Literatură

O prietenă bună te ajută să treci mai departe.

Cea mai bună prietenă te ajută să-i muți cadavrul.

Marina e o mamă divorțată și are trei copii preșcolari.

Lilah e o bibliotecară timidă și singuratică.

Opal e un guru al fitnessului, fără vreun ban în buzunar și aflată la menopauză.

Cele trei nu au absolut nimic în comun, cu excepția bărbatului fermecător și atrăgător care le-a mințit pe fiecare dintre ele. Acum, că el e legat într-un beci, e posibil ca femeile să-și fi găsit un subiect comun de discuție.

Cât de departe sunt dispuse să meargă ca să se răzbune?

Pe măsură ce se apropie tot mai mult, în viața lor apar pe nepusă masă tot felul de probleme. Pot ele face abstracție de lucrurile care le despart ca să se salveze una pe cealaltă?

Al cincilea volum din seria Clubul Crimelor de Joi, care a stabilit noi recorduri de vânzări în Marea Britanie

#1 bestseller Sunday Times

Milioane de exemplare vândute din întreaga serie la nivel mondial

Cine are timp să se gândească la crime când trebuie organizată o nuntă?

A fost un an liniștit pentru Clubul Crimelor de Joi. Joyce e ocupată să stabilească felul în care vor fi aranjate mesele și care dintre invitați vor dansa mai întâi.

Elizabeth e în doliu. Ron are probleme în familie, iar Ibrahim încă îi oferă ședințe de terapie infractoarei sale preferate.

Dar când Elizabeth face cunoștință cu un invitat la nuntă care se teme pentru viața lui, emoția vânătorii se aprinde iarăși. Un răufăcător vrea să pună mâna pe un cod imposibil de spart și nu va lăsa nimic să-i stea în cale.

Aruncați în cea mai explozivă anchetă a lor de până acum, va putea gașca să elucideze crima la timp?

Primul volum al seriei Konrád, scris de cel mai de succes autor islandez din toate timpurile.

În adâncurile ghețarului Langjökull este descoperit cadavrul unui om de afaceri care a dispărut în urmă cu treizeci de ani. Pe atunci, ancheta amplă a poliției nu a dus la niciun rezultat concludent – unul dintre asociații bărbatului a fost reținut pentru scurtă vreme, dar apoi eliberat din cauză că nu existau suficiente dovezi împotriva lui.

Acum, însă, asociatul victimei este arestat din nou, iar Konrád, polițistul care a condus investigația din trecut, este chemat să redeschidă cazul care l-a frământat zeci de ani.

Când o femeie îl contactează ca să-i ofere informații noi despre fratele ei mort, Konrád își dă seama că are în sfârșit prilejul să afle ce s-a întâmplat cu adevărat.

Noua anchetă a protagonistului din Mahalaua întunericului este o poveste puternică și emoționantă despre secrete otrăvitoare și adevăruri crunte pe care timpul le scoate în cele din urmă la iveală.

În 1966, Baltimore e un oraș al secretelor pe care toți par să le știe – toți, mai puțin Madeline „Maddie” Schwartz.

În urmă cu un an era o soție fericită, chiar răfățată – acum, și-a părăsit soțul, după o căsnicie de douăzeci de ani, hotărâtă să-și îndeplinească visul din tinerețe, să găsească scopul și pasiunea vieții sale, să-și lase amprenta asupra unei lumi aflate în continuă schimbare.

Când îi ajută pe polițiști să găsească trupul neînsuflețit al unei fete ucise, reușește să primească o slujbă la ziarul de după-amiază din oraș, Star.

Aici, are ocazia să-și construiască un renume și se pare că a găsit exact povestea care s-o propulseze: o femeie dispărută al cărei cadavru e descoperit în fântâna dintr-un parc.

Numai că femeia e negresă, iar prejudecățile tuturor înseamnă că Maddie devine singura persoană căreia îi pasă de ce a fost ucisă.

În căutările sale, Maddie intră în contact cu tot felul de oameni care, până atunci, se aflau cu mult în afara cercurilor ei.

Numai că, de multe ori, ambiția și tenacitatea o orbesc, iar incapacitatea ei de a vedea dincolo de propriile nevoi va însemna un dezastru, și pentru ea, și pentru cei din jurul ei.

Volumul al doilea din seria James Reece, după Lista condamnaților.

Când o serie de atacuri teroriste lovesc Occidentul în timpul sărbătorilor de iarnă, piețele din toată lumea intră în vrie. Atentatele sunt coordonate de un irakian misterios, membru al trupelor de comando, care a dispărut undeva în Europa. Guvernul Statelor Unite are un agent care îl poate întoarce pe irakian împotriva stăpânilor săi: James Reece, cel mai căutat terorist domestic.

Reece se află în adâncul sălbăticiei din Mozambic, protejat de familia celui mai bun prieten al său, și el militar SEAL. Dar CIA-ul îl găsește și aici și îl recrutează, oferind-i la schimb grațiere din partea președintelui și imunitate pentru prietenii care l-au ajutat în misiunea sa de răzbunare.

Fără tragere de inimă, Reece străbate tot globul, luptând cu teroriști în încercarea de a destrăma o conspirație uriașă, cu repercusiuni cumplite, al cărei punct culminant îi aruncă pe americani, ruși și ucraineni într-o cursă contracronometru chiar în Odessa.

Roman inclus de The Times pe lista celor mai bune thrillere din 2025

Pierdută în Antarctica necruțătoare, cât mai poate supraviețui?

Au trecut patru luni de când specialista în ghețari Rachael Beckett i-a lăsat acasă pe soțul și fiica ei ca să plece într-o călătorie urgentă până la o bază de cercetare din Antarctica.

Însă, după ce pierde orice formă de contact cu echipa ei, rămâne captivă și singură – iar proviziile se împuținează. Singura informație despre catastrofa care e posibil să fi avut loc este o transmisiune radio de urgență despre începutul unui război nuclear.

Rachael ar putea fi singura supraviețuitoare de pe pământ.

Abandonată și înfometată, nu-i mai rămâne decât hotărârea furibundă de a rămâne în viață în frigul extrem și întunericul veșnic al iernii polare.

Rezultatele obținute în urma cercetărilor despre pagubele climatice cumplite înseamnă că soarta continentului și a lumii se află în mâinile ei – asta dacă mai există vreo lume pe care să o salveze.

Rachael e conștientă că viața și sănătatea ei mintală sunt pe muchie de cuțit. În scurtă vreme, însă, descoperă că nu e complet singură în beznă și frig – dar va ajunge să-și dorească să fi fost.

Un mesaj șocant pe un papirus antic. Un bărbat hotărât să-l distrugă. Și un papă uitat,care ar putea schimba istoria creștinismului.

Pe 10 august 1944, când Germania era în pragul unei înfrângeri zdrobitoare și umilitoare, Heinrich Himmler, șeful SS, înființează o organizație secretă cu numele de cod Die Spinne – Păianjenul, cu scopul de a ajuta ofițerii SS să scape din ghearele forțelor aliate care avansează spre Berlin. Destinația aleasă: Argentina.

Tatiana Tibuleac a reusit un tur de forta cu acest prim roman al ei. Inceputul, un overflow de imagini furioase si hipnotice, aduce bine cu Portocala mecanica de la un punct incolo, furia incepe sa se domoleasca, inlocuita de o visatorie paranoida coagulata in jurul figurii mamei, generand la foc continuu fraze cu nimic mai prejos decat cele ale Aglajei Veteranyi; iar ultima treime a romanului, in care o mama bolnava de cancer si un fiu asteapta moartea impreuna - ei bine, pentru intensitatea ei atat de particulara nu ii pot gasi Tatianei Tibuleac vreun corespondent. Scurt si intens, romanul ei splendid impune o prozatoare de la care am cele mai mari asteptari. - Radu Vancu

Cel mai citit roman al lui Eric-Emmanuel Schmitt, adaptat de autor atât pentru scenă, cât şi pentru marele ecran.

Oscar are zece ani şi trăieşte într-un spital. Chiar dacă nimeni nu are curajul să i-o spună în faţă, băiatul, bolnav de leucemie, ştie că va muri, iar războiul lui împotriva tuturor izbucneşte inocent, pătimaş şi deznădăjduit. Singura care-i intră în voie este Tanti Roz, o infirmieră bătrână, neîntrecută în născocit poveşti moderne, adevărate lecţii de viaţă, în care nici binele, nici răul nu sunt absolute şi nimic nu e aşa cum pare la prima vedere. Ea îi dă copilului ideea să trăiască fiecare zi ca şi cum ar fi zece ani şi-l învaţă să-i scrie epistole lui Dumnezeu ca să se simtă mai puţin singur. Cu Tanti Roz pe post de ghid într-o viaţă trăită fast-forward, Oscar parcurge, printre râsete şi lacrimi, itinerarul emoţionant al tuturor vârstelor şi experienţelor umane îmbogăţite de imaginaţia lui, care umple spaţiile albe şi îmbracă realitatea în veşmântul miracolului. Astfel, băiatul ajunge să-şi trăiască adolescenţa alături de prieteni, să se îndrăgostească la tinereţe, să se căsătorească la maturitate cu prima iubire, să o piardă şi, în cele din urmă, să regăsească dragostea la apusul unei vieţi ca o lumânare care arde la ambele capete.

„Oscar şi Tanti Roz recreează universul infantil: copilul e figura centrală, iar copiii lui Schmitt nu sunt nici lipsiţi de vlagă, nici corecţi politic. …Oscar, micul pacient fascinat de Tanti Roz, îşi foloseşte aparenta marginalitate într-un singur scop: să întărească ideea că, aici pe pământ, fiecare e răspunzător pentru crearea propriului eu.“ (Lire)

„O poveste frumoasă până la lacrimi. Un miracol ascuns între două coperte.“ (Stern)

PREMIUL HUGO PENTRU CEA BUNĂ SERIE DIN TOATE TIMPURILE

O navă.

Trei călători.

O misiune: găsirea Pământului.

Soarta omenirii stă în mâinile lui Golan Trevize. După ce a hotărât că lumile trebuie să se unească în superorganismul Galaxia, Trevize nu este sigur că a luat cea mai bună decizie. Convins că rezolvarea dilemei se află pe Pământ, el pornește în căutarea planetei-mamă. Nimeni însă nu știe unde se află aceasta, ba mai mult, unii susțin că nici măcar nu există.

seria IMPERIUL

- O piatră pe cer (1950)
- Praf de stele (1951)
- Curenţii spaţiului (1952)

seria FUNDAŢIA
- Fundaţia (1951)
- Fundaţia şi Imperiul (1952)
- A Doua Fundaţie (1953)
- Marginea Fundaţiei (1982)
- Fundaţia şi Pământul (1986)
- Preludiul Fundaţiei (1988)
- Zorii Fundaţiei (1993)

seria ROBOŢII
- Eu, robotul (1950)
- Caverne de oţel (1954)
- Soarele gol (1957)
- Roboţii de pe Aurora (1983)
- Roboţii şi Imperiul (1985)

Premiul Hugo pentru cea mai bună serie SF din toate timpurile

Hari Seldon, întemeietorul psihoistoriei, prezice prăbuşirea Imperiului Galactic şi instaurarea unei ere de barbarie care va dura treizeci de milenii. Cu ajutorul colaboratorilor săi, Seldon înfiinţează Fundaţia Enciclopediei Galactice, a cărei misiune este să salveze cunoştinţele a 12 000 de ani de evoluţie. Fundaţia este exilată pe Terminus, o planetă de la marginea Galaxiei, de unde se implică mersul istoriei, transformând ştiinţa în religie, iar savanţii în preoţi care s-o răspândească în lumile Imperiului.

seria IMPERIUL
- O piatră pe cer (1950)
- Praf de stele (1951)
- Curenţii spaţiului (1952)
seria FUNDAŢIA
- Fundaţia (1951)
- Fundaţia şi Imperiul (1952)
- A Doua Fundaţie (1953)
- Marginea Fundaţiei (1982)
- Fundaţia şi Pământul (1986)
- Preludiul Fundaţiei (1988)
- Zorii Fundaţiei (1993)
seria ROBOŢII
- Eu, robotul (1950)
- Caverne de oţel (1954)
- Soarele gol (1957)
- Roboţii de pe Aurora (1983)
- Roboţii şi Imperiul (1985)

Un roman extraordinar despre curaj, durere și dragoste în niște vremuri imposibile

Amsterdam, 1943. Hanneke procură și livrează mărfuri de pe piața neagră, le ascunde părinților îngrijorați adevărata natură a ocupației sale și-n fiecare clipă e cu gândul la iubitul ei ucis pe front când nemții au invadat țara.

După o livrare obișnuită, o clientă îi cere ajutorul. Așteptându-se ca doamna Janssen s-o roage să obțină carne sau cafea veritabilă, Hanneke este șocată să audă că i se cere să găsească o adolescentă evreică evaporată ca prin farmec din cămăruța unde bătrâna doamnă o ascundea. Inițial, Hanneke nu vrea să se implice într-o misiune atât de periculoasă, dar este atrasă curând într-un păienjeniș de mistere și de descoperiri uimitoare care o conduc în interiorul Rezistenței, îi deschid ochii în fața mașinăriei de război naziste și o obligă să acționeze.

„O carte minunat scrisă, cu o eroină pe care n-o s-o uitați prea ușor.“ The Guardian

„Palpitant și inteligent. Contextul istoric este redat cum numai un expert ar fi putut s-o facă.“ The Washington Post

Este Ajunul Marii Sărbători. Scarlett Dragna plănuiește o sărbătoare spectaculoasă pentru oraș. Donatella caută cadoul perfect. Julian arată incredibil de frumos în verde.

Și Legend...Ei bine, din păcate, lui Legend nu-i place Marea Sărbătoare. Tella speră că darul ei perfect îl va face să se răzgândească.

Din păcate, nu l-a găsit încă.Dar este Ajunul Marii Sărbători...cu siguranță există o magie a sărbătorilor care se învârte în jur.

Bine ați revenit în lumea seriei Caraval, unde nici măcar sărbătorile nu sunt ceea ce par.

Robert Langdon, profesorul de simbolistică de la Harvard, se trezeşte la miezul nopţii într-un spital. Dezorientat şi suferind din pricina unei.Dezorientat şi suferind din pricina unei răni la cap, el nu-şi aminteşte nimic din ce i s-a întâmplat în ultimele treizeci şi şase de ore, nici cum a ajuns acolo, nici de unde are acel obiect bizar pe care medicii i l-au găsit în captuşeala hainei. Lumea lui Langdon se transformă în haos şi se vede nevoit să fugă prin Florenţa împreună cu Sienna Brooks, o tânară a carei prezenţă de spirit îi salvează viaţa. Profesorul îşi dă repede seama că se află în posesia unei serii de coduri îngrijorătoare create de un om de ştiinţă sclipitor - un geniu a cărui obsesie legată de sfârşitul lumii e egalată doar de pasiunea pentru una dintre cele mai influente capodopere care s-au scris vreodata - poemul epic "Infernul" al lui Dante Alighieri.

Roman ecranizat în regia lui Lynne Ramsay, cu Jennifer Lawrence și Robert Pattinson în rolurile principale

Roman nominalizat la Man Booker International Prize – 2018

„Ariana Harwicz are o voce proaspătă și îndrăzneață, o carismă literară întunecată și absolut irezistibilă.” Zeruya Shalev

„O proză care amintește de tehnica Virginiei Woolf, obsesiile Sylviei Plath și cruzimea lui Elfriede Jelinek.” El País

Femeia din romanul Arianei Harwicz nu are nume. Are însă un bebeluș de două luni care plânge fără încetare, un soț distant și o casă întreagă de care să se îngrijească. Se află în Franța rurală, exilată într-o țară a cărei limbă nu o vorbește, într-o viață și într-un corp pe care nu le mai recunoaște. Îi lipsesc cărțile, în special Virginia Woolf, și muzica, în special Glenn Gould. Revolta împotriva închisorii domestice începe cu lungi plimbări prin pădurea învecinată, în care se întinde goală pe pământul cald, torturează insecte sau își imaginează scene de un erotism violent. Într-un monolog interior visceral, extrem de intens, Ariana Harwicz își subjugă cititorul și adaugă, frază după frază, toate ingredientele unui cocteil Molotov. Dar ce va exploda și unde? Aflați din povestea unei femei care are de ales între două scenarii de viață: cel cunoscut, de a fi soție, mamă și amantă, sau cel încă netestat, opera deschisă a existenței, pur și simplu, a fi.

Născută la Buenos Aires în 1977, Ariana Harwicz a studiat scenaristică de film și dramaturgie în Argentina și și-a completat studiile cu o licență în artele spectacolului de la Universitatea Paris VIII și un masterat în literatură comparată la Sorbona.

Mori, iubitule! (Matate, amor, 2012), romanul ei de debut, s-a bucurat de un imens succes de public dar și de critică, fiind desemnat cartea anului de către cotidianul argentinian La Nacíon. Traducerea în limba engleză, Die, My Love (2018), a fost nominalizată la premiile Republic of Consciousness și Booker International. Romanul a fost adaptat pentru scenă în diverse țări latino-americane și europene și a fost ecranizat într-o producție semnată Martin Scorsese, lansată în 2025, în regia lui Lynne Ramsay, cu Jennifer Lawrence și Robert Pattinson în rolurile principale.

În 2019 a publicat Degenerado (Degenerat, Vellant, 2021), un roman cutremurător, șocant, dar și extrem de curajos, care explorează abisurile minții unui pedofil.

Perder el juicio (Pierderea judecății, Vellant, 2024), cel mai recent roman al său, având în centru tema spinoasă a relațiilor de cuplu abuzive și a violenței indirecte, este, de asemenea, în curs de ecranizare.

A predat scenaristică și a scris piese de teatru, care au fost puse cu succes în scenă. Povestirile sale au fost publicate în Harper's, Granta, Paris Review, The New Yorker, La Quinzaine littéraire și The Guardian, precum și în numeroase antologii. Cărțile sale au fost traduse în peste douăzeci de limbi.

În 2024 a fost invitata Festivalului Internațional de Literatură și Traducere FILIT de la Iași.

Din anul 2007 este stabilită în Franța.

Roman câștigător al Premiului „Gourmand World Cookbook Award” – 2005

Rămas orfan la naștere, César Lombroso moștenește un restaurant: faimosul Almacén Buenos Aires din stațiunea balneară argentiniană Mar del Plata. Ascuns printre vechile dulapuri, păstrat în siguranță în ciuda calamităților care au lovit timp de un secol localul, tânărul descoperă un volum misterios – Manualul de bucătărie din Mările Sudului –, ale cărui pagini conțin nu doar rafinate rețete pentru atingerea plăcerii, ci și formule întunecate care, preparate fără scrupule, pot răscoli simțurile până la limita tolerabilului. Mulțumită acestui rețetar deopotrivă fascinant și periculos, César cunoaște faima, bogăția, pasiunea, chiar și fericirea trecătoare. Însă o forță terifiantă pulsează în sângele său, împingându-l în abisul interzisului.

Deghizată într-un thriller captivant, Manualul canibalului propune o meditație profund originală asupra istoriei dramatice a Argentinei secolului XX, cu numeroasele sale conflicte politice și mai ales cu formele sofisticate și teribile pe care le-a îmbrăcat violența politică în mâinile autoritarismului.

Una dintre cele mai complexe figuri ale literaturii argentiniene contemporane, Carlos Balmaceda s-a născut în 1954, în Mar del Plata. Romancier, jurnalist, scenarist și dramaturg, s-a impus cu o operă care traversează genurile, de la roman polițist la ficțiune istorică și socială. Și-a început cariera scriind în presa locală, colaborând cu diverse publicații din orașul natal. Ulterior a fost corespondent pentru cotidianul La Nación din Buenos Aires. Romanul său de debut, La plegaria del vidente (1999), s-a numărat printre finalistele la prestigiosul Premio Planeta și a primit Premiul Memorial Silverio Cañada în cadrul festivalului Semana Negra de Gijón (Spania), una dintre cele mai importante competiții dedicate literaturii polițiste. I-au urmat romanele El evangelio de Evita (2003), adaptat pentru teatru în regia autorului în 2009, La verdad sobre el Hijo del Diablo (2010), Sinfonía para un maestro (2013). În 2004 i s-a decernat Premio Casa de las Américas pentru merite literare, scrierile sale fiind traduse în numeroase limbi și publicate pe scară largă în spaniolă în America Latină, Spania și Statele Unite.

Cel de-al patrulea roman al său, El puñal de Dido (Pumnalul Didonei) (2007), se află în pregătire la Editura Vellant.

Bestseller internațional ecranizat într-un serial original marca Netflix.

„Uluitor, captivant... o călătorie năucitoare, frumoasă, cu desăvârșire exaltantă.” - Elizabeth Gilbert

„Băiatul înghite Universul te vrăjește, ca apoi să te năucească, sfâșiindu-ți inima. ” - Washington Post

Brisbane, 1985. Cu un tată înstrăinat, un frate mut, o mamă dependentă de droguri, un traficant de heroină pe post de tată vitreg și un criminal notoriu drept bonă, viața lui Eli Bell Bell este și așa destul de complicată.

Într-o lume cu desăvârșire haotică, băiatul încearcă doar să-și urmeze inima și să înțeleagă ce înseamnă să fii un om la locul tău, dar soarta îi pune noi și noi piedici,cea mai serioasă reprezentând-o Tytus Broz, un traficant de droguri a cărui reputație violentă îl precede.

Însă viața lui Eli este pe punctul să se complice mult mai tare: îl va întâlni pe tatăl pe care nu și-l mai amintește, va escalada zidurile unei închisori în ziua de Crăciun ca să-și salveze mama, îi va înfrunta pe criminalii care i-au zguduit lumea din temelii și se va îndrăgosti de fata visurilor lui, urmând ca, alături de aceasta, să debuteze într-o carieră de jurnalist.

O poveste despre iubire frățească, dragoste adevărată și prietenii improbabile, Băiatul înghite Universul este un roman de maturizare efervescent, palpitant și sfâșietor deopotrivă.

Trent Dalton este jurnalist, scenarist și scriitor și unul dintre cei mai îndrăgiți autori australieni ai momentului. Născut în 1979 în Ipswich, Queensland, a crescut într-un complex de locuințe sociale din Bracken Ridge, o suburbie a metropolei Brisbane.

Actualmente editorialist la The Weekend Australian Magazine, a fost redactor-șef adjunct la cotidianul australian The Courier-Mail.

Deținător a numeroase premii prestigioase pentru excelență în jurnalism, a debutat ca scriitor în 2018 cu romanul semiautobiografic Băiatul înghite Universul, care a devenit, aproape instantaneu, cel mai bine vândut roman de debut australian și, foarte curând, un bestseller internațional.

„Profund emoționantă, transformatoare. O poveste de dragoste pe care o iubesc.” (Elif Shafak)

Când tatăl său îl trimite pe Raif, în efervescenții ani 1920, din Istanbul la Berlin ca să învețe secretele afacerii familiei, tânărul, timid și introvertit, este copleșit de bucurie: în sfârșit poate intra în contact cu lumea despre care citise și la care visase încă din copilărie. Astfel că, odată ajuns acolo, e atras mai degrabă de literatură și artă decât de deprinderea unei meserii. Raif învață limba germană, citește cu sete și rătăcește ore întregi pe străzile acestui oraș vibrant, cu muzee elegante și cabarete celebre. Într-o zi, la o expoziție de artă contemporană, este profund impresionat de un autoportret al unei tinere artiste germane. Revine aici zi de zi, săptămâni în șir, îndrăgostit. Iar când o găsește pe autoarea tabloului, Maria, o femeie puternică și independentă, pe jumătate evreică, înțelege că viața lui s-a schimbat pentru totdeauna.

„O poveste pasională despre intensitatea sfâșietoare a iubirii și pierderii. Ești absorbit în existența monotonă și însingurată a lui Raif Efendi și trăiești odată cu el înstrăinarea sa dureroasă și fericirea că ai descoperit pe cineva care să te înțeleagă pe deplin, dar și suferința provocată de o neînțelegere amară, ironică. Te provoacă să meditezi la cum ar arăta viața ta în absența celor pe care-i iubești.” (Washington Independent Review of Books)

Sabahattin Ali (1907-1948) a fost profesor, jurnalist, poet, romancier, dramaturg, traducător. Scrierile sale au fost o țintă frecventă a cenzurii guvernamentale. Între 1931 și 1933 și apoi în 1947 a fost încarcerat de mai multe ori, sub diverse acuzații, printre care și propagandă comunistă. După 1946 scoate mai multe gazete cu teme satirice, toate interzise pe rând. În 1948 a vrut să fugă din țară, dar a fost ucis undeva la granița cu Bulgaria, iar trupul i-a fost găsit câteva săptămâni mai târziu. Deși a existat o anchetă soldată cu încarcerarea călăuzei ce trebuia să-l ducă pe Ali peste graniță, împrejurările în care a murit rămân neelucidate pe deplin, fiica sa și o parte din apropiați susținând mereu că ar fi fost ucis de serviciile secrete. Azi, Sabahattin Ali este considerat un simbol al rezistenței sociale și politice în rândul tinerilor turci.

Publicat întâi în foileton între 1940 și 1941, apoi în volum în 1943, romanul Madona cu haină de blană a trecut relativ neobservat, dar, redescoperit, a devenit în ultimele decenii bestseller internațional și este considerat acum unul dintre cele mai bune din literatura de limbă turcă.

„Romanul Laurei T. Ilea are o dimensiune eseistică asumată: autoarea dezbate, problematizează, polemizează în legătură cu tot ceea ce înseamnă viața unei femei mature care își marchează teritoriile prin criză, tumult, dileme. Jurnalista Anne Legendre percepe lucrurile printr-o dualitate sporită și mereu adâncită: cu luciditate tranșantă și totodată într-un mod extrem corporal. Ea este și în mod intens femeie (amantă), dar și o mamă ardentă; e inclusiv o fiică hibridată sufletește cu figura paternă. Căci există trei patrii (psihologice) pentru această femeie stratificată: cea a iubiților, cea a fiului și cea a tatălui. O făptură eretică, o catară (postmodernă), cum se autoportretizează personajul. Centrul spațial al poveștilor este orașul Montreal, dar varii cordoane ombilicale duc spre SUA, America de Sud și spre România. Personajul se află în mijlocul unei questa din care face o dezbatere pro și contra, lăsându-l pe cititor să aleagă o baricadă sau alta. Așa încât acest roman e pentru toate generațiile și vârstele, pentru români, ca și pentru străini, pentru estici ori pentru occidentali, pentru femei în egală măsură ca și pentru bărbați. Finalmente, scopul autoarei e pur și simplu să declanșeze o discuție despre condiția umană.” (Ruxandra Cesereanu)

„O explozie strălucită de scriitură și povestire. Parcă aș citi un film de Oscar.” (Aisling Bea)

Mei rămâne orfană de mamă la șase ani. În copilăria sa petrecută în suburbiile orașului Surrey, se străduiește, înăbușindu-şi moștenirea genetică, precum și dorința pe care o simte din ce în ce mai aprins în legătură cu cea mai bună prietenă a sa, Fran, să se integreze în comunitate.

Yuki lasă în urmă satul său din Japonia în căutarea visului ei de a deveni violonistă la Londra. Departe de casă și aflată într-un oraș total necunoscut, se trezește prinsă în mrejele profesorului ei.

Haruka, animatoare în cartierul roșu din Tokio, înfruntă viața de noapte a acestuia, cu toate viciile pe care le implică. Încă suferă cumplit după mama sa, care a avut față de ea nenumărate secrete, dintre care unul iese în cele din urmă la iveală…

Alternând între cele trei fire narative, Corcitură ne pune față în față cu un întreg labirint format din dorință, izolare, apartenență și, nu în ultimul rând, speranță.

„În esența sa, aceasta este o poveste pătrunzătoare despre explorarea identității japoneze – atât în Japonia, cât și în afara ei – și, într-un sens mai larg, a experienței imigrantului.” The Japan Society

„Tăioasă, sinceră și sumbră în același timp, Corcitură contribuie la lărgirea orizonturilor ideii de debut în literatura britanică.”

Harper’s Bazaar

„Scris cu extrem de multă pasiune și intensitate, romanul lui Hanako Footman își poartă cititorii prin călătoriile nespus de emoționante ale celor trei protagoniste, care sunt legate între ele de aceeași suferință.” The Modern Muse

„Scris într-un mod copleșitor de frumos, debutul luminos al lui Footman împletește poveștile a trei femei din Surrey, Londra și Tokio pentru a cerceta semnificațiile durerii, identității și dorinței.” Waterstones

Hanako Footman, născută la Londra, este actriță și romancieră anglo-japoneză. A absolvit London Academy of Music and Dramatic Art și a jucat în numeroase producții cinematografice, precum The Crown sau Absentia, și în piese de teatru. Primul ei roman, Corcitură, a fost nominalizat în 2024 la Waterstones Debut Fiction Prize. În prezent lucrează la a doua sa carte.

Inspirat de miturile și de istoria Indiei, romanul Șoaptele urii urmărește călătoria lui Jai, fiul lui Ram și al Padmei, soția rajahului Jagadjit. Jai își asumă menirea de a elibera lumea de demonul care i-a posedat tatăl și care îl chinuie și pe el, iar firul narativ îl poartă prin regiuni îndepărtate, unde luptele cu forțele răului se împletesc cu încercările inimii.

Iubirea pentru Lila devine o forță care-l poate salva pe Jai, dar speranța reînvie și prin personaje ca Deva, pentru care nu există caste, ca naikul Neev, comandantul lui Jai, ca prietenul său Salman sau ca Ruha, cea care l-a salvat în copilărie. Într-o lume a zeilor și a magiei, personajele oscilează între datoria față de ceilalți și neputința de a-și controla propriul destin. Un roman alert, în care exotismul și imaginația devin forțe care țin cititorul captiv, purtându-l prin locuri de o rară frumusețe. - Ana-Maria Negrilă, scriitoare

Romanul Corinei Ozon suprapune istoria unor familii (a căror existență este strâns legată de poveștile unui spațiu anume – moșia de la Rânghilești, din Moldova) peste marea istorie românească și europeană, cu nenumăratele ei cotituri sociale, ce se ivesc în răstimpul unui veac deșirat de două războaie mondiale și de mai multe schimbări semnificative de regim politic. Simbolul acestei țesături de tip palimpsest, în care biografiile protagoniștilor se profilează pe contururile fluide ale vremurilor, este leagănul magic, în care se odihnesc pruncii fiecărei generații și de al cărui balans nefiresc se tem adulții.

Dimensiunea istorică a romanului, menită să lumineze creșterea și descreșterea unor moduri de existență și înlocuirea lor treptată cu altele noi, este dublată de cea psihologică, ce urmărește destinele eroilor și răspunsurile lor în fața dificultăților ce le jalonează parcursul.

Ritmul alert al scriiturii pare a ne atenționa că uitarea poate fi o formă gravă de vulnerabilitate și că povestea trebuie spusă, pentru a recupera astfel chipurile celor ce nu mai sunt prezenți. Arhitectura narațiunii trimite mereu în subtext la importanța memoriei, înțeleasă în termenii lui Henri Bergson, ca memorie-imagine, capabilă să proiecteze trecutul în prezent prin intermediul scenelor pe care ni le livrează. În felul acesta, timpul întâmplărilor și cel al rememorării se întrețes, într-un roman care te poartă rapid prin epoci și locuri diferite, creând impresia că totul se petrece sub ochii tăi de cititor. - Cristina Bogdan

Cartea ale carei prime pagini le parcurgeți acum nu este o excepție. Din nou, Corina Ozon se aventurează pe tărâmuri literare noi și construiește o combinație originală între o saga de familie și istoria unuia dintre colțurile îndepărtate ale României de-a lungul a aproape un secol, cel mai zbuciumat secol dintr-o istorie niciodată blajină. La intersecția imperiilor și în luptă cu natura și cu vremurile, personajele cărții vă vor cuceri de la primele pagini și vă vor antrena în universul lor. Națiuni și credințe, pasiuni și tradiții se întâlnesc într-o succesiune de capitole care desfășoară firul narațiunii din perspectivele personale ale eroilor cărții. Bagheta magică ia forma unui leagăn verde, pictat cu flori de mac, care nu trebuie lăsat nicicând să se legene gol. Vă invit să dați pagina și să deschideți poarta acestei cărți. - Dan Romașcanu

Acțiunea romanului Când macii leagănă povești începe într-o perioada prosperă, sfârșitul secolului al XIX-lea, care pune afacerea cu grâne din Rânghileşti pe harta Europei. Această lume așezată devine amintire când tăvălugul celor două războaie mondiale ară întreaga Europă, distrugând țări și destine. Chiar și povestea de iubire dintre Anastasia și Mihai este greu încercată. Dacă autoarea Corina Ozon ar fi lăsat povestea lor și a supraviețuitorilor să se piardă, tu, cititorule, n-ai fi aflat niciodată cât au pătimit. Contează o poveste? Da, pentru că uneori o poveste salvată face cât o lume. - Emilia Chebac

Dostoievskian în intenţie, romanul năzuieşte să potenţeze zone de penumbră ale eului. Pe de o parte, profesorul Dragodan se vrea un om din subterană, un cinic care face experimente pe propriul suflet şi pe sufletul celorlalţi.

OVIDIU PECICAN este prozator şi eseist, membru al Uniunii Scriitorilor din România (1994). A publicat romanele Eu şi maimuţa mea (1990; ed. a II-a: 2012), Razzar (1998, în colaborare cu Alexandru Pecican; premiul Nemira; ed. a II-a: 2012), Imberia (2006), Bokia (2011), Arhitecturi mesianice (2012; ed. a II-a: Cluj-Napoca, Editura Limes, 2020), Noaptea soarelui răsare (2013) şi Lumea care n-a fost (2018).

Autor de proze scurte din volumele Darul acestei veri (2001; nominalizat la premiile ASPRO pe 2001), Clipuri (2001), Zilele şi nopţile după-amiezei (2005), Poveşti de umbră şi poveşti de soare (2008), Clujul în legende (2010, în colaborare cu Irina Petraș; singur: Geografii alese. Legendele Clujului, 2021; ed. a III-a: Legendele Clujului, 2024), 999 de minciuni (2012); Rebeliune la Chittagong (Iași, Editura Junimea, 2020);

Volume de poveşti: Aventurile lui Matiaş Corvin la Cluj (2011; viziune grafică: Andor Kömives), Cuțitul lui Matiaș Corvin (2018; viziune grafică: Andor Kömives) şi Povestea fraților Roman și Vlah și a urmașilor lor. Legende despre originea românilor desprinse din vechile cronici românești (2018).

„Un avertisment la început: mii de cărți vor mai apărea în acest an, dar va fi greu de găsit una care să fie atât de remarcabilă precum Oxenberg & Bernstein (America de peste pogrom) a autorului român Cătălin Mihuleac. Cine va începe să citească această carte n-o va mai putea lăsa din mâini. Căci romanul lui Mihuleac poate orice: provoacă râsul și plânsul, meditația și îndoiala, ne ia cu el și ne răvășește.“ — GABRIEL RATH, Die Presse

„America de peste pogrom e un roman aflat într-un echilibru instabil între burlesc și gravitate, dar de o forță indiscutabilă.“ — Libération

Sub masca unui bărbat resemnat din Ankara, Raif Efendi ascunde amintirea unei iubiri care l-a definit pentru totdeauna. Totul începe în Berlinul anilor '20, în fața unui autoportret: Madona în haină de blană. Ceea ce pare o iluzie devine o legătură mistuitoare cu Maria Puder, femeia care îl învață să trăiască, dar pe care o pierde în tăcere. Un roman despre șansele ratate și despre prețul uriaș al cuvintelor nespuse la timp. Viața este un meci care se joacă o singură dată, iar el a pierdut. De aceea, a ales să ascundă totul – și, mai presus de toate, sufletul.

Freida McFadden revine cu un nou avertisment: „NU DERANJAȚI!” Cine știe ce monstru treziți... Când tânăra Quinn Alexander ajunge la Motelul Baxter, în plină furtună de zăpadă și cu o crimă care îi pătează mâinile, Nick, proprietarul, e mai mult decât bucuros să îi ofere o cameră peste noapte. În zori, Quinn speră să plece. Dar mai întâi trebuie să supraviețuiască nopții - această capcană psihologică perfectă, care îi va pune la încercare mintea, instinctele și frica. Lăsați orice speranță voi cei ce intrați aici! Motelul Baxter e renumit, dar nu pentru nopțile sale liniștite.

Cititorul din peşteră a apărut în 2006, cu prilejul Zilei Mondiale a Lecturii. Povestea, spusă cu umor şi fără ostentaţie moralizatoare, este a unui copil debusolat care descoperă lumea şi se descoperă pe sine călătorind prin lumile literaturii. În 2010 a apărut la Lisabona o a doua ediţie a cărţii, adăugită, care face obiectul traducerii de faţă.

„Adevărata libertate, chiar cea adevărată, este lectura. Când scriu sunt prizonierul stilului meu, al micuţei mele lumi interioare, al micuţei mele lumi exterioare, al temelor care mă obsedează, al temelor pe care le pot atinge fără să par prea disonant. Dar când citesc... Nu există îngrădiri – doar miile de ani de cuvinte şi imaginaţie, cei ai generaţiilor şi generaţiilor de scriitori...“ — RUI ZINK

„O parabolă despre lumea de azi şi o minunată lecţie de citit.“ — IOANA PÂRVULESCU)