Istorie universală

Jurnalistul Michael Weiss și analistul sirian Hassan Hassan arată cum extremiștii violenți din componența ISIS au evoluat dintr-un grup insurgent de irakieni aproape înfrânți într-o armată jihadistă de voluntari internaționali. Prin intermediul unor materiale video produse ingenios, având drept temă crime comise chiar de ei, militanții ISIS răspândesc teroare și violență pe întregul glob. Manevre politice și militare ale SUA, Irak, Iran și Siria au alimentat expansiunea explozivă a ISIS. Pe baza unor interviuri originale cu ofițeri americani în retragere și cu luptători ISIS din prezent, autorii dezvăluie luptele pustiitoare din interiorul mișcării și ura de moarte manifestată de adepții ISIS față de musulmanii șiiți, care generează un alt război sectant în regiune.

„Autorii oferă o perspectivă utilă asupra modului în care acționează ISIS: o combinație de «dezbină și stăpânește», îndoctrinare și frică.” Robin Yassin-Kassab, The Guardian

„Cartea este o lectură obligatorie pentru toți cei care vor să înțeleagă nu numai geneza și evoluția ISIS, ci și subtilitățile etnice, politice sau religioase care au făcut posibilă afirmarea acestei superorganizații teroriste.” Iulian Fota

„O analiză detaliată a organizării și ideologiei Statului Islamic, dar și a surselor sale de finanțare sau a felului cum își recrutează membrii.” Muhammad Idrees Ahmad

„Studiul lui Laure Marchand şi Guillaume Perrier marchează un punct de cotitură în felul de a înţelege informaţiile cu privire la societatea turcă sau statul turc. Cei doi practică aici un jurnalism axat pe istorie, pe analizarea unor evenimente fondatoare precum genocidul armenilor, în scopul de a decripta prezentul.” Raymond Kévorkian
„Laure Marchand și Guillaume Perrier au deschis o discuție publică fundamentală și, cel puțin potențial, vindecătoare. Aceasta trebuie purtată peste tot, în Turcia și Armenia, în diaspora armeană, precum și în toate celelalte cazuri de genocid și trauma istorică, pentru a duce, prin adevăr, la justiție (chiar numai retrospectivă) și reconciliere.” Sorin Antohi
„Un fascinant reportaj prin timp şi spațiu despre ceva ce se poate nega că a fost, dar din care nu se poate nega că au rămas urme: Dosar 1915. Fantoma unui genocid care stă ca act fondator al unui nou destin pentru poporul turc nu are cum să nu fie vizibilă. Doi jurnaliști pot aduce la zi un trecut pe care sute de istorici îl caută scotocind prin arhive și documente ce nu pot contesta memoria istoriei.” Bedros Horasangian

Cele paisprezece suverane ale căror vieţi Jean des Cars a ales să ni le povestească sunt tot atâtea mituri care înflăcărează amintirile şi vorbesc posterităţii prin destinul şi contribuţia lor decisivă la istoria lumii: Caterina de Medici, Elisabeta I a Angliei, Cristina a Suediei, Maria Tereza a Austriei, Ecaterina a II-a a Rusiei, Maria Antoaneta a Franței, Victoria a Marii Britanii, Eugenia a Franței, Sissi a Austro-Ungariei, Maria a României, Zita a Austro-Ungariei, Astrid a Belgiei şi Elisabeta a II-a a Marii Britanii.

Numele lor sunt adânc întipărite în memoria noastră. Vieţile lor, lungi sau scurte, și acelea ale popoarelor pe care le-au condus au fost marcate de măreţie și tragedie, intrigi de palat, fericiri și suferinţe care explică fascinaţia pe care ele o exercită până azi.
Regine en titre aflate în fruntea statului, soţii de monarhi sau regente, ele și-au marcat epocile, au pus la cale înţelegeri, au urzit comploturi, s-au confruntat cu lupte succesorale, au declanșat războaie, au urmărit sau au obţinut pacea, ajutate de inteligenţa sau pur și simplu de farmecul lor. Căsătorite sau nu, înţelepte sau îndrăgostite, cu legături cunoscute ori doar presupuse, unele au fost mai mult decât regine, în virtutea întinderii și diversităţii teritoriilor asupra cărora coroana lor își exercita puterea.
Fără ele, istoria noastră ar fi fost diferită și, îndrăznim să spunem, mai puţin pasionantă.

”Jean des Cars ne ajută să pătrundem într-o lume interesantă, plină de mister, atrăgătoare, unde personajele principale sunt capetele încoronate. Predilecţia pentru înfăţişarea reginelor adaugă un plus de graţie cărţilor sale. […] Sunt 500 de ani de istorie europeană, jalonaţi de faptele unor femei. Însumarea lor duce, în cele din urmă, la conturarea istoriei continentului nostru. Războaie şi revoluţii sângeroase, care au schimbat cursul lumii, alternate cu răstimpuri de pace constructivă, reformă şi legislaţie salutară, dar şi exil, însingurare, sacrificiu versus strălucire părelnică, fast, trufie nemăsurată – toate acestea înseamnă implicarea plenară a femeilor portretizate în cartea de faţă. […]
Pentru ediţia în limba română a volumului Saga reginelor, autorul, cu o politeţă ce aminteşte de secolul dantelelor, a cuprins-o şi pe regina Maria a României. Anul acesta se împlinesc 140 de ani de la naşterea acestei nepoate a reginei Victoria a Marii Britanii şi a ţarului Alexandru al II-lea al Rusiei.” Georgeta Filitti

In Orientul Apropiat isi au originea multe dintre elementele pe care le asociem cu civilizatia avansata, ca agricultura, urbanizarea, statele, scrierea sau legile. Marc Van De Mieroop urmareste evolutia civilizatiilor din aceasta regiune aflata la intilnirea a trei continente, de la aparitia scrierii, primele orase din Mesopotamia si regatele babilonian si hitit, pina la marile imperii ale asirienilor si persanilor si transformarile radicale provocate de cuceririle lui Alexandru cel Mare. Cartea sa, care include harti si imagini, precum si fragmente din texte orientale, aduce o lumina noua in istoria unei zone si a unei epoci cruciale in evolutia omenirii.

Originile: fenomenul Uruk • Dezvoltarea scrierii si administratiei • Cultura scribilor • Nomazi si popoare sedentare • Dezvoltarea statelor teritoriale la inceputul mileniului doi • Babilonul lui Hammurabi • Vechiul Regat Hitit • Interactiuni politice: diplomatie si comert • Kasitii, asirienii si elamitii • Ascensiunea Asiriei • Mezii si babilonienii • Crearea unui imperiu universal: Persia

Evoluția și viitorul Omului. Concepută pentru publicul larg și esențială pentru oricine își dorește să înțeleagă ce înseamnă să fii om, lucrarea „Al treilea cimpanzeu” este semnată de Jared Diamond, laureatul Premiului Pulitzer pentru bestsellerul internațional „Viruși, arme și oțel”.

Descoperirea oaselor fosilizate ale sutelor de creaturi aflate în stadii intermediare a adus dovezi copleșitoare în sprijinul ideii că omul a evoluat din maimuțele antropoide. În 1859, când Darwin a făcut această afirmație, cei mai mulți au considerat că teoria lui este întru totul absurdă, dar descoperirile ulterioare au confirmat-o. Studiile de genetică moleculară ale ultimilor ani ne dovedesc că oamenii de astăzi împărtășesc 98% din programul genetic al celor doi cimpanzei: cimpanzeul bonobo din Zair și cimpanzeul obișnuit din restul Africii tropicale. Mai mult decât atât, distanța genetică dintre noi și cimpanzei este chiar mai mică decât distanța dintre alte specii foarte apropiate precum păsările vireo cu ochi albi și cele cu ochi roșii.

În prima parte, Diamond urmărește evoluția speciei umane de la câteva milioane de ani în urmă până în perioada de dinaintea apariției agriculturii, acum zece mii de ani. A doua parte este dedicată transformărilor care au făcut posibilă dezvoltarea ulterioară a limbii și a artelor, iar cea de-a treia parte analizează în detaliu trăsăturile culturale determinante în diferențierea noastră față de animale: limbajul, arta, tehnologia și agricultura. Ultimele două părți prezintă trăsăturile care ne amenință supraviețuirea: înclinația către crimele xenofobe (trăsătură care se găsește și la animale în luptele dintre indivizi și grupuri) și agresiunea tot mai accelerată asupra mediului. Epilogul reia cele mai importante repere ale ascensiunii omului de la condiția de animal, amendând viteza cu care au avansat mijloacele posibilei noastre decăderi și staționând în punctele esențiale pentru a sublinia modurile în care al treilea cimpanzeu poate învăța din trecut pentru a-și asigura viitorul.

Lucrarea conține hărți, tabele și schițe.  

„O carte strălucită, care poate bucura orice cititor. Un excelent ajutor pentru a înțelege ce înseamnă să fii om.“ Paul Ehrlich, Stanford University

„O carte cu mult spirit. O lectură extraordinară...“ New York Times Book Review

…cartea expune pe spatii intinse modul si imprejurarile in care s-a constituit si intregit natiunea romana intr-o entitate statala in intregul ei teritoriu etnic, precum si circumstantele interne si externe in care s-a conceput, implinit si a evoluat Romania Mare.

Este un proces desfasurat cronologic intre 1848 si 1990, cuprinzand intreaga istorie moderna si contemporana...

……………

…in perioada 1927-1929, după ani buni scurşi de la procla-marea RM se constata însă că acel obiectiv era greu de atins. P. Chior, comisar al poporului pentru învăţământ, în 1929, sublinia penuria de cadre de specialitate.

In exprimarea lui stâlcit moldo-vească, P. Chior — nume simbolic — constata că cei „di s-o ridicat până la jiudicarea problemelor, ştiţîi, nici... poţ să-i numeri pi dejiti“. In acest sens funcţiona o instituţie pretins academică, Comitetul ştiinţific moldovenesc, dar specialiştii din sânul lui erau departe de exigenţele cerute.

Se recursese pentru ajutor la Moscova, care trimisese un profesor lingvist, M. Serghievski, despre care acelaşi P. Chior spunea: „Ci pot lua de la dânsu cî el singur nu ştii limba moldovineascî, da graiu basarabeanu care îi lua ca temelia încercărilor lingvistici, el nici atât nu-l cunşti, cî el singur numa începi a faci cunoştinţî cu limba moldoveneascî din RM“.

Cel care trona în chip absolut în domeniul lingvistic, dând directive Comitetului ştiinţific, era Biroul comitetului moldovenesc boleşvic.

Acesta, la 15 decembrie 1929, în aceeaşi limbă stâlcită, totuşi românească, se pronunţa asupra modului de ortografiere asupra unor „buchii“ în alfabetul rusesc.

Mânuitorii condeiului erau o rara avis - cum remarca L. Madan, încă din 1926, anume că limba literară moldovenească a apărut odată cu formarea republicii.

Cu toate acestea, în 1928, avea loc prima reuniune a scriitorilor sovietici moldoveni. M. Andriescu, în 1929, susţinea că scriitorii „sîntem puţintie di tot şi sănguri.

In toatî MS ni numeri pe dijiti. N-avem nişi literaturi vechi, n-avem de undi dinlăuntru nişi ajutori. Şi sîntem nevoit să’nşepem lucu din talpî“. Din aceste motive, scritorii şi poeţii -cum sublinia, în 1927, V. Holostenko, şef de secţie pentru cultură şi propagandă - luau „totul de la cultura românească“.

Era o recunoaştere clară că, în ciuda interdicţiilor, sursa de dezvoltare literar-culturală a moldovenismului era românismul.

Este motivul pentru care acelaşi culturnic se simţea obligat să în-demne asemenea categorie de intelectuali să se îndrepte spre sursele ruseşti şi ucrainene, care sunt „culturi ale proletariatului victorios"

Odată incepută acţiunea de creare a limbii şi culturii moldoveneşti, dificultăţile întâmpinate se dovedeau aproape insurmontabile, întrucât se pornea de la dogma politică înscrisă în înseşi documentele „constituţionale“ ale RM, anume că procesul acesta se reducea la debarasarea aproape totală de caracterul românofon al limbii şi culturii moldoveneşti.

Ca atare, pe tot parcursul existenţei ei, viaţa cultural-politică a acestei zone trans-nistrene se caracterizează printr-o acerbă luptă contra românismului...

Pentru a înţelege trecutul, cu faptele lui, cu oamenii lui, trebuie mai întâi să-l cunoaştem cu adevărat. "CONSILII DE COROANĂ" este o carte de istorie politică, ce înfăţişează o instituţie, cunoscută în parte, dar niciodată abordată global. De la primul Consiliu de Coroană, convocat la 2 aprilie 1877, la ultimul, desfăşurat la 30 august 1940, este surprins şi analizat un segment semnificativ din evoluţia politică a societăţii româneşti moderne la nivelul ei de vârf. Prin chestiunile dezbătute şi atitudinile exprimate, Consiliile de Coroană au fost expresia concentrată a unor conjuncturi istorice şi a unor opţiuni politice, constituind totodată şi un indicator al funcţionării şi evoluţiei regimului politic. Implicând luarea unor măsuri decisive pentru soarta şi viitorul ţării, ele au oferit un cadru de legitimare supremă — chiar şi numai simbolică — a marilor decizii. Conturând acest capitol de istorie mai puţin cunoscut în semnificaţiile şi detaliile sale, nutrim speranţa că lucrarea de faţă ar putea aduce un plus de cunoaştere şi de adâncire a analizei unui fenomen atât de complex cum este viaţa politică românească.

Criza pe care o traim nu este pur si simplu economica si financiara, ci si filosofica si spirituala. Ea trimite la intrebari universale: Ce il face pe om fericit? Ce anume poate fi considerat un progres adevarat? Care sunt conditiile necesare unei vieti sociale armonioase?
Contra unei viziuni pur materialiste a omului si a lumii, Socrate, Iisus si Buddha sunt trei modele de viata. O viata pe care ei nu o izoleaza niciodata intr-o conceptie inchisa si dogmatica. Cuvintele lor au strabatut secole fara sa se perimeze si, dincolo de divergente, cei trei sunt de acord in ceea ce priveste partea cea mai importanta: existenta omului este pretioasa si fiecare, oriunde ar fi, este chemat sa caute adevarul, sa se cunoasca in profunzime, sa devina liber, sa traiasca in pace cu sine insusi si cu ceilalti. Un mesaj umanist si spiritual, care raspunde fara inconjur la intrebarea esntiala: de ce traiesc?

Filosof si director al publicatiei `Monde des religions`, Frederic Lenoir este de asemenea romancier si dramaturg. A semnat, printre altele, in calitate de autor si coautor lucrarile: `La Promesse de l`ange`, Code Da Vinci, l`enquete, `L`Oracle della Luna` si piesa de teatru `Bonte divine!`. Cartile lui au fost traduse in douazeci de limbi.

„Un tablou cuprinzător al întregii istorii a Rusiei, de la întemeierea primului stat pe pământ rusesc în secolul al IX-lea până în prezent.“ – Choice

E oare imensitatea imperiului de la răsărit o povară psihologică pentru locuitorii săi, care trăiesc cu spaima că pot fi cotropiți oricând, din orice parte? Au oare rușii o bizară — Și unică în felul său — predispoziție spre conducerea autocratică? A fost oare era sovietică doar o punere în practică a proiectului comunist, sau centralizarea puterii în mâinile unui grup de oameni este şi o moștenire a perioadei țariste? De ce încercările unor conducători ruși de a face câțiva pași pe calea reformelor s-au soldat de fiecare dată cu un recul dezastruos? Acestea sunt întrebările care îl urmăresc pe Martin Sixsmith; cartea sa este o lectură esențială pentru înțelegerea unei țări care întreţine cu istoria o relaţie cu totul aparte.
Cu un sfert de secol în urmă, o lovitură de stat militară ameninţa să pună capăt politicii de glasnost şi Perestroika inaugurate în Uniunea Sovietică de Mihail Gorbaciov. Puciul a eșuat, anticipând însă dificultăţile pe care schimbarea avea să le întâmpine în viitor. Nu era pentru prima oară în istoria Rusiei când încercarea de a schimba modelul conducerii ameninţa să sfârşească înainte de a apuca să dea roade. Căci Rusia, o ţară de mare rafinament cultural şi intelectual, a fost întotdeauna cârmuită cu un „pumn de fier“, deplin acceptat de o populaţie gata mereu să jertfească individul pe altarul unei cauze colective primordiale: asigurarea unităţii colosului geografic.
Cartea lui Martin Sixsmith — cunoscător de-o viaţă al culturii, istoriei şi limbii ruse şi martor direct al evenimentelor cruciale de acum 25 de ani — este dedicată tocmai acestui aparent paradox: ea retrasează cei o mie de ani de zbuciu¬mată istorie ai Rusiei, evidenţiindu-i pendularea perpetuă între Estul asiatic şi Vestul european, o pendulare care continuă până în zilele noastre.
Cronicile primelor veacuri sau mărturiile directe culese în anii din urmă, reflectarea momentelor istorice în marea literatură rusă ori în cuvintele seci ale discursurilor politice zugrăvesc fundalul pe care se proiectează întreaga relatare a autorului – fost corespondent BBC la Moscova – şi fac din cartea sa o istorie vie.

Boris Johnson exploreaza, in paginile acestui volum, din ce anume este constituit „factorul Churchill“ – acea inteligenta unica a unuia dintre cei mai importanti lideri ai secolului XX. Demontand miturile si prejudecatile care au dainuit alaturi de realitate, Johnson realizeaza – cu inteligenta si pasiunea caracteristice – portretul unui om al contradictiilor, al curajului contagios, inzestrat cu o elocinta uimitoare si cu o putere inegalabila de a croi strategii.

Curajos pe campul de lupta, Churchill a trebuit sa primeasca ordin de la rege pentru a sta departe de focul bataliei in Ziua Z; a fost de acord cu bombardamentele strategice la scara extinsa, cu toate ca ura distrugerile produse de razboi si ii dispretuia pe politicienii care nu ii traisera ororile. A fost un jurnalist apreciat, un mare orator si a castigat Premiul Nobel pentru Literatura. A fost faimos pentru capacitatea de a combina serile de dineuri oficiale cu noptile in care lua decizii cruciale pentru soarta razboiului.

Viziunea sa progresista asupra lumii l-a facut un pionier in dezvoltarea sistemului public de sanatate, de educatie si de asistenta sociala, desi a ramas un adept incorigibil al incorectitudinii politice. Factorul Churchill nu este o carte doar pe gustul pasionatilor de istorie. Este o lectura esentiala pentru toti cei care doresc sa afle din ce material anume e facut un mare lider.

„Fascinant si, in acelasi timp, serios documentat in ceea ce priveste realizarile marelui om.“ - Daily Telegraph

„Propria energie a lui Churchill – faptul ca a cautat continuu distractiile, gloria, un loc in lume si puterea – are nevoie de un scriitor inteligent si pasionat pentru a face dreptate istoriei. Johnson este acel scriitor.“ - Mail on Sunday

Descoperă minunile uneia dintre cele mai mari civilizației — de la vastul său imperiu pâna la sângeroasele lupte de gladiatori

• Descoperă cum a devenit Roma cea mai mare putere a lumii

• Vezi sabia, pumnalul și armura unui legionar

• Află cum funcționau băile romane și de ce erau atât de populare

Minunile Greciei antice, de la zei și sărbători la nașterea Jocurilor Olimpice

• fapte epice ale unor eroi din lumea Greciei antice

• cum arăta interiorul unei case și află cum trăiau oamenii timpului

• cum a întemeiat Alexandru cel Mare un imperiu grandios

Secolul XX ar trebui să ne fie cunoscut. Este acea perioadă din istorie despre care știm cel mai mult, o poveste epică geopolitică, trecând prin Primul Război Mondial, Marea Criză, al Doilea Război Mondial, Secolul American și căderea Zidului Berlinului. Dar, nu se știe cum, povestea aceasta nu ne conduce spre lumea în care trăim acum, acest secol XXI amețitor, prinși într-o rețea a supravegherii constante, a concurenței nejustificate, în mijlocul unui tsunami de lucruri mărunte și de ocazii nesperate.

A venit momentul, prin urmare, pentru o nouă perspectivă. Avându-l pe John Higgs ghid, ieșim de pe calea bătută și cutreierăm prin unele cotloane mai puțin luminate ale secolului XX, explorând atât teritorii cunoscute, cât și mai puțin cunoscute, descoperind abordări cu totul inedite în drumul nostru către prezent. Călătorim în compania unora dintre cei mai radicali artiști, oameni de știință, genii și excentrici ai epocii. Aceștia ne arată că marile inovații, precum relativitatea, cubismul, mecanica cuantică, postmodernismul și matematica haosului nu sunt niște orori abstracte, imposibil de înțeles, așa cum credem cu toții, ci borne importante care ne conduc spre lumea în care trăim.

John Higgs ne prezintă o istorie alternativă a celui mai ciudat dintre secole. Ne arată cum universul elegant și previzibil al epocii victoriene a devenit din ce în ce mai cețos și nesigur și cum am descoperit că lumea noastră nu este doar mai ciudată decât ne-am imaginat ci, pentru a folosi cuvintele astrofizicianului sir Arthur Eddington, „mai ciudată decât ne putem imagina“.

Un roman fascinant, exotic și sălbatic, reconstruind magistral atmosfera cruciadelor la Mediterana, în vremea expansiunii otomane a lui Soliman Magnificul, o frescă de moravuri și aventuri, un noir mediterraneo clasic, scris după „rețeta originală” a fondatorului genului, scriitorul italian Massimo Carlotto. La 1541, Marea Mediterană este teatru de război, incursiuni, conflicte religioase. Puternica armată a lui Carol Quintul, vîrf de lance al creștinătății, este înfrîntă la porțile Africii de nord de corsarii lui Hasan Aga, care conduce cetatea în numele lui Soliman Magnificul. Acești corsari sînt în mare parte renegați – europeni creștini care au trecut la Islam din interes, pentru a obține unele libertăți, sau pur și simplu ca să poată jefui fără obstacol navele și a prădui coastele Mediteranei sub protecția Sublimei Porți. Reduan și Otman, protagoniștii romanului, sînt corsari renegați, foști mercenari lanscheneți, care au ales libertatea Algerului, unde credeau că își pot trăi nestingheriți relația interzisă.  Lumea Nouă pare însă singura opțiune, pe fundalul conflictului mereu treaz între creștinism și Islam, care își dispută influența și își impun regulile cu duritate în bazinul mediteranean al tîrgurilor de sclavi, goanei după comori și răscumpărărilor. Algerul fascinant, exotic și sălbatic, reconstruit magistral în toată vivacitatea lui cosmopolită, este decorul viu al acestui roman istoric, de moravuri și de aventuri, un noir mediterraneo clasic, scris după „rețeta originală” a fondatorului genului, Massimo Carlotto. 

„Într-adevăr, noi nu scriem istorie, ci biografii, iar virtutea şi viciul se manifestă cel mai clar nu în acţiunile cele mai strălucite. Dimpotrivă, adesea, o întâmplare neînsemnată, o vorbă, o glumă arată mai bine caracterul omului decât bătăliile care lasă în urma lor mii de morţi…” Plutarh

"Dintre puţinele cărţi pe care le recitesc, Plutarh este cel care mă captivează şi mă îmbogăţeşte cel mai mult. El a fost prima lectură a copilăriei mele, el va fi ultima lectură a bătrâneţii mele; este aproape singurul autor pe care nu l-am citit niciodată fără a avea vreun câştig.” Jean-Jacques Rousseau

În această carte am încercat să împărtăşesc direct, ca de la om la om, un pic din acest univers grecesc, de care sunt ataşat şi a cărui supravieţuire în fiecare dintre noi mi se pare, în lumea de azi, mai necesară ca oricând. Îmi plăcea şi faptul că această moştenire îi parvine cititorului în maniera a ceea ce Platon numeşte mituri povestite de dădace, la fel ca lucrurile care trec de la o generaţie la următoarea în afara oricărui învăţământ oficial.

Am încercat să povestesc ca şi cum tradiţia acestor mituri s-ar putea încă perpetua. Voiam ca vocea care, odinioară, de-a lungul secolelor, se adresa direct ascultătorilor greci şi care a amuţit să se facă din nou auzită de cititorii de azi şi ca, în anumite pagini ale acestei cărţi, dacă voi fi ajuns acolo, să continue să răsune ca un ecou. Jean-Pierre VERNANT

Inegalitatea de venituri este una dintre problemele definitorii ale vremurilor noastre. Ne afectează pe toţi, din lumea întreagă. Dezbaterea despre creşterea sa bruscă s-a dezlănţuit de mulţi ani, iar politicienii, oamenii de ştiinţă şi activiştii sunt neputincioşi în a opri acest fenomen, în ciuda numeroaselor discursuri, a analizelor statistice, a câtorva proteste firave şi a dezvăluirilor ocazionale. Totuşi, o întrebare rămâne: de ce? Şi de ce acum? Documentele Panama furnizează un răspuns convingător la aceste întrebări: corupţia masivă, generalizată. Şi nu este o coincidenţă că răspunsul vine de la o firmă de avocatură. [...] Impactul colectiv al acestor eşecuri [al băncilor, al autorităţilor de reglementare financiară şi fiscale, al instanţelor judecătoreşti, al instituţiilor media, al profesiunilor juridice] este o eroziune completă a standardelor etice, care conduce în cele din urmă la un nou sistem pe care continuăm să îl numim capitalism, dar care este echivalent cu sclavia economică. În acest sistem – sistemul nostru –, sclavii nu ştiu care le este statutul, nici cine le sunt stăpânii, care există într-o lume aparte, unde lanţurile intangibile sunt ascunse cu grijă într-un maldăr de limbaj judecătoresc inaccesibil. Oribila dimensiune a pagubelor aduse lumii ar trebui să ne trezească pe toţi. Dar atunci când e nevoie ca un avertizor de integritate să dea alarma, este un motiv de şi mai mare îngrijorare. Este un semnal că sistemele de verificare şi echilibru ale democraţiei au dat greş, că prăbuşirea este sistemică şi că instabilitatea gravă ar putea fi chiar după colţ. Aşa că acum este timpul pentru a acţiona cu adevărat, iar acest lucru începe prin a pune întrebări. - Din manifestul lui John Doe

„Dezvăluiri din interior despre cum guverne, corporaţii şi grupuri de crimă organizată au folosit lumea secretă a jurisdicţiilor offshore pentru a se implica în fraude şi furturi sistematice. Povestea aproape perfectă pentru secolul XXI – eşecul democraţiei, triumful puterii comerciale şi lăcomie, lăcomie, lăcomie.” - The Guardian

În primăvara anului 2011, Siria a căzut pradă unei crize politice transformate rapid într-un război civil atroce. În trei ani, acest conflict a făcut 150 000 de morți, a produs milioane de refugiați și a provocat patrimoniului cultural universal pagube ireparabile.
De ce să nu scriem despre acest lucru? Occidentul s-a înșelat în privința problematicii siriene. Erorile de apreciere din declarațiile intempestive ale marilor puteri au creat impresia penibilă a unei diplomații dominate de improvizație.
Afirmaţiile publice ascund cu greu tragica lipsă de idei a unei politici duse uneori de oameni pe care complexitatea situaţiei din Siria îi depășește.
Astăzi, Siria este un sanctuar pentru jihadul mondial. Cum s-a ajuns aici? Volumul de faţă răspunde la această întrebare, încercând să analizeze erorile care au costat atât de scump un popor.

„Frédéric Pichon denunţă gestionarea dezastruoasă a conflictului sirian de către cancelariile occidentale.” (CONFLITS)

Povestea lui Eli Cohen, faimosul spion israelian care s-a infiltrat adânc în structurile regimului sirian, continuă să ne înflăcăreze imaginaţia chiar şi după cincizeci de ani de la capturarea şi executarea sa, la Damasc.
În această nouă ediţie revizuită şi adăugită, Samuel Segev ne vorbește despre recrutarea, activităţile desfăşurate şi capturarea temerarului spion israelian.
Timp de trei ani, Eli Cohen a activat în inima centrelor de putere din Siria şi a transmis fără întrerupere către Israel informaţii credibile şi de o importanţă vitală despre liderii statului şi despre realităţile militare şi politice din interiorul acestuia. Priceperea și sângele rece de care dădea dovadă Eli Cohen au inspirat generaţii întregi de agenţi secreţi din lumea întreagă.
Cartea cuprinde mărturiile superiorilor săi direcţi din Israel şi a celor trei sirieni de rang înalt care au fost implicaţi, în mod activ, în capturarea sa. De curând, o companie americană a terminat pregătirile pentru turnarea unui film bazat pe povestea vieţii lui Eli Cohen.
„După moarte, în câteva ore, Eli a devenit un mare erou. Sute de mii de oameni au participat la durerea familiei. Şcoli, străzi şi parcuri îi poartă numele. S-au scris articole și cărți despre viața lui.” (Michael Bar-Zohar, Nissim Mishal)

ACEASTA ESTE POVESTEA ADEVĂRATĂ CARE A INSPIRAT LEGENDA LUI MOBY DICK!

În 1820, nava Essex a fost atacată şi scufundată de un caşalot înfuriat, echipajul disperat ajungând să plutească în derivă, în trei bărci mici, mai mult de nouăzeci de zile. Nathaniel Philbrick foloseşte documente puţin cunoscute şi prezintă detalii vii ale tradiţiei vânătorii de balene din Nantucket pentru a evidenţia aspectele terifiante ale acestui dezastru maritim înfiorător. În inima mării plasează pentru totdeauna tragedia vasului Essex în canonul istoric nord-american. În carte sunt relatate adevăratele evenimente care stau la baza celebrului roman Moby Dick de Herman Melville.

"O carte cutremurătoare. Philbrick a creat un thriller înspăimântător pe temeiul unei poveşti vechi de două secole.” (The New York Times Book Review)
"Una din marile poveşti de aventuri nord-americane. Prezentându-ne evenimente extreme, În inima mării ne ţine cu sufletul la gură.” (The Wall Street Journal)

Această carte a apărut cu sprijinul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc. Conținutul volumului nu reprezintă obligatoriu poziția oficială a Institutului.

La sfârşitul anilor 1930, Evghenia Ghinzburg era un membru loial şi foarte activ al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Totuşi, ca atâţia alţii care au suferit în timpul regimului de teroare instaurat de Stalin, a fost arestată – în temeiul unor acuzaţii fabricate, potrivit cărora ar fi fost o teroristă troţkistă şi o contrarevoluţionară – şi condamnată la închisoare.

Cu o grijă impresionantă pentru detalii, o putere de fier şi un spirit de neînvins, Ghinzburg povesteşte despre anii, zilele şi minutele îndurate în penitenciare şi lagăre de muncă, inclusiv cei doi ani petrecuţi în izolare impusă, singură în celulă. O relatare clasică despre supravieţuire,Destin în bătaia vântului este considerată una dintre cele mai importante mărturii despre regimul lui Stalin.

„Din punct de vedere istoric, volumul reprezintă un autentic record. Din punct de vedere uman, este o poveste pentru toate timpurile.” (THE NEW YORK REVIEW OF BOOKS). Cartea a fost ecranizată în 2009, titlul filmului fiind Within the Whirlwind. Emily Watson o interpretează pe Evghenia Ghinzburg, iar regia îi aparţine lui Marleen Gorris.

 Oamenii au fost dintotdeauna captivati de viata amoroasa a celor care ii conduc — imparati, regi sau dictatori. De-a lungul secolelor, casatoriile, adulterele si divorturile acestora au avut imense implicatii politice.

Dacă mă apuc să povestesc în ce iad am trăit nu demult, o fac nu pentru că eu socotesc cazul meu mai deosebit sau mai interesant decât altele. Dimpotrivă, tocmai pentru că suntem sute de mii care au îndurat aceeaşi soartă şi foarte puţini cei care au scăpat, lumea civilizată trebuie să cunoască martiriul care a fost viaţa noastră în lagărele germane, pentru a face totul ca acesta să nu se repete. Katowice, martie 1945

Aşa îşi începe povestirea Yvonne Redgis-Klug, una dintre persoanele care au format convoiul dus la Birkenau la 30 iunie 1944. La sosire, cu toate că avea deja 46 de ani, n-a fost selecţionată pentru camera de gazare şi a reuşit să supravieţuiască la Auschwitz până la eliberarea ei de către Armata Roşie.

Ulterior a fost repatriată în Franţa, la Paris. A emigrat în California la finele anului 1945 şi a lucrat cu actori de la Hollywood, printre care şi cu câteva vedete ale vremii. A murit în 1972, fără să fi reuşit, în ciuda eforturilor sale, să publice textul despre deportarea şi supravieţuirea ei, pe care-l terminase de scris în iulie 1945. Este textul inedit pe care îl prezentăm în volumul de faţă.

 Cu o postfaţă de Jean-Marc Dreyfus, profesor conferenţiar de istorie la Universitatea din Manchester. Este unul dintre redactorii lucrării Dictionnaire de la Shoah („Dicţionarul Holocaustului”), Larousse, 2009.   

„Trei forţe mi-au modelat parcursul vieţii. Două dintre ele au nimicit jumătate din lume. A treia a fost foarte mică şi plăpândă, de fapt invizibilă. O pasăre sfioasă care mi s-a ascuns în coşul pieptului, la câţiva centimetri deasupra stomacului. Uneori, în cele mai neaşteptate momente, pasărea se trezea, îşi iţea capul şi îşi flutura iute aripile. Atunci, şi eu îmi ridicam capul pentru că, în străfulgerarea acelei clipe, eram sigură că iubirea şi speranţa sunt infinit mai puternice decât ura şi furia, şi că undeva, dincolo de linia orizontului meu, exista o viaţă indestructibilă, veşnic triumfătoare.

Prima forţă a fost Adolf Hitler; a doua, Iosif Vissarionovici Stalin. Ei au făcut din viaţa mea un microcosmos în care s-a condensat istoria unei ţărişoare din inima Europei. Mica pasăre, cea de-a treia forţă, m-a ţinut în viaţă ca să pot spune povestea.”

Privirea scrutătoare pe care Heda Margolius Kovály o îndreaptă asupra vieţilor dominate de soarta tragică a Cehoslovaciei în timpul ocupaţiei naziste, apoi în perioada stalinistă aruncă lumină asupra existenţei haotice a unei naţiuni. Kovály a fost deportată într-un lagăr de concentrare, a scăpat dintr-un marş al morţii, a făcut foamea în anii postbelici şi a fost ulterior devastată de condamnarea soţului ei (infamul proces Slansky din 1952) şi de executarea acestuia. Amintirile sale pline de lirism emană cu toate acestea optimism chiar şi în mijlocul celor mai mari orori.

„Din când în când, citim câte o carte care ne pune într-o perspectivă mai clară necesităţile stringente şi pe noi înşine, obligându-ne să ne confruntăm cu realităţile mai întunecate ale firii umane.” Anthony Lewis, New York Times

„O scriitoare minunat de expresivă... Reflecţiile asupra experienţelor sale personale relevă o deosebită capacitate de pătrundere în domeniul politicii, al comportamentului individual şi instituţional, în formarea atitudinilor.” Christian Science Monitor  

„O poveste a spiritului uman aflat pe o culme a neîmblânzirii sale... una dintre remarcabilele autobiografii ale secolului.” San Francisco Chronicle-Examiner

Medici, psihologi şi istorici au analizat, din diferite unghiuri, bolile, tulburările şi presupusele perversiuni ale lui Hitler, căutând explicaţii pentru genocidele comise în timpul regimului naţional-socialist.

Cercetarea istorică, precum şi cea medicală au trecut, de atunci, printr-o transformare radicală şi îngăduie o nouă evaluare a biografiei medicale a dictatorului. Între timp, a devenit posibilă furnizarea unor argumente convingătoare privind acceptarea sau respingerea anumitor diagnostice. În acest scop, autorii au considerat necesar să urmeze calea ştiinţei şi să semnaleze interpretările aberante, căci atât modelele de interpretare medicală, cât şi cele istorice sunt influenţate de stadiul de cunoaştere al ştiinţei, precum şi de spiritul vremii.

Perspectiva asupra biografiei medicale a lui Hitler atinge, astfel, zone ale vieţii sale private, precum şi altele, mai înalte, politice. Cât de strâns s-a împletit privatul cu politicul, prin urmare ce anume a dat startul pentru construirea unei dictaturi, dezlănţuirea celui de-al Doilea Război Mondial şi uciderea a milioane de oameni – rămâne un subiect extrem de controversat. Volumul de faţă este o contribuţie constructivă, interdisciplinară, la acest proces de elucidare.

„Beria a fost o enigmă: poliţai care semăna groaza şi reformator deopotrivă. Nicio altă carte n-a reuşit să pătrundă atât de bine în străfundurile caracterului său dinamic.” Robert Service

O expunere accesibila si competenta a istoriei oprimarilor politiei secrete sovietice, din 1917, pana la dezintegrarea URSS-ului, cu portrete ale principalelor personaje si ale nenumaratelor victime.

Relatari detaliate ale martorilor despre metodele brutale si nemiloase utilizate de CEKA, OGPU, NKVD, SMERS si KGB.

KGB-ul, devenit faimos in timpul Razboiului Rece, a urmat unei succesiuni de servicii de securitate ale statului la fel de infioratoare, care au datat din primele zile ale Revolutiei Ruse, precum CEKA, OGPU, NKVD si MVD.

Plasand metodele brutale ale lui Stalin intr-un context istoric mai larg, Instrumentele terorii lui Stalin incepe prin a descrie masuri violente de securitate a statului la care au recurs tarii despotici inca de pe vremea lui Ivan cel Groaznic. Autorul examineaza apoi CEKA, prima organizatie postrevolutionara, acuzata de combaterea contrarevolutiei, ale carei metode au fost atat de nemiloase, incat guvernul bolsevic a desfiintat-o in anul 1922.

Dupa ce a preluat conducerea Partidului Comunist in 1923, Stalin a folosit serviciile secrete pentru deportari in masa ale unor populatii, ca si pentru epurarile anilor 1930, cand majoritatea rivalilor politici ai dictatorului sovietic au fost acuzati in faimoasele „procese‑spectacol”. Milioane de oameni au fost arestati, sfarsindu-si vietile in gulaguri (lagare de munca silnica), iar altii au fost executati. Teroarea politiei secrete a continuat si dupa al Doilea Razboi Mondial, cand mii de cazaci si rusi albi care luptasera de partea nazistilor au avut un destin similar. Dupa decesul lui Stalin in 1953, ultima intrupare a politiei secrete sovietice, KGB-ul, a devenit o agentie pentru raspandirea influentei URSS-ului in toata lumea.

Cartea include peste 100 de fotografii cu personaje importante, evenimente-cheie si victime ale terorii politiei secrete sovietice.

Ediție îngrijită de Andrei Corbea-Hoișie. Traducere, prefaţă şi note de Octavian Nicolae. Traducere revizuită de Grigore Marcu. Cuvînt înainte de Ulrich Gaier. Notă asupra ediţiei de Andrei Corbea-Hoişie şi Octavian Nicolae.
Dacă poetul şi dramaturgul Schiller a atras de timpuriu atenţia publicului instruit din România, despre activitatea lui ca istoric cititorii şi-au putut face o idee doar din faptul că în dramele sale apar numeroase personaje istorice ca Maria Stuart, Jeanne d’Arc, Don Carlos, Wallenstein, Fiesco, Wilhelm Tell etc. Întîlnirii fericite dintre documentarea pentru conceperea pieselor şi interesul pentru studiul istoriei îi datorăm atît operele dramatice, cît şi o serie de studii la cel mai înalt nivel al ştiinţei istorice a epocii. Volumul de față reuneşte o selecție din aceste opere ale istoricului Friedrich Schiller.
Este pentru prima oară când operele traduse în româneşte ale clasicului german Friedrich von Schiller sunt adunate într-o ediţie cuprinzătoare.
Următoarele apariții în seria Opere Alese Friedrich Schiller vor fi volumul I (Teatru) și volumul V (Scrieri estetice).
Proiectul seriei, început în 1987 la Editura Univers, a fost după 1990 quasi-abandonat şi va fi reluat de iniţiatorii ediţiei alături de o nouă generaţie de germanişti ieşeni. Ediția include: Vol. I, II, III (Teatru) – coord. Mariana Bărbulescu şi Cristina Spinei; Vol. IV (Lirica) – coord. Grigore Marcu, Dragoş Carasevici; Vol. V (Scrieri estetice) – coord. Andrei Corbea-Hoișie; Vol. VI (Scrieri istorice) – coord. Octavian Nicolae; Vol. VII (Proza, Corespondenţa) – coord. Ana Maria Palimariu.

Din cuprins: Ducele de Alba la un mic dejun în castelul din Rudolstadt în anul 1547; Ce este şi cu ce scop se studiază istoria universală; Istoria desprinderii Ţărilor de Jos de stăpînirea spaniolă; Colecţie generală de memorii istorice din secolul al XII-lea pînă în cele mai noi timpuri; Privire generală asupra celor mai de seamă naţiuni care au participat la cruciade, a formelor de stat, a religiei, tradiţiilor, ocupaţiilor, opiniilor şi obiceiurilor lor; Istoria Războiului de Treizeci de Ani

Despre autori. Friedrich Schiller (1759, Marbach am Neckar, Baden-Württemberg – 1805, Weimar) (10 noiembrie 1759, Marbach am Neckar, Baden-Württemberg – 9 mai 1805, Weimar). Alături de J.W. v. Goethe, celălalt gigant al literaturii clasice germane, Schiller, a cărui Odă bucurieipe muzica lui Ludwig van Beethoven este astăzi imnul Uniunii Europene şi al cărui Cîntec al clopotului a fost memorat de milioane de germani, a lăsat într o viaţă scurtă o operă copleşitoare în primul rînd cantitativ (cele peste patruzeci de volume publicate pînă acum în ediţia naţională însumează peste 32.000 de pagini – incluzînd, desigur, şi scrisorile primite de Schiller şi comentariile editorilor). Peste 900 de poezii îl recomandă ca poet, creator al liricii de idei şi stăpînind o mare varietate de forme. Prin studiile de estetică (Scrisori despre educația estetică a omului, Despre sublim, Despre poezia naivă și sentimentală) şi cele de istorie (Ce este şi cu ce scop se studiază istoria universală), el s-a afirmat ca un gînditor de prim rang într o epocă în care străluceau un Kant şi un Herder. De o receptare neîntreruptă se bucură însă dramele sale, începînd cu exploziva Hoţii, din etapa „Sturm und Drang“ a tînărului de douăzeci de ani. Cu Intrigă şi iubire urcă pe scenă drama burgheză realistă, cu Don Carlos se lansează lozinca libertăţii de gîndire. Conjuraţia lui Fiesco la Genova, Fecioara din Orleans, Maria Stuart sau mitul libertăţii Confederaţiei Helvetice în Wilhelm Tell, precum şi formidabila trilogie Wallenstein recreează pagini din istoria continentului văzute de un spirit european.