Ştiinte politice

„Cartea lui Thierry Wolton este o privire lucidă şi profundă asupra lumii în care trăim.

Se află, cuprinse în ea, patologiile şi neliniştile ei, de la renaşterea autocraţiilor până la revenirea conflictelor şi a războaielor. Ceea ce domină este un sentiment acut al neliniştii, ca şi o anxietate legată de viitorul în care suntem deja prizonieri. Ceea ce era cândva un proiect orwellian a devenit realitatea cotidianului nostru. Omul este din ce în ce mai singur în faţa supravegherii digitale, care îl deposedează de libertate, iar vechiul totalitarism se reinventează, precum în cazul Republicii Populare Chineze, ca un ochi ce vede tot.

În acest timp al mutaţiilor, paginile lui Thierry Wolton capătă o intensitate vizionară: cu pasiunea unui moralist, istoricul ne dezvăluie adâncurile în care suntem pe cale de a coborî, pentru a ne aminti de lumina vizionară a demnităţii umane, cea la care nu putem renunţa niciodată.“ — IOAN STANOMIR

„Istoria a fost întotdeauna o succesiune de diverse regimuri politice, fiecare cu gloria și declinul său. Democrația nu poate nici ea să fugă de acest destin, într-o vreme când peste tot puterea publică, indiferent de natura sa și de locul din care provine, se dovedește preocupată mai degrabă de controlul social decât de apărarea libertăților individuale. Această dublă tendință, de declin democratic în Occidentul liberal și de liberalizare relativă a regimurilor autoritare cu scopul de a profita de beneficiile pieței mondiale, creează o zonă de convergență, o zonă gri, a regimurilor hibride.“ — THIERRY WOLTON

Desemnată cea mai bună carte a anului 2023 de publicațiile The Economist, Financial Times, Inc., Prospect Magazine și The Conversation

„Un tur de forță intelectual despre originile politicii identitare și amenin­țarea pe care o reprezintă ea la adresa liberalismului autentic, onest și de modă veche.“ — The New York Times

Istoria omenirii este marcată de violență și de discriminarea pe diverse criterii, de la etnie sau religie până la orientarea sexuală. Drept consecință, membrii grupurilor marginalizate ajung să nutrească o mândrie a identității diferențiatoare, ca formă de rezistență în fața discriminării.

În ultimele decenii însă, salutara promovare a culturii grupurilor minoritare s-a transformat într-o obsesie contraproductivă pentru identitatea de grup. Noua ideologie contestă capacitatea diferitelor grupuri de a trăi în armonie și insistă că atitudinea statului față de cetățeni ar trebui să țină cont tocmai de ceea ce-i diferențiază și dezbină. Aceasta este capcana identității, în care au alunecat mișcările de stânga. Cei care luptă pentru aceste idei se pun de fapt în calea egalității autentice de care avem atâta nevoie azi.

Yascha Mounk – prestigios cercetător și universitar, el însuși un om de stânga – ajunge la concluzia că, departe de a fi dușmani de moarte, stânga identitară și dreapta populistă se consolidează de fapt reciproc și că, pentru a o învinge pe oricare dintre ele, este necesar să ne opunem amândurora.

„O analiză excelentă și, totodată, o pledoarie elocventă pentru recuperarea valorilor comune, a ideilor care ne unesc, și nu a celor care ne dezbină.“ — ANNE APPLEBAUM

„Această carte este despre tine ca cititor și cât de ușor poți fi influențat fără să-ți dai seama. Mihai Șleahtițchi reușește rarul echilibru: explică riguros mecanismele manipulării, dar într-un mod clar, aplicabil și imposibil de ignorat. Este o carte practică, utilă pentru oricine trăiește în epoca rețelelor sociale, dar mai ales pentru profesioniștii din comunicare, politică sau media. Este cea mai bună investiție pentru a-ți întări gândirea critică și a aprecia o lectură autohtonă de calitate.” (Daniel VODĂ)

O analiză esențială a amenințărilor digitale la adresa democrației în secolul XXI.

O lucrare fundamentală în peisajul politic actual, o analiză profundă și urgentă a transformărilor prin care trec democrațiile contemporane sub influența copleșitoare a tehnologiei.

Într-o eră a hiperconectivității și a inteligenței artificiale, temerea că noile tehnologii vor submina democrația nu mai este o ipoteză, ci o realitate concretă. Profesorul Radu Carp explorează modul în care populismul, odinioară un fenomen politic, a evoluat într-o formă mai sofisticată, mai invizibilă și mai insidioasă: Tehno-populismul.

Cartea disecă mecanismele prin care rețelele sociale, algoritmii de micro-targetare și Inteligența Artificială devin instrumente cheie în remodelarea peisajului politic. Autorul arată cum promisiunea inițială a democratizării online s-a transformat într-o „balcanizare digitală”, unde „bulele de filtrare” erodează adevărul bazat pe fapte, alimentând o „politică cuantică” a convingerilor subiective și o polarizare afectivă intensă.

• Evoluția populismului: De la manifestările tradiționale la formele sale digitale, exacerbate de „dezintermediarea” specifică mediului online.
• Politica identitară: Cum identitatea a devenit un pilon central al discursului populist, fragmentând societățile și subminând valorile universale.
• Tentația democrației iliberale: O analiză a regimurilor care mențin aparențele democratice (alegeri), dar erodează sistematic drepturile fundamentale și statul de drept, navigând în „zona încețoșată” dintre democrație și autoritarism.
• Mecanismele tehno-populismului: Dezinformarea, deepfake-urile, astroturfing-ul și „jocul oglinzilor paralele” prin care se creează și se amplifică realități alternative.
• Rolul „inginerilor haosului” și al „tehno-monarhilor”: Gânditori și actori care folosesc tehnologia pentru a submina democrația liberală, promovând idei neo-reacționare și forme de „tehno-fascism”.
• Cazul concret al „fenomenului Călin Georgescu”: O ilustrare detaliată a modului în care tehno-populismul s-a manifestat în România, arătând cum o „mașinărie de rezonanță” externă poate orchestra un „jihad informațional” și influența „mintea alegătorului”.

În această nouă carte, Armand Goșu urmărește desfășurarea războiului din Ucraina și negocierile de pace în contextul geopolitic inaugurat de al doilea mandat al lui Donald Trump, care a subminat dramatic – și poate iremediabil – unitatea lumii occidentale. Astfel, sunt analizate originile imperiale ale planurilor Rusiei în Orientul Mijlociu; de ce și-a abandonat Putin singurul aliat real, dictatorul de la Damasc, și a renunțat la poziția strategică din Venezuela; cum schimbă utilizarea pe scară tot mai largă a dronelor modul de desfășurare al luptelor și, adeseori, deznodământul lor; evoluțiile recente ale negocierilor pentru încheierea războiului. Autorul îmbină rigoarea istoricului cu analiza politică lucidă pentru a ne ghida prin acest labirint de interese politice și acțiuni contradictorii, oferindu-ne cheia spre înțelegerea principalelor evenimente internaționale din ultimii doi ani.

„Rezultatele primului tur anulat al alegerilor prezidențiale din 2024 au produs un șoc în rândul puzderiei de autointitulați analiști politici și, deopotrivă, în rândul elitei intelectuale. Primele verdicte au împărțit vina cu o promptitudine suspectă: ba serviciile de informații rusești, ba TikTok-ul, ba – inevitabil – poporul însuși. Volumul de față are meritul de a ieși din acest cerc vicios al explicațiilor grăbite și de a încerca să înțeleagă ce s-a întâmplat atunci. Autorii fac ceva aproape scandalos în peisajul nostru public(istic): cercetează. Numără, compară, cartografiază, merg pe teren și stau de vorbă cu votanți reali. Din această disciplină a atenției se naște un volum de sociologie publică care mută discuția de la invectivă la explicație și de la etichetă la realitate socială. Vom găsi aici o analiză factuală a unui fenomen politic care spune multe despre România profundă, despre inegalități, despre frustrări și despre locurile în care statul lipsește. O carte serioasă, inteligentă și mult mai folositoare decât toate lozincile.“ — CĂTĂLIN AUGUSTIN STOICA, SNSPA

„Una dintre cele mai limpezi și atent documentate analize despre votul suveranist din România. Autorii mută întrebarea de la «cine i-a convins pe alegători» la «de ce erau pregătiți să fie convinși». Combinând analiza electorală cu munca de teren, vedem cum România s-a bifurcat în două lumi sociale tot mai depărtate, iar votul suveranist vorbește despre această ruptură. În locul unor fanatici, autorii întâlnesc oameni obișnuiți, care reflectează așezat asupra muncii, familiei și locurilor în care trăiesc. Un volum riguros și empatic, scris cu onestitate intelectuală, care ne ajută să înțelegem mai bine țara din care facem parte și să întrezărim o direcție de dezvoltare mai echilibrată.“ — COSIMA RUGHINIȘ, Universitatea București

 

Lectura Constituţiei libertăţii este astăzi o experienţă intelectuală la fel de captivantă ca în 1960, anul în care a fost publicat prima dată volumul, sau ca în 1990, când viziunea lui F.A. Hayek părea a fi una dintre marile surse de inspiraţie ale ordinii postcomuniste. Vechile adevăruri, ne aminteşte autorul, trebuie reafirmate mereu pentru a fi înţelese de noile generaţii. Tocmai de aceea pledoaria sa pentru libertate ca izvor al marilor realizări ale omenirii nu şi-a pierdut actualitatea: ea poate să-l convingă şi să-l inspire şi pe cititorul erei digitale. Pentru Hayek, libertatea – înţeleasă ca absenţă a coerciţiei arbitrare exercitate de alţi oameni – reprezintă temelia progresului civilizaţiei. Ea se sprijină pe un ansamblu de instituţii formate lent şi inegal de-a lungul timpului, dar care s-au dovedit a fi capabile să limiteze slăbiciunile oamenilor şi să le valorifice virtuţile. Menţinerea acestei ordini depinde însă de o cultură politică favorabilă, de cetăţeni capabili să reziste atât asalturilor adversarilor declaraţi ai libertăţii, cât şi intervenţiilor bine intenţionate, dar adesea nocive ale statului. Astfel de ingerinţe sunt, prin natura lor, coercitive – iar tentaţiile de a le accepta sunt astăzi la fel de puternice ca în urmă cu şase sau şapte decenii. Economist laureat al Premiului Nobel, autor al unor studii de filosofia ştiinţei şi filosofie politică, F.A. Hayek a fost una dintre vocile cele mai influente care ne-au avertizat că o civilizaţie liberă trebuie apărată, oferindu-ne repere intelectuale ale defensivei.

Friedrich August Von HAYEK (1899-1992) a fost una dintre marile personalităţi intelectuale ale secolului XX. S-a născut şi a studiat la Viena, obţinând doctorate în drept (1921) şi studii politice (1923) şi orientându-se ulterior către economie. Contribuţiile sale în acest domeniu au urmat linia favorabilă pieţei libere a aşa-numitei Şcoli economice austriece, aducându-i recunoaştere internaţională şi stând la baza invitaţiei de a preda la London School of Economics (1931-1949) şi ulterior la University of Chicago (1950-1962). Ultima parte a carierei sale didactice a fost asociată în primul rând cu Universität Freiburg (1962-1968). Dintre celelalte contribuţii semnificative ale sale la studiul economiei şi societăţii amintim: Drumul către servitute (1944), Individualism şi ordine economică (1948) şi Drept, legislaţie şi libertate (vol. I: 1973, vol. II: 1976, vol. III: 1979).

O parte dintre studiile publicate în volumul de față au făcut obiectul unor prezentări în cadrul conferinței care a purtat același titlu (Identități, ideologii și politici în Orientul Mijlociu, Mediterana și Asia de Sud), organizată, în 2024, la Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, de către Centrul de Studii asupra Orientului Mijlociu și a Mediteranei (structură de cercetare din cadrul Facultății de Istorie și Filosofie) și Middle East Political and Economic Institute, think-tank din București specializat în problematicile Orientului Mijlociu. Analizele din această carte acoperă subiecte variate, de la hermeneutică coranică la fenomenul islamismului contemporan, și se referă la aspecte sociopolitice, economice, securitare din diferite zone geografice, pornind din Mediterana de Nord (Franța) și de Sud (Maghreb), trecând prin Balcani, Egipt, Orientul Apropiat și Mijlociu, până în Afganistan. Ele se doresc a fi o modestă contribuție autohtonă în domeniul Middle Eastern Studies, dar sunt rezultatul unei autentice pasiuni științifice a fiecăruia dintre autori (unii abia ieșiți de pe băncile universității - sau chiar aflați încă acolo) pentru câmpul său de cercetare.

Marius Lazăr

Lucrarea de față a domnului Florin-Vasile Șomlea reprezintă o veritabilă „diagnoză” a fenomenului „dreptei” politice românești într-un context european, un „tom” care completează o primă abordare de gen, cea despre liberalism, care la vremea sa a constituit un succes! În acest volum remarcabil, fruct al mai multor ani de cercetare, autorul își extinde evaluările îmbogățind analiza pe un subiect care presupune urmărirea metamorfozelor politice multiple care au avut loc în familia „popularilor” de la noi. Întreprinderea științifică a domnului Florin-Vasile Șomlea este importantă din mai multe puncte de vedere.

Giuliano da Empoli pornește de la o constatare tulburătoare: ceea ce pare dezordine, scandal și improvizație în politica contemporană este, de fapt, rezultatul unei inginerii sofisticate a emoțiilor colective.

Asemenea unui carnaval permanent, scena politică este dominată de lideri care sfidează regulile, transformă defectele în virtuți și convertesc minciuna, conflictul și provocarea în capital electoral. În lumea lui Donald Trump sau a lui Viktor Orbán, haosul pare spontan. În realitate, el este atent proiectat. În spatele populismului global acționează o rețea discretă de strategi politici, experți în date, psihologi, fizicieni și specialiști în rețele sociale. Sunt inginerii haosului. Ei pot să răstoarne alegeri, pot să miște o țară de pe traiectoria sa istorică, știu să transforme furia publică în putere.

Furia antisistem, discursul antielite, viralitatea online și neîncrederea în instituții redesenează rapid harta politică, sub ochii unei societăți încă nepregătite să le descifreze. Aceste mecanisme s-au extins și s-au rafinat, infiltrându-se inclusiv în democrațiile fragile din Europa Centrală și de Est. Cartea aceasta este un demers esențial de explorare a manipulării, a tehnologiei și a noii fețe a puterii politice, într-o lume în care algoritmii votează înaintea oamenilor.

„Carnavalul nu mai e o ocazie de a lua în derâdere, preț de câteva ore, ordinea politică a lumii, ci a devenit regula cotidiană a competiției pentru putere sau a exercitării acesteia. Așa descrie Giuliano da Empoli populismul hrănit de tehnologiile de azi. A rezultat un eseu plin de informații și de anecdote politice, care te înfioară sau te pune pe gânduri.“ — CRISTIAN PREDA

În întreaga lume de astăzi, naționalismul a revenit, și este adesea profund tulburător. Politicienii populiști exploatează naționalismul în scopuri autoritare, șovine, rasiste și xenofobe, întărind opinia că acesta este un curent fundamental reacționar și antidemocratic. Însă Yael Tamir susține cu pasiune un tip foarte diferit de naționalism, unul care îi reînvie virtuțile participative, creative și egalitare, răspunde la multe dintre problemele cauzate de neoliberalism și hiperglobalism și este esențial pentru democrație, la apogeul ei. - Princeton University Press

Székely Ervin s-a născut la Salonta în 19 august 1957. A terminat Facultatea de Drept a Universităţii Babeş-Bolyai în 1981. A lucrat în calitate de consilier juridic la Salonta, a fost ziarist la săptămânalul Ifjúmunkás şi la cîteva alte publicaţii. În perioada 1992-2004 a fost deputat în Parlamentul României, după care a devenit secretar de stat la Ministerul Sănătăţii. În prezent este realizator în cadrul Societăţii Române de Radiodifuziune.
A publicat şapte volume: Magyarázom a rendszerváltást (Explicaţii asupra schimbării – eseuri) Bucureşti, Editura Maiko 2000; Az Andropov-terv (Planul Andropov – eseuri) Bucureşti, Editura Maiko 2003; A műember (Omul artificial – roman) Bucureşti, Editura Maiko 2009; A feljelentés (Denunţul – roman) Oradea, Editura Könyvmester 2011; Bársonyszék és aszfalt – Oradea, Editura Riport 2014. Această carte a apărut în traducere românească la Bucureşti, Editura Curtea Veche în 2016 sub titlul Jilţ şi caldarâm; Egy asszimiláns feljegyzései – Bucureşti Editura Curtea Veche 2017. Această carte a apărut concomitent în traducere românească tot la Editura Curtea Veche în 2017 sub titlul Cum am devenit român; Szerelmes szakácskönyv szingliknek – Oradea, Editura Ratio et Revelatio 2018. Această carte a apărut în traducere românească tot la Editura Ratio et Revelatio în 2019 sub titlul Carte de bucate şi de dragoste. Tot la Ratio et Revelatio au mai apărut: Dragostea, Securitatea și neuroxotina (2024), Szerelem, Szeku, idegméreg (2024), Cum am devenit român. Însemnările unui asimila(n)t (2024).

Ne aflăm, în prezent, într-o fază de evoluţii istorice dramatice. Se doreşte unitatea Europei însă concomitent se întăreşte convingerea că acest obiectiv nu poate fi exclusiv o problemă de politică şi de economie, ci necesită şi un fundament spiritual şi cultural. Întrebarea este deci: cum ar putea deveni ea realitate, având în vedere diversitatea naţională a Europei. Nu puţini refuză această diversitate şi consideră conştiinţa naţională depăşită și chiar responsabilă de catastrofele politice care s-au abătut asupra Europei.
Înţeleasă corect, națiunea se dovedeşte însă a fi un fenomen antropologic, coloana portantă indispensabilă a procesului de naştere a statului modern şi implică necesitatea interacţiunii fecunde a tuturor naţiunilor, toleranţa reciprocă. Astfel, ceea ce în prezent este de multe ori repudiat se dovedeşte a fi inevitabil iar inevitabilul demn de năzuit. Filosofia politică actuală ignoră cu desăvârşire toate aceste aspecte.

Ce este, de fapt, o naţiune?
Ce poate să mai însemne pentru individ?
Este ea doar o iluzie vagă sau este accesibilă unei analize ştiinţifice exacte?
Ce rol poate juca ea într-o viitoare Europă unită?

Kurt Hübner demonstrează că soluţionarea tuturor acestor probleme decisive în bătălia pentru naţiune şi Europa este posibilă numai dacă vom cerceta tradiţiile cultural-istorice şi filosofice ale Europei. Pe această bază se ajunge la noi şi surprinzătoare constatări care pot încuraja o conştiinţă naţională lucidă şi pot servi la orientarea politicii practice în viitor.

Acesta e manualul pe care Tony Blair și l-ar fi dorit când a devenit premier. El a deprins arta guvernării conducând Regatul Unit timp de un deceniu, perioadă în care a descoperit – apucând uneori căi anevoioase – că există principii fundamentale ale guvernării eficiente, aplicabile în orice stat. Acum, Tony Blair le pune la dispoziție liderilor aspiranți și celor care își doresc să înțeleagă mai bine mecanismele guvernării tocmai această cunoaștere pe care a dobândit-o. „Arta de a conduce“ e un ghid practic bazat pe propriile experiențe la cel mai înalt nivel politic, dar și pe lecțiile învățate de la alți lideri de pe tot globul, care au colaborat cu institutul său.

Cum construiești un guvern eficient și cum recrutezi oamenii potriviți? Cum stabilești prioritățile și cum gestionezi crizele? Cum reduci birocrația și cum atragi investiții pentru reformarea sectoarelor vitale, precum educația sau sănătatea? Cum asiguri securitatea cetățenilor într-o lume instabilă? Cum valorifici revoluția tehnologică a secolului XXI? Organizată în scurte capitole, cartea răspunde la întrebările-cheie pe care trebuie să și le pună orice lider responsabil.

„Un volum bine documentat, inteligent și captivant [...], cel mai util ghid practic existent în materie de politică.“ Financial Times

„E o carte din care orice (viitor) lider, din politică sau din alt domeniu, are ceva de învățat. E directă și plină de sfaturi utile pe care oamenii s-ar putea să le asculte cu atenție, de vreme ce vin din partea cuiva care chiar le-a văzut pe toate.“ Irish Independent

Cunoașterea comună este necesară pentru coordonare, pentru a face alegeri arbitrare, însă complementare, precum a conduce pe partea dreaptă, pentru folosirea bancnotelor de hârtie și susținerea unui lider politic sau pentru aderarea la o mișcare politică.

De asemenea, este necesară pentru coordonarea socială: totul, de la a te prezenta la o întâlnire în locul și la timpul convenite, până la a vorbi aceeași limbă sau a forma relații durabile de prietenie, iubire sau autoritate.

Oamenii posedă un al șaselea simț pentru cunoașterea comună, pe care o creăm folosind semnale precum râsul, lacrimile, îmbujorarea, contactul vizual și vorbirea grosolană.

Însă oamenii fac și mari eforturi să evite cunoașterea comună – să se asigure că, și dacă toți știu ceva, nu pot să știe că toți ceilalți știu că ei știu.

Și astfel dobândim ritualuri precum ipocrizia benignă, mituiri și amenințări voalate, aluzii sexuale și prefăcătoria de a nu vedea elefantul din încăpere.

Pinker ne arată cum poate logica ascunsă a cunoașterii comune să explice multe dintre enigmele vieții: bule și crahuri financiare, revoluții iscate din senin, pozele și prefăcătoriile diplomației, erupția în social media a gloatelor denigratoare și apariția în mediile academice a mișcării cancel culture, stânjeneala primei întâlniri amoroase.

Artiștii și umoriștii au exploatat cu sârg intrigile cunoașterii comune, iar Pinker folosește din abundență romanele, glumele, desenele animate, filmele și dialogurile din serialele de comedie create de aceștia ca să scoată la lumină tragediile și comediile din viața socială.

Total captivantă în explicarea paradoxurilor comportamentului omenesc, Când toată lumea știe că toată lumea știe ne ajută să înțelegem modalitățile în care fiecare dintre noi încercăm să pătrundem în mințile celorlalți, precum și armoniile, ipocriziile și indignările ce rezultă de aici.

O lucrare pătrunzătoare, care explică modul în care gândim despre gândurile celorlalți despre gândurile celorlalți, la infinit.

Pare imposibil, dar Steven Pinker arată că facem asta tot timpul. Această conștientizare, pe care o percepem ca pe ceva public sau „în afara noastră”, se numește cunoaștere comună și are un impact spectaculos asupra vieții noastre sociale, politice și economice.

Steven Pinker este Johnstone Professor of Psychology la Harvard University. Cercetările sale privind limbajul și cogniția au fost premiate de National Academy of Sciences, Royal Institution of Great Britain, American Psychological Association și Cognitive Neuroscience Society.

A primit și o serie de distincții academice, opt doctorate onorifice și numeroase premii pentru cele unsprezece cărți scrise, printre care Îngerii mai buni ai naturii noastre și Raționalitatea. I s-a decernat titlul de Humanist of the Year și a fost inclus pe listele „The World's Top 100 Public Intellectuals” a revistei Foreign Policy și „The 100 Most Influential People in the World Today” a revistei Time.

În prezent prezidează colectivul de cercetători care elaborează The American Heritage Dictionary și scrie frecvent pentru The New York Times, Time și The New Republic.

Barometrul Puterii Geopolitice si Noua Ordine Mondiala reprezinta o lectura esentiala pentru oricine vrea sa inteleaga adevaratele jocuri de putere ale secolului XXI, intr-o lume a carei geopolitica este definita de lupta pentru resurse critice, rute comerciale strategice, capabilitati geomilitare si influenta civilizationala.

Noua Ordine Mondiala (NOM) se construieste astazi, in principal, din interactiunea dintre SUA, China si Rusia, fiind obiectivata in plan public prin negocierile dintre Donald Trump, Xi Jinping si Vladimir Putin. Pe acest fond transpare, in mod evident, faptul ca Occidentul colectiv isi pierde brusc aura de tip hegemonic, iar in spatele discursurilor publice despre ordine internationala, democratie, libertati si alte valori universale, se organizeaza, de fapt, o confruntare rece, cu accente preponderent geomilitare, pentru controlul si impartirea lumii in sfere de influenta.

Aceasta carte deconstruieste miturile agreate in mod curent in analizarea interactiunilor geopolitice si analizeaza, in mod concret, fortele definitorii care vor agrega Noua Ordine Mondiala, oferind, in premiera, si un instrument de evaluare denumit Barometrul Puterii Geopolitice. Veti afla astfel cine anume si in ce masura poate domina militar, controleaza rutele de transport global, impune tehnologia sau moneda de schimb, poate decide in crizele regionale s.a.m.d., dar, mai ales, cine va capata dreptul de a trasa noile sfere de influenta.

De la prezentarea Europei care si-a pierdut suveranitatea, a Africii reactivata de jocul dintre marile puteri, la o Asie transformata in mod dinamic de catre Rusia si China, pana la o America Latina disputata intre SUA si ceilalti pretendenti, aceasta carte ofera o analiza lucida, directa si fara complezente, incercand sa raspunda marilor intrebari geopolitice ale prezentului, printre care:

• Cum isi vor imparti SUA, China si Rusia noile sfere de influenta?
• In ce fel influenteaza globalizarea si tehnologia clasamentul marilor puteri geopolitice?
• Cine defineste si controleaza pietele de resurse naturale?
• Care vor fi consecintele confruntarii dintre Orient si Occident?
• Ce scop si finalitate au conflictele din Orientul Mijlociu?
• Cum se va pozitiona Europa intr-o lume post-occidentala?
• Ce rol mai poate juca Romania in noul context geopolitic?

„Unul dintre cele mai controversate subiecte din România perioadei de după Revoluția din 1989, de tranziție la democrație, a fost reforma sistemului de securitate. Chiar și astăzi, aceste servicii se află în centrul multor teorii ale conspirației. Și totuși de la ele se așteaptă să protejeze societatea și să ofere sprijin celor care iau decizii, într-o perioadă de amenințări și incertitudine. Felul în care instituțiile de apărare din România sunt supravegheate și controlate în spiritul democrației constituie un important test al funcționării și responsabilității statului postcomunist. Marian Zulean oferă o analiză solidă și bine documentată a rolului, structurii și competenței acestor servicii începând din 1990 și până în prezent.“ — DENNIS DELETANT

Sistemul de securitate al României continuă să fie marcat de dis­funcțiile moștenite din perioada comunistă: mentalități rigide, reflexe instituționale depășite, carențe structurale care persistă de peste trei decenii. În ciuda reformelor declarate, statul român funcționează încă pe o arhitectură fragilă, construită în parte pe compromisuri și improvizații. România nu este o țară cu adevărat sigură, ci una aflată într-un echilibru precar, protejată mai degrabă de conjuncturi favorabile decât de un sistem solid.

Cartea aceasta oferă un diagnostic lucid și necruțător, în mozaicul complicat al istoriei noastre recente. Într-un peisaj internațional marcat de tensiuni regionale, conflicte hibride și reașezări geopolitice la granițele țării, autorul ridică o întrebare esențială: cât timp mai poate conta România pe conjuncturi favorabile în locul unei strategii coerente?

Articolele reunite aici combină perspectiva istorică și observațiile de actualitate, oferind o imagine complexă a modului în care inerțiile instituționale, lipsa de viziune și ignorarea semnalelor de avertizare pot transforma vulnerabilitatea într-o amenințare reală. Este o carte deopotrivă necesară și inconfortabilă, o reflecție critică asupra unei securități naționale mai degrabă declarative decât garantate.

MARIAN ZULEAN este profesor abilitat la Universitatea din Bucureşti. A obținut un doctorat în sociologie la aceeași universitate şi un master în politici publice şi relaţii internaţionale la Universitatea din Pittsburgh. A publicat mai multe cărţi şi articole despre relaţiile dintre armată şi societate, în domeniul sociologiei militare și al studiilor de securitate. Cea mai recentă carte (coeditată) este Social Values and Identities in the Black Sea Region (Bloomsbury, 2023). Înainte de cariera academică, a avut şi o bogată experienţă practică, în calitate de consilier la Preşedinţia României şi de ofiţer paraşutist (în Ministerul Apărării Naționale). Ca urmare a contribuţiei la aderarea României la NATO a fost decorat cu Ordinul „Virtutea Militară“. În prezent, pregăteşte un volum despre Şcoala sociologică de la Bucureşti în arhivele americane, alături de Zoltán Rostás.

 

Ca specialist în filosofie și propagandă și fiu al unor refugiați din Europa celui de-Al Doilea Război Mondial, Jason Stanley a înțeles de multă vreme că societățile democratice, inclusiv Statele Unite, pot fi vulnerabile la fascism. În cartea Cum funcționează fascismul, autorul identifică zece piloni ai politicii fasciste – apelul la un trecut legendar, propaganda, antiintelectualismul, irealitatea, ierarhia, victimizarea, legea și ordinea, anxietatea sexuală, favorizarea „inimii țării” și desființarea bunurilor publice și a sindicatelor – care constituie atât un diagnostic de urgență al tacticilor utilizate de politicienii de dreapta pentru a distruge democrațiile, cât și și o perspectivă critică asupra momentului actual.

Stanley împletește reflecții asupra istoriei, filosofiei, sociologiei și teoriei critice a raselor cu povești contemporane din Ungaria, Polonia, India, Myanmar și Statele Unite, printre alte țări, evidențiind pericolele imense ale limbajului și credințelor care separă oamenii în „noi” și „ei”. Prin revelarea unor tipare tulburătoare, la fel de răspândite astăzi ca în trecut, Stanley arată că unele elemente ale politicii – retorica și mitul – pot deveni prea rapid politică și realitate. El susține că numai recunoscându-le putem începe să le opunem rezistență și să revenim la idealurile democratice.

Un filosof de la Yale identifică cei zece piloni ai politicii fasciste, descriindu-le istoria profundă și terifianta ascensiune.

Cartea oferă o analiză fascinantă a ideologiei fasciste, împletind cu agilitate exemple din Germania, Italia, Ungaria, Rwanda și Myanmar până în Serbia și, da, SUA. Pe măsură ce avansează în cadrul său conceptual al celor mai importante caracteristici ale subiectului, Stanley include observații mai subtile care, pentru unii cititori, pot părea surprinzător de apropiate de realitatea lor. — The Guardian

Jason Stanley scoate în evidență felul în care libertățile oamenilor dispar când alegătorii susțin politicieni care promovează politica dezbinătoare a lui „noi contra ei”, denigrând cooperarea, compromisul și respectul față de ceilalți. Cum funcționează fascismul explică în termeni conciși și ușor de înțeles modul în care sunt manipulați oamenii să renunțe la drepturile dobândite care au făcut America măreață. — David Cay Johnston, câștigător al Premiului Pulitzer și autor al cărților It's Even Worse Than You Think și The Making of Donald Trump

O eternă întrebare despre istorie: se repetă  ea oare? Aliații au învins fascismul în urmă cu aproape 75 de ani. Dar renaște el? Populismul național al lui Trump și Bannon, Brexit, Orban și ascensiunea dreptei maghiare, Mișcarea Cinci Stele din Italia, Erdoğan – Jason Stanley încearcă să răspundă la tot felul de întrebări în cartea sa extraordinară. Pentru cei care neagă sau au îndoieli, cartea lui Stanley oferă dovezi copleșitoare că fascismul este viu, sănătos și în ascensiune. Este un semnal de alarmă care ne îndeamnă să ne trezim, să fim atenți și să facem ceva. — Errol Morris, regizor și autor al cărții The Ashtray

Analiza uimitoare făcută de Jason Stanley nu a făcut decât să sporească în importanță de la apariția acestei cărți, în 2018. Este una dintre cărțile definitorii ale acestui deceniu. — Elizabeth Hinton, autoarea cărții From the War on Poverty to the War on Crime

Nicio altă carte nu este atât de relevantă pentru momentul actual. — Claudia Rankine, autoarea cărții Citizen

Cine este mai pregătit să facă față provocărilor și să apere principiile într-o lume modernă instabilă? Cei cu identități naționale, religioase, etnice sau tribale puternice, care acceptă democrația, sau democrații care renunță la identitate ca pe un fel de prejudecată care creează diviziuni?

Bazându-se pe experiența personală ca disident sovietic și prizonier politic, Sharansky explorează modul în care identitatea a fost sursa rezilienței și a sensului în fața opresiunii. După cum el însuși mărturisește, „Democrația (...) oferă libertate; identitatea oferă direcție.”

Volumul de față este considerat un succesor spiritual al volumului The Case for Democracy (2004), unde Sharansky pledează pentru extinderea democrației ca reacție la tiranie și terorism.

Natan Sharansky susține că un cosmopolitism lipsit de valori, chiar și în sisteme democratice, este periculos. Este de preferat să avem identități ostile încadrate în democrație decât democrați indiferenți la chestiunea identității. Într-o provocare viguroasă și perspicace atât pentru stânga, cât și pentru dreapta, Natan Sharansky, așa cum a dovedit în repetate rânduri, pune exact diagnosticul epocii noastre, sfâșiate între populism, criză identitară și criterii morale precum umanism, toleranță și drepturi ale omului.

„Ceea ce il distinge pe Sun Tzu de gandirea strategica occidentala este faptul ca el nu reduce razboiul la simpla confruntare armata, ci il intelege ca pe o arta subtila a mintii si a puterii. În preceptele sale, victoria
nu se obtine prin forta bruta, ci prin cunoasterea adversarului, prin stapanirea contextului politic si prin finetea psihologica a liderului. Tocmai aceasta viziune, in care diplomatia, inteligenta si echilibrul sufletesc se ridica deasupra sabiei, a facut ca Arta razboiului sa ramana peste veacuri una dintre cele mai profunde carti de strategie ale omenirii.“ (Henry Kissinger)

Admirata si citata de lideri militari, diplomati si oameni de afaceri din intreaga lume, „Arta razboiului“ depaseste cadrul strict al conflictului armat si devine un ghid universal despre puterea mintii, disciplina spiritului si arta de a obtine victoria fara lupta.
Generalul Samuel B. Griffith observa ca valoarea cartii lui Sun Tzu nu consta numai in tacticile de lupta, ci in modul in care el imbina inteligenta militara cu intelegerea contextului politic, moral si psihologic, o viziune holistica care inca modeleaza arta de a anticipa si de a decide.

Cartea Cele 10 porunci pentru România, semnată de Sebastian I. Burduja și Dragoș Baltă, este mai mult decât un eseu politic sau economic. Este o încercare de a oferi un cadru moral și pragmatic pentru renașterea unei națiuni aflate încă în căutarea drumului ei.

Autorii nu se mulțumesc să facă diagnoze ale prezentului, ci încearcă să formuleze un set de reguli simple și clare, care să fie ușor de reținut și de aplicat. Aceștia pornesc de la convingerea că România are nevoie de un decalog al dezvoltării, o listă de principii fundamentale pe care fiecare cetățean să le poată înțelege și aplica în viața de zi cu zi. Astfel, într-o lume în care proiectele de țară se nasc și mor în birouri guvernamentale, volumul acesta încearcă să coboare discuția în spațiul public și să o transforme într-o invitație la acțiune colectivă, la o reconstrucție fundamentală a României care să pornească din școli și care să continue în firme, în comunități locale și în inițiative civice. -- Dr. Dragoș Petrescu

Conotația biblică a titlului cărții semnate de Sebastian I. Burduja și Dragoș Baltă este una puternică, testamentară. Cele 10 porunci pentru România nu ne îndeamnă la meditație, ci la acțiune. România „noastră”, în spatele căreia ne dezvinovățim inacțiunile și ne argumentăm absența responsabilităților, trebuie recompusă din milioane de Românii. Fiecare dintre noi trebuie să fie un apostol al schimbării. Fiindcă schimbarea României derivă din schimbarea propriilor Românii. Acele Românii particulare.

Acesta este decalogul autorilor. E unul mobilizator, care ne solicită să ne reformăm individual pentru a reforma, finalmente, România. Este o lucrare care se adresează oamenilor, nu celor care guvernează. Nu este un manifest politic. Ci unul uman. Și așa cum afirmă autorii, „cărțile bune au puterea de a schimba vieți în doar câteva pagini”, și această carte, veți constata, are puterea să ne schimbe și pe noi. -- Adrian Artene

„Non multa, sed multum. Dacă aşa spun anticii, aşa o fi: nu contează cât scrii, contează ce scrii. Asta înseamnă să pleci de la ideea că există o diferenţă de neîmpăcat între calitate şi cantitate (deşi, nu-i aşa?, Nicolae Ceauşescu invita, cu decenii în urmă, «să facem din cantitate o nouă calitate» – cum anume, doar el ştia). Iată însă că avem aici un exemplu al coexistenţei lui multa şi a lui multum. Cele două ies din condiţia antonimiei şi se acceptă reciproc. Diferenţa de neîmpăcat se transformă în complementaritate prin efortul sagace şi tenace al unui autor pasionat de cercetare, de scormonire prin arhive, de politica românească, de ramificaţiile şi consecinţele ei. Cristian Preda devine, toute proportion gardée, un fel de Thierry Wolton al României prin această carte amplă, în care sunt studiate decenii de decizie şi de iniţiativă politică de la noi.

Şi nu doar atât. Există în mia aceasta de pagini o întreagă tipologie, care uneori ricoşează în faună. Lingăul şi naţionalistul cu secera şi ciocanul la brâu, sceleratul şi inconştientul, traseistul şi laşul, amnezicul de conjunctură şi bufonul, canalia fără scrupule şi prostul ca noaptea, plagiatorul cu ifos şi neostalinistul impenitent – cu toţii îşi găsesc loc în această enciclopedie în care gravitatea şi umorul se îngăduie şi se întregesc una pe alta. Ideologii şi ideologi în România contemporană nu este doar o panoramă a deşertăciunii (şi mai puţin a deşteptăciunii) politice. Mia asta de pagini ne este, întâi de toate, necesară ca să ne explicăm mai bine cum am ajuns aici, ce am fost, în ce ne-am preschimbat şi din cauza (mult mai des decât datorită) cui.

Cartea lui Cristian Preda e un spectacol de informaţie excelent pusă în pagină şi de anecdotică ilustrativă. Pe lângă asta, e o lectură captivantă. Vă veţi convinge începând primul capitol şi constatând că tocmai aţi consimţit să deveniţi prizonierii unui text scris fără cusur.“ — RADU PARASCHIVESCU

George Maior, descris de politologul George Friedman drept „un profesor existential" si „un om de stat care reuseste sa se pozitioneze ca un adevarat ghid", isi lanseaza cartea Manageri ai istoriei.

Studii si eseuri despre teoria si practica puterii in istorie, inainte de inteligenta artificiala.

Diplomatul analizeaza critic in noua sa carte rolul puterii in istorie, atat conceptual si filozofic, cat si ca exercitare a acesteia in mod practic, la nivel societal, statal sau international.

Michel Labrecque a vizitat Republica Moldova de trei ori: în 1991, imediat după declararea independenței, în 2006, pentru a vedea unde a ajuns Moldova în cincisprezece ani, și în 2023, după un an de război în Ucraina. De fiecare dată, l-a întâlnit pe Mihai Fusu, un jurnalist și dramaturg moldovean care i-a fost ghid înainte de a-i deveni prieten.
Inițial, Labrecque nu știa nimic despre această țară. Dar „afecțiunea sa pentru țările mici sau teritoriile care încearcă să se mențină pe linia de plutire în uraganul globalizării” l-a făcut să se îndrăgostească de Moldova. Întrucât am aceeași afecțiune, am apreciat enorm călătoria pe care am întreprins-o citind cartea sa. (Louis CORNELLIER)

Michel LABRECQUE este jurnalist și scriitor. Angajat la Radio-Canada din 1982. S-a remarcat în principal ca reporter radio internațional. A fost corespondent în America Latină, călătorind prin lume și explorând probleme sociale, politice, economice, culturale și umane majore. În 1991, a fost trimis la Moscova și Kîiv pentru a relata despre evenimentele-cheie din jurul prăbușirii URSS.
Este unul dintre puținii jurnaliști care s-au interesat de soarta Moldovei după ce fosta republică sovietică a devenit independentă, revenind aici în mai multe rânduri pentru a relata despre evoluțiile acesteia. În Moldova, l-a întâlnit pe Mihai Fusu, jurnalist, regizor și dramaturg care l-a ghidat prin țară și i-a rămas de atunci un prieten apropiat. De-a lungul a trei decenii, Michel Labrecque a rămas un martor atent și privilegiat al tensiunilor intense care zguduie Moldova și slăbesc viitorul cetățenilor săi.
În 2024, a publicat la Septembre Éditeur cartea La Moldavie dans l’oeil du cyclone russe, un eseu despre schimbările sociale și politice din Republica Moldova de-a lungul a mai bine de trei decenii.

Dragoș Petrescu, antreprenor, doctor în științe aerospațiale, s-a născut în localitatea Padina din județul Buzău. A urmat Liceul „Bogdan Petriceicu Hașdeu” din Buzău și a absolvit Facultatea TCM la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași în 1995 și masterul în 1996 ca șef de promoție. Studiile doctorale le-a absolvit în 2004 la Deakin University din Melbourne, Australia, iar în 2016 a finalizat un master în administrarea afacerilor la The Wharton School din Philadelphia, în Statele Unite ale Americii.

Este CEO/director executiv și membru în consiliul de administrație al câtorva companii din diverse sectoare: aerospațial, energie convențională și regenerabilă, apărare, minerale critice, manufactură, producție filme, cosmetice și biotehnologie. A pus bazele a 4 companii tehnologice cu activitate în 71 de țări, pe 6 continente și a avut colaborări cu agenții spațiale naționale și firme private precum NASA și, respectiv, SpaceX, și furnizori ai industriei de apărare și parteneri NATO.

A fondat și dezvoltat holdingul Ainira Industries, cu 11 divizii de afaceri globale. Invențiile și inovațiile sale se regăsesc în 19 industrii și includ: motoare electrice cu combustie internă pe bază de hidrogen; echipamente pentru energie sustenabilă; aparatură medicală și tehnologie militară; nanomateriale și grafen; platforme de inteligență artificială; baterii și sisteme de producție integrată a vehiculelor electrice; proiectare și dezvoltare de centre manufacturiere tip Gigafactory.

Multe dintre aceste tehnologii au fost achiziționate sau comercializate de companii din Fortune Global 500. Parteneri săi principali includ: Mercedes-Benz, Volkswagen Group (Audi, Porsche, Bugatti, Lamborghini, MAN), Volvo, Toyota, consorțiul Mitsubishi, Hyundai, John Deere, Intel/Mobileye, GoogleX, ABB, Schneider Electric, Stihl/IDT, Caterpillar, Boeing, Raytheon, Dassault Systèmes, Lockheed Martin, Northrop Grumman, Tesla și Hoya Japan.

Dr. Petrescu locuiește cu familia în Melbourne, împărțindu-și activitatea și timpul între Europa, Orientul Mijlociu, China, Asia de Sud-Est și Australia.

Contractul social nu este doar o antologie de formule sententioase, ci un sistem de gandire interogativa, care isi dezvaluie actualitatea cu fiecare noua etapa istorica. Despre contractul social sau Principiile dreptului politic

Expunerea la informații în era tehnologiei alimentează un egalitarism intelectual narcisist și orientat greșit, care afectează negativ orice tip de dezbatere. Astfel, omul de rând care își culege informațiile de pe internet ajunge să se creadă la fel de competent în medicină ori diplomație ca specialiștii din domeniile respective. Toate opiniile, inclusiv cele mai ridicole, se cer a fi luate în serios și orice contrazicere a acestei teze este respinsă drept elitism nedemocratic. Printre motivele respingerii experților, Tom Nichols enumeră accesibilitatea internetului, apariția modelului satisfacției clientului în cadrul studiilor superioare și transformarea industriei media într-o mașină de divertisment non-stop. În loc să formeze un public educat, diseminarea tot mai democratică a informațiilor face ca o armată de cetățeni furioși și prost informați să nege realizările intelectuale, iar în acest context înseși instituțiile democratice riscă să devină victimele populismului sau ale tehnocrației. Sfârșitul competenței analizează acest fenomen și avertizează cu privire la pericolele care amenință stabilitatea și supraviețuirea democrației moderne în era informației, cea de-a doua ediție incluzând și exemple elocvente oferite de stilul de conducere al președintelui american Donald Trump și de pandemia de COVID-19.

De ce unele persoane se radicalizează, iar altele nu? Cum modelează ideologiile creierul omenesc? Cine este mai predispus să gândească în termeni ideologici? Cum se poate elibera mintea noastră din lanțurile dogmelor nocive? Acestea sunt numai câteva dintre întrebările ale căror răspunsuri îi frământă pe cercetătorii din domeniul neuroștiințelor politice, care își propun să analizeze interacțiunile existente între mecanismele de funcționare a organismului uman și lumea în care trăiește omul. Bazându-se pe studii mai vechi sau mai noi, Leor Zmigrod ajunge la concluzia că procesele biochimice care au loc în creier influențează felul în care gândim, acționăm și ne comportăm în societate. Într-un discurs original, care cuprinde, pe lângă elemente din sfera neuroștiințelor, noțiuni de filosofie, politologie și psihologie, autoarea face de fapt o descriere a creierului lipsit de prejudecăți, liber să accepte sau să respingă, pe baza unor dovezi, ideile care satisfac sau, dimpotrivă, sunt contrare aspirațiilor specifice ființei omenești. În același timp, Creierul ideologic este o critică adusă extremismului de orice natură, precum și o pledoarie în favoarea flexibilității și deschiderii.

Prima traducere integrala a unuia dintre textele majore ale stiintelor politice. Scrisa intre 1519 si 1520, Arta razboiului are structura unui manual de afaceri militare, indispensabil in exercitiul de guvernare al principelui italian. Adresabilitatea a impus si forma discursiva a cartii. Niccolo Machiavelli a influentat stiinta politicii din secolul al XVI-lea si pana in zilele noastre, oferind sfaturi care sa poata anima virtutile diriguitorilor. Iar virtu, conceptul central al gandirii lui Machiavelli, acopera ca semnificatie capacitatea umana, eminamente politica, de a se adapta si de a inrauri cursul evenimentelor.

Machiavelli a profesat-o in multiplele sale misiuni diplomatice, intr-un moment in care Italia inventa sistemul ambasadelor perma­nente, si a creat astfel un modus operandi; esential de studiat de catre cei care doresc sa exploreze trecutul negocierii ca practica politica.

Gandirea secretarului florentin conceptualizeaza negocierea caracterizata prin autonomia principelui si prin preocuparea constanta a acestuia pentru secret, indiferent daca este al lui – si trebuie pastrat – sau al altora – si, atunci, trebuie descifrat. Prima mare teza care legitimeaza disimularea in actiunea politica.

De ce o noua traducere a cartii de referinta a stiintelor politice? Pentru ca textele mari isi modifica sensul la o noua lectura, iar actualitatea Principelui depinde de intelegerea si de acceptarea fiecarei noi generatii de cititori. Politica este la Machiavelli un calcul al beneficiilor si al costurilor, iar omul politic are a fi constient de singura realitate a lumii care este puterea si nu moralitatea. Axioma politicii machiavellice (binele are adesea drept consecinta raul si invers) a inspirat termenul realpolik, maturizat notional abia in secolul al XIX-lea si operationalizat in veacul trecut si azi.

A pune pe acelasi palier indrumarile secretarului Florentei cu abilitatile politice ale lui Otto von Bismarck sau cu cele diplomatice ale lui Henry Kissinger inseamna a construi o genealogie a unei filosofii, sau a unei tehnici, sau a unei capacitati de diagnoza si tratament. Iar Machiavelli nu a produs doar acesti discipoli ci multi altii, inclusiv dictatori, care si-au legitimat crimele prin malformarea ideii de actiune politica necesara. - Lucian Pricop