Literatură

O fetiță este încredințată pentru scurtă vreme unui cuplu fără copii dintr-un sătuc irlandez. Lăsată în voia ei, copila intră într-o lume cu totul necunoscută, unde se regăsește în inocența și lumina blândă a verii. Încetul cu încetul, pe măsură ce-și descoperă părinții temporari și le cunoaște grija și afecțiunea, fetița trăiește simțăminte nebănuite. Cu totul accidental, descoperă însă și un secret care-i va schimba cursul vacanței în raiul ei temporar. O poveste despre granița aproape imperceptibilă dintre durere și tandrețe, A treia lumină atinge acel interstițiu dintre ceea ce trebuie spus și ceea ce e mai înțelept să fie trecut sub tăcere.

Cortina romanului se ridică într-o seară de sâmbătă din 1978, cu câteva ore înainte ca un ucigaș abominabil, care va deveni faimos în curând, să pătrundă în reședința unei asociații de studente din Florida, cu urmări fatale. Viețile supraviețuitoarelor, inclusiv a Pamelei Schumacher, președinta asociației și martoră-cheie, se schimbă pentru totdeauna. În celălalt capăt al țării, Tina Cannon este convinsă că prietena ei, dată dispărută, a fost și ea victima celui pe care ziarele îl numesc Criminalul American Obsedat Sexual și că acesta a lovit din nou. Hotărâte să facă dreptate, cele două își unesc forțele, iar căutarea lor are ca rezultat o confruntare finală șocantă.

Romanul care l-a proiectat pe Roberto Bolaño pe scena literară internațională, Nocturnă în Chile reprezintă mărturia de pe patul de moarte a lui Sebastián Urrutia Lacroix – preot catolic, membru al Opus Dei, critic literar de mare finețe și poet ratat –, bântuit de voci și figuri din trecut. În ultimele ore, febrile, din viața lui Urrutia, din el se revarsă un potop de amintiri: anii petrecuți alături de intelighenția din Santiago de Chile, călătoriile prin Europa în încercarea de a afla secretul salvării catedralelor de la descompunerea cauzată de excrementele de porumbei, exilul său voluntar în poezie greco-latină în timpul celui mai negru episod din istoria statului, meditațiile de teorie marxistă date generalului Augusto Pinochet...

Două femei, fiică și mamă, își petrec împreună vacanța în Tokio: se plimbă de-a lungul canalelor în lumina arămie a serilor de toamnă, se înfrigurează în răceala ploilor iscate de taifun, se bucură de mâncare în mici restaurante găsite la-ntâmplare pe stradă și vizitează galeriile de artă ale orașului. Toate aceste mărunte evenimente turistice sunt prilej de dialog: așa că ele vorbesc mult, despre vreme, horoscop, haine și obiecte, despre familie, distanță și memorie, instrumente muzicale și mâncare. Pe măsură ce călătoria își urmează cursul, apar și incertitudinile: cine povestește cu adevărat, ale cui sunt amintirile din spatele poveștilor? În același timp un inventar al trecutului și o elegie, Destul de frig să vină zăpada te face să te îndoiești că vorbim o limbă comună, că înțelegem dimensiunile în care se manifestă iubirea, că ne înțelegem unii pe alții.

Edie este o dansatoare talentată și o gimnastă agilă, care visează să ajungă la Olimpiadă. Între antrenamentele riguroase și eforturile de a-și găsi locul într-o familie în care este considerată „fata deșteaptă, dar urâțică“, Edie nu mai este atentă la ceea ce se petrece în lume. Viața în Ungaria anului 1943 devenise periculoasă pentru o fată evreică. În timp ce Edie traiește fiorii primei iubiri, Europa este cuprinsă de război, iar evreii sunt aruncați în trenuri cu destinația Auschwitz. Chiar și atunci, iubitul ei reușește să o aline: „Nu-ți voi uita niciodată privirea“, îi spune Eric printre scândurile vagonului pentru vite care pornește către lagărul de concentrare. Auschwitz este mai înspăimântător decât orice închipuire, dar Edie rezistă datorită amintirii lui Eric. În pofida tuturor suferințelor, Edie și sora sa Magda supraviețuiesc grație legăturii lor indestructibile. În această ediție pentru tineri a volumului Alegerea, Dr. Edith Eva Eger le oferă cititorilor săi darul speranței și al curajului.

PRIX GONCOURT 2023 În marele joc al destinului, Mimo a tras cărți proaste. Născut sărac, intră ucenic la un tăietor în piatră brutal și alcoolic. Însă se dovedește a fi înzestrat cu un mare talent de sculptor. Viola, în schimb, este moștenitoarea unei familii de vază și toate zânele s-au aplecat asupra leagănului ei la naștere. Însă are prea multă ambiție ca să se resemneze cu locul ce i-a fost atribuit. Ei doi nu ar fi trebuit să se întâlnească niciodată. Și totuși, la scurtă vreme după ce se cunosc, jură să nu se mai despartă. Viola și Mimo nu pot nici să trăiască împreună, nici să stea departe unul de celălalt. Legați de o atracție statornică, îndură anii de teroare când Italia alunecă spre fascism. Mimo își ia revanșa asupra sorții, dar la ce-i folosește gloria dacă trebuie să o piardă pe Viola?

DECEMBRIE 1940. În timp ce bombele nemților cad peste Southampton, Anglia, locuitorii orașului se refugiază în satele din împrejurimi. În satul Upton, în tot acest haos, Ellen Parr, proaspăt căsătorită, găsește o fetiță abandonată, adormită pe bancheta din spate a unui autobuz. Micuța Pamela, se pare, este complet singură.

Ellen a crezut dintotdeauna ca nu își dorește copii, dar, când o aduce pe Pamela acasă, copila îi trezește amintirile trecutului de care credea că scăpase și îi tulbură viitorul la care visaseră ea și soțul ei, Selwyn. Pe măsură ce războiul se dezlănțuie, dragostea încolțește în locurile cele mai neașteptate, surprinzându-i pe toți.

Desfășurându-se pe fundalul celui de-Al Doilea Război Mondial și traversând o mare parte a secolului al XX-lea, Copilărie furată explorează iubirea profundă pe care o simțim față de copiii noștri și puterea acesteia de a dăinui. Dincolo de distanță, dincolo de timp, ba chiar dincolo de moarte.

,,Liardet ne amintește că afecțiunea dintre mama și fiică se poate naște în inimi pe care hazardul le aduce laolaltă în timpul unui război devastator. În fiecare scenă, vedem șosetele peticite, figurile păpușilor de lemn, simțim mirosul de miere al pielii de copil, dar, mai ales, dragostea sfâșietoare și neclintită, în toată forța ei copleșitoare. Războiul, chipurile brăzdate de vreme și relațiile de o viață dintre săteni ne arată că adevărata familie nu are nicio legătură cu definițiile convenționale. Este o poveste impresionantă care ne dovedește că pentru a iubi este nevoie de curaj.” Delia Owens, autoarea bestsellerului Acolo unde cântă racii

In evolutia prozei romanesti, Ioan Slavici este cel care face trecerea de la ideea de taran la aceea de taran ca tipologie umana intrinsec definita, in concordanta cu ceea ce Mihai Eminescu numea "geniul poporului romanesc". Istoria literaturii romane din secolul al XIX-lea inregistreaza prin Ioan Slavici extinderea ariei de existenta a geografiei culturale nationale. Articolele publicistice, Novelele din popor si romanul Mara infrunta posteritatea, fiind unele dintre expresiile spiritualitatii romanesti.

Mara, romanul cel mai citit al lui Ioan Slavici, a fost publicat pentru prima data in revista Vatra, in 1894, iar in volum, la Budapesta, la Editura Institutului de Arte Grafice Luceafarul, in 1096. La aparitia in revista purta subtitlul «nuvela».

Roman de atmosfera, polifonic si autoreferential, La Medeleni ramane una dintre operele de referinta ale autorului sau, si chiar una dintre scrierile interbelice durabile. Putini dintre criticii contemporani lui Ionel Teodoreanu s-ar fi asteptat, probabil, ca trilogia sa treaca cu bine proba timpului. Insa astazi, la aproape un veac de la aparitia cartii, valentele sale de modernitate lasand deoparte excesul metaforic si febricitatea lirica, se pot distinge cu claritate.

Personajul principal, Raskolnikov, un student adus de saracie in umilinta de a nu avea posibilitatea de a-si intretine familia, isi ucide camatareasa, dupa ce se intreaba indelung daca o fiinta superioara are dreptul sa savarseasca o crima daca aceasta este in folosul intregii umanitati. Soarta lui Raskolnikov este o tragedie rezultata in urma unor nedreptati sociale. Studentul trece prin trairi sufletesti foarte complexe si relatiile pe care le are cu celelalte personaje transmit un sentiment de predestinare.

Throttled este cartea intai din seria Iubire pe circuit. 

• Editie canturi colorate (Sprayed Edges)

• Mizerabilii volumul I Atata vreme cat va exista, din pricina legilor si a moravurilor, un blestem social, care creeaza in chip artificial, in plina civilizatie, adevarate iaduri, agravand cu o fatalitate omeneasca destinul, care e de esenta divina; atata vreme cat cele trei probleme ale secolului: injosirea omului prin exploatare, decaderea femeii prin foame, atrofierea copilului prin puterea intunericului nu vor fi rezolvate; atata vreme cat in anumite paturi constrangerile sociale vor fi cu putinta; cu alte cuvinte, si intr-un sens si mai larg, atata vreme cat pe pamant vor dainui ignoranta si mizeria - carti de felul celei de fata nu vor fi zadarnice. - Hauteville-House, 1 ianuarie 1862

Uneori doar o tragedie face ca adevarul sa iasa la lumina. Lumea lui Antoinette s-a prabusit: sotul ei, pe care l-a iubit vreme de zeci de ani, a murit intr-un tragic accident. El i-a fost intotdeauna un reazem de neclintit, barbatul care a sprijinit-o si a iubit-o neconditionat, barbatul pe care l-a cunoscut mai bine decat se cunostea pe ea insasi. Ori, cel putin, asa a crezut ea...

„Volumul de nuvele psihologice Lumină și Piatră a lui Banu Rădulescu nu se lasă ușor din mână. Trecut prin experiențe care de care mai traumatizante în timpul vieții personale, autorul își construiește șapte nuvele de gânduri așternute pe hârtie și o a opta, care cuprinde și dialoguri. În primele șapte autorul deapănă în scris ideile ca într-un film, ca ața de pe mosor. El vrea să ne convingă – și reușește – că viața este dură, cu destule complicații – că ideea de happy-end nu este literă de lege pentru un nuvelist, că trebuie să vedem lucrurile așa cum sunt în realitatea crudă, că nu întotdeauna binele învinge.” (Prof. dr. Nicolae Constantinescu)

Pe laviță, în casa asta străină. Mai puțin totuși străină decât tot ceea ce exista în jur, fiindcă îl adăpostea, și acum regreta că nu intrase în casă mai devreme, pe lumină, să fi văzut casa la lumina zilei, adică la lumina apusului, și nu la lumina derizorie a unui băț de chibrit. Ar fi dat poate de o carte, ar fi ales una din raftul acela de cărți aflat lângă dulapul cu fotografia înrămată, și s-ar fi întins pe pat, având grijă să nu murdărească velința cu cizmele, și cartea l-ar fi ajutat să stea de vorbă cu cineva, uitând de zgomotele de-afară, ale râului și ale ploii. Poate c-ar fi putut să facă acest lucru și acum, să ia lumânarea și să treacă dincolo, în camera lor, sau în cea a bătrânilor și a copiilor, dar oboseala îl lipea de laviță, și își zicea că da, asta-i mai rămâne de făcut până mâine în zori, să se întindă pe unul din paturi și să doarmă, numai că încă puțin, să se-adune de pe-afară propria-i umbră continua să se agite pe undeva pe-afară și trebuia s-o readucă înăuntru. O umbră care nu mai era mută, hărțuită de ape le hărțuia la rându-i, ieșea dar nu mai revenea atât de repede, întârzia pe-afară, și era din ce în ce mai dificilă întoarcerea, mișcarea ei greoaie, fluctuând din ce în ce mai lent, împotmolită, până când înțepeni. (BANU RĂDULESCU)

Acum că ai pus mâna pe ea ai două opțiuni: Prima, pe care o și recomand ar fi că tu, cu grijă să nu te vadă nimeni, o vârî sub bluza și pleci. A două, foarte plictisitoare dacă mă întrebi pe mine, autorul, ar fi să te pui la coadă, s-o plătești, spui un "mulțumesc" și apoi să pleci. Ai putea s-o pui înapoi, dar despre asta nu vreau să zic decât că fiecare își face alegerile lui. Treaba ta! - Andrei Sebastian

Să plece din oraș sau să moară: asta e dilema cu care se confruntă Reyna, o fată de optsprezece ani.
Dilema pornește din lipsa ei de încredere, din singurătatea pe care o simte constant, dar mai ales, din faptul că nimeni, niciodată nu a făcut-o să se simtă valoroasă. Rhett este băiatul pe care ea îl iubește de când era doar un copil, dar nu i-a spus asta niciodată. Viața i-a adus împreună ca pe niște prieteni adevărați, însă, sentimentele lor sunt cu totul altele.
Povestea conține atât perspectiva lui Rhett, cât și cea a lui Reyna. Tot drumul pe care ei merg este pavat cu stări, sentimente și trăiri intense, declarații și mărturii profunde, asemănătoare, dar pe care le face fiecare în singurătatea lui, refuzându-i celuilalt să știe adevărul.
Rhett mai are un secret, un motiv pe care nu vrea și nu se simte pregătit să îl dezvăluie încă.
Toată acțiunea ajunge să fie definitorie pentru Reyna, care își răspunde la finalul poveștii la întrebare și acționează în consecință. „Mă vindec de tine” este o confesiune, o mărturisire. Deși acțiunea este fictivă, sentimentele, trăirile și gândurile așezate pe foaie abia acum, sunt reale. Prin povestea Reynei și a lui Rhett, se cunosc sentimentele de nesiguranță, teamă, rușine, dar mai ales, iubire profundă.
Finalul ne pune în față cu o realitate crudă - perspectiva noastră e doar a noastră. Avem tendința de a generaliza multe din lucrurile pe care le simțim, când de fapt, habar nu avem ce se întâmplă în mintea celui de lângă noi. Evident, deciziile noastre, bune sau proaste, rămân ale noastre. Consecințele, însă, pot fi suportate de toți.
Cartea aceasta este o ficțiune inspirată din fapte reale.

Survolam la joasă înălțime internetul, această agoră a digitalului, și deodată mi-a sărit în ochi cea mai clară definiție a Întrupării Logosului:
Și binele om se făcu.
Și se făcu liniște.
Așa a intrat Ana în inima mea, cu o mare tăcere. Că nu cuvintele Anei vorbeau apăsat, ca la mulți alți făuritori de vorbe, ci surprinzătoarele volute ale unei grafii reverențioase și cărnoase, un fel de elogiu plastic adus sapienției, o funie întrepătrunsă din două arte, un dans a două ființe celebrînd aceleași cînturi vechi.
Și-am cîntat un timp, fredonînd Ana are mere, căci Ana Barton pare decisă să nu mai iasă din candoarea abecedarului tot restul vieții, ea pare să-și dorească să exploreze cuvîntul dansînd acrobatic pe marginea subțire care desparte arta plastică de beletristică.
Ana este un acolut al Cuvîntului, venind din ceva străvechimi parfumate și misterioase. Ea scrie nu doar punîndu-te pe gînduri, ea desenează cuvintele punîndu-te pe visare, slujește insistent, în temple strălucitoare, vecernii desprăfuite în care dansează în hore lungi cuvinte cu volute palpabile și sonore.
Ana are mere și mai are ceva, un curaj zăpăcitor, ca o dezbrăcare de armură pe un cîmp de luptă prin văzduhul căruia zboară săgeți ascuțite. Căci omul care scrie se scrie pe el însuși, dezvăluindu-și adîncurile ființei; cuvîntul olograf are nu doar înălțime și larghețe ideatică, ci și o adîncime care duce drept sub coasta îndrăznețului scrib, e în scrisul de mînă un soi de dezbrăcare de aparențe, un apel la armătura vibrantă care ne face oameni întrupați din Cuvînt, și poate de aceea marile contracte ale vieții încep cu cuvîntul dat sonor și sfîrșesc cu cuvîntul scris pe-un document. Știind asta, Ana are mere se joacă ingenuu cu cea mai mare seriozitate a vieții umane, Cuvîntul cel bine clădit în om.
Și binele om se făcu.

Crin-Triandafil Theodorescu

Ana Barton publicat romanele Jurământ de rătăcire, Nemuritorii de rând (Editura Herg Benet) și OPHANIM (Editura TREI), volumele de proză scurtă Prospect de femeie, Mamifer (Editura Herg Benet) și Pervazul lui Dumnezeu (Editura Humanitas), Foto Splendid. Colecția Costică Acsinte – Viața socială și Foto Splendid. Colecția Costică Acsinte – Doamne și domnițe (Editura Atelierele Albe), fiind prezentă și în volume colective precum Cartea simțurilor (Editura Humanitas), Cele mai frumoase proze ale anului 2014 (Editura Adenium), Tot înainte! Amintiri din copilărie (Editura Curtea Veche), In the mood for love. Antologia prozei erotice feminine din România (Editura Paralela 45), Viața pe Facebook. Dau like, deci exist (Editura Polirom), Să fim anonimi ca dovlecii (Editura Muzeelor Literare), Singuri acasă. Copii și părinți în pandemie (Editura Vremea), Neterminatele iubiri și Culoare dincolo de gri (Editura Național).

Povestea urmărește trei tineri din București, Mara, Luca și Daniel, care inițial nu se cunosc. Își duc existența marcată de neîmpliniri (profesionale sau sentimentale), trăiesc din inerție într-o lume în care relațiile se formează greu și se păstrează și mai greu. Țîn sub tăcere aspectele importante care îi definesc, nemulțumiți de felul în care viață îi ține pe loc.
Cei trei au parte de momente decisive care le marchează viață, primul fiind hotărârea de a participa la un curs de formare în Poiana Brașov. După acest moment, se văd nevoiți să facă față unor dileme existențiale, aflându-se în împrejurări ce le pun la încercare valorile, principiile morale și îi determina să facă alegeri în situații limita care le testează caracterul și iubirea în cele mai neașteptate forme ale ei.

In Zbor de noapte, roman distins cu Premiul Femina, Fabien, un pilot care duce corespondenta din sudul extrem la Buenos Aires, se confrunta cu o furtuna violenta. Trecand peste nori pentru a scapa de furtuna, Fabien descopera curand ca a deviat de la curs, ca zboara peste mare si ca rezerva de combustibil nu-i va permite sa se intoarca la sol... Pilot de razboi, povestea unei misiuni efectuate de autor in nordul Frantei in 1940, si Pamant al oamenilor, carte distinsa cu Marele Premiu pentru Roman al Academiei Franceze, volum ce relateaza un accident aviatic al scriitorului deasupra Saharei, redau, la randul lor, filosofia de viata impregnata de umanism a lui Antoine de Saint-Exupery. Eroul din Zbor de noapte, nedezumanizat, categoric, se ridica la inaltimea unei virtuti supraomenesti. Cred ca ceea ce imi place in special la aceasta povestire tulburatoare este nobletea ei... Tot ceea ce Saint-Exupery povesteste o face in "cunostinta de cauza". Infruntarea personala a unei frecvente primejdii da cartii sale o savoare autentica si de neimitat. - Andre Gide

Aidoma propriilor lui romane, Conrad sfideaza cronologia, asezandu-se firesc printre cei mai reprezentativi si mai valorosi prozatori ai secolului douazeci - Proust, Faulkner, Kafka, Malraux, Joyce -, desi i-a precedat in timp. Romancier al situatiilor extreme, care pun la incercare omul si-i dezvaluie fibra morala, Conrad a fost totodata un artist exemplar, daruit trup si suflet vocatiei sale. - Petre Solomon

Totul pare sa-i surada Iui Edmond Dantes: este pe cale sa fie promovat capitan de corabie si se va casatori cu frumoasa Mercedes. Dar, chiar in ziua nuntii, acuzat de tradare, de stat, este arestat si apoi trimis in sinistra inchisoare a castelului. Atunci cand iese in sprsit de acolo, paisprezece ani mai tarziu, are un singur scop, sa se razbune.

Nefericita in casnicie, Lady Constantine incalca toate regulile bunei-cuviinte indragostindu-se de tanarul si frumosul om de stiinta Swithin St. Cleeve, care-i este inferior din punct de vedere social si cu zece ani mai tanar. Moartea sotului ei le lasa in cele din urma cale libera, si, intr-un vechi turn transformat in observator astronomic, cei doi indragostiti isi creeaza, ocrotiti de stele, propriul univers - pana cand presiunile lumii exterioare, dar si conflictul dintre munca stiintifica si iubire ameninta sa-l distruga. In Idila pe un turn, Thomas Hardy face o analiza complexa a temei iubirii care desfide granitele de varsta si rang social, abordand totodata cu patrunderea caracteristica principalele obsesii sociale si culturale ale secolului al XIX-lea: sexualitatea, impartirea in clase a societatii, istoria, stiinta si religia.

Dupa ce a petrecut un timp indelungat pe Riviera, impreuna cu o comunitate americana expatriata, Kate Clephane decide sa se intoarca la New York, unde prezenta ii fusese multa vreme refuzata de inalta societate, pentru vina de a-si fi abandonat sotul si fetita de trei ani. Cea care ii doreste intoarcerea este fiica sa, Anne, care vrea ca mama ei sa ii fie alaturi la nunta cu Chris Fenno, erou de razboi, dar, in acelasi timp, om fara talente deosebite si arivist de profesie. Kate este insa prea putin interesata de adevaratele intentii ale lui Chris fata de fiica ei, deoarece, in trecut, barbatul i-a fost amant, iar ea este inca indragostita de el. Dilema morala a femeii (sa-i marturiseasca fiicei sale secretul sau sa taca?) si drama ce va urma conduc spre un final care a scandalizat societatea americana la vremea aparitiei cartii.

Un roman surprinzător despre căsătoria modernă și profunzimea legăturilor de familie de la autoarea bestsellerului național și internațional Cei șapte soți ai lui Evelyn Hugo.

Când mariajul lui Lauren și al lui Ryan ajunge într-un punct critic, cei doi se gândesc la un plan neconvențional: hotărăsc să se despartă pentru un an, în speranța de a se îndrăgosti apoi din nou. Un an, o singură regulă: nu au voie să ia legătura unul cu altul. În afară de asta, totul este permis.

Lauren pornește într-o călătorie de autocunoaștere, descoperind că prietenii și familia au propriile idei despre căsătorie. Aceste păreri, alături de procesul ei de vindecare și provocările vieții fără Ryan, îi schimbă concepțiile referitoare la monogamie și căsătorie. Astfel, tânăra începe să se întrebe: când ai parte de iubire fără fidelitate și devotament fără căsnicie – când iubirea și dorința nu mai sunt legate –, ce apreciezi? Pentru ce ești dispus să lupți?

O poveste de dragoste despre ceea ce se întâmplă când iubirea dispare. Despre a rămâne îndrăgostit, a te agăța de iubire, a renunța la ea și a i te încredința cu toată ființa ta. Și, mai presus de toate, povestea unui cuplu prins în vechiul joc și căutând un nou drum spre fericirea pentru totdeauna.

In casa unui medic newyorkez din veacul al XIX-lea se consuma latent drama unei fete, victima tripla a unui parinte abuziv, a unui abil vanator de zestre si a unei matusi romantioase. Cu ironie si compasiune, autorul construieste un personaj feminin imprevizibil si profund semnificativ. Lucrare de factura clasica din perioada timpurie de creatie a lui Henry James, scrisa cu limpede rafinament, romanul Washington Square se distinge prin vivacitatea replicii si dinamica subtila a portretului moral.

In timp ce executa pedeapsa pentru uciderea mamei sale - o crima pe care nu a comis-o, dupa cum sustine el -, Jacko Argyle moare de pneumonie in inchisoare. Doi ani mai tarziu, un barbat care suferise o amnezie isi face aparitia pe neasteptate si confirma alibiul lui Jacko. Se pare ca tanarul era de fapt nevinovat... iar adevaratul ucigasul face parte din familie. Suspiciunea cade acum pe fiecare dintre ei...

O seara linistita intr-o cafenea de pe King's Road din Londra este intrerupta de o lupta intre doua tinere. Nu la asa ceva s-a asteptat istoricul Mark Easterbrook cand s-a mutat in Chelsea, ca sa-si scrie cartea si sa jeleasca moartea nasei lui, lady Hesketh-Dubois. In decurs de o saptamana, una dintre fete este gasita moarta in pat, la fel ca nasa lui Mark. Cele doua femei nu se cunosteau, dar numele lor apar pe o lista misterioasa gasita la hanul Calul balan, unde se spune ca locuiesc trei vrajitoare care pot sa omoare pe oricine prin mijloace supranaturale. Va putea, oare, Mark Easterbrook sa rezolve misterul inainte sa ajunga si el pe temuta lista?

Lui Jane Marple nu-i vine sa-si creada ochilor atunci cand citeste scrisoarea care ii fusese adresata de recent decedatul domn Rafiel - o cunostinta pe care o intalnise fugitiv in calatoria din Caraibe. Si totusi, acesta ii lasase instructiuni ca, dupa moartea lui, Miss Marple sa investigheze o infractiune. Singura problema este ca a omis sa-i spuna cine era implicat si cand anume fusese comisa fapta - lucru care o nedumereste pe Miss Marple, dar ii starneste si curiozitatea. Curand insa, Jane Marple trebuie sa se confrunte cu cea mai violenta dintre infractiuni - crima -, caci, se pare, cineva este foarte interesat ca trecutul sa ramana ingropat pentru totdeauna...

Regatul Ilya este complet răvășit. După ce a reușit să scape cu viață din Întrecerile Epurării, Paedyn Gray, o fată Obișnuită, l-a ucis pe rege și a stârnit mișcări ale Rezistenței în întregul ținut. Acum, ea fuge de singura persoană în brațele căreia ar fi vrut să se adăpostească.