Literatură

Un scurt roman plin de culoare, in buna traditie a lui Juan Rulfo, insotit de cateva povestiri, scrisori si poeme, precum si de povestea nasterii lor. Viata lui Dionisio Pinzon e guvernata de hazardul care-l arunca ba in bratele saraciei si disperarii, ba intr-ale abundentei si fericirii: din crainic al satului si muritor de foame, devine cocosar de succes si jucator de carti. Din targ in targ, il insoteste, fara voia ei, La Caponera, frumoasa cantareata, cu vocea si melodiile ei vrajite. Sarbatorile si veselia satelor mexicane, libertatea si puterea magnetica a femeilor, dar si coruptia si lacomia, toate acestea se afla in Cocosul de aur.

Mai pot oare vechile valori sa salveze lumea intr-un viitor distopic in care valoarea personala e dictata de consum? Leonard (Lenny) Abramov, fiul unor imigranti rusi de clasa mijlocie, are aproape patruzeci de ani, o mentalitate invechita si nu se remarca prin nimic. El se indragosteste de tanara Eunice Park, o coreeano-americana care se chinuie sa-si gaseasca un drum in viata si sa depaseasca traumele generationale ale familiei ei traditionale.

Spre deosebire de unele scrieri anterioare marcate de senti-mentalism si melodrama, in Marile sperante perspectiva lui Charles Dickens asupra universului infantil nu e una edulcorata. Pentru Pip, copilasul, sau pentru Pip. tanarul, prima intelegere a lumii e, daca nu dureroasa, cel putin suparatoare: personajul descopera in ochii celorlalti ca e necioplit. ca e imbracat saracacios etc. In Marile sperante stau impreuna multe dintre temele specifice secolului al XIX-lea: exotismul social, comportamentele psihice bizare, inocenta si generozitatea declasatilor societatii, slabiciunile naturii umane si capacitatea individului de a-si modifica fundamental conditia, hazardul transformat in destin.

Calatoriile lui Guliver (1726), cu titlul complet Calatorii in mai multe tari indepartate ale lumii, este semnat initial cu pseudonimul Lemuel Gulliver, un medic de corabie imaginar. Este un roman fantezist in patru parti, o satira la adresa societatii engleze din acel timp. In aceasta opera sunt descrise aventurile naivului Gulliver (in engleza gullible=credul) in timpul calatoriilor in tara piticilor „Liliput“, in tara uriasilor „Brobdingnag“, precum si pe insula zburatoare „Laputa“ ai carei locuitori, interesati numai de probleme stiintifice, au pierdut complet simtul realitatii. Cartea a patra il conduce pe erou in tara cailor „Houyhnhnms“, fiinte intelepte si cu mult bun simt, spre deosebire de „Yahoo“, un fel de oameni-maimuta, fiinte brutale si arierate mintal.

Romanul lui Jules Verne, Calatorie spre centrul Pamantului (titlul original, francez, Voyage au centre de la Terre), apare pentru intaia data in format mic in 1864, fiind reeditat in octavo pe 13 mai 1867 (cu doua capitole suplimentare).

Gavroche si Cosette reprezinta o adaptare pentru copii a unui episod din roman, prefacere necesara, dat fiind faptul ca Mizerabilii poate fi o carte pentru copii, in masura in care complexul narativ (cadru istoric, personaje preluate din trepidatiile vietii napoleoniene, turpitudinile multiple ale vietii social-politice ale vremii) nu se mai acorda cu orizontul de competente ale preadolescentului de azi. Totusi, (foarte) tanarul cititor poate intra in posesia unor elemente de atmosfera si caracterologice hugoliene prin lectura acestei forme rezumative, care nu e doar un erzat al Mizerabililor. - Lucian Pricop

Marele singuratic a fost o carte indelung elaborata, chiar daca nu constient, problematica ei a fost gandita de autor cu un sentiment de participare inca neintalnit in opera sa. […] Importanta acestui roman in intreaga creatie a lui Marin Preda poate fi estimata prin imprejurarea incontestabila ca tot ciclul a devenit imposibil de inteles in afara lui, ca arunca o lumina esentiala asupra volumelor din Morometii. […] De asemenea, Marele singuratic trebuie parcurs cu toate cartile lui Preda pe masa, ponderea lui si toata plasa de antinomii din constiinta lui Niculae, diferitele motive, enuntate uneori succint, ramase neexplicate, isi gasesc sensurile numai in contextul intregii opere. Asa stand lucrurile, critica noastra va trebui sa se obisnuiasca: Marin Preda a incetat de a mai fi obiect de cronica literara, cartile lui nu mai pot fi discutate independent. Ca orice autor cu univers artistic constituit, el se preteaza numai la dezbateri mai ample si mai bogate in consecinte pentru toata lumea. […]

In Corigent la limba romana locvacitatea se amesteca cu un fel de melancolie, care da cartii, interesanta si ca document, o oarecare nobleta. Dar "misticul" este si aici in toi, potrivit pana la un punct cu copilaria unui roman din preajma Oltului, replica mai zgomotoasa "medelenismului" lui Ionel Teodoreanu.

Acest nou roman graffiti al lui Constantin Abaluta suprapune elemente de viziune becketiana, textul in progresia sa acumuland permanent noi situatii imprevizibile. Gustul pentru oniric, macabru, proiectiile vagi ale dialecticii Eros/Thanatos sustin tensiunea estetica. Desi prozator cu origini suprarealiste, Abaluta provoaca literatura la o lectura ce mizeaza pe elementul neconventional, pe producerea replicii in retorta dicteului automat, pe decorul capabil sa ia orice contur, in esenta, pe doctrina unui autentic creator de proza. "Grafferul din Suedia. Roman graffiti acompaniat de portrete fanteziste si constructii la fel de fanteziste (obiecte imposibile)" poate fi citit si ca un fel de (re)formulare intr-un alt areal geografic a "Grafferului din lift".

Experiment este romanul lui Constantin Abaluta, asa cum in buna masura sunt toate cartile lui. In primul rand, aici, dar si in unele volume de poezie, conventia limbajului literar este rupta. Si nu doar prin coexistenta scripturalului cu graficul, ci mai ales prin conversia de limbaj, care devine vizual si spectaculos. Scrisul produce vizual, prozatorul stiind ca noua lege este imaginea. Daca eram obisnuiti cu sugestia, cu metafora, cu alegoria, "imaginarizarea" limbajului nu tine de retorica. Suntem in lumea inchipuita de Cesar Aira in "El juego de los mundos", o constructie SF in care literatura dispare pentru a fi tradusa total in imagini, un taram in care a citi inseamna a vedea o succesiune de imagini.

Romanul lui Bedros Horasangian are un comic straniu, pentru ca eroul-narator-sexolog este spitalizat intr-un ospiciu cand incepe sa poarte corespondenta cu diferiti indivizi, tineri, batrani, femei, barbati de tot felul aflati in impas amoros. Aceasta competenta vine din inzestrarea naratorului cu capacitatea de a pricepe cat de smintita e viata celorlalti; de fapt, epistolele, care nu rezolva mai nimic, il ajuta chiar pe Dr. Love la ceva, si anume, sa scrie despre complicatiile vietii sale... Proza lui Bedros Horasangian respira un aer de modernitate, inserturile de jurnal care echilibreaza textele scrisorilor arata o fantezie bine ordonata. Sunt de fapt aici ideile unui moralist cultivat si ale unui prozator de prim raft.

Stilul lui P. Ispirescu seamana cu cel popular si prin insusirile pur exterioare: este, in general, sobru, lipsit de podoabele atat de curente si adesea atat de artificiale din operele culte; pentru aceasta pare asa de natural si de adecvat la lucrurile povestite. […] Ispirescu a dovedit intelegerea justa pentru natura intima a povestirii; si nu numai a celei populare: pe povestitor il intereseaza in primul rand evenimentele, inlantuirea lor logica si, pe cat posibil, dramatica, pentru a interesa si emotiona pe ascultator.

Cum sa vorbesc despre o carte fara sa scriu alta? Cum pot sa rezum in cateva vorbe viata dintre coperte? Este ca si cum as spune ca omul pare alcatuit din cap, trunchi si membre cand, de fapt, eu stiu ca nu mi-ar ajunge un secol sa descriu ceea ce se afla dincolo de ceea ce se vede.

Un grup de copii scapă cu viaţă din catastrofa prăbuşirii unui avion şi încearcă să supravieţuiască pe o insulă pustie din mijlocul Pacificului. Însă ceea ce ar putea fi aventura vieţii lor, o nouă robinsoniadă departe de adulţi şi de regulile acestora, se transformă într-un coşmar ucigător de vise: ura ia locul inocenţei şi crima se înstăpâneşte peste o lume care-şi rătăceste busola. O parabolă de o forţă incredibilă care ne oferă un răspuns deopotrivă crud şi realist la întrebarea: este libertatea absolută calea spre paradis?

Oliver Marks tocmai a terminat de ispăşit zece ani pentru uciderea unuia dintre prietenii săi cei mai apropiaţi – o crimă pe care nu se ştie dacă el a comis-o. În ziua eliberării, este întâmpinat de detectivul care l-a trimis după gratii. Detectivul Colborne iese la pensie, dar, înainte de asta, vrea să ştie ce s-a întâmplat cu adevărat cu zece ani în urmă.

Cartea este recomandată doar adulților care înțeleg puterea unei glume bune. A se folosi conform recomandării specialistului: cel puțin o glumă pe zi, dimineața și seara. În caz de tristețe sau plictiseală persistentă, recomandăm o doză dublă de umor. Fiecare glumă conține poante active care îți dezvoltă simțul umorului și rezistența la stres. Acest produs nu are dată de expirare. Autorii nu fac niciodată glume expirate!

În locul nepotrivit, la timpul nepotrivit – o carte recomandată de REESE WITHERSPOON Poți să împiedici o crimă după ce s-a întâmplat? Este octombrie şi e trecut de miezul nopții. Îți aștepți fiul de 18 ani să ajungă acasă. În timp ce privești pe fereastră, el își face apariția, însă nu e singur. Se îndreaptă către un bărbat și are o armă în mână. Ceea ce vezi este greu de crezut: băiatul tău drăgălaș și mai mereu zâmbăreț omoară cu sânge rece un străin, chiar în fața casei tale. Nu știi cine e. Și nu știi de ce. Știi doar că fiul tău a fost arestat, iar viitorul său, spulberat.

Tu ce ai face pentru a-ți proteja familia? ORICE. În timpul unei vacanțe cu familia în frumoasa Italie, primești brusc un telefon de la sora ta. A avut loc un accident: a lovit mortal un bărbat. E copleșită de frică, nu vrea să-și petreacă viața într-o închisoare străină, departe de copilul ei. Îți cere ajutorul, îți spune că nu a fost vina ei, că ar face orice pentru tine. Vei acoperi o crimă pentru ea?

O aventură între o angajată și șeful ei nu ar fi chiar ceva nou. Dar o căsătorie spontană în Las Vegas după prea mult alcool, nu e chiar povestea tipică… Iată ce trebuie să știți despre mine – sunt înstărit, bine dotat și îmi place să spun glume. Femeilor le place un tip care le face să râdă. Cu atât mai mult cu cât e loial și muncitor. Posed toate astea, plus un cont mare în bancă, mulțumită afacerii mele în domeniul construcțiilor, care este în plină expansiune. Da. Știu cum să-mi folosesc toate uneltele.

„Poți să-mi spui Mister O. „O” de la orgasm. Fiindcă plăcerea TA e super-puterea mea. Să fac o femeie să exclame „Dumnezeule, ce bine!” e singurul meu scop, iar dacă un bărbat nu e în stare să-și facă treaba, ar trebui să se care naibii din dormitor. Vorbesc aici despre extaz din ăla de-ți încârligă degetele de la picioare, îți face creierii muci și-ți încleștează degetele în cearșaf. Așa cum îmi iese mie de fiecare dată. Aș zice că asta face din mine un supererou al plăcerii, iar misiunea mea e să-mi fac treaba bine întotdeauna.

Descoperă povestea de dragoste dulce-amăruie care îi transformă pe Spencer și Charlotte din prieteni în îndrăgostiți, din cauza unei logodne false! O serie de conjuncturi, de situații picante, cât și amuzante, ce au propulsat seria aceasta pe locul 1 NYT!

În această lume, chiar și umbra îți poate fi furată! Charlie Hall a fost o mică infractoare din ziua în care s-a născut. Este fără egal când vine vorba de spart un lacăt, furat o carte rară și luat o decizie proastă. Și-a petrecut jumătate din viață lucrând pentru Tenebroși, magicieni capabili să-și manipuleze umbrele pentru a privi în camere ferecate, pentru a sugruma oameni în propriul lor pat sau chiar mai rău. În lupta lor constantă pentru supremație, Tenebroșii au nevoie de un hoț priceput pentru a fura secretele rivalilor.

O regina fugara. Un print neinteresat de coroana. Si o misiune care ii poate distruge pe amandoi. Au trecut opt ani de la Lupta cu Sarpele. Dar in nordul indepartat, Lady Nore din Curtea Dintilor a revendicat Citadela Acului de Gheata. Acolo, ea foloseste o relicva straveche pentru a crea monstri din bete si zapada care ii vor indeplini poruncile si o vor ajuta sa se razbune. Suren, copila-regina a Curtii Dintilor si singura persoana care o poate supune pe Lady Nore, a fugit in lumea muritorilor, unde traieste in salbaticie, in padure. Convinsa ca a fost uitata, Suren este luata prin surprindere cand Bogdana, cotoroanta-furtunii, o vaneaza pe strazile intunecate, dar este salvata de nimeni altul decat de Printul Oak, mostenitorul Regatului Elfhame, baiatul pe care este suparata de atata amar de vreme si cel caruia i-a fost promisa candva in casatorie. La varsta de saptesprezece ani, Oak este fermecator, galant si frumos. Si un manipulator. Printul se afla intr-o misiune care il va purta in nord si vrea ca Suren sa-l ajute. Dar daca ea va fi de acord, va trebui sa-si protejeze inima de un baiat pe care l-a cunoscut odata si de un print in care nu poate avea incredere, precum si sa se confrunte cu toate ororile pe care credea ca le-a lasat in urma.

Cu ilustrațiile autorului

„Melancolica moarte a Băiatului-stridie exprimă cu intensitate suferinţa unui adolescent marginalizat. Ca și filmele sale, poemele lui Tim Burton reușesc să fie deopotrivă copilărești și sofisticate, împletind inocenţa cu macabrul.“ — New York Times

„În maniera povestirilor unor Shel Silverstein, Roald Dahl sau Edward Gorey – dar provenind dintr-un și mai perfid tărâm al fanteziei –, poveștile înfiorătoare ale lui Tim Burton invocă fantasticul cu o oarecare demenţă.“ — Entertainment Weekly

„Copiii din poveștile acestui Tim cel Crud – «părintele» lui Edward Mâini-de-Foarfecă, al Călăreţului fără Cap și al Miresei moarte – sunt bizare bricolaje a două lumi. Pe jumătate minerale, obiecte, plante sau moluște, condamnate la diferenţă, la batjocură și, în cele din urmă, la crude morţi premature, personajele lui Burton sunt, de fapt, epifanii infantile care incomodează și stânjenesc prin stranietatea lor. Proscriși încă de la naștere, acești monstruleţi mecanomorfi, acești alieni candizi, aceste deșeuri cu suflet își petrec copilăria în izolare și singurătate. Normalitatea le face rău, iar oamenii nu știu să-i iubească pe cei care nu le seamănă.“ — MARIUS CHIVU

Vina a izolat-o. Durerea a sfărmat-o. Iubirea a vindecat-o. L.J. Shen, autoarea bestsellerului Cum să furi o inimă cu un sărut, revine cu o nouă poveste încărcată de pasiune și emoții puternice, despre o femeie prinsă între o relație sigură și o scânteie unică în viață.

Ce ati face daca v-ati trezi deodata ca sunteti mai inalti decat casa ori mai mici decat o pisica? Ori daca ati avea puterea de a vorbi cu animale si pasari? Sau daca v-ati afla intr-o sala de judecata? In cele douasprezece capitole o vom insoti pe Alice in tot felul de aventuri, sub pamant, prin apa si in aer, si vom afla cum sa ne descurcam in situatii dintre cele mai neobisnuite. N-as vrea sa va dezvalui mai mult, ca sa nu va stric placerea de a descoperi singuri cat de neobisnuite sunt.

Roman distins cu Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor din România, 2000

„De n-ar fi decât ceea ce pare – un roman despre adolescenţă scris cu mentalitatea şi cuvintele unui adolescent –, Muzici şi faze tot şi-ar câştiga un loc sigur, inconfundabil în proza românească de azi.” (Mircea Martin, 2000)

„Ovidiu Verdeş nu este Salinger, dar nici mult nu a lipsit. Cartea lui, Muzici şi faze, rămâne cea mai adevărată, mai vie, mai înveselitoare şi mai nostalgică proză românească pe care am citit-o eu de zece ani încoace. O astfel de carte umileşte întregul experimentalism pretenţios al anilor ’80 ca şi oralitatea, de multe ori vulgară, a ultimului deceniu.” (Mircea Cărtărescu, 2002)

„Noul roman al lui Cristian Fulaș, Specii, nu seamănă cu nici una dintre cărțile publicate anterior de acest autor versatil și imprevizibil, care reconstituie minuțios – inclusiv la nivel de limbaj – lumea de azi, degradată, coruptă și haotică. «Lăsați orice speranță, voi ce intrați…» în universul ficțional populat de personaje precum Miron, politicianul ajuns din mare șef de partid un biet pușcăriaș părăsit de toți, Victor, omul lui de încredere care visează să devină împărat într-o lume de slugi, Corina, această Madame Bovary contemporană care nu știe cum să-și umple timpul (al ei și al copilului) fără ecrane și internet, sau Gelu, cel care, deși apare sporadic în paginile cărții, sintetizează perfect tupeul nețărmurit al canaliei absolute. Prozator pursânge, Cristian Fulaș ne oferă o radiografie bine calibrată a deșertăciunii, într-o narațiune care surprinde tensiunea destrămării realului în condițiile absenței totale a sensului.” (Carmen Mușat)

O poveste emoționantă despre o fetiță pe nume Birdie, care și-a pierdut mama la 6 ani și-i scrie o scrisoare lui Moș Crăciun, cu câteva dorințe, printre care și să-i aducă o prietenă specială tatălui ei. Scrisoarea ajunge în redacția revistei la care lucrează Sadie, o tânără care a rămas fără mamă la aceeași vârstă și care, empatizând cu fetița, începe să-i îndeplinească dorințele în mod anonim.

Povestea o are în prim-plan pe Presley, o mamă singură care se mută în locul în care a copilărit, fiul ei moștenind jumătate din proprietate. Cealaltă jumătate îi aparține lui Levi Miller, un sportiv celebru și antipatic pentru ea, care se întâmplă să fie fratele fostului ei iubit.