Literatură

Marele premiu pentru roman al Academiei Franceze 2021

Titlul romanului „Stăpânul și cuceritorul meu” provine dintr-un vers al lui Paul Verlaine, dar este greu de imaginat că însuși poetul și pistolul cu care l-a împușcat pe Rimbaud joacă un rol esențial în povestea de dragoste interzisă dintre Tina și Vasco, unde prețioasa casetă cu inima lui Voltaire, furată de la Biblioteca Națională a Franței, devine cadou de aniversare, iar arma lui Verlaine, cumpărată la licitație, alături de un caiet cu sonete și haikuuri ajung probe incriminatoare pe masa judecătorului de instrucție. Eșecul relației amoroase dintre cei doi protagoniști, surprins cu ironie fină de vocea uneori melancolică, alteori tăioasă a naratorului chemat la tribunal să depună mărturie, se declină cu toate culorile pasiunii oarbe, de la gesturile necugetate în frumusețea lor ale îndrăgostirii până la străfulgerările de luciditate din final.

Într-un interviu, François-Henri Désérable declara: „Am trăit cu pasiune o poveste de dragoste, rațiunea s-a predat, a depus armele, iar eu nu am putut scrie altceva pe acest subiect. Mi s-a părut necesar să încerc să reconstitui sentimentele care mă animaseră într-o ficțiune ce se învârte în jurul poeziei.“ Ironia și liricul se întrepătrund într-un elogiu adus cărților și iubirii, chiar și atunci când aceasta ne face să ne pierdem capul.

Povestiri din garaj. Un remix timisorean punk al vietii dinainte si dupa '89. Povestirile din garaj sunt tipice tranzitiei de tip balcanic, traita in Timisoara inainte si dupa '90: veri in care timpul se dilata, asa cum doar in vacantele scolare o poate face, muzici interzise, trase pe casete, baruri locale animate de legende de cartier, romani, sarbi, svabi si maghiari, Poli Timisoara, huligani, batai, ecouri ale primelor revolte care au declansat Revolutia din decembrie '89, afaceri stranii, crime, rauri de bere, scriitori si artisti de tot soiul, scene din viata de zi cu zi, intamplari adolescentine si rememorari nostalgice. Toate desfasurate printre betoane si Bega.

Rosalyn are 24 de ani si este studenta la Londra. Cu un corp invadat de o boala ciudata, cu o poveste amoroasa complicata si o familie disfunctionala, la capatul puterilor, ea decide sa plece cu o bursa de un an la Tokio, pentru a studia limba japoneza. Intalnirea socanta cu o cultura impresionanta va functiona ca o oglinda necrutatoare, care o va ajuta sa se desprinda de trecut si sa se vindece.

Roman de debut fulminant tradus în peste 20 de limbi, „Vremuri interesante” a fost nominalizat, în 2021, la Women’s Prize, Comedy Women in Print Prize și International Dylan Thomas Prize. În 2020, a fost finalist la Sunday Times Young Writer of the Year Award și la Waterstones Book of the Year. Roman recomandat de: The New York Times Book Review • Vogue • Time • Marie Claire • Elle • O, the Oprah Magazine • The Washington Post • Esquire • Harper's Bazaar • Bustle • PopSugar • Refinery 29 • LitHub • Debutiful. Bestseller Sunday Times și Irish Times. „Vremuri interesante” va fi ecranizat de Amazon Studios, cu Phoebe Dynevor în rolul principal.

Traduse în peste cincizeci de țări, cărțile scriitoarei norvegiene Maja Lunde s-au vândut în peste trei milioane de exemplare. În 2020 a primit două prestigioase premii, Peer Gynt-prisen și Bjørnsonprisen. Asemenea bestsellerului internațional „Istoria albinelor”, al doilea său roman, „Istoria apelor”, este hipnotic, emoționant, inspirator și se concentrează asupra puterii naturii și a spiritului uman.

Romanul unei revoluții fără început și sfârșit. Două planuri, unul din secolul al XIX-lea, celălalt din prezentul secolului al XXI-lea, se împletesc în niște circumstanțe extra-ordinare. Emin și Max Murgescu, zis Macu, un soi de afacerist obsedat de Eminescu, se caută continuu prin timp și spațiu. Iar strașnica jurnalistă Louise e centrul de greutate în această tatonare fără sfârșit. Coincidențele răsar parcă de nicăieri, contextele istorice și socio-politice capătă profunzime, crizele și corupțiile se adâncesc, măștile cad încet-încet, iar solomonarul nu face decât să strângă menghina și mai puternic.

În multe colţuri de rai se ascund sâmburii iadului. Un asemenea colţ este Saint-Cirq-Lapopie, o aşezare atârnată deasupra râului Lot şi onorată cândva de prezenţa unui mare poet. Numai că farmecul sub care cad turiştii de cum pun piciorul în acest loc începe să se fisureze când coaja aparenţelor crapă şi afişul pitoresc se vede străpuns de nelinişti, întrebări şi secrete de demult. Ce ascund unul sau altul dintre localnici? Ce întâmplări le-au marcat trecutul şi revin ca să le bântuie prezentul? Şi mai ales ce legătură este între vieţile lor prinse în vârtej şi Pont Valentré din Cahors, ridicat cu peste şapte sute de ani în urmă în oraşul străbătut cândva de muschetarii lui Dumas? Se spune, de altfel, că fiecare pod are blestemul lui. Pentru unii, enunţul e un clişeu sau un cârlig de marketing. Pentru alţii, de exemplu pentru o cercetătoare septuagenară, un prilej de analiză amănunţită. Să fie oare adevărat că Pont Valentré stă sub un blestem iscat din încălcarea pactului cu diavolul? Şi să fie cu putinţă ca un justiţiar din umbră să plivească buruienile umane din Saint-Cirq-Lapopie, manevrat de o confrerie cu un nume straniu?

Podul Diavolului este o aventură rural-urbană cu viraje, mistere şi surprize. În acelaşi timp, romanul lui Radu Paraschivescu îl plimbă pe cititor prin culorile şi aromele din Périgord, indiferent dacă e vorba de o peşteră preistorică, un restaurant Michelin, o cetate străveche sau conacul unui baron ciudat, care îşi ia paharele de acasă când trebuie să bea ceva în oraş.

Rathbones Folio Prize 2022 • Cea mai bună carte a anului 2021 în Washington Post, Vogue, Wall Street Journal, Bloomberg Businessweek și la NPR • New York Times Notable Book, Critic’s Top Pick, Top 10 Books of Historical Fiction, Top 10 Sunday Times Bestseller • Roman în curs de apariție în peste 20 de țări.

O existență care începe aparent banal: un oraș hanseatic, o mamă fără teama convențiilor sociale, un tată rigid, o rivalitate supărătoare cu fratele mai mare. Și totuși, dintr-o istorie familială ce nu pare să favorizeze apariția unui scriitor important, își trag seva o operă literară majoră și forța inepuizabilă de a supraviețui tragediilor politice din prima jumătate a secolului XX. Magicianul are tensiunea și vastitatea romanului canonic și îi oferă cititorului șansa să trăiască o viață excepțională din interior, aceea a unui scriitor care a adunat elogii și a unui om care nu și-a depășit, până la sfârșit, contradicțiile – Thomas Mann.

„Pe 8 ianuarie 1981, pe când mă aflam în Venezuela, am primit un telefon care mă anunța că bunicul meu iubit era pe moarte. Am început să-i scriu o scrisoare, iar acea scrisoare s-a preschimbat în primul meu roman, „Casa spiritelor”, apărut în 1982“, avea să declare Isabel Allende două decenii mai târziu. Astfel s-a născut saga familiei Trueba, în care ritmurile violente ale unui pământ mitic, răvășit de cutremure și uragane, par o a doua natură a personajelor. Împletind mistica și politica, splendoarea și decadența unei lumi ce devine istorie, „Casa spiritelor” este una dintre cele mai seducătoare cărți din literatura contemporană.

Odată cu sosirea lui don Anselmo în Piura, viața locuitorilor din suburbia Mangachería se schimbă cu totul. Misteriosul străin le află ambițiile și dorințele ascunse și se folosește de ele pentru a începe o afacere: bordelul Casa Verde. Este punctul de pornire al unor aventuri care se confundă cu destinul orașului din deșert, dar și cu cel al unei așezări izolate din mijlocul pădurii amazoniene, cei doi poli spațiali ai povestirii. Locurile, personajele și istoriile lor se întâlnesc, contrapunctic, spunând povestea trecerii dintr-un tip de lume în altul.

Deși scris în germană, romanul „Întuneric la amiază” este cunoscut în lume prin versiunea în limba engleză. Astfel, el ocupă poziția a opta pe lista realizată de Modern Library a celor mai bune 100 de romane de limbă engleză ale secolului XX. Reeditat constant și tradus în peste 30 de limbi, „Întuneric la amiază” rămâne portretul ficțional inegalabil al coșmarului mașinii totalitare.

Fie că este citit ca jurnal de închisoare sau ca literatură, „Întuneric la amiază” este unul dintre romanele care pătrunde adânc în inima sistemului concentraționar comunist, aruncând o lumină crudă asupra mecanismelor sale infernale, menite să zdrobească trupuri, dar mai cu seamă conștiințe. Sub fardul generos al utopiei, se ascunde aproape fără excepție răul în cea mai pură formă a sa, și despre acesta depune mărturie romanul lui Arthur Koestler.

Un motan îndrăgostit de stăpâna lui, o pisică abandonată visătoare, un pisoi rătăcit în noua sa familie adoptivă și un motan vagabond zeflemitor. Locuiesc cu toții la Tokyo, în același cartier, se întâlnesc și fraternizează în funcție de anotimpuri. Împreună cu stăpânele lor, explorează fragilitatea, durerea izolării și limitele comunicării, dar redescoperă totodată frumusețea și farmecul vieții. Un tablou urban poetic ce demonstrează că, până și în cele mai întunecate momente ale noastre, suntem totuși conectați cu lumea – adesea, în moduri la care nu ne-am aștepta.

Ōba Yōzō, naratorul romanului „Dezumanizat”, la o vârstă mult mai fragedă însă, este internat la un sanatoriu de pe malul mării, după o tentativă eșuată de suicid. Cât timp este în convalescență, prietenii și rudele sale îl vizitează, iar prin salonul lui se perindă alți pacienți și asistente. Pe acest fundal demoralizant, toată lumea încearcă să întrețină o atmosferă de voie bună, ba chiar de bufonerie: joacă cărți, fumează, fac glume și caută fiecare să se remarce.

În vreme ce „Dezumanizat” studiază colțurile cele mai întunecate ale conștiinței umane, „Florile bufoneriei” ridiculizează nebuniile și greutățile tinereții și iubirii, ura de sine și depresia, totul cu un umor negru amețitor.

Plasat în primii ani de după al Doilea Război Mondial, romanul explorează efectele distructive ale războiului și tranziția de la o Japonie feudală, tradițională la o societate industrială, aflată sub ocupația forțelor americane și aliate. Eroina lui Dazai, Kazuko, o tânără aristocrată dintr-o familie căzută pradă sărăciei, care își abandonează voit clasa, este simbolul haosului ce pune stăpânire pe o bună parte din lumea modernă, într-o perioadă când numeroase familii sunt nevoite să lase totul în urmă și să o ia de la capăt.

Un tânăr scriitor bulgar decide să scrie un roman al începuturilor, un „roman natural" compus din fragmente de realitate cotidiană. În centrul acestui roman se află povestea emoționantă a divorțului unui bărbat care află că soția sa este însărcinată cu un altul. Însă în romanul-cadru apare și un dublu, un anarhist-grădinar care analizează o iminentă Apocalipsă din balansoarul său de răchită. De la analiza inscripțiilor din veceurile publice, trecând printr-un complex elogiu al muștei și până la filmele lui Tarantino, „Un roman natural” este o adevărată enciclopedie a tristeții bulgare. Debut în proză al lui Gheorghi Gospodinov, romanul l-a propulsat pe prima scenă a literaturii bulgare, dar și pe cea a literaturii europene, fiind tradus în peste douăzeci de limbi.

Anna nu-și găsește locul. Nici printre colegii ei cu dare de mână din mediul select de la Conservator, nici în familia pe care a lăsat-o în urmă și, cu siguranță, nu lângă Max, bărbatul pe care îl cunoaște într-un bar unde cântă pentru bani. Max e tot ce nu este ea – bogat, misterios, cu o ținută impecabilă – și în scurt timp Anna e prinsă în capcană, disperată să-i câștige atenția și hotărâtă să ignore semnalele care o avertizează că ar putea fi vorba despre o relație toxică.

În timp ce încearcă să facă față repetițiilor epuizante și audițiilor dure, descoperă că e sfâșiată între două nevoi: aceea de a-și construi o carieră și cea de conexiune umană. Pe măsură ce mizele cresc și ambele roluri – cel de pe scenă și cel din viață – încep să o solicite tot mai mult, Anna își dă seama că e pe punctul de a se pierde pe sine.

„După primele 20-30 de pagini, cititorul la început sceptic sau numai blazat din mine și-a regăsit bucuria lecturii. Fraza impecabilă, lucrată în filigran, forța și bogăția imaginilor, exotismul lumii care se ivea sub ochii mei, cu împărați, astrologi, djinni, alchimiști în căutarea pietrei filosofale sau aventurieri călătorind peste mări și țări, trezeau simțuri ațipite, invitau la visare cu ochii deschiși, reînviau lumea de basm a copilului uitat undeva în depărtarea anilor. O poveste desprinsă parcă din O mie și una de nopți, fermecătoare, profundă și de un pitoresc învolt, răsplătindu-și cu asupra de măsură cititorul.“ Petru Cimpoeșu

Eșecul nu e o opțiune; e un joc în care mai bine mori decât să pierzi.

Reacher merge unde vrea el, când vrea el. De data asta, se îndreaptă spre vest, în soarele neîndurător al deșertului — până când dă peste un jeep care lovise singurul copac din zonă și o femeie prăbușită peste volan.

Femeia este Michaela Fenton, veteran de război și agent FBI, aflată în căutarea fratelui ei geamăn, intrat într-un anturaj periculos. Cei mai mulți preferă să moară decât să-și trădeze liderul, pe misteriosul Dendoncker, care trăiește nevăzut și face legea într-un orășel prăfuit de la granița cu Mexicul.

Reacher știe să găsească oameni care nu vor să fie găsiți, însă aceasta ar putea fi cea mai riscantă misiune din viața lui.

Volum nominalizat la International Booker Prize 2021 și National Book Award 2021

„Când nu mai înțelegem lumea” este o meditație asupra legăturilor complicate dintre descoperirile din lumea fizicii și a matematicii și tendința umanității de a se autodistruge. Un melanj de investigație biografică și imaginație ce amintește în mod șocant de stilul lui W.G. Sebald, cartea lui Labatut plonjează în viața unor personalități reale, precum Fritz Haber, Alexander Grothendieck, Werner Heisenberg, Erwin Schrödinger, ale căror descoperiri geniale fie au influențat definitiv viața în bine, fie au dat naștere, fără intenția autorilor, unor suferințe inimaginabile. Tema lui Labatut este nevoia umană imperioasă de a împinge limitele cunoașterii spre infinit, dar și pericolul ce pândește acolo.

Premiul Nobel pentru Literatură 2022

„Un monument închinat pasiunilor care sfidează orice explicație simplă." The New York Times Book Review

Anulând granițele dintre ficțiune și memorialistică, naratoarea anonimă din „Pasiune simplă” documentează reacțiile, dorințele, umilințele unei femei consumate timp de doi ani de pasiunea pentru un străin căsătorit. Fiecare cuvânt, întâmplare ori persoană ce­i iese în cale îi prilejuiește o legătură cu cel iubit ori îi provoacă o indiferență glacială. Nu există cale de mijloc, așa cum luciditatea extremă nu oferă scăpare din fața acestei pasiuni mistuitoare.

În „Confesiunea adolescentei”, naratoarea readuce la viață vara anului 1958, când s­-a dăruit pentru prima oară unui bărbat. Abia împlinise 18 ani, iar bărbatul a preferat s­-o uite și să-­și continue viața ca și când nimic nu s-­ar fi întâmplat. După 50 de ani, scriitoarea își dă seama că s-­ar putea întoarce la fata de atunci, pe care încercase din răsputeri s­-o uite. În cursul acestui proces, va descoperi că acea fată care fusese cândva este originea vitală, violentă și dureroasă a identității ei de scriitoare.

Prin elaborare (1929-1931), Orasul cu salcami este un roman poetic, cu modelui indepartat in Paul et Virginie de Bernardin de Saint-Pierre, si cucereste prin farmec liric. Romanul Accidentul pare sa fi fost scris doar din ambitia lui Sebastian de a demonstra ca era in stare sa faca si proza realista, scotand elemente de epos din cenusiul vieti cotidiene. Daca aceasta ii va fi fost chiar intentia, si-a infaptuit-o. Nicio carte a sa nu a avut o "presa" mai buna. - Demitra Micu

A te interesa de aceste basme feerice este un lucru natural; a le feri de nimicirea la care ar fi expuse cu timpul este o dorinta patriotica; insa a sti de a le pastra naivitatea poetica a graiului povestitorilor de la sezatori este o opera din cele mai meritorii. Acest merit l-ai avut d-ta, domnule Ispirescu, si eu te felicit cu toata sinceritatea unui admirator al poeziei poporului nostru pentru modelul iscusit cu care ai cules si ai publicat importanta colectie ce ai intreprins cu multa osteneala si mari sacrificii. - Vasile Alecsandri

Romanul Manaraga oferă o perspectivă terifiantă asupra viitorului iminent. Un război mondial, un nou Ev Mediu și o a doua revoluție islamică schimbă totul, Europa este fragmentată și înstrăinată de rădăcinile sale culturale. Cărțile nu mai sunt tipărite și supraviețuiesc doar în muzee, iar educația este înlocuită de implanturi inteligente. O nouă tendință se răspândește printre snobii bogați – book'n'grillul, unde la prepararea cărnii se folosesc pe post de cărbune cărți tipărite.

Continuarea romanului Clubul crimelor de joi, care a stabilit noi recorduri in Marea Britanie Joia urmatoare… Elizabeth a primit o scrisoare de la un vechi coleg alaturi de care a trecut prin multe. Barbatul are nevoie de ajutorul ei. Povestea lui implica niste diamante furate, un mafiot violent si o amenintare cat se poate de reala la adresa vietii sale. Pe masura ce numarul cadavrelor creste, Elizabeth ii coopteaza pe Joyce, Ibrahim si Ron in cautarea nemilosului criminal. Dar daca ar da si de urma diamantelor? N-ar fi frumos?

„Noua serie imaginată de Scarlett St. Clair este o lectură extrem de plăcută!” KellRead.com

Îl cheamă Luca. Un imigrant român care-și trăiește „visul american” la New York, locul unde coșmarurile devin realitate cât ai zice Freeze! Un alt șofer de taxi care visează să ajungă star de cinema. Până acum a jucat doar roluri de figurant în filmul propriei sale vieți de loser profesionist. Film care s-ar putea intitula: „În locul nepotrivit, la momentul nepotrivit”.

Iată motivul pentru care Mafia pune o recompensă pe capul lui: îl vrea mort sau mort! Dar când ești mort, ai avantajul că poți să-ți trăiești viața așa cum vrei...

Un thriller psihologic, plin de umor, care se desfășoară cu viteza unui film de acțiune. Cititorul este țintuit în poveste de la prima pagină și nu i se dă drumul până nu-și răspunde la întrebarea: cum e să visezi să ajungi CINEVA, dar să ajungi ALTCINEVA.

„De la o inimă la alta continuă povestea fraților Hidalgo, concentrându-se asupra relației dintre Artemis și Claudia. Un roman proaspat, ușor și captivant, cu o protagonistă încăpățânată, o familie care ar trebui să respecte o promisiune greu de ținut și o poveste de iubire în care gheața și focul cu siguranță nu sunt incompatibile.” Atrapadas en letras

În noiembrie 1971, la vârsta de cincizeci și unu de ani, mama lui Peter Handke se sinucide luând o supradoză de somnifere. Incidentul este punctul de plecare al portretului-elegie pe care scriitorul îl va publica un an mai târziu și în care alter egoul său încearcă să recompună viața și moartea femeii care i-a dat viață. Fiul caută în biografia mamei acele momente care ar putea face din sinuciderea ei "un caz".

Clivajul ireductibil dintre individ și societate, dintre individ și istorie este firul roșu care străbate întreaga existență a femeii, pentru care cea mai obiectivă realitate este faptul că "e prea târziu pentru ea".

Adam Price, un avocat care locuiește într-o suburbie bogată, trăiește, împreună cu familia lui, visul american. Până în ziua în care un străin îi șoptește un secret incredibil despre soția sa. Când aceasta dispare, Adam încearcă s-o găsească și să afle adevărul, iar în investigația sa se loveşte din nou de străin, care e pregătit să dezvăluie și alte secrete teribile.

Avalanșa de evenimente sângeroase nu mai poate fi oprită, iar în urma ei visul american pare tot mai imposibil.

Când descoperă o carte misterioasă pe un raft din biblioteca universitară, printre poveștile despre colecționari de chei, prizonieri sortiți nefericirii și acoliți fără nume, Zachary Ezra Rawlins citește ceva cel puțin bizar: o poveste din propria lui copilărie. Fascinat de această întâmplare inexplicabilă și dornic să înțeleagă cum a ajuns viața lui transpusă pe hârtie, Zachary descoperă o serie de indicii care îl fac să treacă pragul unei uși spre o bibliotecă subterană. Însă locul acesta se dovedește mai mult de-atât. Ajuns într-o lume a orașelor pierdute, a piraților, a pictorilor, a îndrăgostiților care-și trimit scrisori pe sub uși și peste timp, a poveștilor șoptite de sufletele celor morți și-a corăbiilor care navighează pe o mare fără stele, Zachary Ezra Rawlins mai trebuie să descopere un singur lucru: care e rolul lui în acest tărâm straniu și fabulos.