Ştiinte politice

„În 1999, activiști din Seattle au sabotat în mod spectaculos întrunirea Organizației Mondiale a Comerțului, dând naștere fenomenului cunoscut drept alterglobalizare, sau campania pentru justiție globală, o „mișcare a mișcărilor” complexă, anti-capitalistă, descrisă în general ca anarhistă. În același an, James Bond s-a confruntat cu Victor Zokas, alias Renard, în filmul Lumea e prea mică (The World is Not Enough). Renard, fost ofițer sovietic KGB, brutal chiar și după standardele oponenților lui Bond, este, de asemenea, anarhist. Antecedentele sale îl descriu ca pe un mercenar asasin, în slujba organizațiilor anticapitaliste, înainte ca mișcarea alterglobalizării să intre în atenția presei.

La un anumit nivel, este ușor de făcut diferența între ficțiune și realitate. Renard este produsul scenariștilor și producătorilor de film, pe când sabotajul din Seattle reprezintă istorie documentată. La un alt nivel, însă, aplicarea etichetei de anarhism atât asasinului, cât și mișcării de stradă generează confuzie: ficțiunea pare să surprindă ceva din realitate. Publicul de cinema ar putea să treacă peste neîncrederea suscitată de povestea glonțului imposibil de înlăturat din creierul lui Renard, dar instabilitatea emoțională indusă de acesta și care stă la baza anarhismului său nu par a avea nevoie de explicații. Dimpotrivă, cruzimea și încăpățânarea sa sprijină o viziune asupra anarhismului adânc înrădăcinată, care continuă să influențeze analiza mișcărilor activiste. Cu siguranță, anarhismul adepților alterglobalizării nu a fost automat condamnat ca fiind sadic, agresiv sau răzbunător, dar politicieni de frunte ai vremii au comentat asupra periculosului amestec de vandali și clovni pe care l-au atras: mișcarea a fost discreditată ca neechilibrată și insuficient raționalizată. Odată ce protestele de stradă au adus daune proprietăților, cum s-a întâmplat în Gothenburg cu ocazia summit-ului din 2001, autoritățile s-au mobilizat împotriva „anarhiștilor” din rândurile protestatarilor. Și înainte, și după aceea, folosirea termenului „anarhism” dădea undă verde acțiunilor agresive ale autorităților, iar mișcarea pentru justiție globală nu a constituit o excepție. Protestatarii care s-au adunat la Genova, în 2001, pentru summitul G8, au fost întâmpinați cu violență de către poliție…” (Ruth Kinna, 2019)

A gândi ca un anarhist

În 1919, sculptorul și tipograful Eric Gill scria publicației Burlington Magazine, pentru a protesta împotriva propunerilor lui Sir Frederic Kenyon, adresate Comisiei imperiale a mormintelor de război. Comisia fusese înființată în mai 1917, pentru identificarea mormintelor soldaților și pentru declararea ca decedați a celor ale căror morminte nu erau cunoscute. La sfârșitul Primului Război Mondial, trei arhitecți notabili, Sir Edwin Lutyens, Sir Herbert Baker și Sir Reginald Blomfeld, au fost solicitați pentru a concepe planurile cimitirelor militare. Kenyon, director la British Museum, urma să dea coerență planurilor arhitecturale. În raportul său din noiembrie 1918, a solicitat Comisiei adoptarea principiului echității: „ceea ce se face pentru unul, să se facă pentru toți, și toți, indiferent de gradul militar sau poziția în viața civilă, să aibă tratament egal în ceea ce privește mormintele”. Practic, echitatea impunea Comisiei responsabilitatea pentru conceperea memorialelor indivi­duale și pentru planul cimitirelor. Eforturile „nu pot fi lăsate în seama inițiativei individuale”, deoarece rezultate „satisfăcătoare” nu puteau fi obținute în lipsa „banilor și a bunului gust”. În cele mai multe din cazuri, exista riscul ca „monumentele să nu fie ridicate, sau să fie de calitate inferioară”. Cimitirele ar fi ajuns să arate precum curțile bisericilor engleze: îngrămădiri „haotice” de monumente, al căror efect ar fi „nedemn și lipsit de inspirație”, iar „simțul camaraderiei și al efortului comun s-ar pierde”

Arta razboiului este o carte care se invecineaza cu mitul. Cunoasterea oferita pe parcursul celor cateva sute de versete este una de tip biblic, iar misterul si numeroasele incertitudini biobibliografice au generat un plus de fascinatie. Atat despre Sun Tzu, cat si despre Arta razboiului istoricii au foarte putine certitudini. S-a convenit ca tin de secolul al V-lea i.Hr., o epoca in care China trecea de la o armata de tip feudal la una profesionista…
In mod straniu, autorul nu face nici apologia conflictelor, nici un elogiu pentru onoare. Dimpotriva, incurajeaza arta disimularii, a inselaciunii si a divizarii; ultimul capitol al cartii este dedicat spionilor si agentilor secreti.
De altfel, in ciuda conciziei si a frazarii esopice, Arta razboiului discuta marile si (la fel de) actualele probleme ale relatiilor dintre instantele de putere (fie ele state sau indivizi): razboiul drept, legaturile dintre puterea politica si cea militara, raporturile cu dusmanii etc. Spiritul lui Sun Tzu este prezent in lumea contemporana, in tot ce tine de concurenta, de strategii de marketing, de calcul rece al profitului.

Prima traducere integrala a unuia dintre textele majore ale stiintelor politice.

Machiavelli considera ca un om politic trebuie sa posede competente si sa-si asume responsabilitati militare. In Arta razboiului, limitele perspectivei sale, deseori unilaterala, provin din faptul ca interesul sau central nu este problema tehnicii si practicii militare, iar ganditorul florentin se ocupa de razboi in masura in care demersul ii serveste constructiei politice. La Machiavelli sunt suprapuse conceptia sa si ideile unor asa-zisi antimachiavelici sau naivi ai inceputului de secol al XVI-lea. De fapt, nu e vorba despre antimachiavelici, ci despre oameni politici care afirma idei ale epocii; de aceea, polemicile sunt cel mult accidente literare.
Antonio Gramsci

Cele doua parti care alcatuiesc aceasta carte sunt pentru intaia data asezate intr-un acelasi volum. In acord cu structura colectiei “Forma mentis”, am plasat drept introducere un capitol din cartea lui Max Weber, Confucianism si taoism, iar pe post de postfata am scris un text susceptibil sa lamureasca actualitatea conficianismului, fata cu “miscarile culturale” clasice, moderne sau contemporane.

Istoria nespusă a Statelor Unite ale Americii, de Oliver Stone și Peter Kuznick, în care veți descoperi fotografii tulburătoare și documente aproape necunoscute, prezintă apariția imperiului american și preocupările acestuia pentru securitatea națională începând din secolul al XIX-lea până în timpul administrației Obama. Autorii demonstrează, pas cu pas, că politicile aberante ale administrației Bush-Cheney își au originea în trecutul acestei națiuni și explică de ce i-a fost atât de greu președintelui Obama să imprime un nou curs țării sale. În volumul lor, concis, dar indispensabil pentru studierea istoriei americane, autorii contestă teorii considerate indiscutabile pentru a dezvălui adevărul ascuns până acum despre mărirea și decăderea imperialismului american.

„Niciodată până acum, concepte promovate de americani, precum «altruismul, mărinimia și sacrificiul de sine», nu au fost puse sub semnul întrebării cu atâta eficiență.” Jon Wiener, The Nation

„Bazată pe fapte de netăgăduit.” Ann Hornaday, The Washington Post

„Aceasta nu este istorie de dragul istoriei, ci istoria prezentului și viitorului nostru, de la Războiul Rece până la războiul împotriva terorii și a drogurilor.” Ed Vulliamy, The Guardian

De‑a lungul întregului secol XX, sute de milioane de oameni au fost nevoiţi să-şi ovaţioneze dictatorii, ajunşi de multe ori la conducere prin strategii axate în mare măsură pe manipulări şi epurări sîngeroase. Dar, pentru a se menţine la putere, aceştia s-au bazat de obicei pe teroare şi cultul personalităţii, un fenomen aberant ce-şi are locul în însăşi inima tiraniei. Cum să fii dictator face o analiză detaliată a cultului personalităţii şi propagandei din jurul unora dintre cei mai mari dictatori ai secolului trecut, de la Hitler şi Stalin la Mao Zedong şi Kim Ir Sen sau Ceauşescu şi Haile Mariam Mengistu. Pe baza unei ample cercetări arhivistice şi a unui studiu aprofundat, Frank Dikötter schiţează un uimitor portret al dictaturii, evidenţiind modul în care aceşti oameni de stat au reuşit să-şi construiască şi să-şi menţină regimurile, creînd impresia că se bucură de sprijinul maselor.

„Cu rigoare academică, Dikötter arată că aceste personaje megalomane continuă să fascineze într-o epocă instabilă din punct de vedere politic.” (Kirkus Reviews)

„Într‑un depozit administrat de primăria din Addis Abeba, Lenin stă întins pe spate, între buruieni şi canistre goale de ulei. Puţini mai vin să‑l viziteze. Iar cei care o fac sînt avertizaţi de muncitori să nu îl trezească. E mare şi greu, iar coborîrea lui de pe piedestal a fost dificilă. A fost nevoie de maşini de mare tonaj, pentru că frînghiile n‑au reuşit nici măcar să‑l facă să tremure. După căderea Zidului Berlinului în noiembrie 1989, Lenin a fost demontat de mii de ori, uneori atacat cu pietre sau decapitat, alteori lăsat în plata Domnului. Decenii la rînd, portretele, afişele, sloganurile, busturile şi statuile au fost la mare căutare, dar acum tendinţa se inversa. Pe mulţi, asta i‑a surprins. Se gîndeau că dictatorii, la fel ca statuile lor, erau de neurnit. Părea că reuşiseră să ajungă la sufletele oamenilor şi că le modelaseră gîndirea. Pogorîseră parcă o vrajă peste oameni. Dar n‑a fost niciodată vorba de aşa ceva. A fost vorba de frică, iar cînd frica a dispărut, întregul edificiu s‑a prăbuşit. În cazul lui Ceauşescu, căderea lui în faţa demonstranţilor adunaţi în faţa sediului partidului pe 21 decembrie 1989 poate fi urmărită minut cu minut. Dar a fost nevoie de cîteva decenii pentru ca acea clipă să sosească.” (Frank Dikötter)

„Această carte este o înregistrare, minim structurată – cât pentru a fi, totuşi, o carte – a gândurilor, temerilor, speranțelor şi sfaturilor fiecărui autor şi fiecărei autoare, în domeniul profesional care îi este cel mai familiar, brodate ca variațiuni pe tema crizei şi a consecințelor ei. Acele lucruri care – însumate, în interacțiunea complexă şi greu descriptibilă dintre ele – vor modela lumea de mâine, lumea de după pandemie.”

‒ Olivia Toderean

Olivia Toderean este ministru plenipotențiar. A condus direcția de planificare politică a MAE român (2006–2010, 2016–2020). Este doctor în ştiințe politice al SNSPA (2006) şi are o diplomă de masterat în Government (1999) la Universitatea din Manchester, Marea Britanie. În perioada 2000–2006 a fost lector universitar la Facultatea de Științe Politice, Universitatea „Babeş–Bolyai“ din Cluj-Napoca. În paralel cu cariera diplomatică, a continuat să publice articole şi studii academice în volume colective, cu precădere în domeniul teoriei relațiilor internaționale şi al studiilor de gen.

Ambasadorul Sergiu Celac este preşedinte de onoare al New Strategy Center, diplomat de carieră cu gradul de ambasador, fost ministru al Afacerilor Externe al României; după retragerea din serviciul activ, analist politic cu numeroase publicaţii în ţară şi în străinătate, membru al Uniunii Scriitorilor, cercetător onorific al Institutului de Economie Mondială al Academiei Române.

George Scutaru este directorul general al New Strategy Center. A fost consilier pe probleme de securitate națională al Preşedintelui României Klaus Iohannis, deputat PNL, secretar şi apoi vicepreşedinte al Comisiei de Apărare din Camera Deputaților. Și-a început cariera ca jurnalist, la începutul anilor ’90, la Mediafax şi ProTV. A absolvit Facultatea de Istorie, Universitatea din Bucureşti, are un masterat în relații internaționale la aceeaşi universitate şi a urmat mai multe specializări în țără şi în străinătate în domeniul securității.

„Una dintre primele culegeri sistematizate de lucrări analitice pe tema crizei actuale, această carte vine la un moment cât se poate de oportun şi este de înaltă valoare. Deşi autorii cărţii sunt cu toţii profesionişti cu foarte multă experienţă, fiecare în domeniul său, cred că este o dovadă de curaj să scrii atât de cuprinzător pe o temă care este încă, în mare măsură, o „ţintă mişcătoare“. De aceea, iniţiativa este cu atât mai valoroasă cu cât oferă decidenţilor diferite unghiuri de abordare, avertizări timpurii şi recomandări de acţiune politică. (…) Acest lucru este esenţial pentru a putea face faţă de o manieră mai bine informată, complexă şi coordonată valului de provocări care îi va urma crizei.”
‒ Wolfgang Ischinger

„Această pandemie a provocat nu numai îmbolnăviri, izolare, carantină, restricţii de tot felul, îngrijorare, agitaţie, negare şi moarte, ci şi o efervescenţă intelectuală deosebită. (…) Aşa că specialiştii în munca intelectuală au avut timp să întoarcă această criză pe toate părţile, să îi caute antecedente, să compare, să aducă argumente sau contraargumente, să constate şi să prevadă. La fel fac şi autorii acestei admirabile cărţi, care își pun întrebări, elaborează strategii, caută soluţii, formulează ipoteze şi au, rareori, certitudini. (…) Dar, fiind de acord că lumea de după pandemie nu va mai fi – cel puţin pentru o vreme – aceeaşi cu cea dinainte, cred că avem, ca intelectuali, o mare responsabilitate: să nu permitem ca schimbările să altereze lumea, s-o împingă spre criză perpetuă şi suferinţă, ci să lucrăm cu toţii ca să fie o lume mai bună.”
‒ Ioan Aurel Pop

Această carte a fost mai întâi prezentată pe capitole în cadrul conferinţelor Averell W. Harriman de la Columbia University în decembrie 1997. Titlul ei iniţial a fost „Necrofilie postsocialistă sau viaţa politică a trupurilor moarte”, partea a doua a cuvântului „necrofilie” având sensul original grecesc de ataşament, dragoste non-erotică. Prin urmare necrofilia postsocialistă: un ataşament faţă de cadavre în fostul bloc socialist.

Scopul meu a fost acela de a investiga numeroasele cazuri de înmormântări politice şi reînhumări care au avut loc în Europa de Est şi fosta Uniune Sovietică începând cu 1989 şi de a cerceta în ce fel şi din ce cauze osemintele şi trupurile neînsufleţite ale acestor oameni decedaţi au devenit simboluri politice.

Katherine Verdery

Cartea lui Michael Lewis ne prezinta anatomia unui atac la care este supus guvernul SUA, atac condus de chiar membrii sai. Neintelegand importanta cruciala a unor activitati novatoare, oamenii lui Trump risca sa scoata America din priza, sub pretextul unei iluzorii economii de energie. Incompetenta loveste peste tot: in agricultura, sanatate, inalta tehnologie, sute si mii de programe care mentin SUA in fruntea lumii civilizate urmand a fi suspendate pe motive strict politice.

Mai presus de loialitatea fata de lideri este loialitatea fata de adevar

In Loialitate pusa la incercare, James Comey, fost director FBI, impartaseste unele experiente cu care s-a confruntat pe parcursul carierei sale de peste doua decenii ca parte a guvernului Statelor Unite, explorand ce inseamna leadershipul etic in practica si cum duce acesta la deciziile corecte. Calatoria lui Comey ofera o perspectiva fara precedent asupra coridoarelelor puterii si o remarcabila lectie privind leardshipul eficace. James Comey a fost director al Biroului Federal de Informatii american din 2013 pana in 2017, fiind numit in functie de presedintele Barack Obama. Anterior a fost procuror general al Districtului Sudic al New Yorkului si asistent al procurorului general, in timpul administratiei lui George Bush. De la urmarirea si condamnarea Mafiei si a Marthei Stewart la schimbarea politicilor administratiei Bush privind tortura si supravegherea electronica, la supravegherea investigarii e-mailului lui Hilary Clinton, precum si a legaturilor dintre campania prezidentiala a lui Donald Trump si Rusia, Comey a fost implicat in unele din cazurile cu cea mai mare miza politica din istoria recenta.

Pentru fostii mei colegi, oamenii de cariera din Departamentul de Justitie si din FBI, al caror devotament fata de adevar face ca America sa fie in continuare mareata.

O nouă explicație șocantă despre cum și de ce unele națiuni își revin din crize, iar altele nu, de la autorul bestsellerurilor Arme, virusuri și oțel și Collapse.

Odată cu succesele sale internaționale Arme, virusuri și oțel și Collapse, Jared Diamond ne-a transformat modul în care înțelegem motivul pentru care civilizațiile se ridică sau cad. Acum, în această a treia carte a monumentalei sale trilogii, Diamond explică modul în care unele națiuni își revin cu succes de pe urma crizelor adoptând schimbări selective – un mecanism de supraviețuire mai des asociat cu indivizii care își revin de pe urma crizelor personale.

Diamond compară modul în care șase țări au supraviețuit unor momente de cotitură recente – de la deschiderea forțată a Japoniei de către flota comodorului american Perry, la atacul Uniunii Sovietice asupra Finlandei și de la loviturile și contraloviturile de stat militare sângeroase din Chile și Indonezia, la transformările Germaniei și Australiei după al Doilea Război Mondial. Cum Diamond vorbește limba a cinci dintre aceste șase țări, locuind în unele momente ale vieții sale în unele dintre acestea, ne poate prezenta experiențe emoționante, la prima mână. Aceste națiuni s-au descurcat, în diverse grade, cu mecanisme precum asumarea responsabilității, autoevaluarea onestă și învățarea din modelele oferite de alte state. Privind spre viitor, Diamond evaluează dacă Statele Unite, Japonia și întreaga lume se pot descurca cu succes cu crizele grave cu care se confruntă în acest moment. Putem învăța din lecțiile trecutului?

Adăugând o dimensiune psihologică analizei profunde istorice, geografice, biologice și antropologice care marchează toate cărțile lui Diamond, Momente decisive dezvăluie factorii ce influențează modul în care națiunile și indivizii răspund marilor provocări. Rezultatul este o carte epică din punctul de vedere al scopului, dar și extrem de personală.

„Sunt un mare fan a tot ceea ce a scris Jared Diamond, iar această carte nu face excepție. Ne arată că există o cale de a ieși din criză și că putem alege să o urmăm.“ Bill Gates

„Dacă este adevărat că lumea se îndreaptă spre iad cu viteză de croazieră, Diamond nu a renunțat la speranța că am putea devia cursul.“ Nature

„Virtuțile de povestitor ale lui Diamond sunt evidente... Să-l lăsam pe acest observator experimentat, cu ochiul său format în a vedea detalii neobișnuite care ne dezvăluie adevăruri ascunse, să ne poarte într-o expediție în jurul lumii și prin momentele fascinante care au marcat definitiv istoria a șase țări.“ Washington Post

JARED DIAMOND, un polimat cunoscut, este profesor de geografie la Universitatea din California, Los Angeles. Printre numeroasele premii câștigate de el se numără National Medal of Science din SUA, International Cosmos Prize din Japonia, bursa MacArthur Foundation, un Premiu Pulitzer pentru Nonficțiune Generală. A fost ales în Academia Națională de Științe a SUA. Este autorul bestsellerurilor internaționale Arme, virusuri și oțel; Collapse; De ce este sexul o plăcere?; The World Until Yesterday și The Third Chimpanzee, și este prezentator al seriilor de documentare TV realizate pe baza a trei dintre aceste cărți.

„Roberts spune această poveste cu mare autoritate și cu aplomb. Scrie elegant și stăpânește pe deplin atât sursele de care dispune, cât și vasta bibliografie pe care a consultat-o.“ THE NEW YORK TIMES

„Un echilibru elegant al faptelor și gândurilor într-o proză plină de prospețime și cât se poate de limpede. Roberts a stabilit un standard înalt pentru istoricii următori.“ THE WALL STREET JOURNAL

„O carte magnifică. Reușește să fie deosebită, dar nu excentrică, larg cuprinzătoare, dar nu înțesată de amănunte, acordând cuvenita greutate atât personajelor prezentate cât și oarbelor forțe economice și fizice implicate.“ THE ECONOMIST

„Sclipitoare, acestă carte te ține cu sufletul la gură și nu îți vine să o lași din mâna până nu ai terminat-o.“ LONDON EVENING STANDARD

O comparație între nouă lideri care și-au condus națiunile prin cele mai mari războaie pe care le-a văzut lumea și ale căror puncte forte – și slăbiciuni – au modelat cursul istoriei

Purtându-ne de la Revoluția Franceză la Războiul Rece, Andrew Roberts prezintă o carte echilibrată și o privire plină de semnificații asupra a nouă dintre figurile majore ale istoriei moderne: Napoleon Bonaparte, Horatio Nelson, Winston Churchill, Adolf Hitler, Iosif Stalin, George G. Marshall, Charles de Gaulle, Dwight D. Eisenhower și Margaret Thatcher.

Fiecare dintre acești lideri a fost profund implicat în războiul în care s-au aflat națiunile lor. Oare leadershipul de război e unic sau acești lideri au lucruri în comun, trăsături și tehnici care transcend vremurile și locurile și pot fi aplicate naturii esențiale ale unui conflict?

Scrisă cu meticulozitate și deplină înțelegere, Leadership de război prezintă portrete ale unor lideri care oferă lecții importante despre leadership pe timp de luptă, de incertitudine și de frământări. Cu verva și spiritul de observație caracteristice, Roberts arată împrejurările care i-au facut până și pe cei mai promițători lideri să eșueze, dar si calitățile care i-au condus la victorie.

ANDREW ROBERTS este autorul unor cărți care s-au bucurat de statut de bestseller: Churchill: Walking with Destiny; The Storm of War: A New History of the Second World War; Masters and Commanders: How Four Titans Won the War in the West. 1941–1945; Waterloo: Napoleon’s last Gamble și, mai cu seamă, Napoleon. A Life, carte care a câștigat Los Angeles Times Book Prize pentru biografie și a fost nominalizată la Premiul Plutarh. Roberts a câștigat multe alte premii, inclusiv Wolfson History Prize și British Army Book of the Year.

Sinteza celor mai importante 50 de cărți despre libertate, egalitate și putere

Trăim vremuri extrem de încărcate politic, dar puține dintre lucrurile cu care avem de a face azi sunt noi și putem învăța multe din istorie. 50 de clasici – Politică ne dezvăluie cele mai importante scrieri ale liderilor politici, ale filosofilor și activiștilor din ultimii 2 000 de ani. Prezentând comentarii succinte asupra textelor și a biografiilor care ne-au conturat istoria, volumul servește drept introducere în politică și în filosofia politică.

DESCOPERĂ ideilor marilor filosofi și lideri politici: Lord Acton despre libertate • Aristotel despre fericire • Hannah Arendt despre totalitarism • Isaiah Berlin despre libertate • Edward Bernays despre propagandă • Edmund Burke despre conservatorism • Winston Churchill despre leadership • von Clausewitz despre război • Gandhi despre puterea morală • Emma Goldman despre anarhism • Alexander Hamilton despre federalism • Hobbes despre puterea statului • Machiavelli despre republică • Nelson Mandela despre lupta politică • Sub Yat-sen despre China • Thoreau despre nesupunerea civică • de Tocqueville despre America • Soljenițîn despre Rusia stalinistă • Thatcher despre individ • Mary Wollstonecraft & J.S. Mill despre drepturile femeii

EXPLOREAZĂ ideile și evenimentele-cheie prin ochii comentatorilor contemporani: Acemoglu & Robinson despre motivul pentru care eșuează națiunile • Graham Allison despre Criza rachetelor cubaneze • Bernstein & Woodward despre Watergate • Francis Fukuyama despre sfârșitul istoriei • Paul Kennedy despre ascensiunea și decăderea marilor puteri • Naomi Klein despre sfera publică • Joseph Nye despre viitorul puterii • Wilkinson & Pickett despre inechitate • Fareed Zakaria despre lumea postamericană

DESCOPERĂ textele fundamentale moderne și contemporane despre politică și economie politică: Reguli pentru radicali • Marea iluzie • Primăvara mută • Drumul către servitute • Ciocnirea civilizațiilor • Autobiografia lui Martin Luther King • Discursul de la Gettysburg • Anarhie, stat și utopie • Politica între națiuni • Creșterea și declinul națiunilor • Simțul comun • Societatea deschisă și dușmanii ei • Jungla

Tim Marshall, autorul bestsellerului Prizonierii geografiei, analizează cele mai urgente și mai complicate probleme din politica globală și din relațiile internaționale examinând frontierele, zidurile și granițele care despart țările și populațiile acestora.

Globul pământesc a fost mereu o lume a zidurilor, de la Marele Zid Chinezesc la Zidul lui Hadrian și la Zidul Berlinului. Dar noua epocă a izolaționismului și a naționalismului economic a sosit deja, vizibilă nu doar în obsesia lui Trump de a construi un zid la granița cu Mexicul sau în votul Marii Britanii pentru Brexit, ci și în multe alte locuri. China are un mare Firewall, care ține departe cultura occidentală. Țările Europei se îngrădesc împotriva imigranților, a terorismului și a problemelor monetare. Africa de Sud are comunități separate prin porți sigure, iar ziduri sau garduri masive izolează populații din Orientul Mijlociu, Coreea, Sudan, India și din alte colțuri ale acestei lumi.

De fapt, cel puțin 65 de țări, mai mult de o treime dintre statele națiune ale lumii, au bariere de-a lungul granițelor lor. Există multe motive pentru care zidurile se înalță, pentru că suntem despărțiți de multe: avere, rasă, religie și politică, ca să numim doar câteva. Înțelegerea motivelor care stau în spatele acestor diviziuni este esențială pentru a oferi semnificația corectă fenomenelor care caracterizează lumea de azi.

Epoca zidurilor discută modul în care zidurile (pe care Marshall le numește „monumente ale eșecurilor politicii“), granițele și barierele ne-au modelat peisajul politic vreme de sute de ani și mai ales din 2001 încoace, și ce loc ocupă acestea în relațiile diplomatice și în evenimentele geopolitice ale zilei.

„Marshall se pricepe de minune să ne explice lumea așa cum este ea, iar pasionații de geografie vor fi încântați de ultima lui carte.“ Kirkus Reviews

„O introducere ușor de citit despre unele dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă lumea.“ Daily Express

„Marshall scrie cu lejeritatea plină de spirit care a caracterizat opera lui Christopher Hitchens sau cea a lui Simon Winchester.“ USA Today

„Marshall se descurcă excelent pe autostrăzile și drumurile lăturalnice ale geopoliticii.“ Financial Times

TIM MARSHALL este o adevărată autoritate în domeniul afacerilor externe, după ce a lucrat mai bine de 25 de ani în calitate de corespondent de presă. A lucrat pentru BBC și radio LBC/IRN, apoi a fost redactor pe probleme de diplomație la Sky News. A transmis reportaje din 30 de țări, inclusiv din zone de conflict precum Croația, Bosnia, Macedonia, Kosovo, Afghanistan, Irak, Liban, Siria și Israel. Blogul lui, Foreign Matters, a fost nominalizat, în 2010, la Premiul Orwell. A scris pentru mai multe ziare, printre care The Times, Sunday Times, Guardian, Independent și Daily Telegraph și este autorul cărților Shadowplay: The Overthrow of Slobodan Milosevic (un bestseller în fosta Iugoslavie) și „Dirty Northern B*st*rds!“ and Other Tales from the Terraces: The Story of Britain’s Football Chants.

Este fondatorul și editorul site‑ului TheWhatandtheWhy.com.

Scris în secolul al VI-lea î.Hr., Arta războiului este un tratat militar din China antică, atribuit lui Sun Tzu, general de rang înalt și strateg, cunoscut pentru campaniile militare victorioase pe care le-a condus în vremea lui Confucius. Cele 13 capitole ale lucrării discută pe rând fiecare aspect important de care trebuie ținut cont într-o luptă, de la fructificarea punctelor forte și a slăbiciunilor până la analiza câmpului de luptă și încurajarea soldaților, Sun Tzu bazându-și strategia militară pe importanța unei abordări inteligente a conflictului.

Cu toate că este cunoscut drept opera definitorie în materie de acțiuni și tactici militare, acest tratat poate fi aplicat oricărui tip de conflict uman. Lecțiile lui Sun Tzu influențează în continuare și strategiile de afaceri, textul său fiind studiat în facultăți de drept și de administrarea afacerilor din întreaga lume.

Arta războiului, alături de Principele lui Machiavelli, ar trebui să se afle în lista de lecturi obligatorii pentru cei aflați la conducere. USA Today

Cea mai utilă și importantă lectură pentru oricine își dorește să fie leader. Toronto Sun Times

Odinioară bastionul valorilor liberale, democratice ale lumii, Europa se confruntă astăzi cu demoni pe care a crezut că i-a răpus pentru totdeauna. Antisemitismul, naţionalismul populist şi agresiunea teritorială ameninţă cu distrugerea consensului postbelic european. James Kirchick analizează numeroasele probleme ale prezentului, cum ar fi superficialitatea ipocrită a liderilor care au forţat Brexi-tul, modul în care un val imens de imigranţi exacerbează tensiunile dintre europeni şi minorităţile musulmane, antisemitismul ce face ca şcolile evreieşti şi sinagogile din Franţa şi Germania să arate ca nişte buncăre sau felul în care ambiţiile imperiale ruseşti destabilizează naţiuni întregi, din Estonia pînă în Ucraina. Iar cum noul preşedinte american ameninţă să renunţe la rolul tradiţional al ţării sale de garant al securităţii continentului şi de susţinător al ordinii liberale mondiale, Europa s-ar putea să fi rămas singură în confruntarea cu aceste provocări fără precedent. 

Într-o analiză incisivă și minuţioasă a situaţiei internaţionale actuale, Noam Chomsky examinează modalitatea în care Statele Unite, în ciuda creșterii importanţei Europei și Asiei, încă mai stabilește, la nivel general, termenii discursului global.

Inspirându-se dintr-o gamă largă de exemple, de la istoria sordidă a implicării americane în Cuba, la sancţiunile împotriva Iranului, Chomsky detaliază modul în care retorica americană despre libertate și drepturile omului diferă atât de adesea de acţiunile sale. Analizează în profunzime conflictele din Irak, Afghanistan și Israel/Palestina, furnizând detalii neașteptate și nuanţate despre mecanismele imperiale ale planetei noastre din ce în ce mai haotice.

Și, în noua postfaţă, se referă la alegerea lui Donald Trump ca președinte și la ce înseamnă aceasta pentru societatea americană. Necruţătoare și meticulos documentată, Cine conduce lumea? ne furnizează înţelegerea indispensabilă a problemelor centrale ale timpului nostru, exact lucrul pe care îl așteptam de la Chomsky.

Pentru toţi cei care vor să afle mai multe despre lumea în care trăiesc... există un singur răspuns: citiţi Noam Chomsky. New Statesman

Chomsky este un fenomen global... Poate chiar cea mai citită voce americană despre politica externă la nivel mondial. The New York Times Book Review

Axul motor al modernizării societăţii româneşti a fost recăpătarea sentimentului demnităţii. Modernizarea însemna, pentru Alecu Russo şi alţi patrioţi din generaţia sa, îndreptarea din şale, încetarea „coloveranţiilor”, a temenelelor pe care şalvarii, spre deosebire de pantaloni, le îngăduiau fără riscul de a pocni cusăturile. Din punct de vedere cultural, modernizarea ca verticalizare însemna recuperarea istoriografică a trecutului românesc şi crearea unui sistem de economie simbolică, legând organic cultura populară de cea a elitelor naţionale. Anunţat de multe proiecte culturale, de la cele ale lui Ioan Heliade‑Rădulescu, Gheorghe Asachi, Mihail Kogălniceanu sau Alecu Hurmuzachi, acest program a fost cel mai strălucit pus în pagină de societatea Junimea şi Convorbiri literare. Din punct de vedere politic, tipul de modernizare pentru care luptau Alecu Russo şi generaţia sa presupunea, în formularea sintetică a lui Ion C. Brătianu, libertatea personală prin independenţa naţională. Din punct de vedere economic,
modernizarea României presupunea dezvoltarea economiei româneşti prin adoptarea unui program economic care să îmbine armonios protecţionismul economic necesar dezvoltării industriilor naţionale cu economia la scară umană, a micii pieţe libere. (Mircea Platon)

Strălucita pledoarie a scriitorului și istoricului Mircea Platon pentru reconstruirea demnității naționale se constituie într-o lecție de istorie a cărei menire este revivifierea rădăcinilor tradiției naționale și întoarcerea cu fața spre modelele fondatoare ale României moderne. Altminteri spus, lectura corectă a istoriei făcută de un cărturar, pentru care erudiția, verticalitatea și onestitatea sunt calități intrinseci, ne oferă soluțiile necesare pentru a depăși un impas la suprafață insurmontabil. Dacă ai demnitatea rădăcinilor proprii, problemele se transformă în situații ce-și impun de la sine soluționarea. Istoria citită corect îți oferă răspunsurile la toate întrebările. Aproape.

Gheorghe Falcă este născut în 1967, la Brad. Absolvent al Facultății de Construcții, secția Căi ferate, Drumuri și Poduri, din cadrul Institutului Politehnic „Traian Vuia“ din Timișoara. A activat ca specialist în construcții în mai multe companii naționale de profil, ajungând până la statutul de director. Experiența profesională și managerială în domeniu îl recomandă, în anul 2000, pentru a fi ales vicepreședinte al Consiliului Județean Arad, unde va coordona direcțiile tehnice ale acestei instituții. Apoi, din 2004, devine primar al Aradului, demnitate pe care a ocupat-o până în primăvara anului 2019. Activitatea politică a lui Gheorghe Falcă începe odată cu mișcările revoluționare din Timisoara, la care participă direct încă din 16 decembrie. Din 1990 este membru al Alianței Civice. În același an este ales în consiliul de conducere al Facultății de Construcții din Timișoara, ca reprezentant al studenților. Din 1991 până în 1993, este președintele tuturor organizațiilor studențești din Timișoara. În 1995, devine membru al Partidului Democrat, iar în 1998 este ales președinte al Organizației de Tineret naționale. În anul 2000 devine vicepreședinte al Partidului Democrat, filiala Arad, iar între 2003 și 2011 activează ca secretar executiv al Biroului Permanent Național al Partidului Democrat (ulterior, Partidul Democrat-Liberal). În 2013 devine președinte al organizației județene PDL, iar din 2017, vicepreședinte al Comitetului Executiv Național al PNL. În anul 2019, Gheorghe Falcă este ales europarlamentar. Este membru al Comisiei de Transport și Turism, al Comisiei pentru Muncă și al celei pentru Petiții din cadrul Parlamentului European. Gheorghe Falcă este căsătorit și are o fiică. În anul 2011, Gheorghe Falcă publică la Curtea Veche Publishing volumul Societatea vie. Proiect România 2020, o perspectivă istorică de evaluare a raportului dintre statul român și cetățeni, dintre stat și societate. În volum, Gheorghe Falcă propunea și, totodată, proiecta pentru o perspectivă temporală medie, un set de reforme și de acțiuni necesare însănătoșirii și echilibrării unui sistem politic, economic și social de a cărui eficiență încă ne îndoim. Despre Societatea vie, profesorul Emil Dinga scria că „apare într-un moment de descumpănire generală a societății românești. Această descumpănire nu este nicidecum efectul recentei crize financiare internaționale (aceasta nu a făcut decât să augmenteze sau să acutizeze unele procese negative de origine endogenă și de natură structurală), ci este efectul cumulat al unor regrese, în primul rând, la nivel cultural: cvasiextincția principiilor morale din comportamentul individual și instituțional, disoluția autorității publice, inversarea valorilor în societate [...]. O oglindă fidelă a acestor stări grave de lucruri este prezentată, de autor, cu luciditate și mâhnire, în principalul corp ideatic al lucrării. Paradigma «societății vii», propusă de autor pentru descrierea unei atitudini radical noi cu privire la dinamica societății românești la orizontul anului 2020, reprezintă, de fapt, o propunere de schimbare a filosofiei sociale care ar trebui să inspire, să orienteze și să valideze eforturile de modernizare autentică a României și, numai pe această bază, de europenizare a ei în cadrul Uniunii Europene“. În această carte, un om politic român visează. Asta, deja, e suficient în sine! Asemenea oameni politici sînt rari la noi. La prima vedere, ar putea fi o carte despre trecut. Dar în lumea visului, trecutul și viitorul sînt totuna, iar prezentul este momentul în care îți dai seama de asta. Poți avea observații ici-colo la istoria politică recentă povestită de Gheorghe Falcă, desigur. Dar ai face-o doar dacă ai crede că ai în față o carte de istorie. Însă această carte vorbește despre viitor. Și orice om înțelept știe că va găsi coordonatele viitorului, dacă va căuta atent urmele trecutului. Sever Voinescu Vă invit să citiți această radiografie simplă a dezvoltării sau involuției gândirii politice românești, explicarea unor fenomene gen „PSD-ALDE“ sau „Dragnea“, motivele pentru care gândirea liberală este unica opțiune sănătoasă pentru o națiune dezvoltată și ce șanse are România să ajungă „normală“. Totul, într-o frescă plină de întâmplări anecdotice și sublinieri ale unor evenimente emblematice pentru 30 de ani de căutări. Iar referințele la modele de societate aproape perfecte sau prea puțin perfectibile, năravurile comparate pornind de la Roma antică și democrația ateniană până la lipsa de rafinament a pesedismului, pot constitui o mică bază pentru mobilarea minților tinere. Rareș Bogdan

Naziran, o tînără pakistaneză a cărei viaţă a fost doar un lung şir de violenţe şi umilinţe, nu mai are faţă. Trăsăturile i s-au topit, pielea îi este plină de cicatrice, iar ochii arşi de acid nu vor mai putea vedea niciodată. La doar 20 de ani, în plină noapte, cineva i-a vărsat acid pe faţă în timp ce dormea, pentru a o ucide. Dar Naziran a supravieţuit, în ciuda unor suferinţe inimaginabile, pentru a-şi spune povestea: tatăl ei, un om brutal şi incapabil de afecţiune, a căsătorit-o forţat la 13 ani. Soţul o bătea pentru că nu i-a născut nici un băiat, iar după moartea lui a fost obligată să devină soţia cumnatului său, un bărbat mult mai în vîrstă, deja căsătorit cu o altă femeie. Unul dintre copii i-a fost luat şi dat unei rude, să îl crească. Într-o societate ce consideră femeia doar un bun oarecare, fără voinţă proprie, tînăra supravieţuitoare a celei mai crude torturi care a putut fi imaginată de mintea omenească are curajul de a-şi împărtăşi tragedia, pentru ca nici o altă fiinţă să nu mai treacă vreodată prin aşa ceva şi pentru a-şi regăsi demnitatea.

Câștigătoarea Premiului Transmission 2019 Pe lista lungă la Orwell Prize for pentru Texte Politice 2019 Internetul trebuia să ne elibereze. Tehnologia ne-a schimbat viețile. Dar pentru asta nu am cedat oare prea mult puterii din spatele zidului de cod, manipulată de publicitarii și tehnocrații din Silicon Valley? Ce înseamnă pentru democrație scandalurile despre datele private din jurul Facebook și al Cambridge Analytica? Jamie Bartlett ne spune că a îmbrățișa Big Tech fără nicio reținere înseamnă a slăbi fundamentele democrației. Clasa de mijloc se erodează, societatea civilă e slăbită, iar noi, cetățenii, ne pierdem judecata critică și chiar libertatea. Oameni vs tehnologie arată cât de fragil este sistemul politic sub asediul revoluției digitale. Dar Bartlett explică și cum putem deveni cetățeni activi, parte dintr-o comunitate democratică cu alegeri libere, egalitate de șanse, libertăți civile și încredere în puterea suverană. Această carte esențială avertizează că, dacă nu schimbăm ceva, democrația se va alătura feudalismului, monarhiilor absolute și comunismului pe lista de experimente politice care au eșuat. „O carte incitantă. Bartlett are dreptate să spună că viitorul nostru depinde de câștigătorii și perdanții cursei pentru tehnologizare, dar și de tehnologia însăși.“ Financial Times

Lucrarea noastra reprezinta rezultatul combinat al urmatorilor factori: reflectie indelungata, cercetare, analiza si sinteza. La capatul acestui triptic am ajuns sa apreciem odata in plus intelepciunea unui loc comun vechi de cand lumea: lucrurile nu sunt ceea ce par, indreptatind o data in plus vechiul mit platonician al pesterii. Pentru a ne explica, incercam sa demonstram ca esenta politicilor SUA, Germaniei si Rusiei in Romania post-totalitara nu a fost si nu este in nici un caz cea prezentata in mainstream-uldeclaratiilor politice publice, al publicatiilor oficiale sau oficioase, al mass mediei partizane politic, al lucrarilor stiintifice etc.

Strania sinucidere a Europei. Imigratie, Identitate, Islam este povestea unui continent si a unei culturi surprinse intr-un moment de cumpana. Rata scazuta a natalitatii, imigratia masiva si cultivarea lipsei de incredere si a urii de sine i-au facut pe europeni neputinciosi sa se sustina pe ei insisi si sa se opuna propriei lor schimbari ca societate.

„A scrie, după rigorile disciplinei istorice sau după metodele a ceea ce Marc Bloch numea «meseria de istoric», o carte monografică de peste 1 000 de pagini despre România în perioada Administraţiei Preşedintelui Emil Constantinescu este un act de curaj intelectual. (...) Evident, ca orice lucrare de istorie, cartea nu se limitează la reconstituirea evenimentelor celor patru ani, ci plasează în epocă mandatul prezidenţial aflat în atenţie, analizând în detaliu perioada precedentă de după 1989 inclusiv şi perioada următoare până la zi, având însă reverberaţii în întreaga istorie modernă românească, europeană şi mondială de după 1800." Acad. Ioan-Aurel Pop

Francmasoneriei din Romania, a masurilor adoptate la nivel central si transmise organelor de securitate, ci o abordare dintr-un spectru larg de perspective. Volumul se bazeaza pe o gama larga de documente, inclusiv o lista a lojilor masonice si a membrilor acestora, scheme de organizare, ritualuri, reguli si regulamente, taxe, certificate, brosuri, articole din ziare si reviste, programele de masuri pentru cunoasterea si contracararea ''actiunilor ostile tarii noastre preconizate de Francmasonerie'', registre cu semnaturile participantilor, membri si vizitatori, la Tinutele rituale si Conventele Marii Loji Nationale din Romania sau a Marelui Orient Roman, ceea ce demonstreaza ca ''Francmasoneria a fost permanent sub lupa organelor Securitatii Statului'' (Marian Craciun). Autorul sesizeaza si lipsa cunostintelor si ignoranta celor care au intocmit ''manualul'', dand de multe ori alte sensuri unor simboluri ce apartin Francmasoneriei.