Literatură

Prefață de Dana Crăciun

Din Drumcondra la Canal Bridge şi de pe Henry Street în Temple Bar, ploaia şi soarele spală obrajii ridaţi ai Dublinului. Oamenii de aici trăiesc în ritmul propriilor obsesii, spaime şi năzuinţe. Unul vrea să-şi regăsească iubirea exilată într-un pliu al memoriei, altul se visează pilot de raliu. Unul simte iminenţa sfârşitului, altul cere următorul pahar. Sunt oameni obişnuiţi, prinşi dezordonat în insectarul vieţii. Portretul Dublinului se compune din bucuriile, deznădejdile, renunţările şi elanurile celor care-l populează: reverendul Flynn rămas amintire în mintea unui copil, necunoscutul care vorbeşte ciudat, fata care nu ştie să scape de acasă, tinerii burlaci Corley şi Lenehan, locatarii din Pensiunea Mooney, ratatul Farrington, Gabriel Conroy şi, in final, ninsoarea „peste toţi cei vii şi cei morţi“.

Prefață de Mihaela Anghelescu Irimia

Publicat în 1934, romanul „Blândețea nopții” (Tender Is the Night) l-a ridicat pe F. Scott Fitzgerald, așa cum au remarcat criticii, la înălțimea unui „Orfeu modern“. În 1998, Modern Library l-a inclus pe lista celor mai bune 100 de romane în limba engleză ale secolului XX. A fost ecranizat în 1962, cu Jason Robards, Jennifer Jones și Joan Fontaine în rolurile principale, iar în 1985 BBC a lansat o miniserie cu Peter Strauss și Mary Steenburgen. În 1995, The Fountain Theatre din Los Angeles a dramatizat romanul, adaptarea pentru scenă câștigând PEN Literary Award.

Dick Diver este un strălucit psihiatru american, cu o personalitate captivantă, căsătorit cu fosta sa pacientă, Nicole, fermecătoare, bogată, dar cu un grav dezechilibru emoțional. Rosemary, o tânără actriță fascinată de Nicole și îndrăgostită iremediabil de soțul acesteia, se avântă în noua idilă orbește, cu intensitate, la fel cum vânează roluri care să-i aducă celebritatea mult visată. Prinși în vâltoarea evenimentelor tumultuoase din viața lor, dar și a epocii de după Primul Război Mondial, când America nu mai crede în nimic, Dick și Nicole inițiază un periculos pas de deux pe granița dintre nebunie și normalitate, dintre iubire și moarte.

Povestea unei alte veri, a unei alte generatii - si secretele care o vor bantui vreme de decenii. O insula privata batuta de vanturi, din largul coastei Massachusetts. Un ocean flamand, clocotind de secrete si tristete. O mostenitoare temperamentala, dependenta. Un baiat irezistibil, imprevizibil. O vara plina de tradari de neiertat si de greseli teribile. Bine ai revenit in familia Sinclair. Au fost mereu niste mincinosi.

La Ion Marin Sadoveanu, pentru intaia oara, romanul nu se intoarce in satira impotriva parvenitismului si in elegie pentru reprezentantii crepusculari ai marii proprietati rurale. D-sa contureaza fizionomiile, pune oamenii sa faptuiasca, ii lasa apoi sa actioneze potrivit logicii interioare individuale si nu intervine in nici un fel ca sa-si tradeze preferinta pentru vreunul sau altul. N-am citit poate de la Ion de Liviu Rebreanu un roman romanesc asa de obiectiv ca Sfarsit de veac in Bucuresti.

Creusa se trezeste la miezul noptii intr-o cetate, Troia, mistuita de flacari. Dupa zece ani de lupte in care aheii si troienii aproape ca au uitat ce i-a manat pe campul de batalie, primii a iesit victoriosi, iar ultimii si-au vazut cetatea redusa la cenusa in cateva ceasuri. Urmarile ingrozitoare ale infruntarii se intind de la Muntele Olimp pana la Muntele Ida, din Troia pana la indepartatele insule grecesti, ele ii cutremura pe oameni si zei deopotriva. O mie de corabii nu este doar romanul unui razboi, el e urzit cu povestile femeilor prinse intr-un conflict legendar si istorisit prin vocea muritoarelor, dar si a zeitelor, un roman inspirat, printre altele, de Iliada, "una dintre operele fundamentale pe tema razboiului si a razboinicilor, a barbatilor si a masculinitatii".

Troia a cazut, iar aheii, victoriosi, sunt nerabdatori sa se intoarca acasa cu prada unui razboi care parea ca nu se mai sfarseste. Ca sa poata pleca inapoi, pe mare, ei asteapta un vant prielnic, insa zeii, jigniti de indrazneala razboinicilor, se impotrivesc. Trupul neinsufletit al regelui Priam zace pe pamant, iar razboinicii sunt si ei parasiti in tabara adapostita in umbrele unui oras in ruina. Pe masura ce asteptarea creste, vechi dusmanii ies la suprafata, iar gandurile potrivnice dintre oameni, femei si barbati, nu-si gasesc astampar. Regina Briseis, candva sclava a lui Ahile, urmareste in tacere framantarea celor refuzati de vanturile marii si se aliaza cu Hecuba, vaduva regelui Priam, incercand sa se razbune pe invingatori. Un roman al razboiului care macina o civilizatie, Femeile din Troia vede prin ochii unei femei grozavia unei povesti homerice care va marca pentru milenii istoria lumii.

Razboiul nasturilor. O poveste din timpul Marelui Razboi Am scris o poveste despre niste baieti care, cu inocenta si fara sa-si dea seama, oglindesc in joaca lor nebunia cruda si distructiva a lumii adulte din jur. - Avi

O poveste tragica si plina de speranta despre iubire si pierdere, familie si supravietuire. Victoria Nash are saptesprezece ani si se ocupa de livada de piersici a familiei sale, aflata la marginea unui orasel din Colorado. Wilson Moon este un hoinar cu un trecut misterios, hotarat sa-si traiasca viata dupa regulile lui. Torie il intalneste intamplator pe Wil la un colt de strada, o intalnire care le va schimba profund vietile. Cand loveste tragedia, fata paraseste singurul camin pe care l-a cunoscut vreodata si fuge in munti, unde se lupta sa supravietuiasca in salbaticie fara nici o idee clara despre ceea ce ii va aduce viitorul. Pe masura ce anotimpurile se schimba, Torie constientizeaza, de asemenea, schimbarile din ea insasi, gasind in peisajul de o frumusete salbatica sensul si puterea de a merge mai departe si de a reconstrui tot ce a pierdut. Combinand personaje de neuitat si un decor natural care-ti taie respiratia, Viata ca un rau este o poveste zguduitoare despre supravietuire si o drama pasionanta despre maturizare, adevar, soarta si cele mai profunde mistere ale iubirii.

Roman câștigător al Bolșaia Kniga 2021 – Premiul cititorilor

Într-un orășel din Armenia, moare zidarul Simon. A avut o viață lungă, s-a bucurat de respect, dar a fost cunoscut și pentru numeroasele aventuri amoroase. La înmormântare se adună toate femeile pe care le-a iubit cândva: Susanna, prima iubire, fata cu o copilărie bântuită de tenebre, Eliza, modestă, iubitoare, trădată de propriul soț, Sofia, frivolă și plină de viață, dar marcată de suferința numeroaselor sarcini pierdute, Silvia, internată cândva abuziv într-un spital de psihiatrie, fără dreptul de a-și mai vedea copilul... Pentru ele, iubirea lui Simon va fi vraja care le va schimba complet viața. Și să nu uităm de Melania, soția care învață cu timpul să se resemneze cu aventurile lui, dar nu pregetă să pună la cale din când în când câte-un scandal cu țipete și veselă spartă, pentru a-și păstra demnitatea, sau de Sașia Vardanuș, personajul aproape magic, care însoțește ca un fel de cor antic fiecare poveste.

Cum ar fi dacă internetul s-ar afla la un clic mintal distanță? Titus, un adolescent dintr-o Americă futuristă, și amicii lui ți-ar spune că-i cea mai grozavă creație a omenirii. Desigur, feedul vine și cu dezavantaje, pe care însă tinerii sunt dispuși să le ignore în schimbul unei vieți extrem de comode. Dar nu toată lumea rămâne indiferentă la declinul civilizației și la efectele nocive ale feedului. Violet, o tânără inteligentă al cărei drum se intersectează cu al lui Titus, devine vocea realității într-o lume în plină prăbușire.

Această lume a viitorului pare una ideală: foametea și sărăcia au fost eradicate, la fel și bolile și războaiele, grație tehnologiei. Nemurirea oamenilor însă are un preț: în prezent, Secerile reprezintă o clasă specială, singurii oameni care pot lua viața altora. Și e nevoie să facă asta, pentru a ține populația sub control. Citra și Rowan sunt doi adolescenți aleși drept ucenici ai unei Secere. E un rol pe care nu și-l dorește niciunul dintre ei. A lua viața unui om presupune compasiune, dar și un talent anume, pentru a îndeplini sarcina cât mai nedureros. Cum se vor descurca cei doi? Secera ne arată că nicio lume nu e perfectă, nici măcar aceea în care omul a cucerit moartea.

Cu un titlu în cea mai bună descendență mizerabilistă, Treș ne propune două texte autoreferențiale magnetice, dense emoțional, foarte bine strunite stilistic. Cei doi Dani din Botoșani își fac de cap literar, spre deliciul cititorilor. Dan Naciu este imploziv, timid, contorsionat, ventriloc, în timp ce Dan Sociu are o privire cu rază medie de acțiune, imprevizibilă, de o cruzime bine temperată, de o sinceritate programatică, de o luciditate fără miză declarată. Ambele personaje par analfabete empatic și cu sentimente anesteziate local, ceea ce le face să ne livreze detalii surprinzătoare, sordide sau dureroase cu multă dezinvoltură. Dan Naciu ne propune un mizerabilism 2.0, next generation, în timp ce la Sociu subrealismul contondent alunecă în eseu ori în episoade suprarealiste.

Bestseller internațional // Dragoste imposibilă & Dramă complexă de familie

Dintre sute de catarge este o poveste despre lupta pentru supravietuire, despre ganduri, mustrari de constiinta, sacrificiul de sine pentru binele celorlalti, despre manie, disciplina, sau lipsa ei. Pe un platou de pe muntele Giumalau, cincisprezece partizani din grupul „Stanca“, specializati in aruncarea in aer a esaloanelor militare hitleriste, fac ultimele pregatiri pentru a trece la indeplinirea unei misiuni grele... poate ultima, caci, asa cum arata evenimentele, razboiul se apropie de sfarsit. Sunt insa tradati, iar nemtii vin pe urmele lor. Reusesc sa iasa din incercuire, nu fara pierderi de vieti omenesti, si asa incepe un mars istovitor, prin codrii desi si intunecosi din muntii Calimanului, despre care niciunul dintre ei nu stie unde, cand si cum are sa se termine.

In 1944-1945, timp de 80 de zile, Corpul 7 armata a dus o ofensiva neintrerupta pe teritoriul Ungariei. Revelion ’45 recompune evenimentele petrecute in cele 15 zile si nopti ale actiunilor din cadrul operatiei „Budapesta“, care s-au soldat cu 11 000 de morti, raniti si disparuti. Revelion ’45 nu este doar o insiruire de documente, asa cum Haralamb Zinca ne-a obisnuit. De data aceasta, amintirile, memoriile, sintezele sunt invelite intr-o aura de poveste, cu personaje de fictiune care povestesc despre faptele eroice ale ostasilor romani. Scriitorul Corneliu Cara, alter ego-ul lui Haralamb Zinca, reapare pentru a convinge un participant la luptele pentru Budapesta sa-si rememoreze acest moment prin dialoguri cu fostii sai camarazi, lasand generatiilor viitoare o fila de istorie.

In 1944, Haralamb Zinca s-a inrolat voluntar pe frontul antihitlerist, traind ororile razboiului, care l-au indemnat sa scrie nu numai un jurnal, ci si povestirile pe care le-a publicat mai tarziu. Zefirul este o culegere de schite si nuvele despre zilele celui de-Al Doilea Razboi Mondial, de o extraordinara delicatete, in care abunda personaje sensibile, dar care insa actioneaza cu hotarare atunci cand este nevoie si care isi arata, in acele momente, trasaturile de caracter exceptionale. Acestora li se adauga cateva insemnari si reportaje dedicate Armatei Romane a anilor ’50.

Acest mic roman (sau volum de proze) ofera o experienta agreabila atat celor care il citesc pentru prima data, cat si celor care il recitesc. Felul in care Sebastian reprezinta femeile aici poate sustine acuzatia de misoginism. Ele apar de regula in ipostaze pasive, avand un statut aproximat prin cel al plantelor sau al obiectelor, sau fi ind identifi cate ca simple anexe ale barbatilor.Toate aceste amanunte trebuie citite, desigur, in contextul intelectual al epocii. Era curent in acea perioada un misoginism care opunea „pasivitatea“ femeii (creditata cu capacitatea de a crea doar in plan biologic, dar nu si in cultura) energiei creatoare in plan intelectual prin care erau legitimati barbatii. (Mihai Iovanel)

Jocurile Daniei este, inainte de toate, unul dintre cele mai moderniste romane ale epocii, unul dintre varfurile unui subgen care, abia dupa 1930, se manifesta cu toata forta in spatiul romanesc – romanul de dragoste.Eroina acestui roman este un construct, un obiect a carui voce se face auzita doar pentru a-si confi rma propriile limitari arhitecturale. Dania este cea mai autentica golden girl a literaturii romane, iar tragedia ei este aceea de a aparea cu cateva decenii mai tarziu, cand neadecvarea ei la contextul istoric si literar poate duce la interpretari reductioniste.Dania este primul personaj feminin pe care naratorul nu-l mai educa, prima femeie care rastoarna raporturile dintre naratorul-barbat si eroina si are avantajul unei pozitii superioare. (Daiana Gardan)

Dorinta mascata de putere sau devotament sincer fata de aproape? Aceasta e doar una dintre intrebarile pe care le pune in lumina romanul lui Groff. Marie, o bastarda la curtea regala franceza, e trimisa la varsta de saptesprezece ani sa se ocupe in Anglia de o manastire aflata in paragina. Odata devenita stareta, Marie (viitoarea poeta faimoasa pentru laiurile sale) o reconstruieste din temelii: dintr-un loc stapanit de foamete si boala, abatia ajunge sa le ofere siguranta si prosperitate maicutelor. Un scut in fata oricaror adversitati, manastirea devine un spatiu aproape utopic, starnind valva si stupoare. Inspirata de viziunile pe care le are cu fecioara Maria, stareta isi cultiva insa nestingherita propriile ambitii, cautand, totodata, un sens maret in existenta ei si a surorilor sale.

Donna Alba e un plonjon pe care e greu sa-l pui intr-o categorie anume si care  confirma impresia ca avem clasamente literare si loc la microfon, nu doar din considerente valorice. Am fost total fascinata de maniera fina prin care se penduleaza la granita dintre real si aproape-real, de cautarea obsesiva a frumusetii care se invecineaza cu fatalitatea. Cu toate ca elogierea perfectiunii feminine primeste de ceva ani eticheta „subiect epuizat”, aici nu are nimic previzibil. Alba e aliasul femeii perfect naucitoare, o Gesche Gottfried care are in loc de otrava farmec si o forta de atractie atat de mare incat simpla ei prezenta capata valente seismice. Ea volatilizeaza si restabileste distantele- fie ele temporale, afective sau de alta natura. Pe langa „duelul” dintre barbatii din viata ei, sunt surprinse foarte bine si duelurile interioare deloc de neglijat, precum cel al lui Mihai Aspru caruia ii place aceasta viata dubla, aceasta scormonire cu tarnacopul in tot mai adanci subterane (desi operatia se petrece la mansarda). E o carte despre alegerea intre a infrange si a te lasa infrant, intre a cauta aparitia providentiala si a fi aparitia providentiala. Orice si oricine ar fi (in interiorul acestui roman sau oriunde), rezilienta e cea care incetineste, dar nu anuleaza autodistrugerea. In Donna Alba, un simplu schimb de priviri si de intimitate e suficient pentru a nu mai fi cel/cea de dinainte de toate acestea.

Roman experimental metafizic, Adam si Eva iese in evidenta prin universul fictional intru totul coerent si simetric, in care metempsihoza functioneaza ca principiu esential. Dihotomii precum bine/rau sau sacru/profan fusesera consumate narativ in perioada in care Liviu Rebreanu isi scria romanul, dar mitul complementaritatii androginice continua sa produca fictiune si astazi, absorbit in cultura de masa si constant reinventat, figurand adesea ca unica abatere de la cinism si cartezianism a protagonistilor.

Scris sub forma de jurnal si publicat in 1933, Adela e considerat unul dintre cele mai bune romane de analiza psihologica ale literaturii noastre. A fost conceput in perioada in care inca se mai simteau la noi reverberatii ale romanului modernist din Occident. Adela e una dintre multele carti in care personajul principal feminin exista aproape doar ca proiectie a imaginatiei, sau ca anexa a celui masculin. Acesta nu e un roman de dragoste, pentru ca nu propune o imagine reala a iubirii, fie ea si neimplinita, si pentru ca lipseste total intelegerea partii feminine, pe care doar o ghicim.

Romanul Patimi ne spune povestea trecerii – individuale, dar si colective – dintr-o lume in alta, a tranzitiei de la o epoc a dominata de mica aristocratie rurala spre una a functionarimii burgheze si a capitalismului. Sofia Nadejde construieste un spatiu de granita in care nu se lupta doar doua feluri de oranduiri sociale, ci si doua tipuri de morala.Desi, pana la urma, se va impune morala pragmatica si cinica a inavutirii de tip capitalist, vocea nostalgica a naratorului (si, poate, a autoarei insasi) deplange – cumva paradoxal pentru o scriitoare socialista – vechea lume a aristocratiei si reperele oferite de aceasta. Drama sociala e dezvoltata pornind de la o intrig a de moravuri: Matilda, sotia boierului Mustea, are o relatie extraconjugala. Motivul, ne las a sa intelegem autoarea, e monotonia crunt a a vie tii de la tara. Femeia renunta la familie de dragul aventurii, fugind la oras cu amantul si cu banii furati de la sot. Robia banului: A doua parte a secolului al XIX-lea. Hristea Pandele, fiul unui imigrant s arac, hot araste c a singurul scop al vie tii lui este s a ajunga bogat si respectat. Timp de zeci de ani, acesta isi urmareste cu incapatanare telul, fara sa tina seama de dramele ce se petrec in jur. Devenit unul dintre cei mai importanti bancheri ai Romaniei, descoper a insa ca bogatia nu o poate tine aproape pe singura persoana pe care a iubit-o vreodata. Parinti si copii: Tache Serafim ramane singur cu cei patru copii – Zoe, Magda, Georgica si Ilie, dup a ce sotia lui, Eliza, moare dand na stere celui mai mic dintre ei. Incurajat sa se insoare din nou, Tache refuza, mai ales pentru ca nu poate avea incredere ca o alta femeie ii va creste corect copiii. Prefera, astfel, sacrificiul fiicei celei mari, Zoe, care renunta la tot pentru a- si creste fratii si surioara, dar care asista neputincioasa la esecul constant al acestora, caci Georgica ajunge medic doar pentru a vedea ca nu poate sa rezolve nimic din cauza unui sistem erodat pe toate partile, Magda ajunge sa fure, iar Ilie este urmarit de politie. Romanul devine, astfel, tocmai prin situa tiile prin care trec copiii odat a ajunsi adulti, o pledoarie consistenta pentru fidelitate, invatatura si cinste.

La sfirsitul deceniului patru al secolului 20, o frumoasa, cocheta si rasfatata actrita facea furori in societatea romaneasca: Leny Caler. Pentru Camil Petrescu, a fost intruchiparea perfectiunii feminine, actrita regasindu-se in Ela din Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, in Emilia sau chiar Doamna T din Patul lui Procust. Pentru ea, Mihail Sebastian, indragostit nebuneste, a scris Jocul de-a vacanta. Tudor Musatescu i-a dedicat toata opera dramatica de dupa ce s-au cunoscut. Elly Roman a compus cantece de muzica usoara pentru vocea ei, pe care Leny le-a inregistrat la casa londoneza de discuri His Master's Voice. Tudor Arghezi, de obicei critic aspru al actorilor, i-a remarcat interpretarea si i-a dedicat un poem in proza intr-un numar al revistei Bilete de papagal. Autoexilata la Berlin spre sfarsitul vietii, actrita si-a scris memoriile, lin care trateaza cu delicatete afacerile sen-timentale, descriind doar o iubire: cea pentru sotul ei.

Romanul debuteaza abrupt, cu marea calatorie din 1930 a „financiarului” Baruch Landau, soldata cu disparitia sa socanta, apoi anul 1925, an de cotitura, cand, casatorit cu Mira fiica unui rabin, cauta sa plece la Bucuresti pentru a iesi din saracie. Epopeea familiei Landau incepe in ghetoul din Dorohoi, continua la Braila unde tatal, croitorul Mendl Landau, decide sa se mute pentru a scapa de saracie. In copilarie, Baruch face cunostinta cu antisemitismul in mai multe forme, de la framantarile din 1907, cand taranii rasculati se dezlantuie impotriva evreilor, sau cand sustine examenul la liceu, la care obtine nota 8,33 dar nu este primit deoarece locurile fusesera completate cu „neevrei”. Neavand bani pentru o scoala particulara, se angajeaza mai intai ucenic la un fotograf, apoi functionar la o societate comerciala. Se apropie de miscarea socialista, fiind fascinat de Stefan Gheorghiu sau Panait Istrati. Baruch devine obsedat de problema evreiasca, incearca sa scoata o gazeta in idis si chiar sa lanseze o miscare de popularizare a limbii si literaturii idis. Romanul se incheie brusc prin seducerea brutala a Mirei. Ghetto veac XX a fost prima parte a unei trilogii planuite de Benador, in care urmatoarele volume ar fi fost Mal si bezna, si Urcus in gol. Acestea insa n-au vazut niciodata lumina tiparului.

Roman al constiintei, in buna traditie dostoievskiana, Am ucis pe Dumnezeu trateaza drama metafizica a unui pictor bucurestean, framantat de problema existentei lui Dumnezeu. Adrian Vornicu, fiu de preot si fost seminarist, pune la indoiala existenta lui Dumnezeu. Pictor fiind, se considera un demiurg, ridicandu-si creatia artistica la nivelul celei divine. Intra in scena Demian, un alter-ego demonic, menit sa-i atate necredinta. Pictorul cauta raspunsuri la dilemele sale mistice, stand de vorba cu detinutii din inchisoarea Doftana. Episoadele succesive de „iluminare” par rataciri ale unei minti pe cale de a innebuni. Intamplarile se succed halucinant, intr-o (supra)realitate grotescabsurda. Adrian este tot mai aproape de gestul final de eliberare a constiintei, intocmai ca in Crima si pedeapsa.

Un roman despre iubire si bani, despre avaritie si goana dupa avere cu orice pret. A doua parte a secolului al XIX-lea. Hristea Pandele, fi ul unui imigrant sarac, hotaraste ca singurul scop al vietii lui este sa ajunga bogat si respectat. Timp de zeci de ani, acesta isi urmareste cu incapatanare telul, fara sa tina seama de dramele ce se petrec in jur. Devenit unul dintre cei mai importanti bancheri ai Romaniei, descopera insa ca bogatia nu o poate tine aproape pe singura persoana pe care a iubit-o vreodata.

Un roman cinic despre felul in care puterea de sacrificiu isi rateaza totusi misiunea intr-o lume atat de inegala. Tache Serafim ramane singur cu cei patru copii – Zoe, Magda, Georgica si Ilie, dupa ce sotia lui, Eliza, moare dand nastere celui mai mic dintre ei. Incurajat sa se insoare din nou, Tache refuza, mai ales pentru ca nu poate avea incredere ca o alta femeie ii va creste corect copiii. Prefera, astfel, sacrificiul fiicei celei mari, Zoe, care renunta la tot pentru a-si creste fratii si surioara, dar care asista neputincioasa la esecul constant al acestora, caci Georgica ajunge medic doar pentru a vedea ca nu poate sa rezolve nimic din cauza unui sistem erodat pe toate partile, Magda ajunge sa fure, iar Ilie este urmarit de politie. Romanul devine, astfel, tocmai prin situatiile prin care trec copiii odata ajunsi adulti, o pledoarie consistenta pentru fidelitate, invatatura si cinste.

Suntem in Moscova anului 1953. Dupa moartea tatalui sau, un reputat fizician atomist, si arestarea mamei sale, medic apreciat la spitalul arondat Kremlinului, Leon Rozental – un baiat de zece ani si jumatate, naiv, dar plin de spirit – este nevoit sa se ascunda de NKVD in camerele secrete ale Casei de pe Splai, o constructie imensa care adapostea sute de nomenclaturisti, functionari de partid si ofiteri de armata si de securitate. Pentru a supravietui, Leon trebuie sa iasa pe furis din cladire spre a vinde diverse lucruri. Intr-una din calatoriile sale, ajunge din pura intamplare la usa lui Koba, un batran care sustine ca il ajuta pe stimatul tovaras Stalin sa conduca tara. Intre cei doi se leaga o prietenie ciudata, in care batranul pare interesat sa isi prezinte si latura agreabila a personalitatii sale, iar Leon incearca sa afl e cat mai multe despre lucruri „despre care nu va invata la scoala”. Adica despre fete, poeme, dragoste, sex, dar si despre Revolutia bolsevica, Lenin, Trotki sau despre moartea prin infometare a milioane de tarani ucraineni. Enigmaticul Koba pare sa stie o multime de informatii despre Stalin. Asta daca nu cumva....

O vioara presupusa a fi opera lui Stradivarius, dar, de fapt, iesita din mana lui Guarneri, alt lutier celebru, ii este oferita tinerei muziciene Nejiko Suwa de catre Joseph Goebbels, in februarie 1943, pentru a pecetlui apropierea dintre Germania nazista si Imperiul Japoniei. Suntem in plin razboi, la 20 de zile dupa caderea Stalingradului. Intrucat face parte din bunurile confiscate evreilor in timpul razboiului, vioara este, pe de alta parte, simbolul suferintei poporului evreu. Lui Nejiko Suwa ii va fi, intr-adevar, greu sa imblanzeasca acest instrument de-a lungul carierei sale, vioara comportandu-se de parca ar avea un suflet si o personalitate proprii, imprumutate de la cel care a cantat la ea anterior. Naratorul, el insusi muzician de jazz, urmeaza destinul acestei viori si reface, treptat, toate pistele descoperite de autor de-a lungul mai multor ani de investigatii. De la Paris pana in Japonia, trecand prin Germania si Statele Unite, cititorul calca pe urmele acestei violoniste atat de talentate, care insufleteste cu arta sa cocktailuri, receptii si sali de concerte, presarand note muzicale in inima ororilor razboiului. Coperta cartii ne-o prezinta pe tanara Nejiko Suwa.