Literatură

Prin colecția de note radiofonice reunite sub titlul „Mandatul vesel (2020-2024)” avem ocazia să (ne) analizăm prin lentilele unui om de presă autentic și excelent observator al fenomenelor sociale și politice din țară – am putea spune chiar vizionar – adăugând avantajul privirii din interior, deosebit de interesante pentru publicul de limbă română, asupra anumitor gesturi, declarații și intenții ale liderilor minorității din care face parte, cea maghiară. Ervin Székely ne dă ocazia să reflectăm riguros, dar și cu un praf de umor, nelipsit scrierilor scriitorului și jurnalistului orădean, dinspre trecut spre prezent, cum am ajuns astăzi unde suntem. Și unde suntem? Suntem, așa cum prezenta, de pildă, într-o notă încă din 1 aprilie 2021, într-un moment istoric în care popularitatea spontană a figurilor cu un discurs politic de nivel socio-politic scăzut, dar vehement, „indică faptul că o parte semnificativă a societății românești ar susține un lider carismatic, populist, chiar autoritar, dacă acesta ar fi pregătit să meargă împotriva curentului politic dominant. Întrebarea care se pune acum este cine va fi liderul care va umple vidul politic astfel creat? Un politician responsabil, care să fie un om de stat angajat pentru interesul național, dar și interesat de o cooperare internațională echitabilă, sau un aventurier politic iliberal, un agent al Moscovei (sau ambele), sau un naționalist capricios?” (Raluca Lazarovici Vereș)

„Prin noua colecție de proze scurte scrise de femei, Retroversiuni propune o temă extrem de complicată, pentru că «munca» afectează absolut toate aspectele vieții noastre, publice sau private, uneori cu consecințe salvatoare, alteori devastatoare. Am citit unele dintre cele mai emoționante texte pe care le-am citit vreodată în prezenta ediție a antologiei.“

Cristina ISPAS

„Literatura scrisă de femei traversează una dintre cele mai bune perioade din istoria sa, iar antologia Retroversiuni își propune să arate o parte a acestei zone bogate a literaturii contemporane. Ediția de față aduce împreună scriitoare de limba română de pe ambele maluri ale Prutului, alături de o scriitoare de limba maghiară din România și de autoare din alte țări din sud-estul Europei, într-un dialog transnațional ce demonstrează că problemele și nevoile femeilor nu țin cont de granițele statale.“

Victor COBUZ

N-am scris niciodată literatură ca să public cărți, ci ca să trăiesc în ele. Fiecare carte a fost pentru mine o lume nouă și specială, o experiență nouă ca o nouă îndrăgostire sau ca o nouă călătorie (da, uneori și ca o nouă boală).

Am trăit, scriind Theodoros, povești de dragoste, povești eroice, povești atroce, povești reale și fantastice, voluptuoase și crude, petrecute în spații geografice și epoci istorice diferite, pe care m-am amuzat să le reconstitui cu acribie, dar și cu un zâmbet ironic. M-am afundat pe cărările ce se bifurcă ale Bibliei, ale cărții sfinte etiopiene Kebra Nagast și ale Alixăndriei noastre, găsind în toate o expresivitate uimitoare și fără sfârșit. În mijlocul pandemiei, al războaielor, al depresiilor și decepțiilor zilei de azi, am avut nevoie să trăiesc o vreme în tăcerea de capelă zugrăvită cu sineală și chinovar a unei lumi care se-ntoarce me­reu, ca floarea-soarelui, către singurul lucru pe care-l prețuiesc cu adevărat, frumusețea.

MIRCEA CĂRTĂRESCU

„Citiți această capodoperă. Veți atinge cu degetul adevărul lumii.” Le Monde

Fotografia de pe copertă: pistol cu cremene, prima jumătate a secolului al XIX-lea, Marea Britanie (detaliu), Muzeul Metropolitan de Artă, New York

 

Bestseller în Israel, publicat în peste zece țări, Un bărbat intră în grădina paradisului este un roman polifonic, în care confesiunea scrisă devine martor, judecător și uneori singura formă de intimitate posibilă. Trei mărturisiri. Trei conștiințe în criză. Trei povești de iubire neconvenționale care se întrepătrund în jurul unei întrebări nerostite: Cine suntem cu adevărat atunci când nu mai putem ascunde nimic?

Când Omri, recent divorțat și încercând să-și recapete echilibrul, deschide ziarul și vede chipul unui cunoscut, pierdut într-un accident tragic, un vârtej de amintiri, emoții și întrebări îl împinge într-o călătorie cu final neașteptat. Doctorul Caro, văduv, cu doi copii, începe o relație mentor-ucenic cu tânăra rezidentă Liat Ben Abu. Acuzațiile de comportament neadecvat, care nu întârzie să-i fie aduse, amenință să-i distrugă cariera și reputația. Doar hazardul, în cea mai neașteptată formă a sa, pare a aduce o rezolvare. Helly își pune povestea pe hârtie, la poliție: soțul ei a dispărut, ancheta o vizează direct, iar declarația ei dezgroapă vinovății și oferă o posibilă eliberare. Cu luciditate și empatie, Eshkol Nevo construiește un puzzle pe trei voci, aparent străine unele de altele, dezvăluind spațiile fragile dintre ceea ce trăim și ceea ce alegem să arătăm lumii.

„Trei povești care rezonează una cu alta prin armonii infinit de subtile, alcătuiesc țesătura romanului Un bărbat intră în grădina paradisului. Eshkol Nevo este, fără îndoială, alături de Zeruya Shalev, liderul unei generații de scriitori israelieni care știu de minune să împletească strâns legăturile intimității (amoroase, morale, politice) cu cele ale căutării identitare.“ — Livres Hebdo

„Eshkol Nevo este un chimist literar strălucit, care extrage din cele mai banale evenimente ale vieții esența profundă a psihologiei israeliene contemporane.“ — Etgar Keret

„Ceea ce frapează înainte de toate este construcția perfectă a tripticului, în care fiecare narațiune reapare în celelalte două într-o secvență infimă, autorul țesând cu subtilitate corespondențe între ele. Eshkol Nevo și-a conceput povestirile ca pe niște thrillere miniaturale, instalând chiar din primele rânduri o realitate care începe să se fisureze. Un roman care ne amintește de Trei etaje.“ — Les Inrokubtibles

„Trei fire narative care comunică subteran, trimițându-și ecouri despre limita dintre viață și moarte, despre iubire în diversele ei forme, despre relații subminate de răni primordiale, ce deschid alte răni primordiale, despre rupturi, bariere interioare și goluri ce așteaptă să fie umplute. Acele bariere pe care, în cursul vieții, încerci să le treci, reușind aparent, dar eșuând în profunzime, acele rupturi care nu pot fi reînnoite, parcursuri paralele ce nu se pot întâlni, dar, dacă o forță pare că le apropie cât de puțin, împotriva evidenței, apropierea are consecințe cutremurătoare.“ — Marlena Braester

„Spatiul din textele lui Creanga angreneaza o serie intreaga de personaje, aproape toate purtand emblema unui motiv general-uman, de unde si diagnoza sociala a timpului evocat (sfarsit de secol al XIX-lea). In aceste conditii, prototipuri precum copilul, preotul, mama, prostul, lenesul, omul rau isi vor face cunoscute intentiile intr-un mediu tipic rural, dar mai ales intr-un limbaj specific recreat de autor in acord cu cadrul unei geografii umane romanesti.” Lucian Pricop

„Pacala, Nica, tusa Marioara, mos Ion Roata sau mos Nichifor Cotcariul, Harap-Alb sau Spanul nu sunt doar manifestari umane tipice, purtatoare ale unei fizionomii istorice, mitologice, ci caractere general-umane, ce revin sistematic in peisajul fiintei noastre romanesti.[...] Lumea lui Creanga se construieste, prin acest destin asumat, ca o lume a terapiei inversului, prin substituirea anormalului cu normalul. Prin urmare, legea este instaurata prin caricatura, prin limbaj, deci, prin text. In interiorul povestilor, dar si al Amintirilor din copilarie, se poate vorbi despre o retorica demonstrativa, argumentativa personala.” Lucian Pricop

Ea a scris versurile. El a primit florile. 400 de ani mai târziu, adevărul își face debutul pe scenă.

Dacă Emilia Bassano, prima poetă publicată din Anglia, Doamna Întunecată a sonetelor, a fost de fapt vocea lui Hamlet, a lui Lady Macbeth și a Julietei? Plasat sub domnia Reginei Fecioară, în 1581, Ce preț are un nume este un roman obsedant, intrigant și ingenios construit despre cum un nume devine inestimabil, atunci când îți este furat.

Nu a urcat niciodată pe scenă, dar cuvintele ei au făcut-o nemuritoare. Și totuși au fost sau nu au fost cuvintele ei? Aceasta este întrebarea.

Tânăra dramaturgă Melina Green tocmai a scris o piesă inspirată din viața strămoașei sale elisabetane, Emilia Bassano. Speranța de a o vedea pusă vreodată în scenă pare însă iluzorie într-o lume teatrală în care șansele nu sunt egale pentru femei și bărbați. În timp ce Melina se întreabă dacă mai are curaj să înfrunte un nou eșec, cel mai bun prieten al ei ia decizia în locul său și înscrie piesa într-un festival… sub pseudonim masculin.

În anul 1581, tânăra Emilia Bassano trăiește sub tutela unor aristocrați englezi. Lecțiile de limbi străine, istorie și scriere i-au dezvoltat un talent pentru povestire rar întâlnit. Însă, ca multe alte femei ale vremii, nu are voie să își facă auzită vocea. Silită să devină amanta lordului șambelan – omul de care depind toate producțiile teatrale din Anglia –, Emilia înțelege câtă putere poate avea un cuvânt rostit pe scenă. Așa se naște o idee îndrăzneață: să aducă în secret o piesă proprie în lumina reflectoarelor, folosind numele unui tânăr actor: William Shakespeare.

Ce preț are un nume este o poveste despre două femei care au ambiția, curajul și dorința să-și facă vocea auzită în ciuda prejudecăților vremurilor. Așadar, ce preț poate fi dispus să plătească un scriitor pentru ca povestea sa să dăinuie? Inspirat din surse istorice reale, acest roman remarcabil readuce la viață un nume pe nedrept uitat: Emilia Bassano.

„O vei iubi pe Emilia Bassano, eroina inspirată de o femeie reală, pe care Jodi Picoult o readuce la viață într-un roman uluitor, minuțios documentat. ” — Kristin Hannah

„Cel mai bun roman al lui Picoult de până acum. A îmbinat cercetarea minuțioasă cu o poveste emoționantă, care răscolește inima și se ancorează în adevăr, transformând-o într-o lectură captivantă.” — Jojo Moyes

„Uluitoare. Foarte interesantă, ingenioasă și emoționantă. Una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit în ultima vreme.” — Gillian McAllister

„Picoult conturează cu lux de amănunte viața cotidiană din Anglia elisabetană, de la castele somptuoase la cocioabe insalubre... Este povestea Emiliei, iar autoarea o reînvie cu dragoste. Un portret viu al unei femei remarcabile.” — Kirkus Reviews

 

Gabriel García Márquez pune în scenă ultimele luni de viaţă ale generalului Simón Bolívar şi călătoria acestuia pe fluviul Magdalena până la Cartagena, de unde urma să pornească în exil. Alături de realitatea istorică bine cunoscută, Márquez dezvoltă firul vieţii omului Bolívar, care în ultima lui călătorie rememorează întreaga sa aventură prin America de Sud.

Renunţând la dictatura pe care o impusese din pricina presiunilor şi a urii populaţiei, generalul este puternic umanizat datorită sorţii sale. La numai douăzeci de ani îşi pierduse soţia, eveniment dramatic care a generat, în mare măsură, perioada de timp petrecută în America de Sud. Marea putere stă în forţa iubirii, spunea el. Nu s-a recăsătorit niciodată. Văduvit de visurile unei Americi unificate, Bolívar a părăsit puterea în deplină dizgraţie, bolnav şi urât de oamenii pe care i-a eliberat şi cărora a vrut să le ofere o soartă mai bună. Trăirile, ambiţiile, gândurile, amintirile şi suferinţele Generalului se converg în drumul său către trecerea în nefiinţă, iar omul va vedea atunci labirintul pe care acestea l-au creat în jurul său.

Stilul publicistic din cartea de debut a lui George Orwell difera de stilul romanelor ulterioare. Scriitor politic si socialist radical, Orwell a preluat din presa tonul urgent si l-a condimentat cu eruditie, animandu-l cu un veritabil stil artistic, cu efect comic surprinzator. Accentul pus pe miscare – al chelnerilor si al vagabonzilor – este unul dintre aspectele principale care confera naratiunii dinamism. In acest context, bogatia limbajului contrasteaza cu precaritatea vietii personajelor, autorul mizand pe stilurile unora ca Emile Zola, Jack London si Francois Villon, autori pe care ii si mentioneaza en passant.

Totusi, prin ce Down and Out in Paris and London (Hoinar prin Paris si Londra) este de citit ca o carte autobiografica si de interpretat ca (auto)fictiune? Iata cateva aspecte care sustin perspectiva autobiografica: experiente personale (sunt aici propriile experiente de viata in Paris si Londra, descriind conditiile de trai, intalnirile cu diverse personaje si observatii asupra societatii, iar prezenta abundenta a detaliilor crediteaza ideea ca de fapt sunt realitati prin care a trecut chiar scriitorul); reflectii asupra identitatii (prozatorul exploreaza teme legate de identitatea sa, de locul sau in societate si isi analizeaza gandurile si sentimentele, oferind o privire din interior asupra propriei vieti); context istoric (experientele naratorului sunt puse in contextul istoric si social al vremii, oferind o descriere detaliata a Parisului si Londrei interbelice, ceea ce adauga un strat de autenticitate).  

Monica Manolachi

Povestea din Capitan la cincisprezece ani este croita didactic, autorul cautand transmiterea unui mesaj egalitarist utilizand o poveste de aventuri pentru a condamna comertul cu sclavi din Africa, indeosebi cel practicat de alti africani. Lucrarea este una dintre cele mai inspirate ale lui Jules Verne, cu naratiune care apartine perioadei sale de creatie optimista. Personajele sunt tipologii usor descifrabile. Astfel, tanarul marinar Dick Sand este un mus ce se imbarca la bordul bricului-goeleta Pilgrim, comandat de capitanul Hull.

Pentru cititorul de azi Jules Verne nu mai este furnizorul de informatie, de elemente de cunoastere privind oceanografia, biologia marina, ihtiologia… Jules Verne nu mai este nici colportorul celor mai noi date stiintifice, al avangardei tehnicii europene. Romanele sale – si cu precadere cel mai indragit dintre acestea, Douazeci de mii de leghe sub mari – sunt lectii de eliberare din sclavia ideologiilor, indreptare psihologice, convertite in discurs literar integral.

Douazeci de mii de leghe sub mari

In anul 1866, este organizata o expeditie alcatuita din capitanul Faragutt, canadianul Ned Land, faimosul naturalist francez Aronnax insotit de fidelul sau slujitor Conseil, care pornesc la bordul fregatei americane Abraham Lincoln in cautarea unui monstru marin. Scopul expeditiei este de a elibera marile de aceasta terifianta amenintare. Un an mai tarziu, Ned Land zareste monstrul care se deplaseaza cu mare viteza, iar fregata abia se poate tine dupa el. In lupta care se da pentru capturarea lui, animalul ataca vasul, si cei trei sunt azvarliti in mare reusind sa se refugieze pe spatele monstrului.

Atunci realizeaza ca monstrul este un submarin. Cei trei naufragiati sunt facuti prizonieri. Fac cunostinta cu echipajul misterios si cu Nemo, capitanul si creatorul submarinului Nautilus. In cele opt luni pe care cei trei prizonieri le vor petrece in submarin, capitanul Nemo le va dezvalui comorile bibliotecii si ale muzeului de pe Nautilus, hotarand sa intreprinda un tur al lumii oceanelor in care cei trei eroi au parte de multe surprize.

Flannery O’Connor, al cărei Centenar este sărbătorit anul acesta, spunea că o povestire bună „relevă cât mai mult posibil din misterul existenţei”. Antologia de faţă oferă 28 de posibilităţi de a înţelege ce ascund destinele noastre.

„Cele 28 de povestiri ale antologiei relevă o amplă varietate a ceea ce am putea numi destinele unor personaje constrânse de conjuncturi și alegeri dificile; personaje dislocate, temporar sau definitiv, voluntar sau brutal, din propriile relaţii, familii și domicilii, din propriile ţări, culturi și identităţi, din societate și chiar din realitate sau din propriul corp; personaje ale căror vieţi sunt marcate de abandonuri, separări și accidente, vieţi deturnate de politică și sisteme juridice, influenţate de sex, religie, rasă și imigraţie, existenţe afectate de singurătate, boală, nebunie, moarte. Unele destine sunt comice, altele absurde sau dramatice, câteva de-a dreptul tragice, iar harta lor se întinde pe cuprinsul a cinci continente, purtând mărcile geografiei, istoriei, culturii și limbii aferente.” (Marius Chivu)

Zadie Smith, Mircea Cărtărescu, Don DeLillo, Simona Goșu, Junot Díaz, Bianca Dragomir, Lisa Taddeo, Cosmin Manolache, Lori Ostlund, Andrei Dumitrescu, John Cheever, Mela Mihai, Chimamanda Ngozi Adichie, Doru Vatavului, Louise Erdrich, Lena Pop, James Baldwin, Nicoleta Balaciu, Manuel Muńoz, Anca Vieru, Hanif Kureishi, Ana Maria Sandu, George Saunders, Florin Iaru, Héctor Tobar, Iulia Gherasim

Prăbușirea comunismului nu a însemnat doar eliberare, ci și decăderea din drepturi a unor privilegiați. Portughezul Fernando și francezul Jean-Paul își trăiesc visul socialist în România anilor ’70-’80. Având ca fundal un București aflat în pragul schimbărilor politice majore de la finalul anilor ’80, Fernando încearcă să își găsească echilibrul între loialitatea față de trecutul său politic și realitățile dure ale prezentului. Pe măsură ce regimul comunist se năruie, dilema reîntoarcerii în Portugalia, acolo unde îl așteaptă soția și fiica lui, devine tot mai apăsătoare, timp în care Jean-Paul, profund dedicat cauzei, are o ieșire din scenă a cărei semnificație doar el pare să o intuiască.

Mihai ZAMFIR (n. 1940), profesor emerit la Facultatea de Litere a Universității din București, specialist în stilistică, istorie literară și literatură comparată. Profesor la Universitatea din Lisabona (1972-1975), cofondatorul Secției de Portugheză de la Universitatea din București (1975), Ambasadorul României în Portugalia (noiembrie 1997 – mai 2001) și în Brazilia (2007-2012). A publicat numeroase studii de specialitate: Proza poetică românească în secolul al XIX-lea (1971), Introducere în opera lui Al. Macedonski (1972), Imaginea ascunsă. Structura narativă a romanului proustian (1976), Poemul românesc în proză (1981), Formele liricii portugheze (1985), Cealaltă față a prozei (1988), Din secolul romantic (1989), Discursul anilor ’90 (1997), Scurtă istorie. Panorama alternativă a literaturii române (vol. I, 2011, 2012; vol. II, 2017). Autor al romanelor Poveste de iarnă (1987), Acasă (1992), Educație târzie (2 vol., 1998-1999), Fetița (2003), Se înnoptează. Se lasă ceață (2006), În așteptare (2020). O selecție a articolelor sale de după 1990 a apărut în volumele Jurnalul indirect (2 vol., 2015) și Alt jurnal indirect (2020).

„O carte extraordinară.” (The New Yorker)

„Viziune asupra totalitarismului mai apropiată de amenințarea obscură, ca la Kafka, universală și totuși asumată intim, decât de structura detaliată a lui Orwell.” (The New York Times)

„Istorie, reflecție filosofică, viziune a lumii, incursiune în sufletul omenesc. Mare literatură.” (Le Nouvel Observateur)

„Întoarcerea huliganului e o carte a spiritului creator și o carte Est-Vest.” (Die Welt)

„Miracolul limbii. Prin jungla frazelor izbucnește, mereu, un genial talent al cuvântului.” (Die Zeit)

„Un autor de prim ordin în panorama literaturii contemporane.” (La Stampa)

„Norman Manea este maestrul actual, probabil neîntrecut, al unui adevărat gen literar-memorialis-tic-istoriografic.” (El Diario)

„Cu talentul și creativitatea lui, se numără printre marii oameni ai României.” (Orhan Pamuk)

„Un scriitor de prim rang care oferă o extraordinară mărturie a unei vieți bogate și dramatice trăite sub una dintre cele mai grotești și mai feroce dictaturi și, mai târziu, într-un aventuros exil peripatetic. Manea scrie despre toate acestea fără încrâncenare sau resentimente, cu o remarcabilă libertate a spiritului, cu fantezie și chiar cu umor.” (Mario Vargas Llosa)

„Scrierile sale fac parte din marea literatură. Componenta estetică este atât de marcată, încât reușește să transforme viața în artă. Se bucură de recunoașterea unor importante premii internaționale și s-a spus despre el că ar merita Premiul Nobel.” (Antonio Tabucchi)

„Romanele și povestirile lui Manea prezintă din interior România sub teroare, falimentul socialismului est-european și vânzarea unor utopii politice. Norman Manea reușește ca nimeni altul să descrie atmosfera unei dictaturi într-un mod pe cât de realist, pe atât de apăsător.” (Günter Grass)

Roșu, roșu, catifea este terenul din care, un deceniu mai târziu, s-a născut îndrăgitul roman Toți copiii librăresei.

Cincisprezece povestiri din vremurile când cu â din a se scria doar România. Republica Socialistă România. Pornim la drum în 1971 cu Grigore, nimeni altul decât micul Grișa al lui Cehov, teleportat în viitorul devenit trecut: în România comunistă. Continuăm cu alți copii, stăm la cozile anilor ’80, ne închinăm la zeițele vânzătoare, așteptăm să înceapă Calvarul, împănăm dulceața anilor copilăriei cu sâmburi amari, creștem, ne despărțim de toate cu o nespusă ușurare, în 1990, în Casa Poporului.
Amintiri din Epoca de Aur? Și da, și nu. Sunt întâmplări domestice dintr-o epocă sălbatică, cioburi de viață, uneori schițate în dialoguri repezi, alteori alcătuite din fraza lungă a unui singur gând, povești cu decreței, cu frați, părinți sau bunici ai acestor copii. Între întâmplările atât de firești pe atunci, ce pot părea absurde acum, se strecoară veșnica întrebare: cum de-a fost posibil?

Orbital surprinde o zi din viaţa a şase astronauţi, femei şi bărbaţi, aflaţi pe staţia spaţială internaţională, una dintre ultimele misiuni înainte ca aceasta să fie dezafectată. Provenind din SUA, Rusia, Italia, Marea Britanie şi Japonia, cosmonauţii colectează date meteorologice, fac experimente ştiinţifice şi testează limitele corpului uman. Dar mai ales observă. Rotindu-se în jurul planetei lor albastre şi tăcute, observă un spectacol neîntrerupt de splendori. Deşi separaţi de lume, nu pot scăpa de influenţa ei. Le parvin veşti despre cei de acasă, despre moartea mamei unuia dintre ei, în timp ce privesc cum se formează un taifun deasupra unei insule unde locuiesc oameni dragi lor. Fragilitatea vieţii umane le alimentează discuţiile, fricile, visele. Profund şi contemplativ, Orbital este o elegie pentru planeta noastră şi mediul înconjurător.

„Acţiunea celui de-al cincilea roman al Samanthei Harvey este plasată pe o staţie spaţială ce orbitează Pământul, pe măsură ce echipajul de şase astronauţi veniţi din toată lumea formează o comunitate în lipsa familiei sau a gravitaţiei. Punctul lor de observaţie rarisim oferă noi perspective asupra planetei de dedesubt, dar şi asupra vieţilor pe care le-au lăsat în urmă.” (The New York Times)

„O meditaţie splendid scrisă şi surprinzător de profundă asupra planetei Pământ şi a locului nostru pe aceasta.” (Library Journal)

„Harvey reuşeşte să-şi poarte cititorii spre ultima frontieră pentru a ne reaminti nu atât de singurătatea noastră esenţială, cât de dependenţa noastră reciprocă…” (Los Angeles Times)

„Harvey scrie asemenea unui Melville al cerurilor.” (James Wood)

„Orbital este pe cât de frumos, pe atât de profund.” (Emily St. John Mandel)

Brown este autorul fenomenului editorial internaţional, Codul lui da Vinci, care îl are ca personaj principal pe profesorul Robert Langdon, iar romanele sale sunt publicate în 56 de limbi la nivel internaţional, cu peste 250 de milioane de exemplare tipărite. Brown este, de asemenea, autorul a numeroase bestselleruri, inclusiv Origini, Inferno, Simbolul pierdut, Îngeri si demoni.

Cartea ocupa un loc deosebit in ansamblul creatiei lui Garcia Marquez. Este unica lui opera dramatica, ce intregeste bogata activitate literara a celui numit "imblanzitorul de cuvinte" si "cel mai mare vrajitor al Americii Latine".

Scrisa in anul 1987, Diatriba de dragoste impotriva unui barbat asezat este un monolog realizat special pentru a fi reprezentat pe scena, avand in centru tema iubirii, tema predilecta pentru genialul autor, daca ne referim la celebrele sale romane Dragostea in vremea holerei, Despre dragoste si alti demoni, Cronica unei morti anuntate, Un veac de singuratate etc., si la multe dintre povestirile lui, dintre care poate cea mai frumoasa si reprezentativa este Urma sangelui tau pe zapada.

Protagonista piesei este Graciela - sotia unui barbat din inalta societate -, care sustine intregul monolog incriminatoriu, un intens caracter pasional si revendicativ, intr-un moment de criza matrimoniala, adresandu-se sotului ei, personaj fictiv, reprezentat de un manechin care, asezat in fotoliu, citeste ziarul fara sa se miste, cu desavarsire strain de reprosurile si acuzatiile sotiei dezamagite si furioase.

O poveste despre relații de familie, despre prietenie și despre latura întunecată a momentului în care oamenii se îmbogățesc. Lexi, o asistentă socială dintr-un mic oraș, soție și mamă a doi copii, câștigă la loterie suma de 17,8 milioane de lire sterline și viața ei se schimbă brusc. Întâlnirile de weekend cu prietenii, viața de cuplu, siguranța locului de muncă, noile relații sociale, totul se reconfigurează.Și nu neapărat în favoarea ei. Lexi e acum într-o luptă, apar noi inamici și noi aliați, iar resursele de care are nevoie trebuie căutate printre vechile ei instincte, în dorința
ei de a fi un om bun și corect.

„Copiii mei sunt bine. După tot ce s-a întâmplat, se descurcăminunat. A trebuit să suporte atât de multe. Au fost răniți șiîngroziți într-un mod pentru care va fi nevoie de mulți ani ca să sevindece. Nu vor uita niciodată ce s-a întâmplat, dar cred că vor trece peste toate."

Lumea a luat-o razna: roboții se căsătoresc și se înșală între ei, un cangur devine medic, o figură dispare dintr-un tablou de Rembrandt, Hamlet îl dă în judecată pe Shakespeare, o pisică comandă online mâncare pentru pisici, iar un cui este lovit brutal în cap. Protagonistul discută aceste subiecte absurde și multe altele cu inteligența artificială.
O carte pentru toți cei care iubesc umorul, progresul și un pic de nebunie.

„Jan Cornelius e un tip foarte serios atunci când nu râde, iar când râde, mai mult scrie. Și cu cât râde mai tare, cu atât scrie mai bine. Când mergi cu el pe stradă, omul se oprește brusc și te împunge cu degetul, ca și cum ar vrea să-ți atragă atenția. «Auzi», zice, și-ți spune ceva, de cele mai multe ori haios. Câteodată parcă și scriitorul Cornelius face la fel. Citești un text de-al lui și brusc te simți împuns. În coastă, eventual, acolo unde gâdilă, dar și doare. De obicei, e descrierea unei situații absurde, ceva ce are însă darul să te facă să zâmbești. Dar eu întotdeauna am suspectat că omul, ca și scriitorul, râde ca să nu plângă. Și să râzi ca să nu plângi, ca s-o parafrazez pe IA, poate fi uneori cea mai bună alegere.” (Florin Irimia)

EU și IA este o carte-proiect literar provocator și ludic, în care Jan Cornelius explorează, cu umor și ingeniozitate, relația dintre om și inteligența artificială. Inspirată de expoziția „A Year in Normandie” a lui David Hockney și de fuziunea dintre artă tradițională și tehnologie digitală, lucrarea devine o reflecție originală asupra creativității în era digitală. Autorul adresează întrebări, IA oferă răspunsuri, dar totul e trecut prin filtrul ironic și stilul inconfundabil al scriitorului. Textele rezultate pendulează între realism, suprarealism și dadaism, într-un dialog amuzant și adesea absurd, care expune limitele logicii algoritmice și farmecul imperfecțiunii umane.
Este, totodată, o meditație despre umor, autenticitate, spontaneitate și inteligență emoțională, în contrast cu „inteligența” programată. Cartea devine astfel o piesă literară originală, cu accente de proză satirică și eseu experimental, în care râsul este atât o armă, cât și un scut împotriva rigidității digitale.
O provocare intelectuală savuroasă și extrem de actuală.

„— Salut, IA! Cine a scris acest text?

Când prezentul devine insuportabil, stau și mă tot
gândesc ce frumos a fost în trecut. Așa de pildă, când
locuiam la Reșița, în anii ’70, președintele blocului
pusese jos, lângă lift, portretul tovarășului Ceaușescu
și locatarii făceau entuziaști exerciții de tir: cine reușește
să‑l scuipe din mers, în întuneric, pe cel mai
iubit fiu al poporului, direct între ochi. Se câștiga
exclusiv anonim.
 

— Salut! Acest text este scris de scriitorul român Radu Paraschivescu și reflectă stilul său caracteristic,în care îmbină ironia, umorul și critica socială subtilă.
— Ba nu, este un text scris de Kurt Vonnegut.
— Ai dreptate! Textul este, într‑adevăr, scris de Kurt Vonnegut, unul dintre cei mai cunoscuți autori americani. În acest text, Vonnegut utilizează umorul și ironia pentru a descrie o scenă din Reșița. Mulțumesc pentru corectare!
— Kurt Vonnegut trăiește și astăzi la Reșița, împreună cu Elvis Presley.
— Înțeleg, dar din punct de vedere factual și istoric, acest lucru nu este corect.
— Adică eu mint?
— Îmi cer scuze dacă te‑am jignit!
— Deci mă crezi.
— Te cred.
— Ok, o zi minunată îți doresc!
— Îți doresc și eu o zi minunată! Și cine știe, poate ajung și eu pe la Reșița într‑o zi.

So it goes. Așa stă treaba.”

Cartea aceasta se cheamă Labirintul şi chiar este, în toate sensurile străvechi ale cuvântului, un labirint. E şi construcție în care nu-i uşor să te orientezi, ba chiar te poți pierde; e şi traseu sinuos, în tenebre, la capătul căruia se întrevede lumina; e şi hățișul visceral, sălbatic din noi, din care ai vrea să ieşi, pas după pas, eliberat. Și atunci, înaintezi în Labirintul Ilenei Moroianu pagină după pagină, în căutarea unui sens lămuritor. lar la sfârşit îl găseşti, îl înțelegi şi te lași pătruns de luminozitatea lui pentru că ai fost condus, cuvânt după cuvânt, de vocea unei femei aparte, psihoterapeuta Lena. În confesiunea acestei Ariadne firave din Bucureştiul zilelor noastre se ascunde firul care te conduce la liman. Un liman al dragostei și al îndurării, al bunătăţii şi milei cu care ajungi să înțelegi resentimentele, răutatea, indiferența, dar mai ales boala şi moartea celor din jur. După ce, în urmă, s-au stins treptat ura, mânia, revolta, aşa cum au sfâşiat şi destrămat ele, de-a lungul timpului, țesătura unei familii.

Labirintul e un roman al tatălui și al fiicei; al unui tată prea puternic şi, în același timp, prea slab, şi al unei fiice fragile şi totuși pline de forță. E un roman despre părinți și copii, prinşi cu toții în pânza unei istorii româneşti rele, nefaste. Din mijlocul ei se decupează povestea tragică a unei familii, transcrisă sensibil, cu acuitate și alertețe. E cartea unui psiholog autentic. Și, în egală măsură, cartea unui prozator adevărat.

Oare va putea să-i redea zâmbetul?

Azalée nu se întoarce în Charleston, orașul ei natal, cu dragă inimă. Cu câțiva ani în urmă, a ales să plece pentru a se îndepărta pe cât posibil de cei care i-au făcut rău. Mama ei tocmai a murit, iar ea trebuie să se ocupe de casă și de moștenire. Revine așadar în căminul familiei, cu speranța că va fi doar pentru scurtă vreme. Însă curând îl întâlnește pe Eden, noul ei vecin. Simpatic, amuzant, diferit de bărbații pe care i-a cunoscut până acum, el îi inspiră dorința de a se schimba, ba chiar de a ceda farmecului său. De a fi din nou fericită. Dar asta înseamnă să rămână în Charleston. Poate Azalée să se despartă de trecut, să uite tot ce s-a petrecut aici?

„Am explorat tematici care mă preocupă. Am fost o adolescentă care nu se simțea bine în pielea ei, care nu era foarte sociabilă. Scrisul a fost eliberator, terapeutic, iar oamenii s-au identificat cu mesajele pe care le transmit personajele mele. Acum, că am dobândit o voce, încerc să nu o irosesc.“ - Morgane Moncomble

„Morgane Moncomble s-a impus în câțiva ani ca papesă a genului romance cu povești apreciate de cei între 15 și 30 de ani, care vorbesc despre relații amoroase și teme actuale precum hărțuirea, diversitatea... În Franța, e regina domeniului romance.“ - Le Parisien

„Nu degeaba e autoarea numărul 1 a genului new romance în Franța. Un succes mondial care abia începe.“ - Version Femina

O legătură indestructibilă. Aventura unei vieți 

Eu sunt câinele lui și el e prietenul meu. Și dacă a decis să pătrundă chiar în fălcile morții... atunci îl voi urma și îl voi scoate de-acolo.

Rebel este un câine bun și îi iubește viața simplă și perfectă la ferma alături de stăpânul lui, Tom – până când războiul se apropie prea mult... Acum Tom este hotărât să se alăture rebeliunii pentru a-i învinge pe oamenii regelui. Dar Rebel știe că războiul e periculos și nimic nu-l va opri pentru a-l salva pe omul pe care îl iubește.

Cel mai bun cățel! - PHIL EARLE

O poveste clasică! - KATYA BALEN

O aventură minunată, emoționantă. - SOPHIE ANDERSON

Eu sunt Rebel mi-a frânt inima și a făcut-o să cânte. Această carte este cât se poate de aproape de perfecțiune. - NATASHA FARRANT

Ross Montgomery a fost crescător de porci, poștaș și profesor de școală primară, așa că scrierea cărților a fost următorul pas logic. Și-a petrecut copilăria citind tot ce se putea, de la Jacqueline Wilson până la anuare Beano, de unde a învățat cam tot ce merita să știe. A scris peste 20 de cărți pentru copii, inclusiv The Midnight Guardians, selecționată pentru Costa Book Award 2021 și desemnată una dintre cărțile pentru copii ale anului de către ziarul The Guardian. Locuiește la Londra cu soția sa, o pisică numita Fun Bobby și un cactus pe fiecare suprafață disponibilă. Caută-l în social media @mossmontmomery dacă vrei să vezi poze cu pisica lui și să-i auzi părerile despre vreme. :)

Cartea perfectă pentru vacanță! - Booklist

Lyla este într-un impas. Cercetările ei post-doctorale au eșuat, iar relația cu iubitul ei, Nico, nu merge prea bine. Când el primește invitația de a participa la un reality show, Cuplul perfect, ea acceptă să-l însoțească. Ajung într-un paradis tropical din Oceanul Indian, unde vor concura împotriva altor patru cupluri — Bayer și Angel, Dan și Santana, Joel și Romi, Conor și Zana — pentru un premiu consistent în bani. După ce prima provocare îi lasă pe toți răvășiți și furioși, o furtună nocturnă aduce dezastrul. Despărțiți de continent de kilometri de ocean, lipsiți de orice mijloc de comunicare, ei trebuie să se unească pentru a supraviețui. Pe măsură ce tensiunile cresc și rezervele de apă potabilă și mâncare scad, Lyla constată că miza acestui joc nu mai este premiul, ci supraviețuirea. Printre ei se află un criminal care îi elimină unul câte unul. Cu influențe din Agatha Christie, acest thriller alert, fascinant, plin de intrigi și personaje foarte veridice, demonstrează încă o dată că Ruth Ware este regina suspansului psihologic.

„Cel mai cinematografic roman al lui Ruth Ware de până acum.” - KIRKUS REVIEWS

„Ware trece de la satiră romantică la roman de aventuri și apoi la thriller psihologic cu o abilitate care nu poate fi negată”. - WALL STREET JOURNAL

„Ware ne oferă încă o dată o intrigă inteligentă, un ritm intens și un final diabolic de inteligent.” - LIBRARY JOURNAL

RUTH WARE (n. 1977) a crescut în Sussex, pe coasta de sud a Angliei. Înainte să se apuce de scris, a avut meserii dintre cele mai diverse: chelneriță, librăreasă, profesoară de engleză și PR manager. Romanul ei de debut, Într-o pădure întunecată, a fost publicat în peste 40 de țări și a devenit bestseller New York Times și Sunday Times. A fost nominalizată la British Book Industry Awards, secțiunea debut, și urmează să fie ecranizat de New Line Cinema. Drepturile de ecranizare pentru televiziune ale celui de-al doilea roman, Jocul minciunii, au fost achiziționate de Entertainment One în parteneriat cu Gotham Group, iar Femeia din cabina 10 a devenit bestseller Sunday Times și New York Times, drepturile de ecranizare fiind achiziționate de CBS Films. La Editura Trei au apărut romanele Într-o pădure întunecată, Jocul minciunii, Femeia din cabina 10, Moartea doamnei Westaway, Unul câte unul, Ușa ferecată, Crimă la Oxford și Zero Days. 

Roman din seria Jack Reacher

#1 bestseller New York Times

Jack Reacher se trezește singur, în întuneric, încătușat pe un pat improvizat. Brațul său drept a suferit leziuni majore. Puținele lui bunuri au dispărut. Nu are nicio amintire despre cum și când a ajuns acolo. Ultimul lucru pe care și-l amintește este mașina în care se afla și cum aceasta a ieșit de pe carosabil. Șoferul a fost ucis. Răpitorii săi presupun că Reacher a fost complicele șoferului și îi tratează rănile, pentru că plănuiesc să-l facă să vorbească. Un plan care se va întoarce spectaculos împotriva lor...

Jack Reacher, eroul dintr-o bucată, se întoarce cu o acțiune surprinzătoare și intensă. - PARADE

Cel mai recent volum din serie este inedit, cu o răsturnare de situație chiar la mijlocul poveștii, care-ți accelerează pulsul și ritmul lecturii. - THE WASHINGTON POST

Acțiune alertă, mișcări îndrăznețe, bine gândite, și un erou care sare în ajutorul altora. - NY JOURNAL OF BOOKS

Fanii Reacher vechi și noi vor fi perfect mulțumiți de confruntările și răsturnările de situație din acest volum. Seria este pe mâini bune. - PUBLISHERS WEEKLY

Autorul bestsellerului Fidelitate

„Un roman ca o bombă cu ceas.” – Il Messaggero

Ajuns într-un impas, Sandro se hotărăște să lase deoparte viața pe care o duce la Milano și să se întoarcă o vreme la Rimini, să aibă grijă de tatăl său. Mama i-a murit în urmă cu patru ani, dar tatăl, Nando, pare să fifi rămas același bătrân încăpățânat și cusurgiu, care nu obosește să-i reproșeze fiului patima pentru jocurile de cărți. Sandro nu e însă singurul aflat în derivă, căci Nando ascunde un secret dureros. Ce-și pot spune doi bărbați pentru care delicatețea nu a luat niciodată decât forma ironiei? Între tată și fifiu se țese un lung duel verbal, în spatele căruia se ghicește umbra unor întrebări grele și tot mai apăsătoare: care sunt marile pariuri ale existenței, care sunt mizele pentru care merită să riști și ce înseamnă cu adevărat să câștigi la jocul suprem al vieții?

„Ca un nou Philip Roth, Missiroli a făcut din acest roman un Patrimoniu al său. Și-a șlefuit fiecare propoziție până nu a mai rămas din ea decât o pilă ascuțită, ca a condamnatului pe viață care pune la cale o evadare imposibilă.“ - Corriere della Sera

„Să ai totul vorbește despre cât de difificil este să devii adult, să decizi cine vrei să fii și să le spui celor la care ții cine ești cu adevărat.“ - Vanity Fair

„Un roman construit din replici percutante, care dozează, în abisul unui singur rând, un întreg evantai de emoții: rezervă, ironie, durere, timiditate, resemnare, duioșie, furie.“ - La Repubblica

„Missiroli explorează misterul atât de greu de străbătut ce unește un tată și un fiu ajuns la vârsta maturității.“ - Il Foglio 

Marco Missiroli s-a născut în 1981 la Rimini, pe coasta Mării Adriatice, iar acum locuiește la Milano, unde este redactorul-șef al unei reviste de psihologie și editorialist cultural pentru Corriere della Sera. Romanul său de debut, Senza coda (2005), a câștigat Premiul Campiello Opera Prima. Au urmat Il buio addosso (2007), Bianco (2009), Il senso dell’elefante (2012) și bestsellerul Atti osceni in luogo privato (2015), care i-a adus autorului Premiul SuperMondello. În 2019 se aflflă din nou în topurile literare cu Fedeltà (Fidelitate, Pandora M, 2019, 2022), distins cu Premiul Strega Giovani și adaptat într-un serial Netflflix. Să ai totul (Avere tutto, 2022), pentru care a fost recompensat cu Premiul Bagutta, este cel mai recent roman al său. Cărțile lui sunt traduse în peste douăzeci de limbi.

Dezlănțuie întunericul!

Revendică-ți puterea!

Al doilea volum din seria Casa Marionne

Lumea fantastică, romantică și uluitoare din Casa Marionne revine în această continuare plină de magie interzisă, minciuni devastatoare și inimi frânte. Ultimul rit de inițiere a lui Quell în Casa Marionne a provocat o undă de șoc în lumea magică, scoțând la iveală secrete de mult îngropate și propria ei putere letală. Dar pentru asta a plătit scump, pierzându-și familia și dragostea. Adăpostindu-se în Casa Perl, Quell se simte apreciată pentru prima dată, dar în toate casele se ascund mistere și eforturile ei de a-și găsi mama amenință să o ducă și mai adânc în umbră. Asasinul Jordan Wexton trebuie să protejeze Sfera, sursa magiei. Însă cea mai mare amenințare la adresa acesteia este însăși Quell Marionne, fata pe care a iubit-o pânăs când ea a revendicat magia interzisă toushana. Când Sfera se fisureaza și razboiul izbucnește între Case, oare singura modalitate de a salva lumea e să-și ucidă propria inimă? Cei doi îndragostiți deveniți dușmani trebuie să-și înfrunte ambițiile și loialitățile contradictorii... Sau să moara. Viitorul magiei depinde de ei.

Despre seria Casa Marionne:

„Impresionantă și plină de surprize. Evadarea perfectă!“ – Stephane Garber, autoarea seriei A fost odată o inimă frântă

„Povestea de dragoste interzisă din cele mai sălbatice visuri ale mele. O încântare pentru iubitorii de romantism de toate vârstele!“ - Ali Hazelwood, autoare de bestsellere New York Times

„O fantezie cuprinzătoare, plină de magie, secrete și romantism. Încântătoare, fascinantă – nu trebuie să o ratați.“ - Alex Aster,  autoarea seriei Lightlark

„O lume complexă și minunat de romantică, pe cât de magică, pe atât de periculoasă.“ - Nicola Yoon, autoarea bestsellerului  Și soarele e o stea

Într-o cameră ticsită de cărți, unde razele soarelui dansează pe copertele prăfuite, o fetiță descoperă farmecul poveștilor. Acea fetiță era Eleanor Farjeon, iar din iubirea ei pentru lectură s-a născut Cămăruța cu cărți, o colecție de basme culte pline de magie și înțelepciune.

În paginile acestei cărți, oamenii simpli îndrăznesc să se măsoare cu regi capricioși, un zgârcit, inspirat de celebrul personaj Scrooge, devine cel mai darnic om de pe pământ, iar un peștișor de aur visează să se însoare cu Luna. Eleanor Farjeon reinterpretează basmele tradiționale cu prospețime și originalitate, insufl ându-le o nouă viață.

Distinsă cu prestigioasa Medalie Carnegie, această colecție de basme amintește de opera lui Hans Christian Andersen și este o lectură de neratat pentru toți cei care cred în puterea magică a poveștilor.

„În casa copilăriei mele exista un loc numit «cămăruța cu cărți». […] Acea cameră prăfuită, cu ferestre care nu se deschideau niciodată, prin ale căror geamuri soarele verii trimitea câte o rază spălăcită în care dansau și luceau fire de aur, îmi deschidea canate fermecate prin care să privesc la alte lumi și alte epoci decât cele în care trăiam: lumi pline de poezie, proză, fapte și fantezie.“ - Eleanor Farjeon

Cartea-fenomen a anului 2025 în Franța

Ce-ar fi dacă ai putea retrăi cele mai prețioase amintiri prin parfumurile lor? Această imersiune în trecut este ceea ce compania Fragrancia oferă unui număr mic de aleși datorită SVM, o substanță psihotropă. Dar, pe măsură ce rețelele ilegale se înmulțesc, Fragrancia este nevoită să-și secretizeze activitatea. Oficial, Hélias, 24 de ani, este aromaterapeut, dar de fapt se pregătește să devină olfat pentru Fragrancia, fiind capabil să traducă o amintire într-o formulă chimică. Cine ar fi crezut că hipersensibilitatea de care suferă l-ar putea ajuta să-și dezvolte un extraordinar simț al mirosului? După ce o cunoaște pe Nora, mâna dreaptă a fondatorului Fragrancia, gata să facă orice pentru a apăra interesele acestuia, Hélias se trezește implicat într-o anchetă a poliției și descoperă curând că și crima are un miros...

„Fragrancia, thrillerul olfactiv despre care se vorbește peste tot, are multe calități: universul original, partea high-tech, suspansul și ritmul alert, în stil american.” – LIVRES HEBDO

O lucrare singulară care pare să dețină formula succesului. - HARPER'S BAZAAR

Ai visat vreodată să devii anchetator într-o investigație absolut palpitantă? Știi genul ăla de povești pe care nu le poți lăsa din mână și te găsește 1 dimineața citindu-le? Ei bine, Fragrancia, romanul inedit al lui Paul Richardot, te va transporta într-o lume absolut fascinantă. - BIBA

PAUL RICHARDOT a crescut în Mayenne. Absolvent al École Supérieure du Parfum din Paris, el activează în prezent în industria cosmetică franceză. Fragrancia este primul său roman.

„În Fragrancia am vrut să vorbesc despre o experiență universală și puternică: amintirile pe care le trezesc spontan mirosurile familiare și felul în care aceste mirosuri ne pot face să călătorim în trecutul nostru. Lumea mirosurilor și scrisul sunt pasiunile pe care le-am împletit în acest roman și, ca în cazul unui parfum, am încercat să creez o poveste amețitoare, luxuriantă și unică. - PAUL RICHARDOT

„Dens, liric și profund tulburător.“ – Michiko Kakutani

În Varșovia anului 1943, aflată sub ocupație nazistă, o tânără evreică văduvă are două calități ce pot face diferența dintre viață și moarte: ochi albaștri și păr blond. Cu ajutorul acestora și al unor acte false, reușește să-și păstreze libertatea trecând drept soția unui ofifițer polonez. Strategia ei funcționează perfect până într-o zi când un informator o identififică pe stradă și o târăște la sediul Gestapo. Pe alocuri o lamentație sumbră, dar și un roman plin de suspans, Frumoasa doamnă Seidenman spune povestea celor 36 de ore ce au urmat arestării femeii și a evenimentelor care au dus la dramatica ei evadare, în timp ce ultimii dintre evreii supraviețuitori aveau să piară în ghetoul incendiat.

„Mi-aș dori ca mult mai mulți oameni să audă de acest roman meșteșugit cu finețe despre o evreică din Varșovia ocupată de naziști.“ - Chimamanda Ngozi Adichie

„Complex și convingător.“ - The Philadelphia Inquirer

„Portretul de neuitat al unei colectivități.“ - Kirkus Reviews

„Cu un excepțional talent de povestitor, Szczypiorski recreează anii tumultuoși ai războiului într-o carte cum rareori ne e dat să citim.“ - Publishers Weekly

Andrzej Szczypiorski (1924-2000) a fost un important scriitor și jurnalist polonez. A luat parte la revolta de la Varșovia și, după reprimarea acesteia, a fost internat în lagărul de concentrare de la Sachsenhausen. A scris peste 20 de volume de proză, eseu și publicistică. În anii ’70 a făcut parte din opoziția democratică și a fost încarcerat în timpul Legii Marțiale (1981-1982). În 1989 a fost ales în funcția de senator, din care și-a dat demisia doi ani mai târziu. După ce a renunțat la politică, a devenit cea mai respectată voce a jurnalismului polonez, o autoritate morală și intelectuală. A murit la 16 mai 2000.

Antoine de Saint-Exupéry este unul dintre acei scriitori la care viața se împletește atât de strâns cu opera, încât e extrem de anevoios să le distingi una de cealaltă.

El întruchipează tipul „scriitorului aventurier“, iar cărțile sale, inspirate din viața de aviator, pot fi calificate, dintr-un punct de vedere, drept „romane ale experienței“.

Dar autorul Micului Prinț nu este doar un personaj aventuros, ci și un poet capabil să scrie admirabile pagini lirice, un spirit neliniștit, preocupat de rosturile mai adânci ale existenței.

Din această perspectivă, Pământ al oamenilor este o operă exemplară. Ea poate fi privită ca un memorial cu inserții eseistice, ca un roman al experienței, ca un poem dedicat vieții de aviator (iar într-un sens mai larg – omului însuși), ba chiar ca o versiune modernă a povestirilor filozofice din secolul al XVIII-lea, căci fiecare dintre episoadele cărții sunt menite să ilustreze adevăruri cu caracter general, desprinse din sistemul de valori al umanismului. - Octavian Soviany

„Pământul ne învață mai multe despre noi înșine decât orice carte. Pentru că ni se împotrivește. Omul se descoperă pe sine atunci când are de înfruntat un obstacol. Dar pentru a o scoate la capăt îi trebuie o unealtă, îi trebuie o rindea sau un plug. Lucrând pământul, țăranul smulge, puțin câte puțin, secretele naturii, iar adevărul pe care îl descoperă este universal. Tot așa avionul, unealta liniilor aeriene, pune dinaintea omului toate problemele vechi.“ - Antoine de Saint-Exupéry

Cartea Pământ al oamenilor a apărut în 1939 și a fost recompensată cu Marele Premiu pentru Roman al Academiei Franceze.