ureche si are o aroma care variaza de la nuci la pere coapte si paine proaspat prajita si iti explodeaza in cerul gurii cu o efervescenta delicata. O sampanie excelenta incita limba printr-o cascada de senzatii, inainte de a se destrama cu o lentoare ce dainuie. Sampania trezeste toate simturile care pot fi trezite si de un vin. In toata lumea se produc multe vinuri spumante, nu in ultimul rand in Italia si California, dar, la rastimpuri, nimic nu seamana cu revenirea la o sticla excelenta de Champagne.

Autori:

Ian Tattersall este curator emerit in divizia de Antropologie a Muzeului american de istorie naturala, New York.

Rob DeSalle este curator de entomologie la Institutul Sackler pentru genomica comparativa, Muzeul american de istorie naturala, New York.

Ce înseamnă să scrii istoria lui Iisus din Nazaret? Se poate scrie o carte despre cineva care, cât a trăit, n-a fost nici conducător politic, nici general victorios, nici gânditor admirat, nici lider religios recunoscut în Israel? A cărui amintire însă, după moarte, a durat, s-a amplificat, s-a răspândit atât de mult, încât fără el nu se mai poate scrie istoria lumii?

Iisus din Nazaret, afirmă – şi demonstrează – autorul acestei biografii, poate fi supus rigorii analizei istorice, căci, de când s-a născut, până când a murit crucificat la porţile Ierusalimului, unde a şi fost înmormântat, lângă dealul Golgotei, a fost o făptură umană care a trăit un crâmpei din istoria omenirii

Armand Puig (n. 1953), preot romano-catolic, profesor de Noul Testament la Facultatea de Teologie a Cataloniei, al cărei decan a fost între 2006 și 2015. Decan al Facultăţii „Antoni Gaudí” de Istorie a Bisericii, Arheologie și Arte Creștine (2014-2015), este din 2015 rector al Ateneului Universitar „Sfântul Pacian” – Barcelona. Și-a dat doctoratul în Sfânta Scriptură la Comisia Pontificală Biblică de la Roma, având ca preşedinte de comisie pe cardinalul Joseph Ratzinger, viitorul papă Benet XVI. A fost coordonator al Bibliei Catalane. Traducere interconfesională (1993 și 2007). Președinte al „Studiorum Novi Testamenti Societas” (2011-2012), a publicat multe lucrări cu tematică exegetică şi istorică.

Istoria omenirii. O istorie multimilenară depănată de un mare povestitor. O istorie care poate fi parcursă cu sufletul la gură, într-o săptămână, sau pe îndelete, într-o vacanţă. Iar atunci când închidem cartea rãmânem adânciți în gânduri, pentru că, dincolo de fapte, povestitorul ne pune în față marile întrebări despre lume și om. Ediţia aceasta, adusă la zi, porneşte din zorii timpurilor şi ajunge până la dezvoltarea reţelelor de socializare (Facebook şi Twitter), vorbind despre evenimentele și personalitățile fără de care întreaga istorie a civilizaţiei ar fi fost alta.

Ediție actualizată și introducere de Robert Sullivan. Traducere de Cornelia Dumitru

Preluat din Antichitatea greco-romana, corpul constituie unul dintre cele mai puternice simboluri ale Evului Mediu. Abordind principalele ipostaze ale reprezentarii corpului ca simbol al organizarii social-politice de la inceputul Evului Mediu pina in epoca moderna, Alexandru-Florin Platon demonstreaza ca sinonimia dintre metafora „corpului politic” si modul in care sint concepute organizarea societatii si ierarhiile ei de putere ar putea modifica perceptia schimbarii in istorie. Si nu doar ca o rasturnare a ordinii existente, printr-o revolutie, ci si ca o permanenta „metabolizare” a traditiilor, determinind rearanjarea si reconfigurarea componentelor trecutului in dispozitive sociale, economice ori politice cu o noua functionalitate. O sectiune speciala a volumului este consacrata unui aspect rareori abordat in istoriografia contemporana: reprezentarea particulara a „corpului politic” in lumea bizantina si post-bizantina. Compararea ei cu diversele ipostaze ale aceleiasi reprezentari din lumea catolica ii prilejuieste autorului desprinderea unor concluzii interesante referitoare la evolutiile istorice diferite din cele doua parti ale continentului, cu reverberatii pina in prezent. 

Din cuprins: 
Intre „natura” si „cultura”. Repere contemporane in socio-antropologia corpului • Primele expresii medievale ale metaforei „corpului politic” • Aspectul inedit al metaforei „corpului politic” in Imperiul Bizantin • La finele Evului Mediu: „corpul politic” si reabilitarea corpului fizic • „Corpul mecanic” • Absolutismul monarhic in Franta si sinteza celor „doua corpuri” ale regelui • „De la corpul regal la corpul republican”: destructurarea simbolica a monarhiei absolute in secolul al XVIII-lea; aparitia „corpului natiunii” • „Corpul natiunii” si „corpul politic” in unele texte din prima jumatate a secolului al XIX-lea din Tara Romaneasca si Moldova

De la cele sase sotii ale lui Ivan cel Groaznic pina la „Kremlinul rosu” al Ninei Hrusciova, Viktoriei Brejneva si Raisei Gorbaciova, iar inaintea lor al lui Lenin si Stalin, Magali Delaloye ne dezvaluie latura ascunsa a istoriei unuia dintre cele mai importante centre ale puterii din lume. Resedinta a tarilor, apoi sediu al puterii sovietice, Kremlinul este un loc unde politica si viata privata se impletesc de secole. Pe parcursul acestei incursiuni in trecutul lui secret, descoperim mari povesti de dragoste, de prietenie si de ura, cupluri care si-au lasat amprenta asupra istoriei, scrisori inflacarate, dar si acuzatii de tradare si desfriu ce trimit rivalii politici in gulag sau in fata plutonului de executie. O pasionanta istorie privata a puterii in Rusia, care ne arata si locul pe care il au femeile in politica. 

Din cuprins: 
Amoruri, asasinate si dinastie: Kremlinul tarilor • Petru cel Mare si femeile • Lenin, „broasca” si institutoarea, un menage a trois • De la militanta la baba: femeile lui Stalin • O pasiune la Kremlin: sotii Molotov • Copiii de la Kremlin • Desfriu si alcoolism • Sexualitatea si homosexualitatea • Cum sa-i supravietuiesti lui Stalin: strategia sotilor Vorosilov • Timpul primelor-doamne

Laureatul Premiului Nobel pentru Literatură în 1980 se destăinuie în acest volum care dezvăluie complexitatea unui scriitor uriaș al secolului XX.

Toate aceste convorbiri şi interviuri se constituie în ansamblul lor într-o convingătoare radiografie culturală a vieţii intelectuale poloneze de-a lungul a peste o jumătate de veac, aducînd în prim-plan informaţii şi aprecieri care vizează un spaţiu mai puţin cunsocut la noi, şi anume spaţiul răsăritean, pe care Miłosz îl priveşte atît din interior, cît şi de la distanţă, din perspectivă americană. Alături de Secolul meu al lui Aleskander Wat, Autoportretul unui îndărătnic al lui Czesław Miłosz contribuie în mare măsură la reconfigurarea spirituală a imaginii despre Europa Centrală şi de Est, cu frecvente trimiteri la cultura occidentală. Autoportretul dezvăluie totodată trăsături inedite ale unei remarcabile personalităţi literare şi culturale din secolului XX, martor de seamă şi observator atent al evoluţiei dramatice a acestui secol. (Constantin Geambașu)

„Teoreticienii de toate tipurile dau târcoale pașnicelor turme de istorici, care pasc pe bogatele pășuni ale surselor lor primare sau își rumegă publicațiile unii altora. Câteodată chiar și cel mai puțin combativ simte imboldul de a se confrunta cu atacatorii săi. Nu se pune problema că istoricii, prezentul autor aflându-se printre ei, sunt necombativi, cel puțin atunci când au de-a face cu scrierile celorlalți. Unele dintre cele mai spectaculare controverse academice au fost purtate pe câmpurile lor de luptă. Prin urmare, nu este surprinzător faptul că cineva care a profesat vreme de cincizeci de ani a produs, în timp, reflecțiile asupra subiectului său care au fost adunate în această colecție de articole.” Eric Hobsbawm

In anul 1853, Razboiul Crimeii a inceput cu o intensitate mai degraba romantica. Faptele de o bravura uimitoare, multe dintre ele savarsite de medici, femei si copii, au fost la ordinea zilei. La fel au fost insa si cruzimea si brutalitatea. In scurt timp, razboiul s-a transformat intr-o competitie a uciderilor de la distanta, impersonala, care a semanat, cu mult inainte, cu razboiul de transee din prima conflagratie mondiala. In cele din urma, a devenit o vitrina pentru generali incompetenti si erori birocratice.

     Fragment din volum:

„Pentru a comemora genocidul armean, Gaidz Minassian, specialist în istoria Armeniei și Caucazului, profesor la Sciences-Po și jurnalist la Le Monde, a reconstituit, în Visul spulberat al armenilor, aventura unui grup de tineri revoluționari armeni fascinați de modelul francez al Luminilor și hotărâți să lupte pentru propriile drepturi, pentru recunoașterea identității lor în cadrul Imperiului Otoman, precum și pentru emanciparea și egalitatea tuturor popoarelor. Proiect ambițios, care pleacă de la mobilizarea politică tradițională și pașnică și sfârșește în radicalizarea armată, ba chiar în terorismul anarhist. Liderul lor emblematic se numea Christapor Mikaelian, unul dintre fondatorii FRA (Federația Revoluționară Armeană). O parte dintre ei vor cunoaște un destin tragic și vor fi capturați de la primele arestări ale armenilor din Constantinopol, în aprilie 1915, care marchează începutul a trei ani de silnicii...“ (Jean-Claude PERRIER, L’Orient Littéraire)

„Armenii au fost masacrați după niște metode barbare care țin de secolul al XIX-lea, în numele unui program de modernizare a societăților destinat să introducă Europa și Turcia în secolul XX. Poate că a venit timpul pentru comunitatea internațională să le aducă un omagiu și să facă dreptate la începutul acestui secol XXI, pentru ca toți acești «sacrificați» ai patriei (Yerkir) să poată dormi în pace și devotamentul lor să fie în sfârșit recunoscut de Istorie sau să capete un sens în dezvoltarea umanității. Atâta timp cât lumea, și în primul rând Turcia, nu recunoaște genocidul din 1915 – această crimă care leagă o ramură a omenirii de pământul său –, Yerkirul nu-și va relua Istoria. Până atunci, armenii trebuie să se străduiască să iasă din imaginar și să facă din Yerkir nu un loc memorial intangibil, ci un spațiu real. Astfel, în loc să se blocheze într-o postură de victimă care nu se mai justifică – fiindcă e sterilă și fără efect –, această revenire la real îi invită pe armeni să înscrie sacrificiul acestor generații de combatanți și de intelectuali pe lista universală a popoarelor care luptă pentru Libertate.“ (Gaidz MINASSIAN)

Competitia • Doua riuri • Eunucul si unicornul • Cursa mirodeniilor • Regatul de Mijloc • Stiinta • Asediul • Micrografia • Osman si Fritz • Cu Tanzimat-ul prin Europa • De la Istanbul la Ierusalim • Proprietatea • Lumi noi • Tara celor liberi • Revolutiile americane • Soarta gullahilor • Medicina • Profetia lui Burke • Molohul razboiului • Medecins sans Frontieres • Craniile din Insula Rechinilor • Rusinea neagra • Consumul • Nasterea societatii de consum • Sa ne occidentalizam! • De la epoca jazzului la epoca bogatiei • Spiritul jeansilor • Pijamale si esarfe • Munca • Etica muncii si etica cuvintului • Distrati-va! • Ierusalimul chinez • Tarimuri ale necredintei • Sfirsitul lumii?

„Ce punţi de legătură se pot identifica, în istoria secolului XX, între germanul Hindenburg şi francezii Pétain sau de Gaulle, între polonezul Piłsudski şi finlandezul Mannerheim, între turcul Mustafa Kemal şi oricare dintre cei pomeniţi mai sus? Faptul că toţi s-au remarcat ca militari destoinici şi că toţi au ajuns, în ţările lor, să ocupe funcţia supremă. În ce mod, pentru cât timp şi cu ce rezultate e deja o altă chestiune. Dar acest lucru s-a întâmplat întotdeauna în condiţiile unor crize pe care oamenii în uniformă au fost chemaţi să le rezolve sau în care, cel mai adesea, s-au implicat din îndemn propriu. O vocaţie «imperială» le-a fost comună tuturor, dacă restituim cuvântului imperium sensul său iniţial, acela de «comandă, poruncă, stăpânire». O zicătoare tătară, frecvent citată de Mustafa Kemal Atatürk, «Numai mâna care poate ridica sabia e vrednică să ţină sceptrul», este potrivitã ca exergă acestor cariere stranii, care par, în plin veac XX, să reînvie chipuri şi legende ale trecutului. Toate numele menţionate au dobândit, la vremea lor, statutul de personaje, nu departe de accepţia literară a termenului. Toate au avut o existenţă romanescă, toate pot deveni eroi de roman.“ (Ștefan CAZIMIR)

Cu o mie de ani în urmă, civilizația occidentală se desprindea anevoie din starea de anarhie provocată de căderea Imperiului Roman de Apus. Ce șanse avea această societate frustă de țărani și războinici, atât de departe de rafinamentul strălucitor al Chinei, al lumii islamice sau al Bizanțului? Aparent, nu prea multe. Și totuși, Occidentul a ajuns să cucerească lumea, a inventat civilizația tehnologică și a schimbat destinul omenirii. Lucian Boia înfățișează cauzele multiple ale unui triumf nesperat, de la închegarea unui sistem agrar până la sensurile filozofiei creștine și la mitul Progresului. Marea originalitate a modelului occidental a stat în asumarea fără reticențe a schimbării și perfecționărilor de tot felul. Începând cu primele inovații tehnologice ale Evului Mediu, trecând prin marile descoperiri geografice și prin revoluția industrială, și până la actuala globalizare, Occidentul n-a încetat să-și diversifice propriile structuri și să-și accelereze ritmul, împletind interesul și idealul, speranța si disperarea, disprețul față de ceilalți și afirmarea demnității umane. Din această dinamică și din aceste contradicții s-a născut lumea în care trăim.

Demna urmasa a sultanei Hürrem, Kösem devine, dintr-o sclava grecoaica, pe nume Anastasia, una dintre sultanele cele mai puternice ale Imperiului Otoman, marea iubire a sultanului Ahmed I si mama a doi viitori sultani. Romanul tinerei autoare Asli Eke ne poarta in fascinanta epoca a Sultanatului femeilor, la inceputul secolului al XVII-lea, in fastul oriental al haremului din Palatul Topkapi, printre valuri tesute din taine de nepatruns. Cu toate ca nu a avut si nu are in lume notorietatea legendarei Roxelana (Hürrem), Kösem a fost, fara indoiala, conform opiniei majoritatii specialistilor epocii, cea mai puternica dintre sultanele otomane. Respectata ca si inaintasa sa, Kösem se va bucura de intreaga incredere a stapanului si sotului sau, in conditiile in care sultana, spunea un izvor al timpului, „era consultata in multe probleme”, consecinta a calitatii de „favorita a sultanului, care o doreste mereu sa-i fie alaturi”.

Începând din anul 2002, Turcia este condusă de Partidul Justiției și Dezvoltării (AKP) și de liderul său, carismaticul Recep Tayyip Erdogan. De atunci, statul turc s-a schimbat profund. În contul noii puteri s-au înregistrat în egală măsură succese și eșecuri. Un autoritarism tot mai accentuat și o politică de islamizare a societății au anulat treptat imaginea democratică a „Noii Turcii”.

În acest studiu bine documentat, reputatul economist și politolog Ahmet Insel prezintă cauzele ascensiunii AKP, strategiei politice și succeselor electorale ale lui Erdogan, obținute în ciuda scandalurilor de corupție și a luptei deschise cu comunitatea Gülen.

Adusă la zi cu o prefață a autorului pentru ediția românească, Turcia lui Erdogan demonstrează că societatea turcă este frământată de aspirații contradictorii – teama de a-și pierde identitatea socio-istorică și voința de a se integra în lumea modernă.

„Concluziile volumului sunt evidente şi se impun a fi lecturate cu atenţie deosebită mai ales de cei care doresc să cunoască în profunzime Turcia şi perspectivele sale europene. Turcia şi Europa nu au ajuns nici pe departe la capătul liniei, tensiunile sunt, în continuare, la un nivel ridicat. Retorica publică rămâne combativă şi, dacă nu apar nuanţări de parcurs, s-ar putea ca aceasta să aibă efecte semnificative asupra parteneriatului strategic între Europa şi Turcia.” Cristian Diaconescu

Revista Institutului National pentru Studierea Holocaustului din Romania Holocaust Nr.1 2016 Studii si cercetari.

Fragment din carte:

"In order to justify the existence of an institution which was novel for the Romanian constitutional order, the authors of the Treaty referred to the state of emergency which was manifest in Romania in 1940, the inadequacies of the traditional institutions to deal with political, economic, and social challenges and to the totalitarian fascist ideology. Hence, the period prior to the Antonescu regime was considered to have been marked by institutions which ruled inefficiently and could not keep pace with the new ideologies and the transformation of states worldwide. In a justification of Antonescu's rule marked by revolutionarism and messianism, the authors considered that, in the new era, when a gap existed between the evolution of nations and "the time's transformations", from the middle of "nations gifted with vitality and accountability before history, true leaders ascend, elitist spirits" which had the mission to "concentrate in their hands the entire expansion of a nation's life, give the people, through a unique, intelligent and decided power of command, the possibility to get rid of the remains of the past". 

Lack of delays, obstacles, and hesitations were the virtues associated to the new political regime, in which "a single man thinks and decides and his power of command is transmitted through the state's bodies". The fundamental principle which circumscribed Negulescu and Alexianu's treatment of the new regime was the Conducator principle. The authoritarian rule exerted by him was considered to be in accordance with the "impetus of the people's community", which created and raised the Conducator. According to this thesis, the Conducator principle also ensured the elite's rule since Antonescu, through his will and acts, proved to be the "most typical expression of the people and its elite". 

In contrast to other works in the field of constitutional law, Negulescu and Alexianu neglected the legal value of the royal decrees issued in September 1940, that had appointed Antonescu as a Conducator and established his prerogatives. "

Ghetoul din Chisinau 1941-1942. O istorie documentara a Holocaustului in interiorul frontierelor contestate ale Romaniei

Ghetoul din Chisinau, 1941-1942, este un prim studiu cuprinzator asupra evenimentelor ­istorice prea putin cunoscute, legate de crearea, administrarea si lichidarea ghetoului din Chisinau, in primele luni de dupa atacul din iunie 1941 al fortelor Axei impotriva Uniunii Sovietice (Operatiunea „Barbarossa“). Omorurile in masa desfasurate in timpul inaintarii comune, romano-germane, catre Chisinau, capitala Basarabiei, dupa un an de stapanire sovietica, au fost ­urmate de impuscarea a mii de evrei chiar pe strazile orasului, in primele zile de dupa restabilirea administratiei romanesti. Cei care au supravietuit si acestei etape au fost inghesuiti intr-un ghetou, persecutati si lichidati treptat, pana la sfarsitul acelui an, 1941.
Adeseori lasata in umbra de pogromurile petrecute concomitent in Germania si Polonia, istoria Holocaustului din Romania, inclusiv tot ce s-a intamplat in Basarabia (teritoriul aproximativ al Republicii Moldova de astazi), a fost trecut sub tacere in deceniile comuniste, prin negare si prin politici de blocare a accesului la documentele din perioada razboiului. Cartea de fata este rezultatul unei cercetari indelungate, care a inceput cu misiunea lui Paul A. Shapiro in Romania post-decembrista, ca reprezentant al Muzeului Memorial al Holocaustului din Statele Unite ale Americii, care a obtinut acces la toate aceste documente.
Ghetoul din Chisinau, 1941-1942, se adreseaza celor care studiaza istoria Holocaustului, care intreprind studii iudaice, care sunt interesati de istoria Europei de Est in secolul XX, romanilor din Romania si Republica Moldova.

Paul A. Shapiro este Director de Afaceri Internationale si Director Emeritus al Centrului Jack, Joseph si Morton Mandel pentru Studii Avansate despre Holocaust, de la Muzeul Memorial al Holocaustului din Statele Unite. Este autorul unor studii despre politica si fascismul din Romania interbelica. A fost membru al Comisiei Internationale pentru Studierea Holocaustului din Romania si membru al echipelor de conducere ale periodicelor Journal of International Affairs si Problems of Communism.

Dupa eforturi sustinute de a liberaliza accesul la arhivele documentare din tarile Europei de rasarit, dupa decenii de cercetare despre Holocaust in arhivele europene, Paul Shapiro, cercetator si director de programe educationale si de cercetare la Muzeul Memorial al Holocaustului de la Washington, se intoarce la „dragostea dintai“: istoria extremismului de dreapta din Romania. In deceniul al optulea al secolului trecut, „inarmat“ cu o bursa Fulbright, a poposit in Romania cateva luni, dornic sa se initieze in specificul fascismului romanesc, Miscarea Legionara. Astazi, cu Ghetoul din Chisinau, autorul ne surprinde cu o naratiune despre rezultatele criminale ale anti­semitismului statal din barbaria totalitara a regimului Ion Antonescu. Rapiditatea ghetoizarii, dezordinea, dezinteresul absolut al autoritatilor fata de evrei, haosul si precaritatea au fost caracteristicile acestei locuiri supra-aglomerate. In fapt, ghetoul a fost gandit, inca de la inceput, ca o simpla etapa de adunare pentru deportarea in Transnistria. Dintre Vechiul Regat, Bucovina de Nord si Basarabia, aceasta din urma a fost regiunea in care distrugerea evreilor a atins cota maxima. 

Fragment din carte:

"D. Trecerea peste Nistru. 
Coloanele sosite la Rezina erau luate in primire de o formatiune de jandarmi, sub comanda Locot. rez. Popoiu, care avea insarcinarea sa execute operatia de trecere peste Nistru. Ii primea, ii trecea incolonati pana la Rublenita in Transnistria, unde ii dadea in primire jandarmilor de acolo, insarcinati cu aceasta misiune. Trecerea se facea pe jos si in carute. 
In rezumat: 
Evacuarea s-a executat in conditiuni grele si se caracterizeaza prin dificultati intampinate in parcurs, datorita lipsei de vehicule si jafuri comise de populatia comunelor situate pe traseele convoaielor. Carutasii au exploatat imprejurarea, cautand sa stoarca, prin toate mijloacele, sume de bani si lucruri de la evrei. Dificultatile de transport si vremea rea au inlesnit aceste jafuri, practicate uneori cu complicitatea, sau cel putin cu toleranta escortelor. "

Pe baza unei profunde documentari, ce ne uimeste si astazi, Teohari Antonescu circumscrie – pornind de la sugestiile lui Al.I.Odobescu si de la unele materiale arheologice puse la dispozitia sa de marele scriitor – profilul enigmaticului cult al cabirilor, ce si-a avut epicentrul pe teritoriul vechii Dacii, ii stabileste originea frygo-tracica si-i descifreaza simbolistica, functiile si filiatia cu celelalte religii ale lumii antice.
Monografia exemplara, Cultul Cabirilor in Dacia ofera totodata interesante deschideri catre intelegerea mitologiei romanesti si a unor creatii inconjurate inca de mister precum Miorita sau Calusarii, spre a le cita doar pe cele mai importante.- I. Oprisan

„O odisee intelectuala, un jurnal de calatorie si un roman comic, toate integrate intr-o singura lucrare. Geografia geniului este o carte inteligenta, originala si absolut incantatoare!” - Daniel Gilbert, profesor la Universitatea Harvard

     Fragment din volum: