Literatură

Eliberată din lupanarul din Pompeii, acum a ajuns curtezană, bucurându-se de o viață strălucitoare, însă plină de riscuri... Cu toate acestea e hotărâtă să se răzbune.

Amara a scăpat de viața de sclavă pe care a dus-o cândva în cel mai cunoscut bordel din Pompeii. Acum are o casă, veșminte frumoase, servitori — însă existența sa depinde de afecțiunea patronului ei, un bărbat pe care s-ar putea să nu-l cunoască atât de bine pe cât credea cândva. Deși încearcă să se adapteze la noul stil de viață, Amara este în continuare bântuită de trecutul ei. Noaptea se visează la Sălașul Lupului laolaltă cu femeile pe care le-a lăsat în urmă, iar ziua este urmărită de fostul ei stăpân. Pentru a fi cu adevărat liberă, va trebui să fie la fel de nemiloasă ca și el.

„O poveste frumoasă, sfâșietor de captivantă... Prietenia, dragostea, senzualitatea, puterea, ura și trădarea se contopesc într-un roman sclipitor, plin de tragedie, triumf și rezistență feminină.“ – The Book Reporter

„Lupanarul de Elodie Harper a fost una dintre cele mai însuflețitoare și mai palpitante cărți... Iar continuarea sa, Casa cu ușa de aur, e la fel de captivantă... Reconstituirea de către Harper a acestei lumi antice nu încetează să emoționeze.“ – The Guardian

„Pe baza unei documentări meticuloase, Elodie Harper oferă o altă perspectivă asupra locuitorilor fascinantului oraș antic Pompeii.“ – Woman&Home

„O poveste vibrantă și palpitantă, plină de detalii istorice, pe care Harper o relatează cu convingere și inteligență.“ – The Observer

Elodie Harper, jurnalistă și scriitoare apreciată pe plan internațional, a studiat poezia latină în cadrul studiilor de literatură engleză pe care le-a urmat la Oxford, ceea ce i-a stârnit interesul față de lumea Antichității. Lupanarul, primul roman dintr-o trilogie dedicată vieții femeilor din orașul antic Pompeii, a fost #1 bestseller London Times. A doua carte a trilogiei, Casa cu ușa de aur, a intrat imediat în Top 15 Bestseller Sunday Times. Elodie Harper a lucrat ca producător pentru Channel 4 News, iar în prezent este reporter și prezentator la ITV News. 

Foarte puține cărți sunt atât de intense, inteligente și de-a dreptul înfricoșătoare. Citiți pe riscul vostru! - CHRIS WHITAKER

Ca un coșmar — n-o să-ți poți întoarce privirea de la ea. — SHARI LAPENA

Pași pe trepte. Doar o secundă să reacționezi. Ce se întâmplă în continuare va decide totul. Singură acasă cu copiii în timpul unei furtuni, o mamă aude un zgomot — în casele vechi se aud tot timpul zgomote. Dar acesta e tulburător de familiar: un pas neobișnuit de greu și de lent, care urcă pe scară. Vede silueta unui bărbat pe hol, învăluită în umbre. Îngrozită, își trezește în liniște copiii și-i împinge în cea mai veche parte a casei, într-o cămăruță secretă. Se ascund toți în timp ce bărbatul îi caută și încearcă să-i ispitească pe copii cu promisiuni și s-o convingă pe mamă să iasă la lumină. În bezna sufocantă, femeia încearcă să-și păstreze calmul și să facă un plan. Să caute o armă sau o cale de evadare? Însă apoi îl zărește. Chipul acela. Vocea aceea. Și își dă seama că situația e și mai gravă decât se temea, pentru că știe exact cine e bărbatul — și ce vrea.

Sierra reușește să integreze idei complexe despre percepție, traumă, vinovăție și autonomie feminină, fără să lase nicio clipă din mână nervii cititorului. - ELLE

Câți dintre noi n-au avut ocazia să audă o casă veche scârțâind noaptea și nu s-au întrebat dacă nu-i mai mult de-atât? Neliniștea devine teroare în debutul fascinant al lui Sierra, de o intensitate aproape insuportabilă. - L.A. TIMES

La limita dintre thriller psihologic și horror domestic, debutul fascinant al lui Sierra îi aruncă pe cititori cu capul înainte în coșmarul cu ochii deschiși al protagonistei fără nume. Flashbackuri bine sincronizate adaugă context și emoție. - BOOKLIST

Un thriller de-a șoarecele și pisica înspăimântător, în care scârțâitul scării este uvertura unei lupte pentru supraviețuire. – WASHINGTON POST

Excepțional! Oricât de captivant de plină de suspans ar fi intriga, Sierra arată și alte puncte forte remarcabile, de la decorul fascinant de bizar până la personajul principal memorabil, prototipul de „fată bună”, minionă, împinsă la limită de ani întregi în care a fost subestimată de bărbați puternici. Cireașa de pe tort este finalul superb, surprinzător și inevitabil. - PUBLISHERS WEEKLY

TRACY SIERRA s-a născut și a copilărit în munții din Colorado. Este avocat și locuiește în New England, într-o veche casă colonială, unde are propria cameră secretă. Când nu scrie, își petrece timpul cu soțul ei și cei doi copii. Pânda de noapte este romanul său de debut și a fost selectat pentru Fallon Book Club, inițiat de moderatorul TV Jimmy Fallon.

Dar cu dragostea fata de mine cum ramane? Cine trebuia sa puna in sufletul meu de copil, de adolescent, de adult piesa aceea lipsa? Poate tata nu ar fi stiut cum, dar mi-ar fi explicat ca iubirea nu are sens sau ca nu exista, ca ceea ce ne dorim este doar o fictiune care ne-ar putea subrezi. Si nu as mai fi crescut asteptand sa cada din cer bucata aceea absenta din mine. Am perceput golul, l-am umplut cu ce-am stiut, cu ce-am crezut, cu ce m-am mintit ca am descoperit, cu vorbele mari ale oamenilor mici si caii verzi de pe pereti, cu gesturile stupide ale farsorilor si chiar cu ura sau indiferenta ta cand nu mai gaseam altceva... 

Nu insirasem cuvinte niciodata, nici intr-un jurnal barem, dar aveam senzatia stranie ca ma aseman cu autorul acela care tot scrie, ajunge la jumatatea cartii fara sa stie ce vrea sa spuna si incotro se indreapta. Imi lipsea linia pe care trebuia s-o urmez, imi lipseau mobilul si entuziasmul. Golul din mine era imens, ma transformasem intr-un robot fidel programarii sale, intr-o masinarie care tanjea sa devina om. Operam gandindu-ma la altceva, priveam fara sa vad, concentrandu-ma inconstient pe zumzet, vorbeam doar cu oameni in care mutasem o parte din mine, iar neputinta fata de propria-mi persoana ma depersonalizase intr-atat, incat cu greu ar fi putut un strain sa ma recompuna. - Ileana Popescu Baldea

Inspirata, ca atmosfera, din Suferintele batranului Wernher, precedenta carte a lui Gheorghe Sasarman, si conceputa intr-un stil bonom-mucalit, care o face irezistibila la lectura, piesa principala a volumului de fata vorbeste despre forta plasmuitoare a premonitiei, adica despre puterea de predestinare pe care scrisul o exercita insidios asupra celui care i se dedica. Imaginati-va, prin analogie, un Thomas Mann urcat ca pacient la Davos in urma scrierii Muntelui vrajit sau un Kafka transformat in ganganie dupa finalizarea Metamorfozei.

Printr-un paradox cauzal similar, scriitorul din De ce scrii nu scapi lasa "la dospit" un text nefinalizat in care este vorba despre o glezna fracturata si pateste, cu ocazia unei vilegiaturi, exact accidentul pe care il descrisese anterior, repausul medical fortat care urmeaza oferindu-i ragazul de a face inventarul tuturor catastrofelor despre care a mai scris, in asteptarea, calma si inteleapta, a efectelor pe care acestea le vor produce. Gheorghe Sasarman este un maestru al cauzalitatilor existentiale prapastioase, tratate literar in cheie ludica, decomplexata. Incitat de accidentul creativ care-i incetineste intrucatva corpul, dar in schimb ii dinamizeaza mintea, el recupereaza din trecut cateva texte proprii cu o consistenta destinala similara, realizand un volum tematic vesel, scris subtil si elegant, cu o incarcatura autoironica evidenta. - Stefan Borbely

De la telegrame și clavir la caterincă, fotografie, telefon sau poate cinematograf, o preocupare pentru gadgeturi ale comunicării străbate lumea lui Caragiale... Dezinteresat de cinematograf, la ale cărui prime proiecții va fi asistat, fie la Bucureşti, fie la Berlin, Caragiale are un deosebit simț al vizualului (chiar cinematografic), identificat ocazional de critică. Apariția celei de-a şaptea arte poate oferi o altfel de lectură a lui Caragiale, urmărindu-se atât unele ocurențe ale scriitorului cu „marele ecran", cât și ecranizarea unor opere caragialiene. Dan Gulea

Opera caragialiană oferă un orizont de lectură inepuizabil. Clasicismul ei este util interpretărilor de manual prin identificări facile ale unor tipologii și prin delectabilul satiric. Modernismul ei este recuperabil pentru utilizatorii rafinați, capabili să-l scoată din context pentru a-l plimba în contextele lor. Localismul său îi bucură până la un punct pe iubitorii de specific național, fie el compozit, iar europeismul său cu bătaie lungă îi încântă pe cei care-l prețuiesc pe autorul care a ales calea exilului, sătul poate de autohtonism. Mai toți știu câteva citate pe de rost, evident cele care reflectă inepția: Caragiale al nostru e vechi, domnule! Angelo Mitchievici

Ediția ilustrată a celui de-al treilea volum din seria clasică scrisă de J.K. Rowling, așteptată cu nerăbdare, abundă în momente magice create cu guașe, creion și pixeli de Jim Kay, câștigător al Medaliei Kate Greenway.

Stăpânul Întunericului stă singur și fără prieteni, părăsit de discipoli. Slujitorul i-a fost pus în lanțuri doisprezece ani. Astăzi, înainte de de miezul nopții, slujitorul va scăpa din lanțuri și va porni să-și regăsească stăpânul.

După un accident de proporții gigantice, nu fără legătură cu magia, Harry Potter scapă de familia Dursley – și din Little Whinging -, urcă în Cavalerobuz, unde nu este exclus să-l aștepte alte încurcături. Dar Ministerul Afacerilor Magice are treburi mai importante de făcut: Sirius Black, prizonier infam și discipol loial al Lordului Voldemort a evadat din fortăreața Azkaban. Se spune că-l caută pe Harry, iar Ministerul Afacerilor Magice a trimis dementori să colinde terenurile de la Hogwarts, înarmați cu un sărut ce soarbe sufletul.

În cel de-al treilea an al său la Hogwarts, zvonuri întunecate și prevestiri de moarte îl urmăresc pe Harry, iar el află adevăruri noi despre trecutul său și ajunge față în față cu unul dintre cei mai devotați slujitori ai Stăpânului Întunericului...

„Am fost profund emoționată să văd ilustrațiile lui Jim Kay. Îmi place enorm interpretarea pe care o dă el lumii lui Harry Potter. Mă simt onorată și recunoscătoare că și-a pus talentul la lucru pentru asta.” J.K. Rowling

Premiul Hugo 1966 pentru cea mai bună serie din toate timpurile

Preludiul Fundației, prequal al seriei Fundația, dezvăluie primele demersuri ale lui Hari Seldon în domeniul psihoistoriei, o știință a cărei punere în aplicare ar putea salva Imperiul aflat în pragul declinului.

Deși la început este neîncrezător în propriile-i forțe, Seldon este încurajat și protejat pe tot parcursul misiunii sale de un personaj misterios, pe nume Chetter Hummin, și de tânara specialistă în istorie Dors Venabili.

Premiul Hugo pentru cea mai bună serie SF din toate timpurile

Hari Seldon, întemeietorul psihoistoriei, prezice prăbuşirea Imperiului Galactic şi instaurarea unei ere de barbarie care va dura treizeci de milenii. Cu ajutorul colaboratorilor săi, Seldon înfiinţează Fundaţia Enciclopediei Galactice, a cărei misiune este să salveze cunoştinţele a 12 000 de ani de evoluţie. Fundaţia este exilată pe Terminus, o planetă de la marginea Galaxiei, de unde se implică mersul istoriei, transformând ştiinţa în religie, iar savanţii în preoţi care s-o răspândească în lumile Imperiului.

Al cincilea roman din seria LOGOFĂTUL ANDRONIC.

Radu Andronic, slujitorul de taină al domnitorului Brâncoveanu, are de îndeplinit două misiuni foarte delicate și de importanță pentru Țara Românească: să-l prindă pe spionul Imperiului Otoman, cunoscut sub numele de Trandafirul, și să afle încotro a fugit boierul Gheorghiță Filipescu cu Smaragda, fiica boierului Dumitru Cerchez.

Două însărcinări la fel de dificile, dar nu imposibile, pentru cel mai bun spion al Cancelariei Negre. Însă...

Cum să afli cine este Trandafirul, când nimeni nu i-a văzut chipul? Și cum să spui înspre ce zări au apucat fugarii, când o prietenie din copilărie îi leagă? Și, mai ales, când știi că între Gheorghiță și Smaragda este dragoste mare și fără cale de curmat?

„De la Smaragda și Gheorghiță nimeni n-a primit veste. Și-au rătăcit urma în lume, dar, în lipsă de știre, oamenii simt nevoia a băsni. Unii zvonesc că s-ar fi statornicit în nemțime, alții le-au născocit bordei tocmai în celălalt capăt de lume spre a grămădi poște multe și gârlă mare între ei și blestemul părintesc. Iar alții zic că ar fi fericiți tare, făpturi binecuvântate, cărora Dumnezeu le-a hărăzit dar neasemuit: dragoste ce nu se stinge în veci.

Poate că așa e…“

Al treilea roman din seria LOGOFĂTUL ANDRONIC.

Încă o călătorie înapoi în timp, în care cititorul se întâlnește din nou cu logofătul Radu Andronic!

O femeie misterioasă, cu o privire ce răpește sufletele domnilor, stă în inima unei ficțiuni din istoria îndepărtată. Între arme și săruturi, povestea de dragoste își trăiește spectaculos viața.

„La un pas și jumătate în umbra voevozilor stăteau marii spătari, în coaste marii postelnici, căpeteniile steagurilor se înșiraseră cerc frânt, de-a valma cu ceilalți dregători. Credința în biruință le sprijinea fără vlagă inimile, dar nimeni nu îndrăznea s-o mărturisească. Cetluiau cu căutătura hoardele păgânilor, gata să se năruie asupra Valahiei.

Pricina pentru care toată suflarea românilor își cerceta moartea înălțând zid la Dunăre avea rădăcini în născocirile hiclenilor și a unor ochi cu putere satanicească, de pe malul Bosforului. Într-o seară de florar…“

Al patrulea roman din seria LOGOFĂTUL ANDRONIC.

Rodica Ojog-Brașoveanu trimite cititorul cu secole în urmă, atunci când la tronul Țărilor Române se aflau încă domni pământeni. Despre aceste vremuri vorbește personajul-cheie al cărții, Dimitrie Cantemir, în letopisețul său „de argint“.

Intrigi boierești, comploturi, deghizări, lupte pentru tron, povești de dragoste – toate acestea incită la lectură și atrag cititorul în misterul unei lumi de mult apuse.

„Zorile frângeau noaptea și cărturarul trudea încă asupra slovelor... Despre izbânda Brâncoveanului însă, slujit cu credință de logofătul Andronic, despre cărțile îndreptate de Casandra din Brașov, hainia Măriei Doamna, isprăvile lui Rustan ori ale Domniei sale, Letopisețul de Argint nu pomenește cuvânt. Tot astfel, condur mic de atlas nu lasă urmă asupra vreunei pagini... Și nimeni nu știe că s-a călătorit prin astă viață, acum două sute și mai bine de ani, flacără de argint mistuită în vâltorile vremii, Xana, contesă de Radowicze.“

Ai fi gata să-ți acorzi o a doua șansă dacă ai întâlni persoana potrivită într-un moment nepotrivit?

Ce loc e mai potrivit să-ți acorzi o a doua șansă, dacă nu New Yorkul, orașul noilor începuturi?

Iris ajunge în orașul în care orice e posibil, hotărâtă să o ia de la capăt în cariera ei culinară și să uite de Londra și de recenta ei experiență amoroasă, care i-a frânt inima.

Cutreierând străzile în timpul unui celebru festival gastronomic, se simte de parcă ar fi protagonista unui film. Apoi, brusc, dă peste o gelaterie care îi pare din cale-afară de cunoscută…

Înăuntru, la tejghea, stă un bărbat incredibil de arătos, cu un zâmbet irezistibil, dar care trece, la rândul lui, printr-o criză existențială.

Iar ironia sorții face ca Iris să fie singurul răspuns la problemele lui… Însă ea nu poate să-i dezvăluie asta. Sau poate?

Oare e pregătită să lase trecutul în urmă și să-și dea voie din nou să se îndrăgostească?

„O lectură plină de sensibilitate și de emoție, cu un amestec perfect de ingrediente: New York, mâncare, familie și romance!“
Sophie Cousens, autoarea romanului Anul viitor pe vremea asta, bestseller The New York Times

„O lectură de vacanță, captivantă și înduioșătoare, care te va încălzi pe interior, apoi îți va trezi la viață toate simțurile, ca un scoop perfect de gelato, savurat pe străzile din Mica Italie. Un roman care te va face să visezi cu ochii deschiși: New York, New York, here I come…“ Anamaria Manolescu, coordonatoarea colecției Nemira Fiction

Caterina – Wafa-naka, adică Ochi-de-cer după cum i se spune între cerchezi, poporul mândru din care se trage – este o fată sălbatică, liberă ca vântul. Galopează pe platourile înalte ale Caucazului, se luptă precum un războinic, ascultă vocile copacilor, ale animalelor și zeilor. Trăiește parcă în afara istoriei, până în clipa când tocmai istoria îi va schimba viața: Caterina devine o sclavă, o marfă ce va fi dată din mână în mână. Povestea ei este depănată rând pe rând de personajele cu care a interferat, iar scenografia se schimbă spectaculos, de la lumea marilor migrații tătare la cea a corăbiilor doldora de mărfuri și a galerelor de sclavi din Răsărit, de la Bizanțul încă strălucitor, la Veneția puternică și coruptă și la Florența cu bresle și arte înfloritoare. O cercheză devenită sclavă, care a oferit lumii unul dintre cele mai de preț daruri – pe fiul ei, Leonardo da Vinci.

Carlo Vecce, profesor la Universitatea din Napoli, este autorul unei descoperiri uluitoare: actul de eliberare al unei sclave de origine cercheză, Caterina.Toate documentele puse cap la cap cu  minuțiozitatea unui investigator conduc spre convingerea ea că ar fi chiar mama lui Leonardo da Vinci. Din fiecare detaliu al cărții acestui excelent leonardist țâșnește iubirea acestuia pentru redarea onestă, bazată exclusiv pe documente autentice, a universului multietnic, colorat și viu din jurul bazinului mediteranean de acum jumătate de mileniu. O poveste despre robie și libertate, la fel de actuală și în zilele noastre și o abilă reconstrucție romanescă a unei descoperiri istorice.

Yōko Ogawa, una dintre cele mai apreciate voci ale literaturii japoneze actuale, creează, prin scriitura sa analitică și detașată, o rețea de personaje unite prin fire nevăzute de un destin misterios.

După sinuciderea neașteptată a iubitului ei parfumier, Ryōko devine conștientă de cât de puțin știa despre trecutul lui Hiroyuki. La început, încercarea de a-i explora personalitatea scoate la iveală doar câteva fraze enigmatice salvate pe o dischetă. Invocând tema geniului și a inadecvării, Yōko Ogawa ne introduce într-un univers poetic pe care îl situează la limita dintre oniric și real, dintre mit și tangibil. Ce poate dezvălui istoria personală a lui Hiroyuki, fostul copil-minune al matematicii și un artist desăvârșit? Ce se află la capătul unei călătorii care pornește din Tōkyō și ajunge până în Praga, acolo unde un incident din adolescența lui Hiroyuki își trimite ecourile până în prezent? Din dorința de a reconstrui trecutul celui iubit și de a-i accepta moartea, Ryōko îndepărtează umbrele care învăluie inocența, recuperând, împreună cu cititorii, o tulburătoare poveste de dragoste cu elemente de magie și mister.

„O construcție  ireproșabilă, o carte magnifică despre doliu și cunoașterea celuilalt.“ — L’Express

„Ogawa scrie cu un stil atât de clar, încât citirea romanelor ei este ca și cum am privi într-o apă limpede. Dar chiar și în apa cea mai limpede pot sta la pândă curenți pe care nu îi observăm până nu ne scufundăm. Dacă înotăm în lumea lui Ogawa, suntem smulși de forțe mult mai ușor de simțit decât de văzut.“ — The New York Times Book Review

„Parfum de gheață inspiră cititorii să își croiască propriul drum, să ofere spațiu viselor și să fie adevărații protagoniști ai vieții lor.“ — Takamori.it

O poveste despre limba lui Hristos care ne poarta din primul deceniu crestin pana in luptele din Orientul secolului XXI.

O sinucidere. O casă de golit. Un fiu ale cărui sentimente pentru tatăl său sunt împărțite între dragoste și ură. Fiecare obiect din garajul unde l-a găsit spânzurat îi evocă o amintire, un capitol turbulent al vieții lor de familie, al relației cu un tată violent și absent, pradă demonilor care i-au ruinat viața. Nimeni nu poate scăpa însă de propriul trecut, de ceea ce i-a definit destinul. Retrăind amintirile în sens invers, fiul descoperă adevăruri neașteptate.

Nu e de ajuns să închizi ochii este portretul unei vieți marginale, al unui tată care nu a știut niciodată să fie tată și al unei familii disfuncționale care rezistă unită în ciuda a tot. În acest roman, Danny Émond explorează tema neputinței de a comunica dintre părinți și copii. O poveste delicată în ciuda durității subiectului, scrisă într-un stil pe cât de sobru, pe atât de emoționant.

În fiecare noapte emisiunea-concurs Jos masca! de pe TVR Alternativ, ce are ca participanți doisprezece travestiți, îi ține lipiți de ecranele televizoarelor din România pe toți cetățenii țării animați de voyeurism și totodată trezește interesul celor care caută încă o modalitate de a profita de pe urma acestor cetățeni. Iată un prilej perfect pentru a scruta România, pornind de la telespectatorii cei mai simpli și mai naivi și ajungând la președinte sau chiar dincolo de el, la cei care dețin adevărata putere. Este un bun prilej și de a rememora o serie de evenimente-cheie ce au marcat mentalitatea autohtonă, începând de la execuția lui Nicolae Ceaușescu și fenomenul Piața Universității 1990 și până la pandemia de COVID-19 și momentul izbucnirii războiului în Ucraina, toate pe fondul unei corupții generalizate. Astfel, României i se dă jos masca și i se pune în față o oglindă neiertătoare, ce nu o mai lasă să se ascundă sau să fie indiferentă la realitatea din spatele imaginii atât de abil manipulate de mass-media. Satiră și distopie pamfletară despre postcomunism – alături de fresca narativă ce surprinde perioada comunistă Un singur cer deasupra lor și de manifestul poetico-civic Scrisoare către un prieten și înapoi către țară –, Regii gunoaielor este ultimul element al unui triptic prin care Ruxandra Cesereanu și-a propus să înfățișeze cu o luciditate dureroasă România.

Puternic şi tensionat ca un thriller despre perioada de început a maternităţii, cu provocările ei asupra sănătăţii mintale a mamei, Soldat Marinar este primul roman publicat de Claire Kilroy după mai bine de un deceniu. Viscerale, turbulente, vitale, emoţiile proaspetei mame ne sunt dezvăluite pe măsură ce căsnicia ei trece prin momente de criză şi un vechi prieten reapare în viaţa ei, oferindu-i un colac de salvare femeii care fusese odată. Cartea explorează ciocnirea dintre iubirea feroce pentru fiinţa plăpândă căreia i-a dat naştere şi schimbarea radicală la nivelul identităţii, autonomiei şi creativităţii prin care trece o mamă izolată şi lipsită de sprijin. Romanul, finalist la Women’s Prize for Fiction 2024, abundă în adevăruri incomode şi pătrunzătoare despre ce înseamnă să trăieşti zi de zi cu un copil mic în grijă.

Winnifred „Win” McNulty a fost intotdeauna extrem de independenta si nu a lasat ca malformatia pe care o are la una dintre maini sa o tina pe loc. Tanara si-a petrecut cea mai mare parte a vietii incercand sa demonstreze ca poate face totul de una singura. Cu cateva mici exceptii, s-a descurcat bine.
Flirtul de la o petrecere cu fermecatorul Bo schimba insa totul. Curand, Win descopera ca a ramas insarcinata si hotaraste sa pastreze copilul. In vreme ce Bo este surprinzator de incantat de aceasta provocare, Win nu este sigura daca poate face fata.
Impreuna, Win si Bo decid sa se cunoasca unul pe altul ca prieteni si nimic mai mult, in timp ce pornesc impreuna in aceasta calatorie parentala. Dar, asa cum ar fi trebuit sa-si dea amandoi seama pana acum, rareori viata merge conform planului, iar socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ.

„Este genul de carte care ti se strecoara in suflet si vindeca rani pe care nici nu stiai ca le ai. Win si Bo mi-au furat inima, si recomand aceasta poveste oricui doreste sa simta caldura si iubire!” SARAH ADAMS, autoarea romanului Evadare la Roma

„Hannah Bonam-Young trebuie sa fie pe lista prioritatilor cand vine vorba de romane de dragoste!” HANNAH GRACE, autoarea romanului Icebreaker

„Extrem de profund, dureros de romantic si plin de speranta! Hannah Bonam-Young scrie romane de dragoste unice, care iti vor face inima sa pluteasca.” LYLA SAGE, autoarea seriei „Rebel Blue Ranch”

„Povestea de dragoste dintre Bo si Win este incredibil de tandra, emotionanta in vulnerabilitatea sa si minunat de reala. Pe mana sortii rezuma tot ce ador la scrierile lui Hannah si va ocupa intotdeauna un loc cu adevarat special in inima mea.” CHLOE LIESE, autoarea romanului Today Only and Forever

„Romantic cu un R mare si o reamintire perfecta a faptului ca povestile de dragoste sunt pentru toata lumea.” JENNY L. HOWE, autoarea bestsellerului On the Plus Side

„Teme distractive, o reprezentare a dizabilitatii modelata dupa propria experienta de viata a autoarei si o scriitura frumoasa. Pe mana sortii este o poveste de dragoste atat de dulce, incat vei dori sa tipi de bucurie.” BookPage

Patru proaspete mămici…

Un grup de joacă exclusivist…

Două crime.

Abia devenită mămică, Tash este intrigată atunci când o tânără dădacă este găsită moartă în împrejurări misterioase. Hotărâtă să își lanseze cariera de jurnalist independent, femeia începe să investigheze cazul. Dar Tash caută și altceva — prietene noi care să o ajute să navigheze prin apele tulburi ale maternității.

Le vede la noul grup de joacă al fiului ei: celelalte mame. Un grup de femei elegante și sofisticate care locuiesc într-un cartier cu alei mărginite de copaci și care au case uimitoare. Genul de mame așa cum și-ar dori să fie și Tash. Când este primită în cercul lor, jurnalista descoperă genul de viață la care a visat întotdeauna — rafinatele lor case londoneze sunt la ani lumină de apartamentul său înghesuit de la subsol și de facturile care par că nu se mai sfârșesc. Tash este rapid introdusă în lumea lor sofisticată în care cafelele, cocktailurile și întâlnirile de joacă sunt la ordinea zilei.

Dar când o altă tânără este găsită moartă, devine clar că acest grup este altfel decât lasă să se vadă. Cu cât Tash investighează mai mult, cu atât ajunge mai inconfortabil de aproape de celelalte mame. Sunt oare aceste femei cu adevărat prietenele ei? Sau există un alt motiv, mai periculos, pentru care a fost acceptată atât de repede în lumea lor exclusivistă? Cine, mai exact, investighează pe cine?

O poveste cu o chiuvetă înfundată, un apel neașteptat și un transplant de ficat. Un amestec de supereroi, brancarde și farfurii cu orez. Jucării stricate e un roman de aventură intraspitalicească unde eroii poartă halat alb, iar perfuziile sunt personaje pozitive. E o poveste despre oameni, spusă din perspectiva cuiva care și-a dorit să fie din nou unul.

Copilul deltei este un roman de aventuri ce povesteşte peripeţiile unui băiat de 14 ani din Sulina care fuge de acasă pentru a evita despărţirea de locurile natale, cu gândul să se stabilească în sălbăticia Deltei Dunării.

Laurenţiu Popa este un copil cuminte şi un elev silitor, mereu premiant, cel mai mare dintre cei patru fii ai unei familii modeste. Tatăl, Petrică, ofiţer mecanic, trăieşte cu regretul de a nu fi putut merge la studii pentru a deveni căpitan de vas. Astfel, speră că unul din băieţi îi va îndeplini visul spulberat. Îşi pune toate speranţele în cel mai mare dintre ei, dar se loveşte de îndărătnicia lui Laur, care iubeşte delta, balta, marea şi nu vrea să se despartă de ele. Speriat de tăria cu care tatăl doreşte să îl trimită la studii la Constanţa, în grija unchiului Vili, şi dezamăgit de atitudinea mamei, Sonia, care nu iese din cuvântul soţului, Laur pune la cale un plan de evadare din acel univers ostil…

Copilul Deltei este o superbă poveste a devenirii.
Laur Popa este exponentul adolescentului etern, rebel şi încrezător, cu nelinişti şi supărări, cu accese de încăpăţânare, dar şi cu acel curaj specific vârstei.

JANE AUSTEN s-a nascut pe data de 16 decembrie 1775 in localitatea Steventon din comitatul englez Hampshire. Incercarile sale literare timpurii s-au lovit de neincrederea editorilor, ea reusind sa-si publice primul roman, Ratiune si simtire, abia in 1811, dupa opt ani de cand spera zadarnic ca o alta lucrare, Northanger Abbey, sa vada lumina tiparului. Mandrie si prejudecata (1813) ii aduce consacrarea ca scriitoare, iar Mansfield Park (1814) si, mai ales, Emma (1815), consolideaza prestigiul de care se bucura. Succesul comercial avea sa vina mult mai tarziu, fiecare editie a romanului constituind un eveniment notabil. La varsta de doar 42 de ani si jumatate, Jane Austen parasea aceasta lume. Alte doua romane, Persuasion si mult-amanatul Northanger Abbey, aveau sa apara doar postum, la sfarsitul anului 1817.

Berlin Alexanderplatz (1929), cea mai cunoscută operă a lui Alfred Döblin, opera care i-a pecetluit succesul în epocă și recunoașterea din partea posterității – roman al orașului, se înscrie în tradiția unor volume precum Casa umbrelor de Charles Dickens, Manhattan Transfer de John Dos Passos, Ulise de James Joyce ș.a.m.d.

Acest „mare roman al Berlinului” – scriere atipică, experimentală – a fost interzis în perioada dictaturii naziste, iar autorul său, forțat să ia calea exilului.

Tally e pe cale să împlinească 16 ani şi... de-abia aşteaptă! Nu ca să-şi ia permisul de conducere, ci ca să devină frumoasă.

În lumea ei, cea de-a şaisprezecea aniversare aduce cu sine o operaţie care te transformă dintr-o persoană considerată ca fiind de o urâţenie respingătoare într-una uimitor de frumoasă.

Ciudat însă, noua ei prietenă, Shay, nu vrea să fie atractivă. Mai degrabă ar risca să trăiască în afara acestei lumi. Când Shay evadează, Tally află care este de fapt adevărul în ceea ce-i priveşte pe frumoşi. Autorităţile o pun pe tânără în situaţia de a alege între două variante la fel de rele: fie să o găsească pe prietena ei și să o spioneze, fie să nu mai fie niciodată frumoasă.

„Narațiunea se desfășoară în mare parte în mintea generalului, dar García Márquez intră și în alte minți cu o intensitate de scurtă
durată, vorbind deseori cu vocea colectivă a tuturor oamenilor din națiunea distrusă; și astfel, prin introducerea necruțătoare a
cititorului în aceste perspective deosebit de detaliate, el luminează monstrul în interior și în exterior, oferind întregul. […] Majestos...
Superb... Un portret uluitor al arhetipului, al tiranului fascist patologic. Gabriel García Márquez este la fel de imens ca Melville și
Dostoievski."

Hades, Zeul Morților, a reușit în cele din urmă să o facă a lui pe frumoasa Persefona. Cu nunta foarte aproape, cuplul ar trebui să fie în extaz. Demetra însă le tulbură fericirea, asmuțind asupra Noii Grecii vreme rea și primejdioasă. În același timp, Tezeu își continuă lupta împotriva zeilor, aliindu-se cu Triada, în încercarea de a distruge întregul Olimp.

Hades este hotărât să facă tot posibilul ca Persefona să îi devină mireasă, însă trebuie să se implice într-un joc strategic amplu cu zeii Olimpului pentru a le proteja viitorul. Și nu îi este deloc ușor să își dea seama care dintre zei sunt cu adevărat de partea lui.

Era superb, mai în vârstă decât mine și avea cea mai proastă reputație din întreaga Anglie. Felul în care mă privea însă m-a făcut să mă înfiorez toată.

Prima noastră întâlnire a fost la o nuntă, unde m-a urmărit până afară și m-a sărutat.

A doua întâlnire s-a încheiat cu o ceartă incredibilă, iar eu l-am dat afară.

A treia întâlnire a fost una dublă și pe nevăzute.

Vă puteți imagina ce surprinsă am fost când am zărit peste masă, vizavi de prietena mea, o pereche de ochi albaștri familiari.

Oh, nu…

Era sarcastic, spiritual și, la naiba, cel mai sexy ticălos pe care-l văzusem vreodată!

Apoi mi-a trimis un e-mail cu 30 de motive pentru care ar trebui să merg la o întâlnire cu el.

Mă așteptam la o listă inteligentă. Curioasă, am citit-o.