Literatură

Miyashita, un tânăr asistent dintr-o echipă de filmare, se află la New York pentru campania de promovare a unui star pop japonez. Aici întâlneşte un cerşetor neobişnuit, care îi dă un număr de telefon din Tokyo. Intrigat, Miyashita sună, iar la celălalt capăt al firului aude vocea lui Keiko, o femeie misterioasă, care nu acceptă să-l întâlnească decât cu condiţia să ia o pastilă de ecstasy în compania unei „prietene de încredere”. Acesta este doar primul pas pe un drum care îl va conduce la experienţe extreme ce îl împing treptat spre distrugerea psihică şi chiar fizică, dar îi oferă şi o senzaţie îmbătătoare de libertate. Iar Miyashita este prea fascinat de ceea ce i se revelează pentru a se putea opri.

„Un roman exploziv despre iubire și a doua șansă, pe care nu îl poți lăsa din mână.”

Laura Dave, autoarea bestsellerului New York Times,
The Last Thing He Told Me

 

„Un thriller de dragoste deosebit de complex, Obsesie este o carte pe care este musai să o citești sub pătură. Obsesia sub toate formele ei se încurcă şi se împleteşte cu convingerile despre prima dragoste și prietenie.”

Rachel Hawkins, autoarea bestsellerului New York Times,
The Wife Upstairs

 

„Pregătește-te pentru rock-and-roll, nopți înflăcărate și împunsătura iubirii neîmpărtășite care se transformă într-o obsesie periculoasă. Obsesie este o poveste de dragoste plină de suspans și situații tensionate, care te ține cu sufletul la gură.”

Julie Clark, autoarea bestsellerului New York Times,
The Last Flight

 

„Carola Lovering ne oferă atât de multe în acest roman – o prietenie toxică, multe răsturnări de situaţii, secrete vechi și bine păstrate – toate învăluite într-o obsesie captivantă.”

Ashley Audrain, autoarea bestsellerului New York Times,

The Push

„Unul dintre cele mai palpitante thrillere pe care le-am citit vreodată... Câmpul de luptă este un personaj în sine... E greu să lași din mână această poveste inteligentă și întunecată.”

D.B. John, autorul cărții Star of the North

 

„Roman de atmosferă, îndelung documentat, Masacrul de la Two Storm Wood scoate la lumină ororile și traumele Primului Război Mondial, care continuă și după terminarea acestuia. Este un roman care nu numai că te informează, dar te și ține legat de scaun în același timp.”

Abir Mukherjee, autorul seriei Wyndham & Banerjee

„definitiv. o trilogie” este o reverență adusă marelui scriitor american Paul Auster, în general, și cărții sale „Trilogia New Yorkului”, în special. Dacă în „Trilogia New Yorkului” avem trei false povestiri cu detectivi desfășurate pe fundalul uriașei metropole, adevăratele mize fiind căutarea unui sens, descoperirea de sine și rolul decisiv al hazardului, în „definitiv. o trilogie” avem trei povești, scrise în trei stiluri diferite, despre întâlnirea cu destinul, despre alegerile pe care le facem, neglijență și prețul pe care îl plătim după aceea, când e deja prea târziu ca să mai putem schimba ceva, teme existente și în opera lui Auster. Virgil, Marcel, Dorina, Harry și Dingo, câțiva dintre protagoniștii acestei cărți, ar putea fi oricare dintre noi. Toți mergem pe o cărare îngustă, printr-o pădure, crezând că o cunoaștem, pentru ca, într-o bună zi, ceva să schimbe dramatic totul. Adesea e o întâmplare simplă, un fapt banal, o nimica toată, la urma urmei, însă nu mai suntem aceiași și nici măcar nu conștientizăm asta. Unii îi spun destin. Alții hazard, neprevăzut ori soartă. Indiferent ce nume i-am da, viața noastră, din acel punct, e alta. „definitiv. o trilogie” e o carte despre nimicul care schimbă viața în moarte, lumina în întuneric și o ploaie obișnuită într-o catastrofă naturală.

Lily și Ryle și-au găsit, în cele din urmă, echilibrul în viață și împart, în mod civilizat, custodia asupra fiicei lor, Emerson. Acum, la doi ani după ultima lor discuție, Lily îl întâlnește pe Atlas din întâmplare. El e în culmea fericirii pentru că, în sfârșit, pare să fie momentul potrivit ca sentimentele dintre ei să înflorească într-o relație adevărată. Prin urmare, Atlas o invită pe Lily la o întâlnire. Însă bucuria pe care o simte Lily se transformă în neliniște și groază. Deși Ryle nu-i mai este soț, el încă face parte din viața ei și ar avea resentimente față de orice bărbat cu care ea ar alege să se întâlnească. Pur și simplu detestă gândul că Atlas Corrigan ar putea face parte din viața lui Lily și a lui Emerson.

Scris din perspectiva lui Lily și a lui Atlas, romanul Totul începe cu noi le oferă cititorilor o incursiune în trecutul lui Atlas, pe măsură ce el și Lily își redescoperă legătura și reaprind flacăra dragostei din adolescență. În același timp, sunt nevoiți să aibă de-a face cu fostul soț al lui Lily. Ryle, un bărbat impulsiv, crede că Atlas e unul dintre motivele destrămării căsniciei sale.

Diferite ca voce, ritm și intensitate, cele nouă povestiri semnate Tennessee Williams și cuprinse în acest volum sunt un deliciu literar ce merită savurat pe îndelete.

Proza scurtă a lui Tennessee Williams este o revelație pentru cititorul familiarizat doar cu opera sa dramaturgică, pentru care a fost și este în mod special elogiat. Povestirile cuprinse în acest volum demonstrează mâna remarcabilă de prozator a scriitorului american și totodata sunt o oglindă a tumultului emoțional care le-a dat naștere. Personajele lui Tennessee se lasă pradă dorințelor carnale, pulsiunilor, într-un melanj de emoții și senzualitate, dar scriitorul reușește întotdeauna, printr-o grăitoare empatie, să pătrundă în inconștientul lor pentru a dezvălui mecanismele care le pun în mișcare comportamentele. Povestiri precum Asemănarea dintre o cutie de vioară și un sicriu, Un braț sau Doi într-o partidă surprind prin delicatețea stilului și a abordării sexualității, în timp ce Un 10 august fericit sau Împlinită sunt o mostră veritabilă de umor.

„Ce face un adolescent, cu o imaginaţie efervescentă, care descoperă că nu e ca prietenii săi, fiind mai puţin atras de fete, şi foarte interesat de băieţi? Îi scrie poetului american Frank O’Hara (mort de vreo 15 ani), e în continuu conflict cu taică-su, învaţă să cânte la chitară, e preocupat de soarta câinilor care rămân fără stăpâni, visează să se facă pădurar, dar se pregăteşte pentru admiterea la Litere, încasează un pumn care-i sparge nasul, scrie, la examenul de bacalaureat, că Octavian Goga ar trebui scos din programa şcolară, îşi caută, angoasat şi derutat, identitatea. Gelu Diaconu reuşeşte să lege din scurt şi tensionat aceste „noduri” de multe altele, să scrie un roman cinematografic, fără cadre monotone şi replici mute, despre cea mai complicată perioadă a tinereţii şi să-I arunce pe Kaulas în cursa personajelor memorabile ale literaturii române contemporane.” (Robert Şerban)

„Aşteptam romanul domnului Marcu, eram sigur că e vorba de un romancier de cursă lungă. Îi citisem foiletoanele, în ziare, dar şi într-un volum – cartea unui jurnalist de seamă, întâmpinat cu elogii, odinioară, de Mircea Mihăieş. De ce proză scurtă? S-a transferat foiletonistul, înainte de «încheierea» romanului, în autor de «proză scurtă»? Fiecare dintre schiţe — fiecare pagină de proză scurtă sau ultrascurtă din acest volum îşi poartă eroii de la minus infinitul unei istorii imposibile în lumea fericită a istoriilor posibile. Fericite. Din lumea abisală a războiului cu palate rarisime, descoperim personajele care işi trăiesc, în locuri mira-bi le, anii. După război ul care putea să-i piardă. Un judecător nu vrea să-și amintească de un moment rău al vieții, când a condamnat un nevinovat. Ce-i de făcut? Să se sinucidă? Desigur, nu. Un om se întoarce «acasă», în satul său, după ani. Nimic n-a rămas acum cum știa el. Să rămână? Un om bogat, după ce a suit treptele gloriei personale, află că soţia îl inşală. Cu prietenii lui. şi îi spune de ce. Cei doi se întorc în casa lor, în palatul lor, împăcaţi. Sau nu? Cititorul are datoria să prelungească el schiţa — să o integreze în romanul sau romanele sale. Aştept cu încredere romanul domnului Adrian Marcu. «Prozele scurte» camuflează romanul. Sau romanele domnului Adrian Marcu?” (Cornel Ungureanu)

Ce ai face daca ai sti ca lumea va fi distrusa de un asteroid urias peste exact o luna? In urma cu zece ani, s-a anuntat ca asteroidul Selena urmeaza sa loveasca Pamantul. Zece ani mai tarziu, toata lumea asteapta sfarsitul lumii. In timp ce Selena se apropie de Pamant cu repeziciune, profesorii nu-si mai pot stapanii elevii si incep sa-si piarda ei insisi cumpatul. Realitatea a devenit una in care faptele si consecintele lor nu mai sunt legate. Una in care cei populari sunt totodata trofee si tinte. Iar resentimentele marunte devin tot mai inversunate cu fiecare zi. Si atunci cand Abi Manton, prietena lui Mae, este gasita fara suflare la poalele unei stanci, oamenii incep sa se intrebe daca a sarit sau a fost impinsa. Pe masura ce numaratoarea inversa a celor 30 de zile ramase pana la sosirea asteroidului continua, secrete teribile ies la suprafata, iar mastile tuturor cad rand pe rand.

Bestseller internațional aflat în curs de apariție în peste 15 țări • Un extraordinar efort de documentare menit să aducă la lumină, după mai mult de 75 de ani, povestea unui grup de femei care au fugit dintr-un marș al morții • O carte-document despre relația complexă dintre memoria colectivă și cea individuală și, mai ales, despre solidaritatea salvatoare.

Nouă femei, toate până în 30 de ani în momentul arestării lor, s-au opus răului: au adăpostit și ascuns parașutiști, au coordonat comunicațiile între celulele de partizani, au înlesnit treceri clandestine în Spania, au ajutat copii evrei și familii din Rezistență. Prinse, au fost interogate și torturate, pentru ca apoi să fie deportate în lagărul de la Ravensbrück. Forțate să plece într-un marș al morții, cele nouă fac un pact de supraviețuire, dar nu cu orice preț – „Murim sau trăim împreună. Altfel nu se poate“. Incredibila lor fugă a durat zece zile, în care au traversat liniile frontului și au ajuns la Paris. Pornind de la o documentare riguroasă, cartea lui Gwen Strauss este un omagiu emoționant adus generozității și prieteniei pe fundalul terorii naziste.

Trei frati, o moarte, niciun raspuns O poveste cu suspans, intensa si dura, care se desfasoara intr-un peisaj coplesitor. Nathan si Bub Bright se intalnesc dupa luni intregi, in arsita dogoritoare din Queensland, pentru a incerca sa elucideze moartea fratelui lor Cameron. Toti locuiesc intr-o zona izolata, iar casele lor se afla la distanta de trei ore de mers cu masina. Oare ce il determinase pe Cameron, cel care administra proprietatea familiei, sa plece pe un drum fara intoarcere? Curand, incep sa apara banuielile, iar Nathan e nevoit sa scotoceasca printre secrete pe care familia le-ar vrea uitate. Daca fratele lui a fost ucis, suspectii sunt putini in aceasta pustietate.

Vanja Schmidt știe că orice dar vine cu un preț, chiar și dragostea unei mame. Când viața îi este pusă în pericol și riscă să piardă protecția oferită de nașele ei, Moartea și Fortuna, Vanja se hotărăște să-i fure viața stăpânei sale, Gisele, folosind un colier de perle vrăjite pentru a-i lua locul.

Acum Vanja duce o viață dublă, ca prințesă și hoț de bijuterii în Minkja, fermecând nobilii în timp ce le golește cuferele pentru a-și finanța marea evadare. La un jaf distanță de libertate, atrage asupra ei furia unei Zeițe Inferioare și este blestemată să aibă parte de un sfârșit prematur: pentru lăcomia ei, se va transforma în perle și rubine până la următoarea lună plină.

Hoața talentată are doar două săptămâni la dispoziție să rupă blestemul și să fugă din Imperiul Binecuvântat al Almandyiei, însă este păzită zi și noapte de o semizeiță sălbatică, persecutată de logodnicul sinistru al Giselei și urmărită de un prefect junior care pare dispus să-i descopere toate secretele.

Iar când creaturi desprinse din cele mai întunecate coșmaruri încep să cutreiere străzile din Minkja, Vanja se trezește în mijlocul unui complot malefic, care o forțează să lucreze cot la cot cu cei pe care i-a trădat, jefuit sau mințit.

„Năvala apelor” spune povestea Sofiei şi a lui Trofim Ivanovici, doi soţi care adoptă o adolescentă orfană pe nume Ganka. În universul casnic în care până atunci nu se întâmplase nimic notabil, venirea fetei transpune în plan emoţional distrugătoarea revărsare din albie a râului Neva. Cartea prezintă, indirect, viaţa în Rusia anilor ’20, dar se concentrează asupra traiului instinctual al oamenilor, dând în vileag falsitatea propagandei sovietice, potrivit căreia mintea poate fi remodelată, şi amintind că indivizii obişnuiţi trăiesc mai degrabă primitiv. Zamiatin arată cum violenţa şi răul puse în mişcare de Revoluţia bolşevică şi de Teroarea Roşie au influenţat viaţa de zi cu zi şi cum relaxarea morală în faţa agresivităţii şi violenţei i-a transformat pe mulţi în brute. Această capodoperă a literaturii ruse este o istorisire despre forţa devastatoare a instinctelor umane, dar şi o satiră subtilă la adresa puterii politice care vrea să instaureze cu forţa raiul pe pământ.

Ava e o romantică incurabilă. Însă e de părere că dragostea trebuie găsită în lumea reală, nu cu ajutorul aplicaţiilor de dating. Aflată în Italia, într-o tabără de creaţie, Ava e hotărâtă să termine de scris romanul la care visează. Acolo îl cunoaşte pe „Dutch”, un bărbat de care se îndrăgosteşte, între cei doi înfiripându-se o poveste de iubire plină de pasiune. Dintr‑o păţanie într-alta, deşi aparent se iubesc, nici unul nu pare să îndrăgească şi felul de a fi al celuilalt. Vor putea ei oare să lase deoparte diferenţele dintre ei pentru a avea o viaţă împreună?

Tadeu Hâjdeu se naşte pe 26 februarie 1838 la Cristineşti (Ucraina de astăzi) într-o familie de cărturari. În primii ani este dăscălit acasă şi la mai multe şcoli din Podolia şi Volînia, unde predă tatăl său. Se înscrie la liceul de băieţi din Chişinău, apoi la Facultatea de Drept a Universităţii din Harkov. Ca urmare a faptului că îşi rupe paşaportul rusesc şi îl trimite la Consulat, este judecat în lipsă, dezmoştenit de drepturile asupra posesiunilor basarabene şi condamnat la exil în Siberia. După ce se stabileşte la Iaşi, lucrează ca bibliotecar şi profesor de istorie, geografie şi statistică şi îşi schimbă numele în Bogdan Petriceicu Hasdeu. Din cauza unui scandal soldat cu un răsunător proces de presă, îşi pierde posturile. Se mută în Bucureşti, unde activează ca membru al Comisiei moşiilor mănăstireşti. Pe lângă munca la monumentalele proiecte istorice şi lingvistice, scrie poezii, fabule politice, schiţe satirice, piese de teatru şi romane istorice şi fondează mai multe ziare şi reviste, printre care România, Foiţa de istorie şi literatură, Lumina, Satyrul, Columna lui Traian, Revista nouă. Este ales deputat în două rânduri. Bănuit că s-ar fi implicat în Republica de la Ploieşti, în 1870 este arestat şi închis la Văcăreşti timp de nouă zile. În 1876 este numit director al Arhivelor Statului, iar un an mai târziu este primit în Societatea Academică Română. În 1888, fiica sa, Iulia, studentă la Sorbona, moare de tuberculoză, iar Hasdeu devine un adept înfocat al spiritismului. Fire polemică şi personalitate controversată, una dintre cele mai impresionante minţi ale epocii sale, Bogdan Petriceicu Hasdeu moare în 1907, singur, în Castelul din Câmpina.

Anthony Quinn este protagonistul filmului „Zorba Grecul”, după celebrul roman „Viaţa şi peripeţiile lui Alexis Zorbas” al lui Nikos Kazantzakis. Realizat în 1964 de regizorul Mihalis Kakoyannis, filmul a fost încununat cu 3 premii Oscar. Romanul a fost publicat în peste 100 de ţări.

„Zorba Grecul” – de la filmul realizat în 1964 de Mihalis Kakoyannis –, cu acest titlu a intrat în conştiinţa publicului de pretutindeni romanul lui Nikos Kazantzakis „Viaţa şi peripeţiile lui Alexis Zorbas”. Cartea porneşte de la o întâmplare reală – în tinereţe, Kazantzakis deschisese, în tovărăşia unui aventurier, o mină de lignit în Pelopones. Pentru tânărul narator intelectual, întâlnirea cu Zorbas, într-o dimineaţă ceţoasă, pe ţărmul Greciei continentale, se dovedeşte providenţială: călăuzit de noul său prieten, acesta descoperă atât frumuseţea aspră a unei umanităţi atemporale, cât şi răspunsul la întrebările metafizice care îl condamnau la inacţiune. Asemenea lui Falstaff sau lui Sancho Panza, Zorbas îi oferă o nouă cheie a înţelegerii lumii. Datorită lui, naratorul îndrăzneşte să caute dragostea; alături de el, asistă neputincios la spectacolul violenţei şi al morţii. Publicat la Atena în 1946 şi în anul următor la Paris, romanul începe să fie tradus rapid încă din timpul vieţii scriitorului, popularitatea lui sporind după lansarea filmului lui Kakoyannis.

Introducere de Mihaela Anghelescu Irimia

În momentul apariției (1890), „Portretul lui Dorian Gray” a fost un succes însoțit de un uriaș scandal. Scopul romanului, un strălucit puzzle, era să epateze mințile convenționale prin explorarea infinitelor relații dintre viață și artă. Analiză subtilă a societății victoriene târzii, dublată de o afirmare a principiilor estetismului și a teoriei frumosului ca valoare absolută, combinând elementele gotice cu cele ale prozei franceze decadente, „Portretul lui Dorian Gray” este unul dintre marile romane ale lumii, care a însemnat un punct de cotitură în istoria literaturii.

Subjugat de farmecul propriului portret, pictat de prietenul său Basil Hallward, Dorian Gray face un pact faustic, vânzându-și sufletul în schimbul frumuseții și tinereții veșnice. Sub influența lui Lord Henry Wotton, el ajunge să ducă o viață dublă, dedicându-se tuturor plăcerilor interzise, dar păstrând aparențele unei vieți respectabile. În timp ce se afundă în această existență promiscuă, Dorian rămâne neatins de semnele degradării fizice și morale, care însă încep să se ivească pe chipul său zugrăvit în tabloul lui Basil.

„Romanul meu e otrăvitor, dacă vreți, dar nu puteți nega că este perfect, iar perfecțiunea este ceea ce căutăm noi, artiștii.“ — OSCAR WILDE

„Starul”, care de la publicarea în revista literară japoneză Gunzo, în 1960, până la traducerea sa în engleză, în 2019, a fost greu accesibil publicului cititor și aproape uitat, poate fi considerat, în primul rând, un microroman psihologic, care își are punctul de plecare în analiza faimei și a destrămării ei.

La numai 23 de ani, Yutaka Mizuno este un actor iubit de toată lumea. Rolurile sale de yakuza violent, însă principial, dar mai cu seamă măștile sub care apare în lume, construite minuțios de specialiștii în comunicare din lumea filmului, dar și de el însuși, l-au făcut un adevărat star, a cărui viață se desfășoară clipă de clipă în fața publicului. Numai alături de Kayo, asistenta sa urâtă, trecută de 30 de ani, Yutaka se simte în largul său. Cei doi se oglindesc unul în celălalt, urâțenia fizică a lui Kayo fiind un fel de pandant la tumultul interior al tânărului. Iar în acest joc stratificat de oglinzi, uneori și iubirea, oricât de inimaginabilă pare, își poate face loc.

În aceste 12 povestiri, Cehov se dovedește, cu inefabilul său amestec de luciditate tristă și umor lipsit de sarcasm, un maestru al nuanțelor și subtilităților dulci-amare ale sufletului, fără a scrie propriu-zis proză psihologică sau de idei.

Pentru Cehov, dragostea adevărată e departe de a fi ideală și lipsită de contradicții, deși inevitabil idealizează. În mod esențial, ea se întemeiază pe o comuniune – fie și iluzorie, în cazul celor amăgiți – de simțire și valori, pe sinceritate, constanță și devotament. Scriitorul are un ochi ager și infailibil pentru diferitele ipostaze ale iubirii – de la dragostea împărtășită la cea disprețuită, la neputința sau lipsa curajului de a iubi, la dragostea frustrată ori care nu rezistă încercărilor vieții, dar și la dragostea platonică, admiratoare – și pentru diferitele surogate ale iubirii – simpla atracție fizică, senzualitatea rece, mila, condescendența, rutina, nevoia egoistă de a plăcea, de siguranță ori statut. Nimic din ceea ce e omenesc nu scapă observației sale chirurgicale, și totuși profund înțelegătoare. În cele din urmă, în spiritul lui umanist, dragostea între un bărbat și o femeie este legată de un caracter bun și de credința în artă, știință ori în profesie – cu alte cuvinte, în latura nobilă a naturii umane.

„Proust a ştiut să adapteze puterile unei vieţi interioare deosebit de bogate şi meșteșugit lucrate la expresia unei mici societăţi care vrea să fie şi trebuie să fie superficială. Prin actul său, imaginea unei societăţi superficiale reprezintă o lucrare profundă. Ar trebui folosit atât de mult spirit acolo? Merita obiectul atât de multă grijă şi o atât de neobosită. atenţie? – Merită din plin să fie luat in considerare.” (PAUL VALERY)

„Proust a ştiut să adapteze puterile unei vieţi interioare deosebit de bogate şi meșteșugit lucrate la expresia unei mici societăţi care vrea să fie şi trebuie să fie superficială. Prin actul său, imaginea unei societăţi superficiale reprezintă o lucrare profundă. Ar trebui folosit atât de mult spirit acolo? Merita obiectul atât de multă grijă şi o atât de neobosită. atenţie? – Merită din plin să fie luat in considerare.” (PAUL VALERY)

Doamna Harris e o menajera londoneza trecuta bine de prima tinerete, cu un umor si o energie molipsitoare, care ajunge sa traiasca aventura vietii ei exact cand nimeni nu s-ar mai fi asteptat.

Descopera din intamplare o superba rochie Dior in sifonierul uneia dintre clientele sale din lumea buna si din acel moment are o singura dorinta: sa-si cumpere si ea o minunatie ca aceea.

Dupa trei ani de sacrificii, pleaca in cele din urma la Paris pentru a-si implini visul. Acolo are tot felul de peripetii nostime si escapade extravagante, isi face o multime de prieteni si face pe toata lumea fericita in jurul ei, ca o zana buna.

Lectia de viata pe care o desprindem din aceasta poveste „ca-n povesti” este ca iti poti implini cu siguranta visul cel mai drag atunci cand ii ajuti pe altii sa si le implineasca si ei pe ale lor; si cand imprastii dragoste si bunatate in jur, depasesti toate dificultatile.

Cu aceste zece proze scurte care cartografiază spațiul cartierelor din Republica Dominicană și pe cel al comunităților urbane sărace din New Jersey, Junot Díaz își face remarcabilul debut literar. Proza sa este puternică și categorică, încărcată de magnetismul descoperirii. În Sufocare, Díaz compune imagini anamnezice în ritmurile furiei și ale eliberării, ale frustrării și ale bucuriei, ale inocenței și ale blazării.

Scris cu extraordinară măiestrie, romanul „Moscova cea fericită” este o satiră ce surprinde efectele pe care le poate avea ideologia „omului nou” asupra oamenilor în carne şi oase, dar şi totala nepotrivire dintre retorică şi realitate. Moscova Cestnova, o tânără care debordează de entuziasm, s-a născut şi a copilărit în vremurile tulburi ale Revoluţiei bolşevice. Însă acum lumea s-a schimbat. Tovarăşul Stalin a declarat că „Viaţa a devenit mai bună! Viaţa e plină de voioşie!”, iar Moscova e pregătită să se alăture şi ea elitei sovietice. Dar visurile îi sunt curmate tragic de câteva accidente care o lasă invalidă. Din acest moment, începe o nouă viaţă: una ciudată, plină de necunoscute şi în opoziţie cu speranţele de până atunci. În ciuda tuturor nenorocirilor, fata îşi caută fericirea cu fervoare, încercând parcă să ducă la îndeplinire promisiunile noii lumi sovietice. În „Marea din adâncuri”, cititorul regăseşte multe dintre temele predilecte ale lui Platonov, unicitatea stilului său straniu, personaje fascinante şi o lume care abia se năştea şi, încă de pe atunci, îşi dezamăgea locuitorii.

Nicio jucarie nu e mai frumoasa ca jucaria de vorbe. Copiii, ca si oamenii mari, sunt mai simtitori la vorbe decat la fapte, placandu‑le mai mult decat faptele facute, faptele povestite. Si, daca povestea miroase a minciuna si minciuna este ticluita bine, povestea le place mult; de unde un scriitor scoate invatul ca inchipuirea e mai adevarata decat adevarul si ca viata trebuie rascolita, ca sa fie scrisa pe placul cititorului mare si al ascultatorului. - Tudor Arghezi

În Poarta cerului, al doilea volum al ciclului romanesc Străbătând secolele, poveste de dragoste nemuritoare și amplă panoramă a istoriei umanității, Schmitt reînvie complexa și strălucitoare lume mesopotamiană.

Noam, protagonistul acestei saga începută cu romanul Paradisuri pierdute, o caută pretutindeni pe Noura, iubita lui inaccesibilă, iar pașii îl conduc spre Orient, în vremuri biblice. În zgomotosul oraș Babel, plin de forfotă și aventură, unde un rege tiranic ar face orice pentru a-și vedea împlinit visul nebunesc – un turn care să ajungă la zei –, Noam descoperă, alături de noi prieteni, scrisul, arhitectura, astronomia, și reîntâlnește vechi dușmani.

„Dialogurile sunt fluente, scriitura e vie, aventurile extraordinare. S-o spunem din capul locului – această continuare este uluitoare!“ — Le Figaro

Viata lui Beth s-a schimbat dupa ce a murit sora ei. Parintii incearca s-o izoleze, convinsi ca va fi in siguranta daca-i urmaresc orice miscare. Cand pleaca pe furis la o petrecere si cunoaste un baiat venit de curand in oras, e incantata ca-si poate face un prieten secret.   Pare un lucru mic, dar Beth nu stie cat de mare e de fapt secretul ei.

A devenit lumea noastră atât de anapoda, încât justa concluzie a oricărui om cu cap să fie „prea multă minte strică“? Sunt oare rutina, automatismele, clișeele, conformismul soluția unei vieți fără griji? În acest caz, originalitatea și creativitatea ajung o piedică insurmontabilă, iar inteligența nu poate decât să-și impună să capituleze pentru ca posesorul ei să-și găsească fericirea. Acesta va fi și pariul lui Antoine, un Candide modern a cărui odisee comică a făcut din „M-am hotărât să devin prost” un roman-cult.

Este cu adevarat vara fara casa de la Cousins Beach? Pentru prima data in viata ei, vara aceasta Belly nu se intoarce la Cousins Beach. Taylor, prietena sa cea mai buna, are o multime de planuri pentru ele doua - petreceri pe iahturi, sa stea la soare langa piscina si baieti care sa le cada cu tronc. Dar cand Jeremiah le anunta despre disparitia lui Conrad, toate drumurile par sa duca inapoi la casa de pe plaja. Va petrece Belly inca o vara incercand sa obtina iubirea lui Conrad sau va pune in sfarsit capat acestei povesti?

Vor spune ca suntem razboinice... sau monstri? Au trecut sase luni de cand Deka le-a eliberat pe zeite si a descoperit cine este ea cu adevarat. Regatul e sfasiat de razboaie. Oteranii spun ca jatu sunt tradatorii neamului, iar despre Deka se crede ca e un monstru. Dar adevarata batalie abia a inceput, iar Deka trebuie sa conduca operatiunile. Un simbol ciudat i se arata in templele de venerare si pe armuri. E ceva neobisnuit in legatura cu el; e suficient doar sa-l priveasca si Deka isi pierde cunostinta. Si mai rau, pare sa-i invinga puterile. Nu poate sa comande sau sa comunice cu noile urlatoare-ale-mortii. De fapt, nici macar nu le intelege cand vorbesc. Deka stie ca eliberarea zeitelor este doar ince!putul. Si ca acea forta intunecata ce pandeste e de nestavilit, iar ceva sinistru legat de acel simbol ameninta regatul - ceva neimblanzit pe care armata ei va trebui sa-l opreasca inainte ca omenirea sa se naruie. Insa puterile Dekai sunt din ce in ce mai mari... iar arma ei cea mai periculoasa ar putea fi chiar ea insasi.