Literatură

În orașul Ferrara al anilor 1930 sosește un doctor nou, Fadigati, un om optimist și modern în atitudine și, mai mult ca orice, un om care vrea să fie acceptat în noua sa casă. Dar aparențele se năruie imediat ce localnicii descoperă că e homosexual, iar tânărul pe care-l plătește pentru a-i fi amant îl umilește în public. Pe măsură ce antisemitismul se răspândește în Italia, naratorul evreu al poveștii începe să nutrească milă și înțelegere față de doctor. Ochelarii cu ramă de aur este un studiu pasionant, dar tragic, despre cum ne pot fi distruse viețile de către cei pe care-i considerăm apropiați. Romanul lui Giorgio Bassani a fost ecranizat în 1987, în regia lui Giuliano Montaldo, cu Philippe Noiret, Rupert Everett și Valeria Golino în distribuție.

„Vorbesc despre lucruri străvechi, dar scriu la prezent. Prin scris, vreau să mă înțeleg, poate să mă și vindec." Giorgio Bassani

„Primele trei capitole din au parte de o voce narativă ce pare întrucâtva corală: insinuantă, convențională, vicleană, bârfitoare, atotștiutoare și, mai presus de orice, complice. De parcă orașul în sine, o zonă de recrutare pentru fascismul militant plină de entuziasm, ar fi primit o voce colectivă. Este un procedeu genial, dar unul de care trebuia să se desprindă prin introducerea naratorului la persoana întâi, un soi de alter ego ce ar fi putut sta mărturie la evenimentele din acei ani." Jamie Mc Kendrick

„Talentul unic al lui Bassani este că personajele lui, atât de obișnuite, devin brusc, în mod înspăimântător, memorabile." The Guardian

Giorgio Bassani s-a născut în 1916 la Bologna, dar și-a petrecut copilăria și tinerețea la Ferrara. A absolvit Facultatea de Litere a Universității din Bologna în 1939, în ciuda legilor antisemite promulgate în Italia în 1938. A activat în rezistența antifascistă, drept care a fost arestat și întemnițat în 1943. A fost eliberat imediat după îndepărtarea de la putere a lui Benito Mussolini. A fost director editorial al Editurii Feltrinelli, unde a publicat, printre altele, romanul Ghepardul al lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa. A murit în anul 2000 și a fost înmormântat în cimitirul evreiesc din Ferrara. Opera sa capitală este ciclul Romanul Ferrarei, din care face parte și Grădinile Finzi-Contini (Anansi.Clasic, 2023).

Al doilea volum din Tetralogia Napolitană

Indiferent cine se ascunde în spatele numelui Elena Ferrante, misteriosul pseudonim folosit de autoarea romanelor napolitane, două lucruri sunt certe: e femeie şi ştie să descrie oraşul Napoli mai bine ca oricine. Stilul ei are finețea unei pânze de păianjen, dar totodată o forță a expresiei şi o magie aparte, cu care creează o întreagă lume. Huffington Post

Povestea celor două prietene, Lila şi Elena, continuă. Acum sunt două tinere ale căror drumuri se despart dramatic.
Pe când Elena preferă să-şi continue studiile, Lila se mărită, obținând astfel o condiție socială şi financiară superioară originilor sale modeste, dar rămânând prizonieră într-o căsnicie nefericită.
În ciuda căilor diferite pe care au luat-o viețile lor, legătura dintre Lila şi Elena rămâne complexă şi intensă, iar sentimentele fiecăreia oscilează, pe rând, între nepăsare, dispreț şi iubire reciprocă profundă.

E bine sau nu să ai secrete? Încercând să deslușească tainele din viața mamei, bunicii și mătușii lui, Alex face eforturi să păstreze aparențele și să rămână băiatul cuminte și ascultător dintotdeauna. Începând cu taina Varvarei, soarta familiei Ardelean o ia pe un drum al nefericirii și al neîmplinirii în dragoste. Bărbați abuzivi, infideli sau imaturi emoțional se perindă prin viața celor trei femei într-un dans sălbatic și epuizant, de unde ei ies învingători, iar ele cu bătături pe suflet. Varvara caută salvarea prin pelerinajele la Arsenie Boca, Elena citește cu frenezie cărți de dezvoltare personală, iar Crina înjură și își varsă frustrările la fiecare pas. Nimic din toate astea nu pare să funcționeze până în ziua când Varvara se hotărăște să mărturisească „blestemul familiei”. Rostirea secretelor ar trebui să le aducă personajelor ușurarea așteptată, să le absolve de vină. Contrar așteptărilor, secretele se acumulează și produc tensiune în conștiința acestora. Să spui sau să nu spui este un roman al renașterii prin suferință, al angoaselor și al secretelor de familie, având în centru întrebarea fundamentală: este adevărul mai presus de viață?

Șase povestiri despre cupluri, iluzii și dorința de a fi iubiți. Un amor online, o pisică bătrână care e ultimul bun comun al unor oameni ce s-au despărțit, o femeie care muncește în Italia, o vacanță de iarnă compensatorie, o asemănare neliniștitoare, un necunoscut fără adăpost care tulbură, într-o seară ploioasă, viața unor bucureșteni. Personajele povestirilor Anei Maria Sandu, indiferent de vârstă, își doresc o relație adevărată. Cineva va fi mereu dispus să riște și să joace rolul salvatorului.

O poveste de dragoste, o căutare, o odă închinată cărților și bibliotecilor care le găzduiesc și o parabolă a timpurilor noastre stranii

„Uimitor, misterios și halucinant cum doar Murakami poate fi. Una dintre cele mai încântătoare povești ale sale.” (Kirkus Reviews)

„Mai mult decât orice alt autor de la Kafka încoace, Murakami apreciază stranietatea autentică a lumii noastre.” (San Francisco Chronicle)

„Niciun alt scriitor nu combină obișnuitul, fantasticul și ezotericul în nuanțe atât de ciudat de fascinante.” (Financial Times)

„Murakami e un maestru al povestirii și știe să ne țină captivați.” (The Sunday Times)

„Dacă cineva mă întreabă ce să citească din proza de limbă română, răspund negreșit: Dezrădăcinare. Întreg volumul aduce la suprafață lucruri pe care, mai des, le ținem ascunse. Aici, se descos și se defac traume - și toate acestea cu mare grijă să nu fie re-traumatizant pentru persoanele cititoare. Aici, rușinea împărtășită e deja un pic depășită, indiferent că e rușinea inadecvării sinelui sau cea adusă de părinți. Deși dezrădăcinată, naratoarea creează apropiere.

Vulnerabil și curajos, acesta e un roman queer în toate sensurile, un roman pe care-l vei dori pentru tine, să-l subliniezei, să marchezi momentele în care te recunoști, să-l ții strâns la piept. Și-l vei dori și pentru prietenx. Și pentru oricine, chiar și pentru părinți.” - Maria Martelli

„Sașa Zare a scris o superbă carte-matrioșca, unde fiecare întâlnire cu un alt miez al poveștii devine o experiență transformatoare. Dezrădăcinare este, în același timp și pe rând, roman al scrierii unui roman, roman al căutărilor și al vindecărilor sinelui, roman al formării unei tinere queer, Sașa, al peregrinărilor ei prin Republica Moldova și România, roman al iubirii și al prieteniilor calde. Foarte important, Dezrădăcinare este și una dintre acele povești rare, care arată travaliul descoperirii unui limbaj adaptat pentru sine, capabil să exprime, fără să trădeze experiențe esențiale, oricât de neasămănătoare, oricât de dureroase. Rar am citit o carte în care încercări dure, anihilante aproape, să fie constant mângâiate de balsamul înțelegerii și al speranței. Dezrădăcinare, cu energia ei flamboaiantă, extravagantă și nesupusă, cu astfel de efecte operează.” - Alina Purcaru

Un cuvânt asupra ediției de Rodica Zane

„Cu acest roman publicat postum, ne aflăm în fața unui caz probabil unic în istoria literaturii. Iată de ce. În 2000, un profesor de teorie literară debuta în ficțiune cu un roman cu adolescenți, plasat în comunism, mai aproape de cultura pop americană decât de tradiția romanului românesc. Muzici și faze și-a câștigat relativ repede statutul de carte cult, iar eu l-am considerat fără ezitare cel mai bun roman de debut de la Revoluție încoace. Moartea prematură a lui Ovidiu Verdeș (1963-2022) părea că-i pecetluiește cariera de prozator minune, autor al unei singure cărți, doar că manuscrisul celui de-al doilea roman se dovedește a fi la fel de uluitor: nu este o continuare, nici o întoarcere în trecut, ci – cu un termen inventat de mine chiar cu această ocazie – un infraquel, adică un roman geamăn, leit și totodată complementar. Căci, dacă în Muzici și faze urmăream aventurile adolescentului Tinuț, ale prietenilor și tovarășilor săi, aflați în ultima săptămână de școală din clasa a IX-a, în 1978, Alte Muzici și faze ne oferă alte momente, scene și dialoguri din aceeași săptămână, cu aceleași personaje, dar și cu altele noi. Avem acum Fața B a romanului muzical al lui Tinuț, superbul adolescent meloman aflat înaintea verii primei lui iubiri. Care, astfel, nu se va sfârși niciodată.” (Marius Chivu)

„Pe cititorul acestui roman l-aș ruga, fără infatuată solemnitate, să se apropie cu discreție de lumea lui Ovidiu Verdeș. Va descoperi un fragil însingurat, claustrat în interiorul propriei sale minți, care se deschide, în acest moment unic, într-o impresionantă transparență. E un tip de scriere ce nu a fost programat să fie publicat – un denunț testamentar, creat într-o nelimitată generozitate, care pare că spune, vorba cântecului (știu, e Beatles, nu Rolling Stones, dar Ovidiu cu siguranță m-ar ierta): In my life, I’ve loved them all.” (Octavian Plăiașu-Cozan)

Putine marturii ale anilor ’90 isi gasesc locul intre violenta excesiva si nostalgiile romantice in care prea multe texte par sa se blocheze. Primii ani de dupa comunism nu au fost doar ai baietilor care te bagau in perfuzii si nici ai ultimei generatii cu cheia la gat. Au fost si ai copiilor betonului care isi pierdeau vremea in abandonul grabit al cartierelor bucurestene. Niste animale surprinde fascinant viata de la bloc, intr-o lume noua pe care copiii si-o construiau. Personajele, spatiile, constructiile si relatiile cotidiene prezente in carte sunt comune majoritatii celor care au crescut la oras. Chiar daca nu am copilarit in cartier cu autorul, ne vom (re)descoperi in Niste animale propriile amintiri. Nuantele acestui trecut comun pe care cartea le stimuleaza au puterea sa ne recalibreze propriile auto-reflectivitati. Spus mai simplu, ne ajuta sa nu ii mai plictisim pe altii nici cu cliseele negative, dar nici cu "pe vremea mea...- tinerii din ziua de azi...". - Andrei Mihail - Antropolog

Cei care aduc furtuna, al doilea roman din seria „Ordinul Întunericului”, continuă aventurile prin care trec Luca Vero, tânărul inchizitor numit de Papă, și prietenii lui, Isolda, Ishraq, Freize și fratele Peter, aflaţi în căutarea semnelor sfârșitului lumii.

Italia, 1453. Când ajung în Piccolo, orășelul liniștit de lângă mare unde hotărăsc să facă popas, Luca, Isolda și tovarășii lor de drum nici nu-și închipuie ce primejdii îi pândesc. Apariţia tânărului Johann, care susţine că Dumnezeu însuși l-a pus în fruntea unei armate de copii și că o călăuzește spre Ţara Sfântă să-și afle mântuirea, îi încântă pe locuitorii orașului, care-l privesc ca pe-un sfânt. Profeţiile lui despre sfârșitul lumii îl intrigă pe Luca și, cu toate că își dorește să-l creadă, trebuie să cerceteze lucrurile și să decidă dacă e cu adevărat profet sau doar un șarlatan. Totul o ia însă razna după venirea valului uriaș, iar cei cinci eroi se trezesc într-un pericol mai mare decât s-ar fi așteptat, încercând să facă faţă unui potop, acuzaţiilor de vrăjitorie ale locuitorilor orașului și atacului unei galere de sclavi.

Vârsta recomandată: 12+

Dupa ce un sofer beat ii loveste mortal mama si bunica, Hailie Monet descopera ca are cinci frati vitregi mai mari in Pennsylvania. Vincent, cel mai in varsta, devine tutorele ei legal, si Hailie se muta in vila lor luxoasa din America. Noua realitate o copleseste insa, iar primele luni impreuna cu fratii sai nu sunt cele mai usoare.

Roman finalist la International Booker Prize 2023

În duminica Paştelui, un bebeluş este abandonat în şopronul din spatele casei soţilor Ballandra. Cei doi sunt horticultori pasionaţi de munca lor şi cultivă cei mai frumoşi trandafiri din lume. Pascal, nou-născutul, este superb: are pielea neagră, iar ochii de un cenuşiu verzui ca marea care le înconjoară ţara. Dar de unde vine el? Nu este cumva copilul unui dumnezeu? Aşa spun zvonurile şi o mulţime de semne vor întări această idee de-a lungul existenţei sale. Dar ce trebuie să faci cu viaţa ta dacă eşti cu adevărat fiul unui dumnezeu? Poţi schimba destinul omenirii, îi poţi lua pe oameni de mână ca să le domoleşti ura şi poţi să faci lumea un loc mai bun? De la o călătorie la alta, de la o comunitate la alta, Pascal pleacă în căutarea originilor pentru a înţelege scopul misiunii sale. Ce va revela această Evanghelie după Lumea Nouă despre natura umanităţii şi locul divinităţii? Dincolo de frumuseţea, vioiciunea, umorul şi forţa romanului, cartea lui Maryse Condé vorbeşte despre inegalitate, rasism, condiţia femeii, libertate. Un roman care duce cu gândul la Evanghelia după Isus Cristos de José Saramago, memoriei căruia îi este dedicat.

„Evanghelia după Lumea Nouă urmăreşte destinul unui personaj cristic metis care colindă lumea în căutarea sensului şi a comuniunii. Întâlneşte în cale revoluţionari, tirani, falşi profeţi şi adevărate iude – ca să nu mai pomenim de un şir de iubite pasionale. O capodoperă.” (The New York Times)

„O versiune cuceritoare a vieţii lui Isus. Ceea ce susţine acest roman – mai mult decât diversitatea episoadelor, frumuseţea scenelor erotice şi umorul – este talentul lui Maryse Condé de-a se juca cu nevoia noastră de a crede într-un mântuitor şi speranţa noastră că există o altă lume, precum şi cu necesitatea de a râde şi de a visa. Cealaltă victorie a cărţii este portretul lui Mesia ca om care merge la facultate şi învaţă despre complexitatea lumii vorbind cu femei din toate categoriile sociale. Persoana pe care autoarea şi-o imaginează drept un Mesia este o fiinţă umilă şi iubitoare.” (Le Monde des livres)

„Vesel şi optimist… un roman de o simplitate înşelătoare, plin de înţelepciune, generozitate a spiritului şi de tandreţea palpabilă a autoarei faţă de lume şi de meşteşugul ei.” (Leïla Slimani)

Cine nu si-ar dori sa traiasca in Londra inceputului de secol XIX, sa mearga la baluri, serate si prezentari la Curtea regala? Rebecca Sheridan cu siguranta ar vrea, pentru ca secolul XXI este destul de stresant pentru ea: viata profesionala in ritm alert, zero viata personala si barbati - motivul sa fie oare faptul ca nimeni nu stie cum sa curteze o fata?

Are mai mult decat cheile de la casele clientilor ei. Le stie secretele. Kit Darling este o menajera cu o dependenta neobisnuita: ii place sa iscodeasca. Ea este fata invizibila, care simte nevoia sa-si bage nasul in vietile bine pazite ale clientilor ei bogati. Iscodeala ei este un hobby inofensiv pana cand Kit vede ceva ce nu poate ignora in casa noilor ei clienti: un secret atat de intunecat, incat ar putea distruge cuplul privilegiat care asteapta primul copil. Acest lucru o face pe Kit periculoasa pentru cuplu. Si, in acelasi timp, ii face pe cei doi soti - care ar putea ucide pentru a-si pastra secretul - periculosi pentru Kit.

Cormac McCarthy este autorul bestsellerelor Meridianul sângelui și Nu există țară pentru bătrâni.

„Un scriitor impresionant şi înzestrat, capabil să stârnească compasiune pentru protagonist în ciuda faptelor sale abominabile.” (The Sunday Times)

„McCarthy urmăreşte decăderea înfricoşătoare a lui Lester Ballard cu pasiune, tandreţe, expresivitate şi umor, care în momentele sale cele mai bune este în perfect acord cu ironia amară a Sudului.” (The Times Literary Supplement)

„Asemenea romancierilor pe care îi admiră – Melville, Dostoievski, Faulkner –, Cormac McCarthy a creat o operă a imaginaţiei mai impunătoare şi mai profundă decât fiecare dintre cărţile sale în parte. Astfel de scriitori se luptă cu înşişi zeii.” (The Washington Post)

O profetie despre moarte. O arma a sperantei. O jertfa din dragoste. Dupa batalia din Golful Sirenei, Arwen Valondale calatoreste pe mare catre misteriosul Regat de Citrin. Inca ravasita din cauza mortii mamei si a socului produs de descoperirea noilor ei puteri, Arwen isi revarsa toata durerea si mania asupra celui care a tradat-o: regele Kane Ravenwood.

Un microroman emoţionant despre călătoria frumoasă şi dificilă de la copilărie spre adolescenţă, narat cu toată forţa şi delicateţea lui Amos Oz.

Sumki e un băiat de 11 ani din Ierusalimul încă ocupat de britanici după al Doilea Război Mondial. Bicicleta primită în dar de la unchiul excentric care-l răsfaţă promite să fie începutul unei aventuri minunate. După debutul spectaculos, ziua îi aduce lui Sumki nenumărate răsturnări de situaţie, dar nu tocmai cele visate de temerarul biciclist. Băiatul va simţi ce înseamnă trădarea, frica, ruşinea, abandonul. Iar seara va descoperi iubirea.

„Amos Oz îşi alege cuvintele cu rigoarea unui poet şi le combină cu migala unui orfevru. Stilul lui are o delicateţe care reflectă parcă fragilitatea personajelor lui predilecte.“ (Times Literary Supplement)

O poveste de familie intr-un decor fascinant, familiar si exotic deopotriva: Grecia si Turcia sfarsitului de secol XIX si inceputului de secol XX. O carte plina de parfum, in care istoria se impleteste cu viata gesturilor marunte.

„Ce și cine mai suntem, când ne-am pierdut prietenii, patria, cetatea, limba și Dumnezeul? Cum poate credința modela lumea și ce te faci când realitatea în care crezi te minte? E posibil ca, vreodată, să apară o mare credință unificatoare, un fel de esperanto al religiei, care să-i apropie pe toți oamenii? Sunt câteva din întrebările grave ale căror fire străbat uimitoarea poveste a vieții lui Șabbatai Țevi, un fals Mesia născut în anul 1626 după Cristos sau 5386 după calendarul evreiesc.

Viața lui Șabbatai este reconstituită de doctorul Mehmet Akif pentru prietenul său din tinerețe, voltairianul Spiros Philippidis, în anul 1923, anul Convenției pentru schimbul de populații, hotărâtă de Tratatul de la Lausanne: musulmanii din Grecia aveau să fie mutați în noua republică a lui Atatürk, iar creștinii ortodocși din Asia Mică urmau să fie aduși în Grecia. Istoria prezentului, care-i implică pe cei doi prieteni, se lasă însă acoperită de întâmplările din secolul al XVII-lea, pe care fiecare din ei le înțelege altfel. Iar finalul este neașteptat…

Un roman plin de volute baroce, în care adevărul istoric și închipuirea își etalează deopotrivă ispitele. Iar misterul din miezul lui «este cel al supraviețuirii».

Sfatul criticului: Nu ratați intervențiile Autorului, un personaj simpatic și foarte atent la poveste. Vă vor fi de folos.“ (Ioana PÂRVULESCU)

Romanul lui Cristian Fulas este o cronica sui-generis a unui razboi personal cu instabilitatea, cu dependenta, cu nesiguranta, cu demonii care bantuie existenta personajului principal - un tanar batran, o adunatura de bucati sparte de portelan tremurator. Cu o constructie narativa pe cat de simpla, pe atat de elaborata, Fasii de rusine spune povestea unei dureroase si indelungate invieri, dupa o dramatica peregrinare prin bolgiile infernului. De la tristete la disperare, de la singuratate la rusine, nimic nu ramane netrait in acest intens roman al descompunerii si recompunerii morale si existentiale. - Carmen Musat

Cand Cassie Hobbes s-a alaturat programului FBI Inzestratii, a avut un singur scop, si anume sa elucideze misterul mortii mamei sale. Dar dupa intamplarile din Las Vegas, a iesit la iveala un adevar socant: mama ei traieste, iar oamenii care o tin captiva sunt mai puternici – si mai periculosi – decat toti adversarii cu care s-au confruntat Inzestratii pana acum. In timp ce Cassie si echipa lucreaza contracronometru pentru a descoperi secretele unui grup care a ucis vreme de generatii, numarul victimelor creste. Se pare ca, de data asta, situatia s-a schimbat.

„Revista e un spectacol pentru toată lumea, de asta o iubesc. Nu trebuie să fii cult şi sensibil ca să o pricepi sau să ai şcoli înalte. Îmi place limbajul ei simplu şi direct. Cred că pentru oameni e important să le înţeleagă cineva necazurile şi să vorbească despre ele. Când râd şi fac haz de necaz pe scenă, le fac viaţa mai uşor de suportat. Cred că revistele pe care le facem noi sunt un fel de gazete vorbite, iar cupletele sunt ca nişte cronici. Cu cât sunt mai actuale şi mai pline de spirit, cu atât sunt mai bune. Poate pentru alţii pare o treabă neserioasă, dar mie îmi place că revista se ocupă de actualitate şi că orice om se poate regăsi în temele ei. Ştiu că teatrul de revistă nu e Shakespeare. Este numai istoria unei clipe. Dar când spun un cuplet şi văd oamenii că freamătă, simt că sunt viu şi că fac ceva folositor.”

Născut pe 5 iulie 1880 la Vaslui, CONSTANTIN TĂNASE a arătat, de mic, talent de comedian. După ce vedea spectacole ale trupelor de teatru aflate în turneu, le juca în curtea casei sau în poiată, împreună cu o trupă alcătuită din câţiva prieteni. După terminarea liceului, a fost învăţător în Hârşoveni şi Curseşti, în apropiere de Vaslui. Deşi iubit de copii, a considerat că nu are vocaţie de învăţător şi s-a înrolat voluntar în armată, în Regimentul I Geniu din Bucureşti. A organizat primul teatru ostăşesc şi a ţinut spectacole pentru soldaţi în curtea regimentului. A intrat apoi la Conservator, la clasa de comedie, unde a studiat sub îndrumarea lui Constantin Nottara. A terminat studiile în 1905 şi a jucat în mai multe trupe de teatru particulare. A participat la campaniile armatei române din al Doilea Război Balcanic, apoi la Primul Război Mondial, în care a jucat spectacole pe front şi în spitale, pentru a ridica moralul trupelor şi al răniţilor. În 1919, împreună cu mai mulţi prieteni, a înfiinţat Teatrul de revistă Cărăbuş. Cupletele în care vorbea despre necazurile oamenilor simpli şi în care făcea glume pe seama tuturor politicienilor, curajul, spiritul de aventură, inteligenţa cu care şi-a condus teatrul l-au transformat în cel mai cunoscut şi mai iubit actor din România acelor vremuri. A preţuit foarte mult libertatea de a putea râde de oricine şi s-a confruntat atât cu cenzura dreptei, începând cu 1938, cât şi cu aceea a sovieticilor, imediat după 23 august 1944. A murit pe 29 august 1945, la şaizeci şi cinci de ani, în condiţii încă nu pe deplin elucidate.

Dupa mult timp, un tanar paraseste camera in care se izolase. O banca din parc devine refugiul sau exterior, unde incepe sa vorbeasca, impartasindu-si amintirile - scene ale unor vieti pline de frica si neputinta, speranta si fericire - cu un strain in costum si cravata.

Un veac de singurătate, capodopera care l‐a propulsat pe Gabriel García Márquez pe orbita celebrității internaționale și i‐a adus Premiul Nobel (1982), este, în opinia unanimă a criticii – după Don Quijote de la Mancha, nemuritoarea creație a lui Cervantes –, cel mai frumos roman de expresie spaniolă din toate timpurile, așa cum mărturisește și Pablo Neruda care îl numește „Don Quijote al timpului nostru“. Istoria celor o sută de ani ai fabuloasei aventuri trăite de cele șapte generații ale familiei Buendía, cu fanteziile, obsesiile, tragediile, pasiunile, disperările și speranțele lor, este, de fapt, istoria miticului Macondo, întemeiat de patriarhul José Arcadio Buendía, teritoriu prodigios, unde fantasticul, irealul se insinuează adesea în realitate, miraculosul conviețuind firesc cu viața de zi cu zi. Însă întregul demers narativ sugerează ideea că Macondo nu se mărginește la o arie concretă, istoria sa fiind, de fapt, istoria existenței umane, căci, așa cum arată autorul, „mai curând decât un loc de pe lume, Macondo este o stare de spirit“.

O lume a Luminii si a Umbrelor, unde Binele si Raul se razboiesc dintotdeauna. Aceasta e lumea din "Roata Timpului", cea mai mare opera fantasy a zilelor noastre. Secole de-a randul, menestrelii au istorisit povesti despre Cornul lui Valere. Acum, Cornul despre care se credea ca este doar o legenda, Cornul care readuce la viata eroii varstelor trecute, este gasit.