Istorie universală

Ghetoul din Chisinau 1941-1942. O istorie documentara a Holocaustului in interiorul frontierelor contestate ale Romaniei

Ghetoul din Chisinau, 1941-1942, este un prim studiu cuprinzator asupra evenimentelor ­istorice prea putin cunoscute, legate de crearea, administrarea si lichidarea ghetoului din Chisinau, in primele luni de dupa atacul din iunie 1941 al fortelor Axei impotriva Uniunii Sovietice (Operatiunea „Barbarossa“). Omorurile in masa desfasurate in timpul inaintarii comune, romano-germane, catre Chisinau, capitala Basarabiei, dupa un an de stapanire sovietica, au fost ­urmate de impuscarea a mii de evrei chiar pe strazile orasului, in primele zile de dupa restabilirea administratiei romanesti. Cei care au supravietuit si acestei etape au fost inghesuiti intr-un ghetou, persecutati si lichidati treptat, pana la sfarsitul acelui an, 1941.
Adeseori lasata in umbra de pogromurile petrecute concomitent in Germania si Polonia, istoria Holocaustului din Romania, inclusiv tot ce s-a intamplat in Basarabia (teritoriul aproximativ al Republicii Moldova de astazi), a fost trecut sub tacere in deceniile comuniste, prin negare si prin politici de blocare a accesului la documentele din perioada razboiului. Cartea de fata este rezultatul unei cercetari indelungate, care a inceput cu misiunea lui Paul A. Shapiro in Romania post-decembrista, ca reprezentant al Muzeului Memorial al Holocaustului din Statele Unite ale Americii, care a obtinut acces la toate aceste documente.
Ghetoul din Chisinau, 1941-1942, se adreseaza celor care studiaza istoria Holocaustului, care intreprind studii iudaice, care sunt interesati de istoria Europei de Est in secolul XX, romanilor din Romania si Republica Moldova.

Paul A. Shapiro este Director de Afaceri Internationale si Director Emeritus al Centrului Jack, Joseph si Morton Mandel pentru Studii Avansate despre Holocaust, de la Muzeul Memorial al Holocaustului din Statele Unite. Este autorul unor studii despre politica si fascismul din Romania interbelica. A fost membru al Comisiei Internationale pentru Studierea Holocaustului din Romania si membru al echipelor de conducere ale periodicelor Journal of International Affairs si Problems of Communism.

Dupa eforturi sustinute de a liberaliza accesul la arhivele documentare din tarile Europei de rasarit, dupa decenii de cercetare despre Holocaust in arhivele europene, Paul Shapiro, cercetator si director de programe educationale si de cercetare la Muzeul Memorial al Holocaustului de la Washington, se intoarce la „dragostea dintai“: istoria extremismului de dreapta din Romania. In deceniul al optulea al secolului trecut, „inarmat“ cu o bursa Fulbright, a poposit in Romania cateva luni, dornic sa se initieze in specificul fascismului romanesc, Miscarea Legionara. Astazi, cu Ghetoul din Chisinau, autorul ne surprinde cu o naratiune despre rezultatele criminale ale anti­semitismului statal din barbaria totalitara a regimului Ion Antonescu. Rapiditatea ghetoizarii, dezordinea, dezinteresul absolut al autoritatilor fata de evrei, haosul si precaritatea au fost caracteristicile acestei locuiri supra-aglomerate. In fapt, ghetoul a fost gandit, inca de la inceput, ca o simpla etapa de adunare pentru deportarea in Transnistria. Dintre Vechiul Regat, Bucovina de Nord si Basarabia, aceasta din urma a fost regiunea in care distrugerea evreilor a atins cota maxima. 

Fragment din carte:

"D. Trecerea peste Nistru. 
Coloanele sosite la Rezina erau luate in primire de o formatiune de jandarmi, sub comanda Locot. rez. Popoiu, care avea insarcinarea sa execute operatia de trecere peste Nistru. Ii primea, ii trecea incolonati pana la Rublenita in Transnistria, unde ii dadea in primire jandarmilor de acolo, insarcinati cu aceasta misiune. Trecerea se facea pe jos si in carute. 
In rezumat: 
Evacuarea s-a executat in conditiuni grele si se caracterizeaza prin dificultati intampinate in parcurs, datorita lipsei de vehicule si jafuri comise de populatia comunelor situate pe traseele convoaielor. Carutasii au exploatat imprejurarea, cautand sa stoarca, prin toate mijloacele, sume de bani si lucruri de la evrei. Dificultatile de transport si vremea rea au inlesnit aceste jafuri, practicate uneori cu complicitatea, sau cel putin cu toleranta escortelor. "

Pe baza unei profunde documentari, ce ne uimeste si astazi, Teohari Antonescu circumscrie – pornind de la sugestiile lui Al.I.Odobescu si de la unele materiale arheologice puse la dispozitia sa de marele scriitor – profilul enigmaticului cult al cabirilor, ce si-a avut epicentrul pe teritoriul vechii Dacii, ii stabileste originea frygo-tracica si-i descifreaza simbolistica, functiile si filiatia cu celelalte religii ale lumii antice.
Monografia exemplara, Cultul Cabirilor in Dacia ofera totodata interesante deschideri catre intelegerea mitologiei romanesti si a unor creatii inconjurate inca de mister precum Miorita sau Calusarii, spre a le cita doar pe cele mai importante.- I. Oprisan

„O odisee intelectuala, un jurnal de calatorie si un roman comic, toate integrate intr-o singura lucrare. Geografia geniului este o carte inteligenta, originala si absolut incantatoare!” - Daniel Gilbert, profesor la Universitatea Harvard

     Fragment din volum:

Colectia Contributors reuneste lucrari informative, inteligente, semnate de nume cu autoritate in diverse domenii. Cititorul va gasi in paginile colectiei argumente convingatoare, analiza riguroasa si independenta in gandire. Volumele incluse in aceasta colectie sunt menite sa te faca sa intelegi ideile, tendintele si mutatiile din lumea moderna, din actualitatea imediata si din mintile celor ce provoaca sau decid schimbarile. 

   "Ceea ce uneste multiplele si altminteri foarte diferitele perspective si abordari din aceasta carte este ideea de criza a Uniunii Europene si tentativele de refacere a ordinii globale, la sfarsitul a ceea ce putem numi „etapa post-Razboi Rece". Nu avem inca o denumire consacrata a erei in care intram, dar incepem sa ii deslusim contururile: instabilitate, incertitudine, frustrare, adancirea clivajului sistem vs. antisistem (a se vedea alegerea lui Donald Trump la Casa Alba si Brexitul), intensificarea miscarilor contestatare, in special ale tinerilor, violenta crescuta, schimbari foarte rapide de context politic si economic, tendinte de dezintegrare la nivel european si la nivelul unor state nationale, recrudescenta curentelor nationaliste si faliilor identitare rasiale, etnice si religioase, concurenta dusa pana la agresivitate si potential conflictual, slabirea puterii hegemonice a Statelor Unite, fragmentarea sistemului international si dezacorduri frecvente in cadrul sistemelor de organizare ale lumii occidentale. Volumul think-tankului „Citadel" se doreste, asadar, o diagnoza a Uniunii Europene si a vecinatatilor ei si, prin extensie, o privire mai larga asupra politicii globale, asupra sistemului de aranjamente ale lumii in care traim, la sfarsitul erei Obama si inceputul erei Trump. Fireste, nu avem pretentia de a trata exhaustiv acest moment al crizei (crizelor) europene sau al ordinii internationale, dar reusim totusi sa deschidem, credem noi, cateva directii majore de intelegere a contextului in care ne aflam." (Valentin Naumescu)

Pe parcursul celor trei mii de kilometri de la izvoare pina la varsare, Dunarea trece pe teritoriul a zece state, cu limbi si obiceiuri din cele mai diverse. Andrei Sarii spune povestea fascinanta a acestui fluviu, imbinind analiza proceselor politice si a evenimentelor istorice petrecute pe malurile lui cu note biografice, scene din viata de zi cu zi a popoarelor dunarene, impresii personale din calatoriile sale de-a lungul Dunarii, inclusiv un capitol extins despre Romania. Cum a construit arhitectul roman Apollodor celebrul sau pod? Cum au aparut pe malurile Dunarii un lagar de exterminare nazist si un oras metalurgic stalinist? Ce efecte a avut constructia impozantelor Porti de Fier? La aceste intrebari si la multe altele raspunde Andrei Sarii in cartea sa, in care regii si episcopii medievali, filosofii si generalii din secolele trecute se intilnesc cu contemporanii nostri: politicieni, istorici, arheologi, ecologisti, artisti sau pescari ce traiesc pe malurile marelui fluviu. 

Din cuprins: 
Drumul fluviului. De la Padurea Neagra la Marea Neagra • Danubius. Frontiera romana • Donau. Apa sfinta • Dānuvius. Oglinda Austriei • Procesul fluviului • Dunaj. Fiica Gloriei • Duna. Cintecul nomadului • Tuna. Granita uitata • Sensurile fluviului • Dunav. Eterna batalie • Дунаи. Malurile rusesti • Dunav. Calaretii traci • Dunarea. La hotarul de rasarit • Ἴστρος. Capatul fluviului

 Editura Corint publica o noua carte a scriitorului Vladimir Fedorovski, "In slujba Kremlinului. Spioni care au schimbat cursul istoriei". Vladimir Fedorovski este cel mai editat scriitor de origine rusa din Franta si autorul mai multor bestselleruri internationale, printre care "Le Roman des Tsars" (2013), "Le Roman de la Perestroika" (2013), "La Magie de Moscou" (2014), "La Volupté des Neiges" in 2015 si "Secolul rosu", aparut in 2016 la Editura Corint. Autorul a fost recompensat cu numeroase premii, printre care, in 2012, „Grand prix Palatine du roman historique” pentru Le Roman de Raspoutine (2011).

     Fragment din volum:

 Andrew Baruch Wachtel a realizat o istorie atragatoare a unei zone controversate din Europa.

     Fragment din volum:

Contele Alexander von Schönburg, jurnalist monden şi scriitor, s-a născut la 15 august 1969 şi este fiul contesei Beatrix Széchenyi de Sárvár-Felsovidék şi al contelui Joachim von Schönburg-Glauchau. 
Din anul 1999 este căsătorit cu prinţesa Irina Verena de Hessa, nepoata prin­ţului Christoph de Hessa şi strănepoata reginei Elisabeta a II-a. 
Împreună au trei copii: Maria-Letitia, Maximus Carolus Joachim Maria şi Valentin Polykarp Joseph Maria. Sunt descendenţi direcţi ai reginei Victoria şi stră-stră-strănepoţi ai prinţesei
Margareta de Prusia, mezina împăratului Frederic. Din pricina confesiunii lor catolice, copiii au fost excluşi de la succesiunea la tronul britanic.

Regalitate si umor imperial: Cum devii rege? • De ce regele nu are voie să fie prea înţelept? De fapt, de ce poartă regii coroană? • Există diferenţe de rang între regi? • Trebuie neapărat ca regii să locuiască în palate? • Ce fac regii când sunt en famille? • De ce regii se dau în vânt după absurdităţi? • Regii sunt politicoşi şi când vine vorba despre sex? • Cum se poate agăţa un prinţ moştenitor? Ce ţine regina în poşetă? • Şi alte secrete regale • De ce nu au regii cărţi de credit? • Cum trebuie să moară un rege?

„Odată, la vânătoare, s-a întâmplat ca împăratul Ferdinand I al Austriei, cunoscut în istorie drept «cel Bun», să doboare un vultur, iar când i-a fost adus a rămas extrem de dezamăgit să constate că are un singur cap, de vreme ce pe blazonul familiei sale avea două.“ - ALEXANDER VON SCHÖNBURG

„Cartea lui Alexander von Schönburg este cât se poate de potrivită să slujească firescului apetit pentru bârfă. Autorul face parte din înalta nobi­­lime – de unde şi forţa şi culoarea descrierilor sale – şi reuşeşte să compună un «tablou de moravuri» al rega­lităţii spiritual şi inteligent, de la figuri mitice şi biblice, ca regele Arthur şi regele David, până la suveranii mult mediatizaţi ai zilelor noastre, cu treceri subtile de la amuzante nimicuri până la istoria culturii. Şi cine nu ar vrea să afle de ce regii devin «autentici» abia după ce au fost unşi şi de ce Queen Mum «s-a îmbujorat uşor» în prezenţa lui Alexander von Schönburg?“ - IJOMA MANGOLD, Süddeutsche Zeitung

Prinţul Charles s-a prezentat într-un magazin al lanţului Sainsbury’s însoţit de o duzină de reporteri agreaţi de curte, aleşi cu grijă, şi de două echipe de televiziune şi a început să se plimbe tacticos, în vreme ce cameramanii îşi făceau datoria imortalizându-l cum îşi umple cuminte căruţul cu produse bio indigene. Se purta ca un gospodar cu simţul răspunderii şi totul părea să decurgă potrivit planului. Până a ajuns la casă. Casiera aştepta bucuroasă pe locul ei, aparatele de filmat torceau domol – numai Charles privea neajutorat în jur, jucându-se nervos cu butonii de la manşete. Nu avea nici cea mai mică idee ce aşteptau cu toţii de la el. Aha, plata, i-a trecut prin minte, ca o boare. S-a scotocit în buzunarul drept al pantalonilor, unde a găsit doar o batistă albă, cu monogramă. Consilierul său cel naiv uitase să-l echipeze pentru expediţia în lumea reală cu un element esenţial şi indispensabil: banii. Atunci, unul dintre însoţitori s-a grăbit să-i strecoare în palmă câteva bancnote. Şi scena de la casa de marcat a trebuit să fie repetată.

„– Ţi-ar plăcea să fii înmormântată aici, cândva? 
– Am crezut că e rezervat pentru Habsburgi.
– Tocmai!“

Maniera în care Karl von Habsburg i-a cerut mâna lui Francesca Thyssen în cripta imperială (Kapuzinergruft) din Viena

Genocidul impotriva armenilor, de la inceputul secolului XX, a provocat aproximativ 1,5 milioane de victime, conform aprecierii istoricilor epocii moderne. Sub pretextul unei presupuse conspiratii a armenilor impotriva Imperiului Otoman, regimul Junilor Turci a pus in aplicare, cu o cruzime ingrozitoare, „viziunea” sa despre statul musulman pur. Pana in prezent, guvernul turc neaga acest genocid, vorbind despre un „masacru regretabil”.
Michael Hesemann adauga cercetarii genocidului armean surse foarte noi: documente inedite, din Arhiva secreta a Vaticanului. Acestea probeaza, intr-o maniera zguduitoare, aceasta crima impotriva umanitatii si fac dovada incercarilor disperate ale papei Benedict al XV-lea si ale serviciului sau diplomatic de a stavili crimele, scotand in evidenta, totusi, infrangerea omenirii in lupta cu barbaria.
 
„Genocidul armenilor a inaugurat, din pacate, lista cea trista a catastrofelor din secolul trecut, care au fost posibile din cauza unor aberante motive rasiale, ideologice sau religioase, care au intunecat mintea autorilor pana in punctul de a planui sa anihileze intregi popoare.”
Papa Francisc, Erevan, 24 iunie 2016
 
Michael Hesemann (n. 1964) a studiat istoria, antropologia culturala si jurnalistica la Universitatea din Göttingen. Autor de succes international, este jurnalist profesionist si profesor specializat in subiecte cu caracter istoric si religios. Incepand din anul 2008, are acces la Arhiva secreta a Vaticanului. Cartile sale au devenit bestselleruri mondiale, fiind traduse in 15 limbi, intr-un tiraj total de peste doua milioane de exemplare. 

Anatoli Dobrinin a sosit la Washington in 1962 – in varsta de 43 de ani, a fost cel mai tanar ambasador sovietic in SUA din toate timpurile – si a ramas in functie pe durata mandatelor presedintilor KENNEDY, JOHNSON, NIXON, FORD, CARTER, REAGAN.
Dobrinin a devenit principala cale prin care Casa Alba si Kremlinul au schimbat idei, au negociat in secret si au aranjat intalniri la nivelul cel mai inalt. Desi prezinta aspecte inedite din interiorul Biroului Politic de la Moscova, Confidentele unui ambasador sovietic la Washington se refera in principal la nivelurile de la varf din Washington.
 
„Adevarata istorie a Razboiului Rece este o drama umana. Dobrinin a fost martor ocular la mare parte din ea – a participat la toate summiturile sovieto-americane dintre anii 1955 si 1990 – si a privit spectacolul cu un ochi detasat, uneori nedumerit… Cu certitudine cel mai important diplomat al epocii Razboiului Rece… Dobrinin este un fin analist si un povestitor minunat.”– Washington Post
„Niciun alt ambasador din epoca moderna n-a jucat un asemenea rol indelungat si crucial in afacerile internationale sau n-a fost pregatit sa scrie atat de neinhibat despre ele.”– New York Times Book Review
„Dobrinin certifica in aceste pagini ca este unul dintre cei mai mari diplomati ai istoriei moderne, care face cinste tarii sale si unei traditii ce se intinde pe multe secole.”– Washington Monthly
„O lectura fascinanta… o sursa esentiala pentru istoricii care incearca sa inteleaga perioada finala a Uniunii Sovietice.”– Foreign Affairs

Fragment din carte:

"II. Criza cubaneza

Hrusciov ii ofera Cubei rachete nucleare; Castro accepta 

Criza rachetelor cubaneze a fost episodul cel mai dramatic din sfertul de secol pe care l-am petrecut la Washington, dar, mai important, a fost evenimentul cel mai dramatic din intregul Razboi Rece. Intrucat a adus ambele superputeri atat de aproape de razboiul nuclear cat le-a permis propria cutezanta, a devenit un moment de cumpana in ceea ce priveste intelegerea limitelor si ne-a invatat o lectie majora despre ce anume trebuia intreprins pentru a preveni razboiul nuclear. In urmatorii 30 de ani, acestea au devenit regulile si limitele jocului nuclear si ale relatiei importante, schimbatoare si periculoase dintre Moscova si Washington. 
Mi se pare util sa trec in revista cum am ajuns in pragul razboiului din cauza acestei mici insule aflate la 145 de kilometri de continentul american. Presiunea americana asupra Cubei crescuse permanent dupa esecul invaziei incercate in aprilie 1961 de exilati sustinuti de CIA. In ianuarie 1962, Statele Unite au aranjat excluderea Cubei din Organizatia Statelor Americane si au inceput blocada comerciala a acesteia. In vara si in toamna anului 1962, situatia din Caraibe s-a agravat. Numeroase nave de razboi americane au pornit spre coastele Cubei, iar spatiul aerian al insulei a fost patrulat non-stop de avioane militare trimise de SUA. Asa cum s-a aflat ulterior, CIA si Pentagonul pregatisera, iar presedintele Kennedy aprobase, planul secret „Mangusta", care avea ca scop subminarea si rasturnarea regimului lui Fidel Castro. Intensa presiune psihologica exercitata asupra Cubei a mers mana in ma cu o campanie americana de propaganda care sa avertizeze Uniunea Sovietica in legatura cu riscurile presupuse de ajutorul militar economic acordat Cubei. Pe 11 septembrie, URSS a replicat printr-o declaratie dura difuzata prin intermediul agentiei de stiri TASS, denuntand campania americana si avertizand ca „de data aceasta nimeni nu va putea sa atace Cuba si sa se bazeze pe faptul ca va scapa nepedepsit". 
La momentul acela, nu se stia ca, in urma cu cinci luni, in mai 1962, conducerea sovietica ajunsese, pastrand o discretie absoluta, la un acord secret cu Fidel Castro. Pe neasteptate, consilierul Aleksandr Alexeev din cadrul ambasadei sovietice din Cuba si agent KGB fusese chemat de la Havana la Moscova ca sa-i dea raportul lui Hrusciov. Alexeev vorbea spaniola si stabilise relatii prietenesti si confidentiale cu Castro, care prefera sa lucreze cu el si nu cu ambasadorul nostru, Serghei Kudriavtev. Ambasadorul nu izbutise aa stabileasca o relatie apropiata cu liderul cubanez, lucru care nu trecuse neobservat la Moscova. "

Odata cu prabusirea Uniunii Sovietice in 1991 si dizolvarea KGB, s-a nascut din cenusa un nou serviciu de securitate – FSB (Serviciul Federal de Securitate). De atunci, Kremlinul l-a folosit pentru a intimida opozitia politica din Rusia si strainatate. Acesta a jucat un rol central – si adeseori obscur – in evenimente precum atacul cu bombe asupra unor blocuri de apartamente de la Moscova sau asediul de la Teatrul Dubrovka, razboiul din Cecenia sau masacrul de la scoala din Beslan. In vreme ce, dupa 11 septembrie 2001, Occidentul si-a indreptat privirea dinspre Kremlin spre amenintari teroriste nemijlocite, urmasele KGB au devenit o forta implacabila, parte a structurii fundamentale a Rusiei.

    Fragment din volum:

Edward Snowden, un tanar geniu al computerelor care lucra pentru Agentia Nationala de Securitate a SUA (NSA), a dezvaluit modul in care aceasta organizatie inspaimantator de puternica foloseste tehnologia moderna pentru spionarea intregii planete. Consecintele i-au zguduit pe liderii din intreaga lume. Aceasta este povestea nestiuta a ispravilor lui Snowden si a jurnalistilor care s-au confruntat cu presiunile exercitate de guvernele SUA si Marii Britanii dupa publicarea unor articole de senzatie. Din ziua in care si-a parasit atragatoarea prietena din Hawaii, carand cu el un hard drive plin de secrete, pana la saptamanile petrecute in secret in Hong Kong si lupta sa pentru a obtine azil, povestea lui Snowden se citeste ca un thriller ce face inconjurul globului.
 
„Harding surprinde excelent momentul cand Guardian publica primul sau articol despre Snowden, un cocktail pasionant, plin de adrenalina, de zel jurnalistic responsabil si de tulburarea generata de publicarea unor informatii secrete.”
Financial Times
 
Luke Harding este jurnalist, scriitor si corespondent de presa in strainatate al ziarului The Guardian. A transmis relatari din Delhi, Berlin si Moscova si a fost corespondent de razboi in Afganistan, Irak, Libia si Siria. In anii 2007-2011 a fost seful biroului de presa al ziarului The Guardian la Moscova; Kremlinul l-a expulzat din Rusia, fiind primul caz de acest gen de la Razboiul Rece incoace.

„O relatare extraordinara, incitanta, terifianta.” - London Review Of Books
Fragment din carte:

"CEL MAI CAUTAT OM DE PE PLANETA. 

[...]Publicarea rapida a materialelor ii intarea relatiile cu The Guardian: ii dovedise lui Snowden ca ziarul actionase cu buna credinta. Tot timpul scopul sau fusese sa dea nastere unor dezbateri; simtea ca povestea cu Verizon reusise asta, avand un impact puternic. 
MacAskill se intreba daca Snowden avea sa se impauneze sau sa fie entuziasmat, trezindu-se in centrul evenimentelor pe plan international. In mod remarcabil, el era absolut impasibil; asculta stirile CNN cu atentie. Parea sa-si dea seama de gravitatea evenimentelor. Din acea clipa, nu mai exista cale de intoarcere. Daca s-ar fi dus inapoi in Hawaii atunci, avea sa fie arestat si inchis. Viata sa n-avea sa mai fie nicicand la fel. 
Ce urma de-acum? Scenariul cel mai plauzibil pentru Snowden, asa cum si-l inchipuise el, era ca politia chineza avea sa-l aresteze in Hong Kong. Ar fi urmat o disputa juridica. Poate timp de cateva luni, ori chiar un an. La sfarsitul acelei perioade, avea sa fie trimis inapoi in SUA. Si apoi, ar fi urmat zeci si zeci de ani de inchisoare. 
Snowden transferase o cantitate uriasa de documente pe drivere portabile. Nu era vorba doar de documente interne ale NSA, ci si de documente ale GCHQ,, evident transmise cu incredere de britanici colegilor americani. 
„Cate documente britanice sunt pe astea?" intreba MacAskill. 
„In jur de 50.000-60.000", i-a raspuns Snowden. 
Se gandise luni in sir cum sa negocieze cu presa. Era pretentios. Dorea o serie de conditii stricte pentru manipularea documentelor secrete. Insista ca documentele NSA/GCHQ legate de spionaj sa ajunga exact la tintele vizate. Considera ca presa din Hong Kong trebuia sa primeasca informatii referitoare la spionarea Hong Kong-ului, cea din Brazilia unele referitoare la tara lor si tot asa. Era categoric in aceasta privinta. Daca, pe de alta parte, documentele cadeau in mainile altora, ale unor adversari, cum erau rusii sau chinezii, asta l-ar fi expus acuzatiei ca nu era mai mult decat un dezertor sau un agent strain — ceea ce el nu era. "

Mostenirea Kremlinului se citeste ca un superb roman de spionaj. E populat de rezidenti, ofiteri ilegali si agenti care se intalnesc in case conspirative, transmit mesaje codificate si toarna otravuri in bauturile inamicilor.

Din nefericire, personajele care pun la cale operatii de influenta si manipulare, furturi de tehnologii occidentale, extorcari de fonduri, asasinate politice si lovituri de stat sunt Lenin, Stalin, Brejnev, Gorbaciov, Gheorghiu-Dej si Ceausescu, fapt care ne obliga sa acceptam ca, de aproape o suta de ani, suferintele produse de comunism fac parte dintr-o realitate dureroasa si greu de schimbat. Din nou din nefericire, sarcina executarii acestor operatii abominabile a fost incredintata serviciilor de informatii externe, care, pe nevazute, au acaparat diplomatia, institutiile statului si intreprinderile economice. Fie ca s-au numit INO, INU, PGU, in Uniunea Sovietica, sau DIE, in Romania comunista, chiar aceste servicii au contribuit la inlaturarea dictatorilor compromisi, dar cu intentia criminala de a-si pastra, intr-un simulacru de democratie, privilegii pe care, fara a citi aceasta carte, nu le-am cunoaste niciodata. Fara dezvaluirile generalului Ion Mihai Pacepa, n-am putea intelege niciodata de ce framantarile politice si sociale din anii 1990 fac parte din inspaimantatoarea mostenire a Kremlinului.

„Sistemul de guvernare comunist nu a fost altceva decat o hotie motivata ideologic. Am ajuns la aceasta concluzie treptat, cu ajutorul experientei acumulate in cei douazeci si trei de ani in care am fost partas la ceea ce astazi consider a fi fost cea mai mare escrocherie comisa vreodata: furtul de tehnologie occidentala, practicat de fostul bloc sovietic. Pana la urma crima este nerentabila,chiar cand e comisa de o superputere. Prabusirea comunismului in Europa de Est si dezintegrarea intregii economii sovietice vorbesc de la sine.“ (Ion Mihai Pacepa)

In Omul si clima, Lucian Boia analizeaza ansamblul teoriilor, scenariilor si psihozelor climatice din Antichitate pana in zilele noastre, pentru a decripta mecanismul mental si ideologic al acestor constructii si atitudini. Autorul imparte imaginarul climei in trei categorii: teorii de natura antropologica si psihologica (diversitatea umana se explica prin diferentele de climat), istorica (clima influenteaza dinamica proceselor istorice, ascensiunea anumitor civilizatii, stagnarea sau decaderea altora) si „catastrofica“ (imaginarul „sfarsitului lumii“, scenariile extinctiei rasei umane, al caror prototip ramane Potopul).
Lucian Boia nu infirma si nici nu valideaza vreuna dintre aceste teorii si, mai ales, nu incearca sa prezica viitorul. Autorul ne vorbeste, de fapt, despre istoria imaginatiei umane, care, de-a lungul timpului, a fost stimulata, contrariata, infuriata sau chiar terifiata de clima.

Cu maiestrie si sensibilitate, biografia scrisa de Barbara Leaming exploreaza lumea aparent magica a tineretii lui Jackie, casatoria ca de poveste cu un senator si candidat la presedintie bogat si atragator, si transformarea ei uimitoare intr-o sotie abila de politician si o Prima Doamna unica. Felul cum tanara femeie a respins hotarat ideea unei „casatorii sigure”, ca sotie a vreunui barbat remarcabil din punct de vedere social dar absolut predictibil, a condus-o catre JFK si, in timp, catre faima internationala. Insa trauma asasinarii sotului avea sa-i dauneze mai mult decat s-a stiut. Pana acum.

„Jacqueline a fost metafora vizuala a administratiei Kennedy si efigia modei anilor 1960. Alaturi de accesoriile celebritatii feminine, personalitatea sa intregeste portretul Primei Doamne ca etalon international, cel putin pentru secolul XX, si cu siguranta continua sa reprezinte un clasic al feminitatii din preajma puterii supreme, fiind denumita de presa internationala Regina Americii sau Prima Doamna a Modei.” - Diana Mandache

„Leaming ii contureaza lui Jackie Kennedy un portret tulburator si sensibil, descrie lupta curajoasa a acesteia pentru a-si salva casnicia si a-si crea propria identitate.” - USA Today

Retipărirea studiului lui Corneliu Coposu „Armistițiul din 1944 și implicațiile lui”, precum și a celorlalte mărturii ale contemporanilor participanți la evenimente, este o depoziție de onoare în favoarea adevărului științific care nu trebuie uitat sau deformat. Contribuții de Ivor Porter, Ioan Hudiță, Augustin Vișa, Reuben H. Markham Editare, note și comentarii de Paul Lăzărescu.

Jukov a fost figura dominantă a Armatei Roșii în al Doilea Război Mondial. Ca înalt ofițer al Stavka (Marele Cartier General al Armatei Roșii), Jukov a acționat în toate sectoarele critice în calitate de consultant, coordonator și comandant de facto pe câmpul de luptă ori de câte ori i s-a cerut. A jucat un rol crucial în salvarea situației disperate din toamna anului 1941, precum și între anii 1942 –1943, când a condus Armata Roșie către o răsturnare de situație uimitoare și către o victorie între anii 1944 –1945.

Totuși, metodele sale erau adeseori brutale și s-au soldat cu pierderi masive de partea sovieticilor. Mai mult, nu a dat dovadă de loialitate sau de compasiune față de comandanții din subordine sau față de soldații obișnuiți. Relația specială cu Stalin a reprezentat și ea un factor decisiv în rolul jucat de Jukov. Mai târziu, Stalin nu l-a mai privit cu ochi buni pe acest erou de război, ci ca pe o amenințare la adresa propriei autorități. După război, căderea lui Jukov a fost la fel de rapidă ca și ascensiunea sa inițială în cadrul Armatei Roșii, iar numele său a fost reabilitat abia după prăbușirea comunismului în URSS.

Thomas Edward Lawrence, cunoscut întregii lumi ca Lawrence al Arabiei, este una dintre figurile simbol ale secolului XX. Ridicându-se de la un obscur grad de ofițer pentru a deveni un respectat și temut exponent al războiului de gherilă, Lawrence a unit cu remarcabil succes triburile arabe răzlețite și le-a condus revolta împotriva Imperiului Otoman. Rămâne una dintre figurile proeminente și cele mai influente în dezvoltarea gherilei și a tacticilor de război în deșert, iar metodele sale sunt și astăzi obiect de studiu.

În prezentul volum, David Murphy trasează originile acestui om ieșit din comun și înfățișează în amănunt realizările lui militare fără precedent. În plus, pune în lumină omul din spatele legendei, examinând caracterul complex și uneori contradictoriu al lui Lawrence al Arabiei.

Pentru Iulius Caesar, unul dintre cei mai reprezentativi comandanți din istorie, cea mai faimoasă campanie a sa, cucerirea Galliei, a reprezentat un prim pas, major, către obținerea puterii absolute. Ca general îndrăzneț și hotărât, victoriile răsunătoare asupra galilor i-au permis să intre în lupta pentru putere politică la Roma. Trecând Rubiconul în 49 î.Hr. cu o singură legiune, Caesar a aruncat zarurile sorții și a dezlănțuit un război civil care a pus capăt sistemului republican și a deschis calea imperiului sub domnia fiului său adoptiv, Octavian. Cartea aceasta analizează factorii din spatele numeroaselor succese pe câmpurile de luptă, mai ales celebra celeritas Caesariana – viteza de gândire și de acțiune a lui Caesar.

Personal ajunsesem la stadiul in care suferinta o transformasem in bucurie, e drept bucuria suferintei. In aceasta consta forta mea aici: orice suferinta, indiferent de intensitatea ei, nu ma mai putea abate din drum. Eram constient si stiam pentru ce. Eram gata oricand pentru jertfa suprema, considerata ca o binefacere, si la gandul careia simteam o multumire fara margini. Toate presiunile, de toate nuantele, morale sau fizice, de toate intensitatile, nu mai aveau nici o putere asupra mea. Ajunsesem sa sfidez moartea. - Ioan Teodorescu
 

  Fragment din volum:

Aceasta carte a aparut cu sprijinul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc.
 
„O capodopera moderna.” (Andrew Marr)
 
Revolutia Rusa (1891-1924). Tragedia unui popor a fost distinsa cu Wolfson Prize, NCR Book Award, W.H. Smith Literary Award, Longman/History Today Book Prize si Los Angeles Times Book Prize.
 
Scrisa intr-un stil narativ care surprinde atit amploarea, cit si numeroase detalii privind desfasurarea imensului cataclism istoric care a fost Revolutia Rusa, istoria lui Orlando Figes este unul dintre cele mai importante studii contemporane asupra Rusiei inceputului de secol XX. Decupajul cronologic ales de autor este relevant: incepind cu anii 1880, corespunzatori abandonarii de catre regimul tarist a tentativelor de reforma si revenirii in forta, odata cu Alexandru al III-lea, a unei politici autocrate, si pina la moartea lui Lenin, in 1924. Cautind sa reinvie o realitate complexa, Figes urmareste istoriile individuale a numeroase personaje din diverse categorii sociale – de la scriitorul Maxim Gorki, a carui corespondenta ii dezvaluie incredibila luciditate, trecind prin frumoasa figura a taranului reformator Serghei Semionov, pina la personaje ambivalente cum ar fi Dmitri Oskin, un simplu soldat pe care razboiul civil il va transforma intr-un comisar bolsevic nemilos. Inca de la primele ore, Revolutia Rusa a fost o jacquerie de o violenta incredibila pe care numai bolsevicii au reusit sa o exploateze. Lenin, caruia Figes ii schiteaza un portret fascinant, a inteles avantajul pe care il putea obtine. Violenta – si slabiciunea adversarilor lor – le-a deschis calea bolsevicilor, apoi Terorii Rosii si consolidarii sistemului partidului-stat politienesc, birocratic, corupt si ineficient care avea sa dureze pina la sfirsitul anilor 1980.
 
„De la Doctor Jivago, este cea mai emotionanta descriere a Revolutiei Ruse.” (Independent)
 
„Volumul lui Orlando Figes combina forta dramatica, naratiunea captivanta si o eruditie desavirsita – o realizare extraordinara.” (Sunday Telegraph)
 
„Tragedia unui popor va ajuta mai mult decit orice alta carte la intelegerea Revolutiei Ruse.” (London Review of Books)
 
„Tragedia revolutionara a poporului rus a constat mai curind in mostenirea lasata de propria inapoiere culturala decit in influenta malefica a unor bolsevici «venetici». Oamenii nu au fost victimele revolutiei, ci protagonisti in tragedia ei. Se poate usor crede ca dupa saptezeci de ani de opresiune comunista poporul si-a cistigat dreptul de a se considera victima. Dar perspectivele Rusiei ca natiune democratica depind in mare masura de capacitatea rusilor de a privi in fata istoria lor recenta; iar aceasta trebuie sa atraga dupa sine recunoasterea faptului ca, indiferent cit de oprimati au fost oamenii de sistemul sovietic, el s-a dezvoltat pe pamint rusesc. Slabiciunea culturii democratice rusesti a fost aceea care a permis bolsevismului sa prinda radacini. Aceasta a fost mostenirea istoriei Rusiei, a secolelor de iobagie si de conducere autocratica, care i-au tinut pe oamenii de rind pasivi si lipsiti de putere. Fara indoiala, a fost tragedia unor oameni, dar a fost o tragedie care s-a infaptuit cu ajutorul lor. Poporul rus a fost prins in capcana tiraniei propriei lui istorii.” (Orlando Figes)

„Proiectul Etalonul Mizil (ficțiunea măsurătorilor) este o carte aluvionară, mozaicată, experimental. Pe întinderea teritoriului unei țări suprapunem teritoriul locului minuscul, rătăcit și hulit, pentru a developa obsesii mari, tare, ficțiuni istorice, politice, literare. Deriziunea repartizată din oficiu unui loc anume – Mizilul, în cazul nostru – este documentată printr-o succesiune de texte indiferente la categorii sau specii, rezultînd un montaj, o rețetă de aplicat oricărui alt loc. Am convocat în această călătorie prin literatură, istorie, presă și scriituri mai mult sau mai puțin domestice o serie autori care ne ritmează înaintarea: Cilibi Moise, IL Caragiale, George Ranetti, Hortensia Papadat-Bengescu, Simion Săveanu, I. A. Bassarabescu, Ionel Fernic, Ioachim Botez, Filip Brunea-Fox, Geo Bogza, George Călinescu, Ștefan Bănulescu, Agatha Grigores cu-Bacovia, Petre Strihan.”  (Cosmin Manolache)

 „Cu cat ii tratam mai mult pe refugiati ca obiecte ale ajutorului umanitar si permitem situatiei care i-a obligat sa-si paraseasca tarile sa persiste, cu atat mai mult vor veni in Europa, pana cand tensiunile vor atinge punctul de fierbere, nu doar in tarile de origine ale refugiatilor, ci si aici. Astfel incat, confruntandu-ne cu acest dublu santaj, ne intoarcem la marea problema leninista: ce-i de facut?” Slavoj ŽIŽEK

  Fragment din volum: „In lumea noastra globala, marfurile circula liber, dar nu si oamenii: pentru a repeta, apar noi forme de apartheid. Problema zidurilor permeabile, a amenintarii de a fi inundati de straini, este strict imanenta capitalismului global: e un indicator a ceea ce e fals la globalizarea capitalista. E ca si cum refugiatii vor sa extinda circulatia globala libera de la marfuri la oameni. Dintr-un punct de vedere marxist, „libertatea de circulatie" trebuie pusa in legatura cu nevoia capitalului de forta de munca „libera" (milioane de oameni smulsi din formele lor de viata comunitara ca sa poata fi angajati in fabrici straine cu conditii de lucru foarte proaste, asa cum se intampla astazi in China sau Mexic), ca si cu libertatea cu adevarat universala a capitalului de a circula in jurul globului. Felul in care universul capitalului relationeaza cu libertatea de circulatie a indivizilor este astfel in mod inerent contradictoriu: el are nevoie de indivizi „liberi" ca forta de munca ieftina, dar in acelasi timp are nevoie sa le controleze circulatia, de vreme ce nu-si poate permite aceleasi libertati si drepturi pentru toti oamenii.

   „In aceasta serie de studii, indeosebi pe teme politice, am hotarat sa ma opresc asupra a cinci zone care solicita in acest moment o gandire clara si informata: chestiunea generala a razboiului si a pacii in secolul XXI; trecutul si viitorul imperiilor mondiale; natura si contextul in schimbare al nationalismului; perspectivele democratiei liberale; si chestiunea violentei politice si a terorii. Cu toatele au loc pe o scena a lumii dominata de doua procese legate intre ele: accelerarea enorma si continua a capacitatii speciei umane de a schimba planeta prin intermediul tehnologiei si al activitatii economice si globalizarea.” Eric Hobsbawm

Fragment din volum: „Asa cum se intampla cu statele, la fel si cu imperiile. Aici, de asemeni, Anglia si SUA sunt diferite. Imperiul - formal sau informal - constituite un element esential atat pentru dezvoltarea economica a Angliei, cat si pentru puterea sa internationala. Nu asa a stat cazul cu SUA. Cruciala pentru SUA a fost decizia initiala de a nu fi un stat printre alte state, ci un gigant continental, in cele din urma cu o populatie continentala. Pentru dezvoltarea sa, central era pamantul, nu marea: SUA au fost expansioniste dintru inceput, dar nu in maniera imperiilor maritime de peste ocean, asemenea celor castilian si portughez din secolul al XVI-lea, celui olandez din secolul al XVII-lea si celui britanic, care puteau fi, si erau bazate pe state cu dimensiuni si populatie modeste. Era mai degraba ca Rusia, care se extinsese spre exterior peste campiile unui nucleu central in Moscova, pana cand a putut sustine ca se intinde „de la mare la marea stralucitoare", adica de la Marea Baltica la Marea Neagra si la Oceanul Pacific. SUA, fara un imperiu, tot ar continua sa fie statul cu, de departe, cea mai mare populatie in emisfera vestica si al treilea cel mai populat stat de pe glob. Pana si Rusia, chiar daca e redusa la ceea ce era inainte de Petru cel Mare, ramane un gigant relativ, nu in ultimul rand din punctul de vedere al resurselor naturale disponibile pe vastul sau teritoriu. Anglia, fara imperiul sau, era si este doar o economie de talie mijlocie printre multe altele, si era constienta de acest lucru atunci cand guverna un sfert din pamantul si populatia lumii.

În ultimele secole, omenirea a evoluat spectaculos la nivel intelectul și tehnic. Numai că, în planul dezvoltării emoționale, a rămas cu multe veacuri în urmă, susține Fromm. Cum se explică și cum poate fi soluționat acest decalaj socio-istoric dintre minte și inimă? Făcând apel la date din istorie, psihologie socială și psihanaliză, prezentul volum descrie modul în care destrămarea lumii medievale, cu ierarhiile sale stabile și securizante, a adus lumii occidentale moderne un confort material și o democratizare nesperate, însă cu prețul unei anxietăți venite din izolarea socială, din dezrădăcinare. În acest context, „fuga de libertate" devine o falsă soluție la alienare, prin care omul zilelor noastre e tentat să-și cedeze libertatea unor regimuri autoritariste, care, deși îl transformă într-o marionetă, îi oferă un sentiment de apartenență și de siguranță. Ca antidot la înregimentare și extremism, Fromm mizează pe conștientizarea resorturilor existenței noastre sociale, proces care ne poate face mai maturi la nivel afectiv și mai autonomi în gândire.

Erich Fromm (1900–1980), sociolog și psihanalist, s-a format în cadrul Școlii de la Frankfurt, pentru ca în 1933 să emigreze în SUA. Din cărțile sale traduse la Editura Trei, amintim: Arta de a iubi, Budismul Zen și psihanaliza, Arta de a fi, Anatomia distructivității.



Fuga de libertate apare atunci când eul se dovedeşte prea slab - sau prea slăbit - pentru a-şi mai asuma răspunderea propriilor alegeri, renunţând ca atare la puterea de decizie. Fromm vede în această capitulare o trăsătură inaugurală pentru ceea ce el numeşte caracter autoritar sau sado-masochist.
Dorin Liviu Bîtfoi - România literară


Numai dacă omul va stăpâni societatea și va subordona angrenajul economic scopurilor fericirii umane, și numai dacă va participa activ la procesul social, va putea să învingă ceea ce îl duce acum la disperare — singurătatea lui și sentimentul de neputință. - Erich Fromm

VIATA OBISNUITA A UNOR PERSONAJE EXTRAORDINARE: Ludovic al XIV-lea, Napoleon I, Nicolae al II-lea, Churchill, Stalin, Hitler, Mao, de Gaulle, J.F. Kennedy, Hrusciov, Mitterand, Elisabeta a II-a

  "Venita de tanara intr-o tara indepartata din sud-estul Europei, Maria a adoptat noua identitate nationala si s-a adaptat la realitatile balcanice. Purtand aura augustei sale ascendente, Regina Maria a devenit neasteptat de populara in anii razboiului... A vizitat si a incurajat militarii raniti, orfanii de razboi, dar si copiii din satele sarace ale Moldovei, a organizat spitale, ambulante si cantine. A sprijinit Crucea Rosie romana si a colaborat cu societatile similare ale aliatilor. Mai mult, a purtat corespondenta cu sefi de stat, verii sai, prezentand situatia politica a tarii, iar cu personalitati ale Conferintei de pace de la Paris a vorbit despre oameni, frontiere, drepturi istorice si aliante.” (DIANA MANDACHE)

Rapirea cineastului Shing Sang-ok si a actritei Choi Eun-hee de catre Kim Jong-il, dictatorul Coreei de Nord, mare cinefil, in anul 1978, a fost mediatizata la vremea respectiva in intreaga lume. Povestea dramatica se incheie dupa multi ani de captivitate. Cei doi reusesc in cele din urma sa evadeze in timpul unei calatorii la Viena si sa obtina azil politic din partea Statelor Unite ale Americii. Influenta lor asupra cinematografiei nord-coreene a fost majora, aducand o viziune noua si tehnici de filmare originale, revolutionand acest domeniu. Anii petrecuti sub controlul „Iubitului Conducator" nord-coreean au lasat insa o amprenta puternica in viata si profesia celor doi protagonisti. 

ANA BARBULESCU, doctor in sociologie la Universitatea din Bucuresti, este cercetator stiintific la Institutul National pentru Studierea Holocaustului din Romania „Elie Wiesel“ si lector universitar la Facultatea de Limbi si Literaturi Straine a Universitatii din Bucuresti.  
Este autoarea volumelor Ingroup vs. outgroup in imaginarul biblic (Tritonic, 2004), Dynamics of Identity Construction. Jews and Christians in Late Antiquity (Tritonic, 2016) si coeditor al volumului de documente Munca obligatorie a evreilor din Romania (Polirom, 2013).


(2011–2015) Autoarea reia intrebari care au generat importante reflectii legate de spatiul cultural universal. Productiile culturale sunt parte din aceasta cercetare si reprezinta sprijinul bibliografic de care a beneficiat proiectul. Naratiunea este un dialog continuu cu lucrari recunoscute din sociologia sau filosofia care a interogat sursele antisemitismului contemporan. Dialogul este unul specific cunoasterii si se construieste pe o metodologie cu doua axe, guvernata de spiritul critic: pe de-o parte, retine si asambleaza segmente folositoare din predecesori, dupa care face un pas mai departe si ofera propria contributie cognitiva, care sa inchida naratiunea. -Al. Florian