Ştiinte politice

„Cartea lui Francesco Guida, profesor de istoria Europei central-răsăritene cu o îndelungată carieră universitară, oferă o privire de ansamblu dinamică asupra situației politice și sociale a țărilor din Europa Centrală și de Est în epoca interbelică, cu ascensiunea liberal-democrației urmată de scurta și sângeroasa paranteză a regimurilor de extremă dreapta, apoi de-a lungul celor peste patruzeci de ani de regim totali­tar sub umbrela Moscovei și în perioada imediat următoare căderii comunismului, marcată de reinstaurarea democrațiilor, de economia de piață, dar și de noi tensiuni, până la aderarea la Uniunea Europeană, între 2004 și 2007, a majorității acestor țări. Privită în context european și în paralel cu evoluțiile din Grecia, Albania, Bulgaria, Iugoslavia, Cehoslovacia, Ungaria, Polonia și Țările Baltice, istoria recentă a României cunoaște la rându-i noi și utile clarificări.“ — ȘERBAN MARIN

„Acum, războiul în Europa de Est pune la încercare rezistența aderării la Uniunea Europeană a statelor care au îndurat regimul comunist și influența sovietică vreme de aproape 45 de ani și pune în discuție înseși validitatea și vitalitatea proiectului de unificare europeană. Dacă mi-e îngăduit, autorul acestei cărți își dorește ca toate statele și popoarele Europei să depășească cu bine această încercare, pentru ca unificarea continentului să fie deopotrivă politică, economică și culturală.

Mă bucur că lucrarea va apărea în ediția sa românească și, mai cu seamă, sunt curios să văd ce reacții va trezi unui public diferit de cel italian pentru care a fost gândită. Mai ales unui public precum cel român, aflat în interiorul acelei părți a continentului european pe care am cercetat-o din perspectivă istorică.“ — FRANCESCO GUIDA

Cu o prefață de Thierry Wolton

„Încerc să-mi imaginez, fără să reușesc, cum s-ar fi raportat astăzi europenii la comunism dacă n-ar fi existat Cartea neagră a comunismului, nu doar cu marile ei dezvăluiri și concluzii, ci și cu marile dezbateri pe care le-a declanșat pe întreg continentul. Gânditor de o neobișnuită rigoare și claritate a ideilor, istoric al comunismului de o profunzime mergând până la rădăcinile răului, Stéphane Courtois a fost inițiatorul, coordonatorul și editorul unei excepționale opere de sinteză, care a reușit să iasă dintre granițele științei și să pătrundă în conștiința epocii. A fost o surprinzătoare infirmare a teoriei potrivit căreia cei care determină cursul istoriei nu sunt niciodată aceiași cu cei care îl înțeleg.

Concepută în același format și reunind și de această dată vocile celor mai importanți specialiști în domeniu, Cartea neagră a lui Vladimir Putin este o binevenită continuare a volumului de referință din 1997 și plasează personajul de la Kremlin printre consecințele comunismului, nocive și neepuizate încă, așa cum într-un basm popular românesc leșul balaurului se dovedește mai periculos decât balaurul.“ — ANA BLANDIANA

„Toată politica lui Vladimir Putin se bazează pe angoasa cu care acesta privește instalarea, în imediata vecinătate a Rusiei, a unor contra-modele de putere, care le-ar putea da idei rușilor. Georgia, Belarusul și, acum, Ucraina sunt victimele acestui gen de paranoia. Nu extinderea NATO îi provoacă anxietate dictatorului rus, ci Revoluția Trandafirilor, din 2003, de la Tbilisi, Revoluția Portocalie, din 2004, de la Kiev, apoi manifestațiile din Piața Maidan din 2014 și protestele masive de la Minsk împotriva falsificării alegerilor prezidențiale din Belarus.“ — THIERRY WOLTON

„După ce am studiat vreme îndelungată istoria secolului trecut, marcată de apariția unor regimuri totalitare care au fost rodul, printre altele, al progresului, al unei voințe etatiste și al unei pasivități generale, după ce am văzut nemijlocit ce s-a ales de popoarele care au trecut printr-un asemenea sistem, după ce mi-am dat seama ce reprezintă libertatea pentru cei care au fost lipsiți de ea, am ajuns la concluzia că drumul pe care am pornit duce înspre o servitute de o eficiență și o amplitudine nemaivăzute până acum.

Omul s-a mai lăsat pradă de-a lungul vremii de nenumărate ori unei servituți adesea voluntare, din comoditate, câteodată din lașitate, dar cea de acum se dovedește a fi de o amploare fără precedent, întrucât instrumentele utilizate pentru a se impune acoperă toate planurile existenței noastre, de la cel personal și familial până la cel politic, economic, social, cultural, atingând chiar și sfera securității și a sănătății. De aici paradoxul în care trăim: tehnologia deschide calea înspre libertate pentru țările în care libertatea e îngrădită, în vreme ce, în țările care se bucură de libertate, tehnologia devine un inegalabil instrument de control“. — THIERRY WOLTON

Traducere din chineza clasică, prefață și note de Mugur Zlotea

Ilustrații de Mihail Coșulețu

Scrierea generalului Sun Zi, carte fundamentală a literaturii chineze clasice, rămâne unul dintre cele mai influente manuale de strategie și tactică. În zilele noastre, viziunea lui Sun Zi îi inspiră nu doar pe liderii militari, ci și pe negociatorii din politică și afaceri de la cel mai înalt nivel sau pe sportivii de performanță.

„Războiul este arta șiretlicului. Dacă ești capabil, arată-te incapabil, dacă ești pregătit, arată-te nepregătit, de ești aproape, să pară că ești la depărtare, iar când ești la depărtare, să le pari aproape… Pe cel care te disprețuiește fă-l să fie și mai mândru, pe cel odihnit obosește-l, iar pe cei apropiați desparte-i. Atacă-l atunci când nu este pregătit și răsari de unde nu se așteaptă. În acestea se află victoria strategilor militari...“ — SUN ZI

„Asta nu e propagandă! este o examinare fascinantă a modului în care „războiul împotriva realității“ a „lichefiat“ societățile, oferind exemple din Filipine și SUA, Mexic și Ucraina. Cartea spune o poveste descurajantă despre cum forțele întunericului au capturat o revoluție a comunicării, menită să facă lumină, marginalizându-i pe campionii libertății de exprimare.”

John Thornhill, Financial Times

„Peter Pomerantsev revine cu o carte pătrunzătoare, Asta nu e propagandă! Aventuri în războiul cu realitatea, încearcând să înțeleagă, în parte, globalizarea unor fenomene derutante pe care le-a observat, mai întâi, în Rusia. Descendent dintr-o familie de disidenți sovietici exilați, Pomerantsev juxtapune povestea familiei sale, ce se desfășoară într-o perioadă când ideile, arta și informațiile erau o provocare pentru regimul tiranic, cu un prezent în care adevărul nu pare să mai conteze.”

Michelle Goldberg, New York Times

Câştigător al Premiului Orwell pentru scrieri politice

„Edificatoare şi terifiantă. O lectură obligatorie.” (Peter Frankopan)

Din anii 2000, ascensiunea liderilor de mână forte a devenit o caracteristică principală a politicii globale. Epoca liderului cu mână de fier a început cu venirea la putere a lui Vladimir Putin în Rusia. În SUA, deşi a pierdut alegerile din 2020, Donald Trump continuă să fie influent. Prin Xi Jinping şi Narendra Modi, China şi India, superputerile emergente ale secolului XXI, au căzut amândouă pradă politicii autoritare. La graniţa estică a Uniunii Europene, Turcia are în frunte un lider de factură similară. Iar prin Viktor Orbán şi Jarosław Kaczyński, stilul autoritar în politică şi-a făcut intrarea şi în UE. În America de Sud, Jair Bolsonaro şi Andrés Manuel López Obrador, deşi sunt de culori politice complet diferite, se încadrează amândoi în şablonul liderului autoritar.

Cel mai adesea, astfel de lideri sunt naţionalişti şi conservatori din punct de vedere cultural. În ţară, pretind că iau apărarea poporului împotriva elitelor „globaliste”. În străinătate, pozează drept întruchiparea naţiunilor pe care le conduc. Oriunde merg, încurajează un cult al personalităţii. Instinctele lor îi plasează deasupra legii şi a instituţiilor, pe care deseori le nesocotesc. Politica lor se dezvoltă pornind de la o retorică a forţei. Pe 24 februarie 2022, retorica aceasta s-a transformat în realitate odată cu invadarea Ucrainei de către Rusia, care a declanşat cel mai grav conflict armat desfăşurat în Europa din 1945 încoace.

,,Volumul 100 inovatii sociale din Finlanda. Cum Finlanda a devenit Finlanda. Inovatii politice, sociale si practice" se impune atat prin subiectul inedit abordat cat si prin solutiile ingenioase pe care le propune la o serie de probleme socio-politice, culturale si practice, extrem de diverse, cu care s-a confruntat Finlanda de-a lungul istoriei sale. Originalitatea subiectului rezida in faptul ca, de obicei, o tara isi promoveaza, mai degraba, inovatiile in domenii precum cel stiintifico-tehnic sau economic, fara a oferi, de regula, o popularizare excesiva a unor elemente novatoare in plan social. Or, volumul de fata isi propune sa impartaseasca tocmai aceasta experienta sociala si politica valoroasa, intr-un stil suficient de accesibil pentru a mentine constante curiozitatea si interesul cititorilor pe tot parcursul lecturii. Dovada vie a acestui interes este reprezentata si de traducerea, pana in momentul de fata, a volumului in peste 27 de limbi, semn ca succesele repurtate in plan socio-politic si cultural in ultimele decenii de Finlanda nu au trecut neobservate si ca se doreste o mai buna familiarizare a opiniei publice internationale cu aceste realizari, cu posibilitatea adoptarii sau adaptarii modelului finlandez, in directiile in care tara s-a impus deja atat in cadrul Uniunii Europene cat si pe plan international.

Cine dorește să înțeleagă sfârșitul capitalismului, trebuie să cunoască istoria acestuia. Așadar, această carte descrie mai întâi cum a luat naștere și cum funcționează sistemul eco­nomic actual. Astfel se relevă faptul că sfârșitul este inevitabil. Capitalismul este fascinant, dar nu are un viitor. Următoarea epocă va fi o „economie a supraviețuirii”.

Razboiul de agresiune pe scara larga in Ucraina, in plin secol 21 este cel de-al patrulea volum al tetralogiei Reconfigurarea securitatii si a Relatiilor Internationale in Secolul 21. Este un volum revelator pentru ca, dupa analiza actorilor, relatiilor si politicii de putere, a tipologiilor si generatiilor succesive de amenintari si conflicte, dupa trecerea in revista a scenariilor prospective, probeaza ca intregul esafodaj teoretic folosit a dus catre o analiza care a fost corecta. Premiza si teza primelor trei volume a fost ca tranzitia de la bipolarism s-a incheiat si ca situatia de incertitudine, turbulenta si crize pe care o traversam va dura o generatie. Mai exact ca tranzitia post-Razboi Rece nu s-a facut de la o stare de stabilitate la o alta formula stabila, ci la una de turbulenta, care va dura. Succesul inregistrat de primele trei volume ale tetralogiei. Reconfigurarea securitatii si a Relatiilor Internationale in Secolul 21, justifica pe deplin interesul acordat celui de-al patrulea volum, asteptat cu interes de publicul de specialitate, in contextul in care lucrarea trateaza o problema extrem de complexa: razboiul de agresiune asupra Ucrainei, cauzele, perspectivele si predictii ale modului in care acest conflict s-ar putea incheia.

CEL MAI CUNOSCUT TRATAT MILITAR DIN TOATE TIMPURILE Scris în secolul al VI-lea î.Hr., volumul Arta războiului îi este atribuit lui Sun Tzu, general de rang înalt și strateg, cunoscut pentru campaniile militare victorioase pe care le-a condus în vremea lui Confucius. Cele 13 capitole ale lucrării discută pe rând fiecare...

Merită să ne aplecăm spre studiile prospective, scenariile și predicțiile în Relațiile Internaționale și spre studiile de securitate? Cel de-al treilea volum al tetralogiei „Reconfigurarea securității și a relațiilor internaționale în secolul 21” abordează tema responsabilităților administrației, sub orice formă și la toate nivelurile, pentru gestionarea crizelor și a conflictelor aflate în prim-planul așteptărilor publice.

„Amenințări și conflicte în secolul 21” este al doilea volum din tetralogia „Reconfigurarea securității și a relațiilor internaționale în secolul 21”. Evoluția securității și a relațiilor internaționale este profund legată de modalitățile concrete în care interacționează diferiții actori și care ajung să afecteze securitatea unuia sau altuia, a lumii globale, aranjamentele și eșafodajul de securitate existent, acordurile ce întăresc securitatea internațională și pacea globală.

„Actori, relații și politică de putere în secolul 21” este primul volum din tetralogia „Reconfigurarea securității și a relațiilor internaționale în secolul 21”. În situația actuală a lumii - conturată după anexarea Crimeei, în februarie 2014 - incertitudinea și turbulența vor fi o constantă pe o perioadă de o generație - 20 de ani, până la așezarea deplină a sistemului internațional pe baza unor noi formule stabile, convenite de viitoarea guvernanță globală, consacrată normativ și respectată la nivel global.

In Leadership, Kissinger analizeaza strategiile de politica de stat a sase lideri mondiali emblematici. Dupa al Doilea Razboi Mondial, Konrad Adenauer a adus Germania infranta si corupta moral inapoi in comunitatea de natiuni prin ceea ce Kissinger numeste "strategia smereniei". Charles de Gaulle a condus Franta in randul Aliatilor victoriosi si i-a readus grandoarea istorica prin "strategia vointei". In timpul Razboiului Rece, Richard Nixon a oferit un avantaj geostrategic SUA prin "strategia echilibrului". Dupa 25 de ani de conflict, Anwar Sadat a adus pace in Orientul Mijlociu prin "strategia transcendentei". In ciuda sanselor sale reduse de reusita, Lee Kuan Yew a creat un oras-stat puternic - Singapore - prin "strategia excelentei". Si, chiar daca Marea Britanie era cunoscuta drept "bolnavul Europei", cand a venit la putere, Margaret Thatcher a ridicat moralul tarii si pozitia ei pe plan international prin "strategia convingerii".

„Cetățenia” elogiată în manualele de științe politice, înveșmîntată în demnitate și drepturi, nu ar putea fi mai ruptă de realitatea cetățeniei trăite de majoritatea populației lumii, care te lasă teribil de vulnerabil și îți limitează oportunitățile: un adevărat extinctor al speranței. Cetățenia, ca una dintre uneltele-cheie ale închiderii populațiilor celor mai sărace între granițele statelor lor disfuncționale, perpetuează și consolidează, prin urmare, inegalitatea globală, făcînd ca discuția despre echitate să stea cu greu în picioare și negînd factorul individual uman prin invocarea distribuirii „naturale” a oportunităților de viață, care nu este deschisă contestațiilor. La o reflecție critică, marele concept se reduce la un cocktail de ipocrizie și pedeapsă arbitrară: două dintre trăsăturile-cheie ale cetățeniei, dacă lăsăm la o parte justificările nobile. Dimitri Kocenov

Ceauşescu îi cerea lui Brejnev, în 1976, să desfiinţeze gardul de sârmă ghimpată de pe Prut Ideea scrierii acestui volum mi-a fost dictată de constatarea pe care am făcut-o cu ani în urmă, privind absenţa unei lucrări de sine stătătoare, care să ofere o imagine generală, pe cât posibil obiectivă, fără idei preconcepute, asupra evoluţiei sinuoase a relaţiilor româno-sovietice pe parcursul unui sfert de veac (1965-1989). Firul conducător l-au reprezentat relaţiile dintre P.C.R. şi P.C.U.S., definitorii pentru identificarea direcţiei ansamblului raporturilor româno-sovietice, inclusiv în momentele de criză prin care au trecut acestea, în august 1968 sau în decembrie 1989. Am abordat, de asemenea, momentele sensibile din istoria comună a celor două ţări, inclusiv problemele privind Basarabia şi tezaurul românesc evacuat la Moscova în anii primului război mondial, disputele din domeniul istoriografic sau discuţiile pe marginea cadrului juridic al relaţiilor bilaterale. Aspectele colaborării româno-sovietice în cadrul Tratatului de la Varşovia, percepţia Moscovei asupra unor direcţii majore ale politicii externe a României din perioada 1965-1989, poziţia P.C.R. în cadrul mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale urmează să fie tratate într-un volum separat.

Este corect sæ înlături un conducător nedrept? Este cu adevărat democrația cea mai bună formă de guvernământ? Poate avea războiul o justificare? De-a lungul istoriei, omenirea și-a pus aceste întrebări importante și altele despre modul în care ne putem guverna cel mai bine – iar mari gânditori au oferit soluții ce încă modelează lumea în care trăim.

A fost odata ca niciodata... un politician care iti voia votul. Philip Seargeant demasca strategiile figurilor abile si carismatice care, in cursa pentru putere, au stiut dintotdeauna sa speculeze un lucru simplu: faptul ca suntem fiinte narative, pe care niciun argument rational nu le seduce mai mult decat o poveste bine spusa.

Cu ilustrații de Dan Perjovschi

„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. Sute de mii de tineri educaţi, cel mai bine pregătiţi specialişti în domenii de vârf, au fugit din ţară de la izbucnirea războiului. Sancţionarea administrativă sau penală a celor care îndrăznesc să aibă altă părere decât cea oficială, introducerea cenzurii, înflorirea imposturii agresive au transformat într-un mediu toxic universităţile şi centrele de cercetare. Este un proces ale cărui consecinţe se vor vedea în următoarea jumătate de secol şi vor condamna Rusia la subdezvoltare şi irelevanţă. Putin şi-a aruncat ţara cu cel puţin două decenii înapoi. Rusia de astăzi nu mai aparţine lumii civilizate. Poate că asta era «operaţiunea specială» proiectată de preşedintele rus: să distrugă Rusia. Dacă acesta a fost planul lui înseamnă că i-a reuşit.” (Armand Goşu)

„Arta războiului este o operă interesantă chiar și pentru cititorul care nu e un specialist savant în Renaștere sau, mai exact, în războaiele din modernitatea timpurie. Interesul care-l incită pe gânditorul ce transpune orice manifestare colectivă a vieţii umane la o dimensiune complet laică a acţiunii politice rezidă în privirea acută a celui care cercetează pasiunile profunde ale indivizilor și modalităţile în care ele devin factori ce produc energia colectivă, construct de mecanisme identitare și de valori împărtășite. Tratatul machiavellian propune un manual tehnic, înveșmântat însă într-un dialog umanist elegant, încredinţat unei limbi fără constrângeri, caracterizată de un lexic ales și de structuri sintactice armonioase, prezentând un model «înalt» de cultură literară, încredinţată unei limbi florentine vioaie, dar elegante, care se dorește un model de inspiraţie naţională.“ — CARLO VAROTTI

„A citi Principele înseamnă a face un exerciţiu important de pătrundere critică. Lectura lui este un excelent teren de antrenament al gândirii, unde privirea asupra realităţii devine o explorare care ne învaţă să dăm la o parte elementele accesorii și marginale pentru a pătrunde în adânc, acolo unde operează factorii esenţiali (pe care i-am putea numi antropologici) ai acţiunilor indivizilor, în societate și în istorie. În acest sens, fiecare pagină a Principelui este o solicitare adresată cititorului de astăzi (deși el trăiește într-o lume mult diferită) de a-și pune întrebări cu privire la dinamica faptelor omenești, la fenomenologia puterii, la mecanismele prin care liderul își întărește puterea și își construiește imaginea publică. Iată de ce Principele continuă să fie pretutindeni în lume, îndeosebi în instituţiile care formează manageri și lideri politici, un clasic: pentru că, dincolo de reţete specifice, el sugerează principii care permit înţelegerea și controlarea complexului joc al raporturilor de forţă în care noi toţi suntem, fie că știm și vrem sau nu, mereu implicaţi.“ — CARLO VAROTTI

Cand Machiavelli este vazut drept fondatorul stiintei politice moderne sau creatorul autonomiei politicului, trebuie sa se aiba in vedere acest termen in acceptiunea sa extinsa, profesata teorematic in Akademia lui Platon. De aceea, reflectiile asupra puterii, aflate in centrul de interes al Principelui, modeleaza diviziunile sociale in acord cu oscilatiile diviziunii puterii si societatii civile. Asta ne confirma ca momentul Machiavelli desemneaza nu numai epoca Renasterii, ci si modernitatea insasi, care presupune ideea ca oamenii isi croiesc singuri propria istorie. Dar efectele Principelui sunt prezente si dincoace de modernitate, gratie viziunii sale creative: respingerea metafizicii, metoda empirica si istorica in studiul domeniului politic, jocul anti-utopiei si convingerea ca exista o ratiune de stat. De ce o noua traducere a cartii de referinta a stiintelor politice? Pentru ca textele mari isi modifica sensul la o noua lectura, iar actualitatea Principelui depinde de intelegerea si de acceptarea fiecarei noi generatii de cititori. Politica este la Machiavelli un calcul al beneficiilor si al costurilor, iar omul politic are a fi constient de singura realitate a lumii care este puterea si nu moralitatea. Axioma politicii machiavellice (binele are adesea drept consecinta raul si invers) a inspirat termenul realpolik, maturizat notional abia in secolul al XIX-lea si operationalizat in veacul trecut si azi. A pune pe acelasi palier indrumarile secretarului Florentei cu abilitatile politice ale lui Otto von Bismarck sau cu cele diplomatice ale lui Henry Kissinger inseamna a construi o genealogie a unei filosofii, sau a unei tehnici, sau a unei capacitati de diagnoza si tratament. Iar Machiavelli nu a produs doar acesti discipoli ci multi altii, inclusiv dictatori, care si-au legitimat crimele prin malformarea ideii de actiune politica necesara.

Un diplomat de calibru al Europei și fin cunoscător al politicii de la Moscova analizează la rece resorturile războiului în plină desfășurare, a cărui ofensivă a devenit sinonimă cu ambițiile unei singure persoane: Vladimir Putin.

Câștigătorul Premiului Pulitzer și expertul în energie globală Daniel Yergin ne oferă o relatare exhaustivă despre cum ne configurează viitorul revoluțiile din energie, bătăliile climatice și geopolitica

Lumea este zguduită de coliziunea dintre energie, schimbările climatice și confruntarea dintre națiuni în vremea unei crize globale. Din acest tumult apare o nouă hartă a energiei și a geopoliticii. „Revoluția șistului“ în petrol și gaze a transformat economia Americii, punând capăt „erei penuriei“, dar făcând loc unei noi epoci turbulente. Aproape peste noapte, Statele Unite au devenit principalul producător de energie al lumii. Cu toate acestea, îngrijorarea despre rolul energiei în schimbările climatice ridică provocări asupra economiei globale și a modului de viață, accelerând o a doua revoluție a energiei în căutarea unui viitor cu amprentă redusă de carbon. Toate acestea au devenit mai grave și mai urgente în contextul pandemiei provocate de coronavirus și a epocii economice întunecate care ne așteaptă.

Politica mondială este schimbată din temelii, un nou război rece dezvoltându-se între Statele Unite și China, iar rivalitatea cu Rusia devine mai periculoasă, aceasta din urmă orientându-se către Beijing. Vladimir Putin și Xi Jinping se concentrează amândoi asupra energiei și a provocării pe care o ridică poziția de lider a Statelor Unite, China proiectându-și puterea și influența în toate direcțiile. Marea Chinei de Sud, revendicată de China și cea mai amenințată rută comercială din lume, ar putea deveni arena în care să se confrunte direct Statele Unite și China. Harta Orientului Mijlociu, care a fost trasată după Primul Război Mondial, este contestată de jihadiști, de Iranul revoluționar, de confruntări etnice și religioase și de populații în continuă deplasare. Dar regiunea a fost zguduită și de două căderi recente ale prețului petrolului și chiar de problema viitorului țițeiului în acest secol.

Povestitor talentat și expert mondial în energie, Daniel Yergin își poartă cititorii într-o călătorie palpitantă și oportună pe noua hartă a lumii. El face lumină asupra marilor probleme legate de energie și de geopolitică într-o eră de frământări politice în creștere și arată spre provocările profunde care ne așteaptă în față.

„O prezentare lucidă, judicioasă a energiei globale și a problemelor provocate de aceasta.“ Publishers Weekly

„Yergin ne oferă un bestseller fascinant și meticulos documentat... O lectură obligatorie. O altă victorie a maestrului.“ Kirkus

„Proaspătă și plină de autoritate, o combinație impresionantă.“ The Economist

„Analistul veteran din domeniul energiei Daniel Yergin își folosește din plin talentele pentru a ne explica modul în care lumea continuă să fie modelată de petrol...“ Wall Street Journal

„Yergin oferă un adevărat expozeu privind lichidul vital al civilizației moderne [petrolul] – unde se plasează lumea și încotro este probabil că se va îndrepta. Până la ultima pagină, cititorul se va simți el însuși expert în energie.“ USA Today

Ca diplomat la Florența, în tumultuoasa perioadă de la sfârșitul secolului al XV-lea și începutul celui de-al XVI-lea, Niccolò Machiavelli știa cât de brusc poate să se înalțe și să se prăbușească o carieră politică. Principele, manualul său realist și pragmatic despre putere, l-a făcut celebru și a rămas controversat până astăzi. Principele a șocat Europa la data publicării sale (în 1532, la cinci ani după moartea autorului) prin susținerea tacticilor lipsite de scrupule în scopul de a dobândi puterea absolută și prin respingerea moralității convenționale. Cum poate un lider să se mențină puternic și autoritar, dar în același timp să le inspire loialitate celor care îl urmează? Când este necesar să încalce regulile? Este mai bine să fie temut decât iubit? Examinând regimuri și conducători din întreaga lume și de-a lungul istoriei, de la împărații romanii la papii din vremea Renașterii, de la Hannibal la Cesare Borgia, Machiavelli răspunde acestor întrebări într-un tratat care își păstrează până astăzi puterea de a indigna, dar și de a da lecții practice.

Cu un cuvânt al autorului către cititorii români

„Thierry Wolton sfâșie vălul care încă acoperă crimele regimului și sfidează imperativele care-au împiedicat condamnarea comunismului chiar din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.“ — ALAIN BESANÇON

„Scriind în cinci volume epopeea minciunii și a crimei care a fost comunismul, Wolton a condamnat ceea ce lumea liberă a uitat să condamne la nivel mondial. El a făcut, pentru sutele de milioane cărora li s-au distrus destinele, ceea ce toți intelectualii care au cunoscut oroarea comunismului pe viu și ar fi avut ce mărturisi n-au putut face. Să-i mulțumim ar fi prea puțin.“ — GABRIEL LIICEANU

„Din fericire, nu m-am născut în comunism; totuși, am avut ocazia să studiez condițiile în care se trăia în general într-un astfel de regim, am cunoscut vremurile în care ideologia comunistă seducea spirite alese, am constatat indiferența contemporanilor mei față de dezastrul numit socialism real, am deplâns incapacitatea lor de a recunoaște faptele, apoi refuzul lor de a privi în față bilanțul acestor fapte, m-am între¬bat de ce comunismul rămâne inatacabil, inoxidabil... În această carte încerc să explic ce are așa de aparte marxism-leninismul încât a fost atât de convingător în trecut, continuă să atragă și, cine știe, își croiește un viitor. De unde vine ideea comunismului, de ce a sedus atâția oameni, de ce bilanțul său real se dovedește atât de greu de recunoscut? Ar putea oare să apară noi țări comuniste? Iată câteva dintre întrebările la care m-am străduit să răspund.“ — THIERRY WOLTON, „Cuvânt către cititorii români“

Analiza ambițiilor teritoriale și a politicii externe a Federației Ruse din perioada postsovietică.

Cum vrea Rusia să retraseze granițele în perioada postsovietică? Analizând manifestările recente ale expansionismului rusesc, Agnia Grigas, specialistă în domeniul riscului politic, ilustrează ideea că, de-a lungul a peste două decenii, Moscova a dus în mod consecvent o politică de folosire a compatrioților ruși din țările învecinate în scopul împlinirii ambițiilor sale teritoriale. Urmărind modul în care a fost pusă în practică această politică în Ucraina și Georgia, autoarea prezintă unul dintre aspectele relevante ale politicii externe a lui Putin, evidențiind riscurile la care sunt expuse țări precum Moldova, Kazahstan sau statele baltice.

„Cartea de față vine în momentul potrivit. Țările europene și societățile lor trec printr-o fază de dezorientare, uneori chiar de dezbinare. Fake news reprezintă termenul-cheie, o unealtă puternică în mâna celor care râvnesc să slăbească sistemele democratice de tip occidental. Matrioșka mincinoșilor propune cititorului o interpretare critică a unei epoci tulburi și îi înlesnește înțelegerea mecanismelor mediatice și politice care stăpânesc lumea de astăzi. Cartea se bazează pe o vastă bibliografie internațională și ajută cititorul român să plaseze dezvoltările politice din România într-un context mai larg. Interpretarea impresionează mai ales prin anvergura analizei și prin spiritul civic – cel mai bun antidot împotriva forțelor iliberale.“ — OLIVER JENS SCHMITT

„Cartea lui Marian Voicu este o demonstraţie impecabilă, pasionantă şi minuţioasă. Ea oferă imaginea unui moment istoric şi reconstituie modul în care Rusia lui Putin poartă un război împotriva Occidentului şi valorilor sale, exercitând totodată un control totalitar şi asupra propriei societăţi. Nimic nu este inocent sau întâmplător în această elaborată operaţiune de manipulare globală. România este, la rândul ei, parte din acest nou război subteran, în care luciditatea devine o formă de patriotism. Textul lui Marian Voicu reactivează, în acest univers de clone şi minciuni, busola simţului critic.“ — IOAN STANOMIR

Fake news au devenit motorul unei noi realităţi, expresia unei noi epoci – cea a postadevărului. Campaniile de fake news sunt gândite pentru a semăna neîncredere şi confuzie, pentru a adânci faliile socio-culturale folosind tensiunile etnice, rasiale şi religioase. Studiile ştiinţifice demonstrează că expunerea la fake news, dezinformare sau teorii ale conspiraţiei duce la alterarea percepţiei şi luarea unor decizii în consecinţă. Dieta informaţională zilnică este din ce în ce mai dificilă – ce e adevărat şi ce e fals în jur? Cine e arbitrul adevărului? Fiecare poate crede ce vrea, îşi poate construi realitatea pe care o doreşte, din informaţiile pe care le selectează. Suntem alimentaţi cu fake news care ne sunt livrate de motoare informaţionale uriaşe. Reţelele sociale au devenit reţele ale radicalizării sociale, iar știrile fake se răspândesc asemenea unei bacterii sau unui virus, infestând corpul social sănătos. — MARIAN VOICU

În topul The Times și Finacial Times al celor mai bune cărți din 2018

Astăzi, nevoia de identitate dirijează politica mondială. Populismul anti-imigranți, ascensiunea islamului politizat, disputele tot mai aprinse pe teme ideologice și identitare și revenirea naționalismului alb – toate acestea reprezintă provocări serioase la adresa democrației liberale. În plus, nu puțini sunt cei care aleg să se definească în termeni identitari restrictivi precum națiunea, religia, secta, rasa sau etnia.

Identitate este o carte extraordinar de actuală și necesară. Francis Fukuyama urmărește dezvoltarea ideii de identitate de la Platon, Locke, Rousseau până la curentul feminist și politica de gen contemporană. Scris incisiv, cu luciditate și talent, volumul nu oferă doar o foarte pertinentă analiză a lumii în care trăim, ci emite totodată un avertisment: dacă nu izbutim să identificăm un înțeles universal al demnității umane, ne vom condamna singuri la conflicte fără de sfârșit.

„Un semnal de alarmă cu privire la vremurile periculoase în care trăim.“ — The Standard

„O regulă esențială pentru un intelectual este aceea că celebritatea anulează calitatea. Francis Fukuyama e o excepție remarcabilă de la această regulă.“ — The Economist

„Fukuyama scrie atât de clar și concis; este o plăcere să-l citești.“  — The Times

„Avem nevoie de mai mulţi gânditori cu înțelepciunea și inteligența lui Fukuyama.“ — The New York Times Book Review

Ce se întâmplă atunci când un virus infectează o lume întreagă, care sunt urmările unei pandemii și cum ar trebui să reacționăm când suntem implicați într-o situație nouă și destabilizatoare? Acestea sunt doar câteva întrebări la care răspunde Săgeata lui Apollo, scrisă din nevoia de obiectivitate și apărută într‑un moment în care COVID-19 generează mai degrabă frică și reticență.