Ştiinte politice

„Volumul lui David A. Andelman este o excelentă introducere în toată dezbaterea geopolitică a lumii de azi. Din Coreea până în Irak și din Iran până în Africa, trecând desigur prin Europa (inclusiv Ucraina…), acest volum vă va oferi o imagine credibilă despre viitorul proxim – prin prisma unui prezent mereu în discuție.” – dr. Adrian Cioroianu

„În noua sa carte esențială, O linie roșie în nisip, David Andelman prezintă cu pricepere o multitudine de exemple din istoria diplomatică și militară. Andelman ne avertizează urgent asupra nucleelor viitoarelor conflicte, precum și a oportunităților de a face pace.” – Richard Galant, editor șef, CNN Opinion

„Gardurile bune fac vecinii buni? O intervenție costă mai multe vieți decât salvează? Înainte de a decide cum să abordăm Coreea de Nord, Rusia, Iranul și alte puncte fierbinți, următorul președinte trebuie să citească această carte.” – dr. Parag Khanna, director general al FutureMap din Singapore și autorul Connectography și The Future is Asian

„O linie roșie în nisip sondează o dinamică care a devenit aproape omniprezentă în afacerile globale – linii roșii care nu trebuie trecute (dar care adesea sunt) traversate pentru a oferi un cadru convingător pentru înțelegerea războiului și a păcii în secolul al XXI-lea.” – Lincoln A. Mitchell, Arnold A. Saltzman Institute of War and Peace Studies, Universitatea Columbia

„Examinarea istoriei statelor care utilizează amenințarea represaliilor pentru a-și controla vecinii este esențială pentru construirea unei lumi mai incluzive și pașnice. Este o puternică mărturie” – Laetitia Garriott de Cayeux, CEO la Global Space Ventures și membru al Proiectului de Securitate Națională Truman

„O lucrare fantastică și revelatoare, vitală pentru înțelegerea liniilor roșii din trecut și prezent care au modelat lumea așa cum o cunoaștem astăzi. Oferă lecții care pot ajuta lumea să devină mai sigură și mai pașnică.” – dr. Sulaiman Al Hattlan, CEO al Hattlan Media, fost redactor-șef al „Forbes Arabia”, membru al Fundației Nieman

„David Andelman a reușit să realizeze cu măiestrie cel mai dificil exercițiu intelectual posibil: să înțeleagă unde se află punctul de echilibru dintre război și pace. Scrierea lui, fără îndoială, este un reper esențial pentru toți cei care analizează sau influențează afacerile internaționale.” – Patrick Wajsman, redactor-șef și editor al „Politique Internationale”.

O MĂREAȚĂ TEORIE UNIFICATOARE PRIVIND PROSPERITATEA ȘI INEGALITATEA UMANE DE LA UNUL DINTRE CEI MAI REMARCABILI GÂNDITORI AI LUMII.

Într-o călătorie captivantă din zorii existenței umane în prezent, celebrul economist și gânditor Oded Galor oferă o soluție intrigantă la două dintre cele mai mari mistere ale umanității.

De ce suntem singura specie care a scăpat – abia recent – de capcana subzistenței, fapt ce ne permite să ne bucurăm de standarde de viață cu mult superioare altor specii? De ce progresul este atât de inegal pe planetă, creând diferențe mari între națiunile de astăzi? Cu un scop amplu și bogat în conexiuni fascinante, textul captivant al lui Galor explică modul în care tehnologia, dimensiunea populației și adaptarea au condus la o schimbare în povestea omului acum abia 200 de ani. Însă, prin urmărirea acestei călătorii în timp și prin îndepărtarea straturilor de influență – colonialism, instituții politice, structuri sociale, cultură –, Galor ajunge și la explicarea cauzei ultime a inegalității: acele populații ancestrale care s-au bucurat de caracteristici geografice fertile și de o mare diversitate au pornit pe drumul către prosperitate, în timp ce acelea cărora le-au lipsit aceste lucruri au pornit cu un handicap care continuă să le dezavantajeze.

Ideea că oamenii trebuie promovați în funcție de talentul nativ, și nu de originea lor socială este ținta unor critici din întregul spectru politic, deși era predominantă în lume spre sfârșitul secolului XX. Stânga critică meritocrația pentru că ar susține statu-quoul, conservatorii, dimpotrivă, deoarece ar fi o amenințare la adresa ordinii sociale, iar comunitariștii o contestă pentru că ne ține pe toți într-o stare de anxietate continuă. Adrian Wooldridge reface istoria meritocrației în culturile occidentale și în afara lor, luând ca repere diverși politicieni și funcționari care au introdus principiul revoluționar al competiției deschise, psihologi care au elaborat metode de măsurare a inteligenței și specialiști în educație care au conceput posibilități de promovare socială. Aristocrația talentului este o analiză a dezbaterilor care încearcă să stabilească dacă meritocrația mai poate fi o forță aducătoare de bine.

‘A real life thriller, packed with characters that even John le Carré couldn't dream of. If this doesn't scare you, then you're not paying attention.’ Oliver Bullough

They thought they would be safe in Britain. They were wrong.

‘Brilliantly and bravely researched, this book lays bare the brutal and murderous truth’ Jon Snow of Channel 4 News

‘A spellbinding and heart-in-your-throat true story of Russian money and serial killing … In addition to being an unputdownable story, her shocking exposé will hopefully change the way the British authorities act ’ Bill Browder, author of Red Notice

‘Gripping … When Putin opponents start dropping dead from poisonings, suspicious accidents and surprise heart attacks,the chronology is as damning as it is alarming’ New York Times

Exposing one of the most terrifying stories of our time, Heidi Blake investigates a string of suspicious deaths on British and American soil to build a shocking picture.

Russia systematically assassinates those who dare to flee its grasp – as well as the British citizens who get in the way. Meanwhile, the British authorities turn a blind eye, every investigation curtailed in favour of courting the Kremlin.

Based on the revelatory discovery of over a dozen ignored murders, this is a chilling, page-turning read.

„Nici un domeniu al științelor umaniste nu a ieșit mai avariat din anii comunismului decât istoria României. Și nici unul nu a fost mai radical primenit după 1990. Acest lucru românii i-l datorează lui Lucian Boia. A fost nevoie de cineva să slujească adevărul ca patimă intelectuală, pentru a înfrânge minciuna și răstălmăcirea cu cele mai puternice rădăcini afective. Grație lui Boia, istoriografia română a făcut pasul de la mitologie la știință. De aceea, locul lui e foarte sus în recunoștința pe care se cuvine să i-o întoarcem.” - Gabriel Liiceanu

„Să crezi că libertatea și democrația vin de la sine e o eroare fatală. Cel mai mare dușman al nostru explică de ce până și cea mai măreață națiune de pe pământ nu este imună la efectele distructive ale cinismului și ignoranței. E deopotrivă o lecție de istorie și o analiză pătrunzătoare a unor evenimente recente dureroase.” (Garry Kasparov)

„Indiferent de (re)sentimentele noastre faţă de Rusia, această uriaşă entitate statală ne însoţeşte istoria modernă, ca o inexorabilă umbră geopolitică. Avem deci toate motivele pentru a căuta să descifrăm ce se petrece cu adevărat pe marea scenă euroasiatică din vecinătatea României euroatlantice. Profesorul Armand Goşu se dovedeşte cel mai competent ghid spre «complicata ecuaţie» a Federaţiei Ruse din secolul XXI. El nu este un expert improvizat, ci un istoric profesionist şi un intelectual public format în şcoala jurnalistică de la BBC, aşadar impregnat de valorile libertăţii. Volumul de faţă include interviurile acordate de Armand Goşu după anexarea peninsulei Crimeea şi declanşarea conflictului hibrid din estul Ucrainei, urmate de tensiunile tot mai acute dintre Kremlin şi puterile occidentale.

Aceasta este o carte despre Vladimir Putin, scrisă de cel mai radical jurnalist al țării. 
 
Putin este produsul celui mai sumbru serviciu secret al țării; el nu a reușit să-și depășească originea și să înceteze să se poarte ca un locotenent-colonel din KGB-ul sovietic, ocupându-se cu "aranjarea" concetățenilor săi dornici de libertate.
 
Fost spion KGB, Vladimir Putin a fost numit președinte al Rusiei în 2000.
 
Încă de la intrarea pe scena publică, s-a prezentat ca un conducător deschis, luminat, dornic să dezvolte relațiile cu Occidentul. Spre deosebire de mulți alti jurnaliști europeni și americani, Politkovskaia n-a avut niciodată încredere în imaginea de presa a lui Putin.
 
Din poziția privilegiată pe care o ocupa, ea și-a propus să demonteze imaginea lui Vladimir Putin atât ca om, cât și ca brand, argumentând faptul că nu este decat un produs însetat de putere al propriului său trecut, incapabil să reziste impulsului de a suprima dreptul cetățeanului la libertate. 

China și Statele Unite ale Americii se îndreaptă spre un război pe care niciuna nu și-l dorește. Unul dintre motive îl reprezintă Capcana lui Tucidide: când o putere emergentă amenință supremația puterii conducătoare, rezultatul cel mai probabil unul violent. De-a lungul ultimelor cinci veacuri, premisele pentru un astfel de conflict au apărut în 16 cazuri. În 12 dintre acestea s-a concretizat printr-un război.

În timpul administrației Trump, SUA și China lui Xi Jinping și-au propus să-și consolideze poziția pe scena politicii mondiale, niciuna dintre țări nefiind dispusă la compromisuri. În prezent, încă planează amenințarea deschiderii celui de-al șaptesprezecelea caz. Conflictul comercial, atacurile cibernetice, criza nord-coreeană, toate acestea reprezintă posibile scântei care pot declanșa un război de proporții.

În cartea sa, Capcana lui Tucidide, eminentul savant de la Harvard, Graham Allison, trece în revistă conflictele anterioare și analizează evenimentele actuale, explicând într-o manieră inconfundabilă mecanismele care duc la repetarea ciclică a capcanei și pașii care ar trebui urmați pentru ca inevitabilul să poată fi evitat.

„Capcana lui Tucidide identifică o provocare fundamentală pentru ordinea mondialăː impactul unei puteri emergente asupra puterii conducătoare. Am citit cartea cu mare interes. Nu pot decât să sper că relațiile dintre SUA și China vor constitui cel de-al cincilea caz care se va rezolva în mod pașnic, și nu cel de-al treisprezecelea război.ˮ HENRY KISSINGER, fost Secretar de stat al SUA.

 „Superputerea chineză a sosit. Ar putea eșecul Americii de a înțelege această realitate să conducă SUA și China spre război? [Capcana lui Tucidide] demonstrează convingător că armonizarea acestui schimb al puterilor globale va necesita abilități deosebite din partea ambelor părți pentru a evita conflagrația.ˮ The New York Times

O carte care reușește să scoată cititorul din zona de confort, ba chiar să-i provoace furie, pe alocuri. O lectură esențială și revelatoare.

O lectură esențială pentru a înțelege unele dintre cele mai șocante abuzuri de putere ale lumii contemporane.

Încă de la Mișcarea de Recti care din Yan'an, de la începutul anilor 1940, PCC și-a format în mod treptat teoria sa sistemică a construcției de partid care acoperă dezvoltarea teoriei partidului, organizarea și conducerea. Clădit pe experiența precedentelor patru generații ale conducerii centrale a PCC, Comitetul Central condus de Xi Jinping a adus inovații majore în ceea ce privește teoria și practica construcției de partid, năzuind să propulseze dezvoltarea partidului la un nou stagiu caracterizat de o autoritate deplină și cu strictețe asupra partidului. Această carte analizează felul în care Xi Jinping a adâncit înțelegerea de către partid a principiilor, cerințelor și abordărilor construcției de partid în noua epocă.

Cartea analizează expunerile și politicile sale privind construcția de partid – consolidarea dezvoltării politicii, ideologiei, instituționalizării și organizării partidului, lupta contra corupției, menținerea caracterului său progresist și a integrității și sporirea capacității de conducere pe termen lung. Cartea mai explorează faptul că aceste sarcini sunt cheia efortului depus de partid în conducerea națiunii, în depășirea noilor provocări, ducând înainte socialismul chinezesc și depunând eforturi pentru reîntinerirea națiunii.

„Gândirea președintelui Xi Jinping cu privire la socialismul cu speci c chinezesc în noua epocă” a fost prezentată pentru prima oară la cel de-al XIX-lea Congres Național al Partidului Comunist din China (PCC), în octombrie 2017,  ind ulterior înscrisă în Constituția Partidului. Cinci luni mai târziu, în martie 2018, „Gândirea” a fost consacrată în Constituția Republicii Populare Chineze de către organul legislativ din China – Congresul Național al Poporului.

Potrivit presei chineze, „Gândirea” lui Xi Jinping ilustrează perfect ultimele realizări ale PCC în adaptarea marxismului la contextul chinezesc, integrând experiența practică și înțelepciunea colectivă a partidului și poporului.

Ca ideologie conducătoare, va călăuzi drumul Chinei către pace și dezvoltare pentru cel puțin următorul deceniu, având, fără îndoială, un impact asupra lumii întregi, având în vedere statutul actual al Chinei de putere economică. Studiile despre „Gândirea președintelui Xi Jinping cu privire la socialismul cu speci c chinezesc în noua epocă” cuprind 10 cărți scrise de oameni de știință remarcabili de la Universitatea Renmin din China. În aceste cărți, autorii își exprimă interpretările și perspectivele privind variatele aspecte ale „Gândirii”, inclusiv sursa și semni cația, cât și manifestările în construcția partidului, dezvoltarea economică și reforma, civilizația ecologică, educație, diplomație, guvernarea statului, renașterea rurală și eradicarea sărăciei.

Al doilea volum din ciclul dedicat de Iordan Gheorghe Bărbulescu schimbărilor ce au avut loc în Europa după 1950 reconstituie marile evenimente de la căderea Zidului Berlinului încoace, unul dintre cele mai importante fiind transformarea Comunității Economice Europene într-o uniune politică în 1992. Autorul analizează orientarea acesteia spre statele foste comuniste din Europa Centrală și de Est, cu un accent special pe problematica românească. Dacă până la începutul anilor ’90 nu a existat, în ciuda dialogului, un angajament ferm și structurat al CE/UE în sensul extinderii spre statele ieșite din comunism, odată demarat, acest proces s-a desfășurat într-o manieră sinuoasă și din partea UE, și din partea candidatelor. Autorul arată că nu a existat o legătură de tip cauză-efect între revoluțiile antisovietice și reformele CE/UE, dar că acestea din urmă au avut un rol crucial în lungul drum spre o democrație reală al statelor-satelit ieșite de sub influența sovietică. Unificarea europeană despre care se vorbea de mai bine de un secol s-a realizat așadar prin extinderea UE spre centrul și estul Europei, modificându-se nu doar ordinea europeană, ci și relația transatlantică, într-o cheie a progresului și a stabilității.

Ce vede un copil la naștrere? Când a apărut lumina? Câte nuanțe și ce culori poate distinge ochiul uman? Dar ochii cameleonului?

Să descoperim împreună întregul univers al lucrurilor văzute, de la iluzii optice, simboluri și complexitățile limbajului Braille și până la acele curiozități și mistere imposibil de pătruns cu ochiul liber.

„Suntem în plină furtună. Poate că nu e chiar un război mondial, dar există o uriașă tensiune a schimbării în lume. Schimbările se potențează reciproc. Educația, tehnologia, mediul înconjurător, comunicarea și ideologia transformă societățile, politica și economia. Competiția SUA-China și toate celelalte conflicte și mize subsecvente, ce decurg din această megaconfruntare, definesc tot mai clar aliniamentele în strategia și politica internaționale. Uniunea Europeană va trebui să își clarifice rapid clivajele interne și drumul strategic extern, precum și relațiile bilaterale cu SUA, China și Rusia, menținând alianța occidentală (preferabil) sau mobilizându-și resursele și voința pentru autonomia strategică ori făcând și una, și alta.
A încerca o explicație succintă a transformărilor complexe și profunde ale lumii în care trăim poate fi un exercițiu riscant, atâta vreme cât realitățile sunt volatile, dinamica politică este din ce în ce mai accelerată, iar percepțiile sunt influențate de circumstanțe locale și temporale variabile, de emoții trecătoare, dar intense, de afilieri ideologice mai mult sau mai puțin conștiente, de bule și mediatizări părtinitoare, de valuri de fake news, de evaluări care se schimbă de la un an la altul și chiar de la o lună la alta. Dar încercarea, cred, merită să fie făcută. «Momentul istoric» în care ne aflăm este prea semnificativ și plin de consecințe pentru a nu-i acorda importanța cuvenită.” (Valentin Naumescu)

Povestea omenirii și a secolelor traversate de memoria ei fluidă prin literatură, muzică, arte, haute couture, teatru și cinematografie, un grandios elogiu al simțurilor capabile să unească sensibilități și culturi, idei și speranțe, triumfuri și tristeți, atingeri și dorințe, senzații divine și trăiri respingătoare într-un romantism unic, numai al ființei umane. 

Din Alexandria secolului al VI-lea la Bagdadul secolului al IX-lea, din Córdoba musulmană într-un Toledo catolic, din Mesopotamia abbasidă la Spania andaluză, de la școala de medicină medievală din Salerno până la Palermo și, în cele din urmă, la Veneția renascentistă, unde marile tiparnițe ale orașului negustoresc aveau să permită geometriei lui Euclid, sistemului astronomic conceput de Ptolemeu și tezaurului de lucrări de medicină scrise de Galen să se răspândească într-o lume frământată și avidă de cunoaștere.

O vânătoare de comori epopeică prin neașteptatul labirint al cunoașterii, străbătând vremuri, credințe și continente cu îndrăzneală erudită și meticulozitate entuziastă, într-o subtilă rapsodie a învățaților.

Urmând traseul acestor fire fragile de inițiere de la secol la secol, de la est la vest și de la nord la sud, Violet Moller dezvăluie, în toată splendoarea ei, rețeaua de legături dintre lumea islamică și creștinism, fluxul și refluxul  cunoașterii, schimbul liber de idei între religii și culturi cât mai diferite, toate semne distinctive ale lumii moderne care aveau să transforme matematica, astronomia și medi­cina de la începutul Evului Mediu până în Renaștere.

Cu o prefață semnată de Prof. univ. dr. Dumitru Constantin-Dulcan

Pe copertă: Gustav Klimt, Copacul vieții, 1905

Colecţia Noua Spiritualitate este coordonată de Dumitru Constantin-Dulcan.

Cartea scrisă de Eleodor Gh. Bistriceanu este o adevărată enciclopedie care ne vorbește, pe baza experimentelor științifice, despre universul cognitiv, nebănuit de interesant, al lumii fără grai articulat. Ea este rezultatul unui lung travaliu intelectual efectuat cu o remarcabilă cultură și cu inteligență, cu o afecțiune și o devoțiune de o rară noblețe pentru toate ființele cu care coabităm pe această planetă. Scriind această carte, intenția autorului este aceea de a stabili o relație de respect între noi și animale, de a înțelege o parte din misterul lor, care, indiscutabil, este și al nostru. Neînțelegerea rostului lor a avut consecințe iremediabile, prin dispariția multor specii de animale. Dacă nu vom ține seama de aceste avertismente, ultima specie care va dispărea, spun toți comentatorii acestui fenomen, va fi cea umană. Citiți cu răbdare această carte minunată, care vă va marca și vă va transforma profund. (Dumitru Constantin-Dulcan)

Ediția a doua, revăzută
Pe copertă: Bartolo di Fredi, Adorația Magilor (circa 1380)

Adrian Popescu este și autorul unor volume de proză, Tânărul Francisc (1992) și Cortegiul magilor (1996), unde reia, în stilul unei hagiografii romanțate, biografia Sfântului Francisc ori rescrie romanesc tema călătoriei inițiatice a celor trei magi, într-un discurs narativ reușit. (Raluca Dună)

* * *

În Cortegiul magilor e reluat motivul poemului ce deschide volumul Călătoria continuă: drumul celor trei magi spre Betleem. Narațiunea are candoare și pitoresc necontrafăcut. (Dinu Flămând)

* * *

O fermecătoare poveste de Crăciun, care ar putea face înconjurul planetei dacă ar fi tradusă cu artă în limbi de circulație, este Cortegiul magilor (1996). Autorul istorisește călătoria întreprinsă de „cei trei magi”, Balthazar, Melchior și Gaspar, la Ierusalim și apoi la Betleem, în scopul de a se închina nou-născutului Isus... Faptele sunt relatate la persoana întâi din perspectiva servitorului lui Balthazar. (Alex. Ștefănescu)

Î.P.S. Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania a fost o personalitate multilaterală, care a lăsat urme adânci și nepieritoare în toate domeniile sale de activitate. Puține persoane, încă din tinerețe, încearcă cele mai diferite sfere de preocupări. Printre acestea se numără și eruditul Valeriu Anania. După ce, în anul 1943, își ia bacalaureatul, devine student la Facultatea de Medicină și la Conservatorul de Muzică din Cluj. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România. Opera sa literară, în proză sau poezie, este apreciată și în prezent. Un efort titanic de informare și de scriere i-au cerut diortosirea și adnotarea Sfintei Scripturi, o „muncă de ocnaș” care a durat un deceniu. Tocmai în acea perioadă, contactele noastre au fost cele mai frecvente și mai prolifice. Sincer spun că orice cuvânt pronunțat de Preasfinția Sa îl savuram, mă delecta. Mereu mă gândesc: oare de ce oameni de seamă trebuie să sufere atât? (Onufrie Vințeler)

Pasionații de drumeții care vor să redescopere istoria au la dispoziție, o excelentă broșură cu istoricul Cetății Râșnov, operă a artistului specialist în ilustrații și reconstituire istorică din România, Radu Olteanu.

În paginile acestei broșuri, cititorii vor descoperii nu doar un istoric al cetății, ci și o reconstituire a Cetății Râșnov în vremurile ei de glorie.

Jenny Erpenbeck a scris patru romane – Heimsuchung (2008), Aller Tage Abend (2012), care a primit Independent Foreign Fiction Prize), Kairos (2021) și prezentul Eu plec, tu pleci, el/ ea pleacă –, volume de proză scurtă, piese de teatru și eseuri. Proza ei a fost tradusă în peste 26 de limbi din întreaga lume și a primit numeroase premii literare.

Jenny Erpenbeck s-a născut și trăiește la Berlin.

Martha Bibescu (născută Martha Lucia Lahovary, 28 ianuarie 1886, București – 28 noiembrie 1973, Paris) este descendenta domnitorului Constantin Mavrocordat pe linie maternă, iar pe linie paternă, provine dintr-o renumită familie politică. S-a căsătorit, în 1905, cu prințul George Valentin Bibescu, devenind prințesa Martha Bibescu și unind astfel destinele a două dintre cele mai vechi și mai ilustre familii românești de tradiție politică, diplomatică și culturală. Ca dar de nuntă a primit Palatul Mogoșoaia, care avea să devină loc de refugiu, punct strategic și martor tăcut al evenimentelor istorice de la acea vreme. Împreună au avut o fiică, Valentina.

În 1908 publică prima sa carte, Les Huit Paradis, un volum premiat de Academia Franceză şi care i-a facilitat accesul în rândul celor mai apreciaţi scriitori ai vremii. De-a lungul vieții a scris în jur de 40 de cărți (note de călătorie, poezii, romane autobiografice sau istorice, eseuri, corespondență, biografii), pentru unele dintre ele folosind pseudonimul Lucile Decaux.

În perioada Primului Război Mondial, prinţesa a condus un spital din Bucureşti, în care erau îngrijite victime ale războiului. În septembrie 1945, Martha Bibescu, ca act de protest împotriva politicii românești de la acea vreme, a plecat definitiv din țară, refugiindu-se mai întâi în Anglia, apoi în Franţa. În anul 1962, primeşte Legiunea de Onoare a statului francez, iar un an mai târziu este desemnată consilier al preşedintelui francez Charles de Gaulle în problema românească, astfel recunoscându-i-se, în mod public, eforturile depuse pentru ţara natală.

În anul 1954, Academia Franceză îi conferă Marele Premiu pentru Literatură pentru întreaga operă, iar în 1955 devine membră a Academiei Regale de Limbă și Literatură Franceză din Bruxelles. În 1972, cu un an înainte de moarte, publică ultima carte: Échanges avec Paul Claudel. Este înmormântată la cimitirul Père Lachaise din Paris, iar pe piatra funerară stă scris: „Marthe Bibesco, écrivaine française“.

Născut la 14 octombrie 1954, în Ardud, Satu Mare, Radu Sergiu Ruba este scriitor, traducător şi radiojurnalist. La unsprezece ani, şi-a pierdut complet vederea. A absolvit Facultatea de Limbi Străine, franceză-engleză, Universitatea Bucureşti. Din 1992, realizează emisiuni la Radio România. A debutat editorial cu volumul de poeme Spontaneitatea înţeleasă, Cartea Românească, 1983, urmat de Iluzia continuă, 1988, Iubirea şi Orientul, 1994, Marginal, 2001, Graţia Dizgraţia, 2003 (Premiul Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti), Nu înţeleg ce mi se-ntâmplă, 2017 (Premiul Ioan Flora al aceleiaşi Asociaţii). Pentru poezie, i-a mai fost decernat Premiul revistei Convorbiri literare în 2010. I-au apărut, de asemenea, două antologii de autor cu selecţii din volumele anterioare: Dacă pleci în căutarea mea, 1999, şi Traversarea, 2012.  A mai publicat trei cărţi de interviuri şi eseuri, dintre care unul în colaborare cu soţia sa, Nicoleta Ruba, două volume de proză scurtă şi patru romane. Poemele sale au fost traduse şi publicate în franceză, portugheză, bulgară, engleză, cehă, maghiară, germană şi arabă. Romanul său O vară ce nu mai apune, premiul Academiei Române în 2016, a apărut şi în engleză, italiană şi portugheză. Scriitorul a fost distins cu Premiul Ministerului de Externe al Franţei la Festivalul mondial al nuvelei francofone în 1993 şi a reprezentat România la Festivalul Noaptea literaturii europene, Lisabona, 2018. I s-a decernat, de asemenea, Ordinul Meritul Cultural al României în grad de cavaler.

Născut la 14 octombrie 1954, în Ardud, Satu Mare, Radu Sergiu Ruba este scriitor, traducător şi radiojurnalist. La unsprezece ani, şi-a pierdut complet vederea. A absolvit Facultatea de Limbi Străine, franceză-engleză, Universitatea Bucureşti. Din 1992, realizează emisiuni la Radio România. A debutat editorial cu volumul de poeme Spontaneitatea înţeleasă, Cartea Românească, 1983, urmat de Iluzia continuă, 1988, Iubirea şi Orientul, 1994, Marginal, 2001, Graţia Dizgraţia, 2003 (Premiul Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti), Nu înţeleg ce mi se-ntâmplă, 2017 (Premiul Ioan Flora al aceleiaşi Asociaţii). Pentru poezie, i-a mai fost decernat Premiul revistei Convorbiri literare în 2010. I-au apărut, de asemenea, două antologii de autor cu selecţii din volumele anterioare: Dacă pleci în căutarea mea, 1999, şi Traversarea, 2012.  A mai publicat trei cărţi de interviuri şi eseuri, dintre care unul în colaborare cu soţia sa, Nicoleta Ruba, două volume de proză scurtă şi patru romane. Poemele sale au fost traduse şi publicate în franceză, portugheză, bulgară, engleză, cehă, maghiară, germană şi arabă. Romanul său O vară ce nu mai apune, premiul Academiei Române în 2016, a apărut şi în engleză, italiană şi portugheză. Scriitorul a fost distins cu Premiul Ministerului de Externe al Franţei la Festivalul mondial al nuvelei francofone în 1993 şi a reprezentat România la Festivalul Noaptea literaturii europene, Lisabona, 2018. I s-a decernat, de asemenea, Ordinul Meritul Cultural al României în grad de cavaler.

Václav Havel (1936–2011) a fost scriitor, filosof, disident și om politic ceh, precum și unul dintre primii purtători de cuvânt ai Cartei 77, personalitate de frunte a schimbărilor politice din noiembrie 1989, ultimul președinte al Cehoslovaciei și primul președinte al Republicii Cehe.

Personalitate complexă, Václav Havel a marcat destinul poporului său, oferind un exemplu statelor din Europa Centrală și de Est. A lăsat drept moștenire generațiilor viitoare nu doar amintirea disidenței, a preluării puterii politice și a conturării unei căi democratice și juste, ci și creația sa eseistică și dramaturgică, ce va sta în picioare pentru mult timp ca parte a patrimoniului cultural european.

Václav Havel (1936–2011) a fost scriitor, filosof, disident și om politic ceh, precum și unul dintre primii purtători de cuvânt ai Cartei 77, personalitate de frunte a schimbărilor politice din noiembrie 1989, ultimul președinte al Cehoslovaciei și primul președinte al Republicii Cehe.

Personalitate complexă, Václav Havel a marcat destinul poporului său, oferind un exemplu statelor din Europa Centrală și de Est. A lăsat drept moștenire generațiilor viitoare nu doar amintirea disidenței, a preluării puterii politice și a conturării unei căi democratice și juste, ci și creația sa eseistică și dramaturgică, ce va sta în picioare pentru mult timp ca parte a patrimoniului cultural european.

Václav Havel (1936–2011) a fost scriitor, filosof, disident și om politic ceh, precum și unul dintre primii purtători de cuvânt ai Cartei 77, personalitate de frunte a schimbărilor politice din noiembrie 1989, ultimul președinte al Cehoslovaciei și primul președinte al Republicii Cehe.

Personalitate complexă, Václav Havel a marcat destinul poporului său, oferind un exemplu statelor din Europa Centrală și de Est. A lăsat drept moștenire generațiilor viitoare nu doar amintirea disidenței, a preluării puterii politice și a conturării unei căi democratice și juste, ci și creația sa eseistică și dramaturgică, ce va sta în picioare pentru mult timp ca parte a patrimoniului cultural european.