Literatură

Câștigător al Prix du Roman Fnac

După mai mulți ani de absență, un bărbat își face din nou apariția în viața partenerei sale și a fiului lor, de vârstă școlară. Îi duce la Roches, o casă veche, izolată în munții unde crescuse el însuși alături de un părinte nemilos. Înconjurați de natura sălbatică, mama și fiul îl văd pe bărbat punând stăpânire pe ei și dictând legile misterioase ale noii lor existențe. Bântuit de propriul trecut, ros de gelozie, bărbatul alunecă treptat în nebunie. Curând, nu mai există cale de întoarcere.

„Del Amo este un scriitor unic.“ - The Times

„În Fiul omului intriga simplă se transformă în ceva la fel de complicat ca psihologia sălbăticiei umane. Pe măsură ce tensiunea se acumulează, frazele capătă proporții și sinuozități, devin tot atât de greu de anticipat ca o izbucnire violentă.“ - Le Monde

„Jean-Baptiste Del Amo scrie cu precizie absolută, iar scenele capătă instantaneu substanță. Romanul explorează profunzimea sentimentelor băiatului, descrie legătura apropiată cu mama iubitoare, relația distantă cu un tată care apare din senin și dezvăluie brutalitatea lumii adulților.“ – Télérama

„Fiul omului explorează felul în care copiii percep rațiunea de a fi a adulților și nefericirea pe care omul o dă mai departe omului.“ - The Guardian

Scriitorul francez Jean-Baptiste Del Amo s-a născut în 1981, la Toulouse. Fiul omului (2021) e al cincilea său roman, după O educație libertină (2008;Prix Goncourt du premier roman), Le sel (2010), Pornographia (2013; Prix Sade) și Regne animal (2016; Prix du Livre Inter 2017, finalist la Prix Goncourt, Prix Femina, Prix Médicis și Prix Wepler).

„Cum se poate să ai atâta poftă de viață și de ghidușii și, în același timp, să întruchipezi modestia cumințeniei, odihna tăcerii, calmul înțelepciunii, fidelitatea fără cusur și faptul de a trăi, viu și alert, în prezent? Se poate, dacă ești câine.

Acest volum este rodul unei indignări hazlii. Când am aflat că Editura Humanitas avea în pregătire un volum colectiv dedicat pisicilor (Ce vrăji a mai făcut pisica mea, 2023), mi-am manifestat comic dezacordul, protestând în numele stăpânilor de câini. Protestul meu a devenit o carte cu poze și povești despre căței spuse de stăpânii lor. Iar cartea li se adresează tuturor iubitorilor de animale.“ — TATIANA NICULESCU

MIHAELA BĂRBUȘ  •  IOANA BOTH  •  MARIUS CHIVU  •  RADU COROZEL  •  WILHELM DANCĂ  •  MIHAl FRĂȚILĂ  •  DORIAN GALBINSKI  •  GEORGETA-ANCA IONESCU  •  SELMA IUSUF  •  RIRI SYLVIA MANOR  •  CIPRIAN MĂCEȘARU  •  MIHAELA MIROIU  •  LIVIU PAPADIMA  •  CĂTĂLIN PAVEL  •  OANA PELLEA  •  CRISTIAN TUDOR POPl!SCU  •  CRISTIAN PREDA  •  DUMITRA RÂȘNOVEANU  •  GABRIELA TABACU  •  SARA TURETTA

Autorul fenomenului internațional „Adevărul despre cazul Harry Quebert”

În iulie 2022, doi răufăcători sunt pe punctul să jefuiască un mare magazin de bijuterii din Geneva. Dar jaful este departe de-a fi un simplu fapt divers. Cu 20 de zile înainte, într-un cartier de lux de pe malul lacului Léman, Sophie Braun se pregătea să sărbătorească 40 de ani. Stătea împreună cu familia într-o vilă superbă lângă pădure și viața îi surâdea. Însă lumea idilică începe să se clatine. Soțul ei este încurcat în micile lui aranjamente. Vecinul lor, un polițist cu reputație impecabilă, e fascinat până la obsesie de ea și o spionează în momente intime. Iar un vagabond misterios îi oferă un cadou care o va bulversa. Va fi nevoie de multe călătorii în trecut, departe de Geneva, pentru a ajunge la originea acestei intrigi diabolice, din care nimeni nu scapă nevătămat. Nici măcar cititorul. Cu Un animal sălbatic, Dicker semnează un polar dublat de un thriller psihologic care îți taie răsuflarea și care amintește de ce, de la Adevărul despre cazul Harry Quebert, autorul a devenit un fenomen editorial în întreaga lume, cu peste 20 de milioane de cititori.

„Un thriller extraordinar, cu o construcție ingenios imaginată, care curge agreabil de la început până la sfârșit.“ - TRIBUNE  DE GENÈVE

„Dacă sintagma «o carte pe care n-o poți lăsa din mână» n-a fost inventată pentru el, trebuie să recunoaștem că Joël Dicker a știut ca nimeni altul să și-o însușească.“ - TÉLÉRAMA

„Deși mai scurt decât volumele anterioare, Un animal sălbatic creează la fel de multă dependență. Un maestru al misterului, autorul Adevărului despre cazul Harry Quebert are o bucurie răutăcioasă să ne inducă în eroare.“ - LES ECHOS

Joël Dicker s-a născut în 1985 la Geneva, unde locuiește și acum. A scris cinci romane, traduse în 40 de limbi și vândute în peste 20 de milioane de exemplare. La 24 de ani, a primit premiul Erwan Bergot pentru romanul său de debut, Les Derniers Jours de nos pères. Următoarea sa carte, Adevărul despre cazul Harry Quebert, a fost romanul francofon cel mai vândut în ediție franceză în deceniul trecut. A făcut parte din selecția pentru premiile Goncourt și Femina și a primit premiul pentru vocație literară Bleustein-Blanchet, Grand Prix de l'Académie Française, premiul Goncourt pentru liceeni, premiul Segalen și premiul Tulipe. Romanul a fost adaptat pentru serialul american omonim produs de MGM și regizat de Jean-Jacques Annaud, difuzat din 2018, cu Patrick Dempsey în rolul lui Harry Quebert. În 2018, Dicker a publicat Dispariția lui Stéphanie Mailer, cea mai vândută carte în Franța în 2018, apoi Enigma camerei 622 s-a clasat timp de mai multe săptămâni pe primul loc în topul bestseller din mai multe teritorii, fiind vândut în 5 milioane de exemplare în 60 de țări și tradus în 40 de limbi. În 2022, Dicker a revenit în forță cu thrillerul Cazul Alaska Sanders, apărut la propria editură, Rosie & Wolfe. La Editura Trei au mai apărut: Adevărul despre cazul Harry Quebert, Cartea clanului din Baltimore, Dispariția lui Stephanie Mailer, Enigma camerei 622 și Cazul Alaska Sanders.

Autoarea bestsellerului Hamnet

Măritată peste noapte cu Alfonso d’Este, duce de Ferrara, Modena și Reggio, Lucrezia părăsește Florența natală pentru a trăi la o curte străină ale cărei obiceiuri îi par stranii și unde prezența ei nu este tocmai dorită. Chiar și soțul ei pare o enigmă: este fie un estet înconjurat de artiști, fie un despot în fața căruia tremură și propriile-i rude. În timp ce pozează la nesfârșit pentru un portret menit a-i surprinde frumusețea pentru eternitate, Lucrezia înțelege că în ochii curții ea nu îndeplinește decât rolul de mamă a viitoarei dinastii din Ferrara.

„Nu am putut lăsa din mână această poveste incredibilă și adevărată." Reese Witherspoon

„Într-o vreme în care s-a tot vorbit despre scriitori care «dau glas» trecutului, O’Farrell are curajul să aducă în prim-plan personajele fără glas ale istoriei." The Scotsman

„O’Farrell este una dintre cele mai provocatoare romanciere în viață." The Washington Post

„Această narațiune readuce la viață o adolescentă uitată de istorie." People Magazine

„Portretul captivant al unei tinere care încearcă să se elibereze din cușca ei de aur." Publishers Weekly

Prozatoarea irlandeză Maggie O’Farrell (n. 1972) este autoarea a nouă romane. A câștigat prestigioasele Betty Trask Award (pentru romanul After You’d Gone, 2000), Somerset Maugham Award (pentru The Distance Between Us, 2004) și Costa Book Award (pentru The Hand That First Held Mine, 2010). Pentru romanul Hamnet (2020; Pandora M, 2021) a fost recompensată cu National Book Critics Circle Award for Fiction și Women’s Prize for Fiction. Cărțile ei sunt traduse în mai bine de 30 de limbi. Trăiește la Edinburgh, alături de soțul ei, scriitorul William Sutcliffe, și de cei trei copii ai lor. Volumul de memorii I Am, I Am, I Am (2017; Exist, exist, exist, Pandora M, 2022) s-a numărat printre finaliștii la Women's Prize for Fiction.

Publicat prima oară la Paris şi interzis în America vreme de treizeci de ani din cauza conţinutului sexual explicit şi a aluziilor misogine şi rasiste, Tropicul Capricornului portretizează, cu aceeaşi francheţe şi acelaşi realism şocant care l-au făcut faimos pe Miller încă de la primele romane, lumea palpitantă a New Yorkului anilor ’20. Dominat de puternice influenţe autobiografice, romanul descrie cu un umor savuros experienţele autorului ca funcţionar la compania fictivă de telegraf Cosmodemonic, viaţa tumultuoasă şi exotică din cartierul Brooklyn şi experimentele sale sexuale scandaloase, dar şi încercările lui anevoioase de a-şi găsi o voce ca scriitor. Indecent fără a cădea în vulgar, original şi ireverenţios, Tropicul Capricornului este considerat astăzi una dintre cărţile importante ale literaturii moderne.

„Cele mai bune pagini din Tropicul Capricornului sunt parcă scrise de mâna unui posedat, când amuzante şi teribiliste, când parcurgând momente îngrozitoare. Miller este unul dintre scriitorii în stare să te facă să-ţi pierzi minţile sau să te bucuri de viaţă doar punându-ţi în faţă o simplă descriere, aparent fără pretenţii.” (Robert Nye)

„Prin romanul său, Miller a spulberat pentru totdeauna ipocrizia morală, socială şi politică.” (The Nation)

„O carte plină de pagini negre sau strălucitoare, de spontaneitate şi spirit, de inocenţă şi de gânduri diabolice.” (The New York Times Book Review)

„Lumea spiritelor pe care a văzut-o era una a animalelor fantastice, plină de simboluri cosmogonice şi sugestii ancestrale. Era chemarea spre traducere a necunoscutului prin pictură pe care o simţea de ceva timp. Mai mult ca niciodată, a înţeles că menirea lui de pictor depăşeşte reprezentarea realităţii. A recunoscut chemarea, contactul cu alte lumi. S-a întâlnit parcă cu un alt Victor Brauner, un Victor infinit, victorios, iluminator. S-a întâlnit cu sine, o parte ascunsă a sinelui. Sinele vrăjitor, sinele scrib, sinele care decodifică mistere. Sinele medium, permanent legat de lumea spiritelor.”

Victor BRAUNER (15 iunie 1903, Piatra Neamţ – 12 martie 1966, Paris) a fost al treilea copil dintre cei şase ai lui Deborah şi Herman Brauner, o familie modernă de evrei din Piatra Neamţ. Copilăria şi adolescenţa şi le-a petrecut între Piatra Neamţ, Hamburg, Brăila, Viena, Fălticeni şi Bucureşti. A urmat cursurile Şcolii de Belle-Arte din Bucureşti, la care a renunţat ulterior în favoarea unei formări autodidacte, libere, în inima experimentului avangardist. Pornind de la interesele constructiviste din primii ani de creaţie, a experimentat apoi în direcţia căutărilor interioare suprarealiste. S-a regăsit în suprarealism şi a devenit un nume de referinţă al grupului internaţional. A deschis prima expoziţie personală în 1924, în tandem cu lansarea publicaţiei avangardiste 75HP, număr unic tipărit în condiţii grafice excepţionale. Stabilit în Franţa în 1930, l-a cunoscut pe Brâncuşi, care l-a iniţiat în arta fotografică. În decembrie 1934, a deschis prima expoziţie personală la Paris, coordonată de André Breton. Ulterior, artistul a devenit o figură cunoscută şi recunoscută a grupurilor de avangardă din Bucureşti şi Paris, cu o amplă activitate expoziţională. După perioada suprarealistă, şi-a îndreptat atenţia spre pictura simbolică, proprie, figurativă, de sorginte primitivă, mistică. Marcat de angoase existenţiale şi de o depresie profundă, s-a izolat treptat în propria artă. Lucrările sale sunt prezente în majoritatea marilor muzee ale lumii. Cea mai amplă colecţie de lucrări şi documente se află în prezent la Muzeul de Artă Modernă – Centrul Georges Pompidou.

Valentina IANCU (n. 1985) are studii de istoria artei şi teoria imaginii. Practica sa este hibridă, bazată pe cercetare, împărţită între activităţi editoriale, educaţionale, curatoriale sau de management şi orientată spre solidaritate, activism şi artă politică. După aproape un deceniu de activitate în cadrul Muzeului Naţional de Artă al României, unde s-a ocupat de îngrijirea patrimoniului de artă românească modernă şi a semnat o serie de expoziţii de anvergură, lucrează acum independent, între Bucureşti şi Berlin. Publică frecvent studii de istoria artei în reviste din ţară şi din străinătate, iar din 2011 scrie pentru Revista Arta.

Autoarea bestsellerului Ministerul durerii

Roman nominalizat la Man Booker International Prize

Pavel Susara s-a născut în localitatea Bănia, județul Caraș-Severin, în ziua de 29 decembrie 1952 (oficial 04 ianuarie 1953), din părinți țărani, de confesiune ortodoxă. Debutează cu poezie în Almanahul literar 1977, iar editorial în 1996, la Editura Crater, cu volumul de poeme Regula Jocului.

Considerat o capodoperă a literaturii ruse actuale, bestsellerul Laur este de două ori câştigător al Premiului Bolşaia Kniga – Premiul întâi şi Premiul cititorilor – pe 2013. A primit, în acelaşi an, Premiul Iasnaia Poliana (Lev Tolstoi). Este tradus în peste douăzeci de ţări.

Amintind de filmul Andrei Rubliov şi de romanul Numele trandafirului, bestsellerul Laur readuce la viaţă secolul al XV-lea, într-o intrigă străbătând timpul şi spaţiul, cu un personaj complex, care este pe rând vraci, nebun sfânt, pelerin şi călugăr. Cu o scriitură de o simplitate rafinată, trecând firesc de la real la fantastic şi de la cele lumeşti la cele sfinte, cu un spirit liber în religiozitatea lui inteligentă, cu un umor subtil şi o sensibilitate cuceritoare, Evgheni Vodolazkin ne oferă o carte de o mare frumuseţe şi profunzime, pentru a ne spune o poveste tulburătoare, pe care o numeşte „roman neistoric“.

„Sunt lucruri despre care este mai uşor să vorbeşti în contextul unei Rusii străvechi. Despre Dumnezeu, de exemplu. După părerea mea, legăturile cu El erau mai directe pe vremuri. Mai mult decât atât, pur şi simplu existau. Acum natura acestor legături îi preocupă doar pe puţini, şi asta e neliniştitor. Să fi aflat noi, din Evul Mediu încoace, vreun lucru complet nou, care să ne permită să ne relaxăm?“ — EVGHENI  VODOLAZKIN

O mărturie din iadul de sârmă ghimpată, singura carte scrisă la Auschwitz încă din timpul războiului, recuperată după aproape 75 de ani de la prima ediție și aflată în curs de apariție în peste 30 de țări.

Auschwitz, ultima stație. Povestea mea din lagăr, 1943–1945 este o relatare copleșitoare, în care se regăsesc atrocități, suferință, degradare fizică și morală, dar și solidaritate și încredere, consemnată aproape în timp real, cu sclipiri de iubire și speranță ce luminează, fie și pentru o clipă, unul dintre cele mai cumplite locuri cunoscute, sinonim cu infernul. Scoțând la iveală și ceea ce este mai rău, și ceea ce este mai bun în ființa omenească, povestea lui Eddy de Wind este o lecție unică, mereu de actualitate, mereu citită ca un avertisment.

În 1943, tânărul medic Eddy de Wind se oferă voluntar pentru a merge să lucreze în lagărul de tranzit de la Westerbork, în care ajung toți evreii din estul Olandei. Are motive să creadă că își va găsi acolo mama. Dar ea a fost deja trimisă la Auschwitz. La Westerbork se îndrăgostește de Friedel, iar în scurt timp sunt și ei trimiși la Auschwitz. Eddy este repartizat în Blocul 9, unde face parte din personalul medical, iar Friedel în Blocul 10, cumplitul Experimentenblock, de unde își alege victimele Josef Mengele. Eddy și Friedel supraviețuiesc, dar nu reușesc să rămână împreună. În încercarea de a-și șterge urmele, naziștii vor să golească rapid lagărul, iar Friedel pornește într-unul dintre „marșurile morții“. Eddy rămâne încă o vreme în lagărul eliberat pentru a-i îngriji pe bolnavi, și atunci își scrie povestea. Pe de o parte, se teme că manuscrisul său ar putea cădea în mâini nepotrivite; pe de altă parte, oroarea și povara celor trăite la Auschwitz îi produc atâta suferință, încât nu găsește putere să scrie la persoana întâi, ci la persoana a treia, folosindu-se de un personaj inventat.

„Pentru mine, aceasta e mărturia supremă despre Holocaust.“ — HEATHER MORRIS, autoarea bestsellerului Tatuatorul de la Auschwitz

O prevestire care schimbă oamenii. O carte despre cum binele și răul se fac deodată, despre cei simpli, care nu deosebesc dreapta de stânga și despre cei complicați, care se cred aleșii lui Dumnezeu. Despre poveștile care îndreptățesc și nedreptățesc, despre tați și despre Tată, și despre o fiică isteață, care nu lasă povestea să moară.  O carte în care dragostea vine neinvitată, ca oricând și oriunde pe lume. Un roman cu suspans, despre marea aventură a încercării omului de a găsi un rost vieții.

Pentru prima oară în literatura română, un roman care reface realist o pagină din Vechiul Testament: istoria nesupusului profet Iona. O lume colorată, cu personaje din satul lui Iona, de pe corabia pe care călătorește și din cetatea cu sclipiri ca din 1001 de nopți, Ninive. Nu lipsesc monstrul din ape și cei de pe pământ.

Tochtli, fiul unui temut mafiot mexican, locuiește împreună cu tatăl său și cu o suită de servitori într-un palat izolat de restul lumii, frecventat de politicieni corupți, de prostituate și de oameni de afaceri dubioși. Pentru „protecție“, băiatul este privat de contactul cu lumea exterioară, dar asta nu contează, pentru că palatul este el însuși o reproducere în miniatură a Mexicului.

Cândva, o prezicătoare i-a spus Milei că va întâlni un bărbat care îi va tăia respirația. Dar nu i-a zis că se va întâmpla asta la propriu, în timp ce ea, deznădăjduită, încearcă să scape cu viață.

Mila este genul de fată crescută în puf, ca o adevărată prințesă, ca o pasăre aflată într-o colivie de aur, de un tată autoritar, care nu numai că lipsește des de acasă, dar îi și interzice cu înverșunare să-și viziteze țara natală — Rusia.

Sufocată de reguli stricte și de întrebări fără răspuns, Mila face, în cele din urmă, ceea ce și-a dorit dintotdeauna.

URCĂ ÎN PRIMUL AVION ȘI PLEACĂ LA MOSCOVA.

Odată ajunsă acolo, va afla în curând că tatăl ei avea motive mai mult decât întemeiate să n-o lase să plece. Dușmanii acestuia ajung repede la ea…

Iar cuvintele prezicătoarei încep să se adeverească — așa-zisul ales al Milei se dovedește a fi un mafiot extrem de periculos, plin de tatuaje, cu o privire bântuită de un trecut sumbru. Mai mult decât atât, averea lui n-ar putea fi niciodată justificată. Acest diavol cu chip de om nu ezită s-o ia prizonieră pe fiica celui cu care luptă pentru supremația asupra lumii interlope din Moscova.

Mila simte că are o singură cale de scăpare — să-i dezghețe inima celui care o ține captivă. Dar care sunt șansele de izbândă când acel bărbat se împotrivește cu disperare atracției față de cea care are puterea de a-l distruge?

Winter
Am greșit îngrozitor trimițându-l la închisoare. Chiar dacă el a fost făptașul, chiar dacă îmi doream să-l văd mort. Am crezut că voi avea timp să dispar din peisaj, până va ieși de la zdup. Am sperat că după gratii se va potoli, că va deveni un om normal.
M-am înșelat amarnic. Au trecut trei ani, iar el nu s-a schimbat. Mai rău, în tot acest timp, a avut răgazul să-și pună planul la punct. Deși eram conștientă că va dori să se răzbune, nu m-am așteptat nicio secundă la ce avea să urmeze. Nu voia să mă rănească, voia să mă doară.

Damon
Mai întâi, am de gând să scap de tac-su. El le-a zis nevesti-sii și surorii lui Winter că am forțat-o. Le-a zis că fetița lui dragă a fost o victimă. Dar adevărul este următorul: și eu eram atunci un copil, iar ea și-a dorit-o la fel de mult cum mi-am dorit-o și eu. Apoi…, o să am grijă de maică-sa și de soră-sa. Nu le voi lăsa nicio cale de scăpare. În momentul de față, femeile din familia Ashby au rămas singure și speră cu disperare să vină un prinț pe cal alb ca să le salveze. Dar acest lucru n-o să se întâmple. A venit timpul să-l ascult pe taică-miu și să-mi iau soarta în propriile mâini. Să le dovedesc tuturor că n-o să mă schimb vreodată, pentru că tot ce-mi doresc pe lume este să devin cel mai mare coșmar al familiei lui Winter. Și voi începe chiar cu ea. După ce-o să termin cu Winter, nu se va mai simți în siguranță niciunde pe pământul ăsta, nici măcar în propria minte. Și, pentru a reuși, nici măcar nu trebuie să intru cu forța peste ele. Acum, eu sunt bărbatul casei. Toate cheile sunt la mine.

Introducere și note de Andrew Biswell

Acest volum urmează ediția jubiliară alcătuită de Andrew Biswell. Ea cuprinde romanul revizuit după manuscrisul original din 1961, comparat cu mai multe variante publicate în timp, însoțit de Prologul și Epilogul scrise de Anthony Burgess în anii ’80 pentru versiunea dramatică, de eseuri, articole și fragmente inedite din interviuri ale scriitorului care țin de geneza, transpunerea cinematografică și scenică a cărții, precum și de recenzii semnate de mari autori. Portocala mecanică a fost ecranizată de Stanley Kubrick în 1971, într-un film celebru, avându-i în rolurile principale pe Malcolm McDowell, Patrick Magee și Michael Bates.

„«O portocală mecanică» este o veche expresie cockney care se aplică la orice presupune deviere, aici «deviere» neavând neapărat o conotație homosexuală. Nimic, de altfel, nu poate fi mai nefiresc decât o portocală mecanică. În perioada în care lucram în Malaysia ca profesor, elevii mei, când li se cerea să scrie un eseu despre o zi în junglă, adesea spuneau că luau cu ei o sticlă de «suc de orang». «Orang» este un cuvânt obișnuit în Malaysia și înseamnă «ființă umană». Cockney și limba malaeză s-au contopit în mintea mea și au generat imaginea unor oameni suculenți și dulci precum portocalele, forțați să intre în forma unor obiecte mecanice.“ — ANTHONY BURGESS

În viziunea coșmarescă despre viitor a lui Anthony Burgess, unde odată cu lăsarea întunericului străzile intră în stăpânirea criminalilor, povestea e spusă de un delincvent de 15 ani. Alex vorbește într-un slang inventat – nadsat –, care scoate la iveală patologia socială a bandei sale de adolescenți. Alex, Pete, Moho și Georgie, cei patru gășcari protagoniști ai acestei istorii distopice, creată de Burgess în jurul unei Londre unde domnesc agresiunea și teroarea, trăiesc din jafurile nocturne aducătoare deopotrivă de bani, dar și de plăcerea „ultra-violențelor“ pe care le practică împotriva celor mai slabi. După o serie de astfel de infracțiuni, Alex este ridicat de poliție, dus la închisoare și supus unor tehnici de reeducare ce ar trebui să-l transforme într-un individ perfect integrat în societate. Dar tratamentul folosește tehnici bazate de fapt tot pe cruzime extremă, iar eșecul acestuia e inevitabil. În final, un Alex complet schimbat de experiențele prin care a trecut descoperă că rostul lucrurilor stă tocmai în liberul-arbitru, în posibilitatea de a alege singur între bine și rău.

După succesul extraordinar cu „A patra aripă”, Rebecca Yarros te invită să explorezi o nouă lume plină de aventuri și romantism în „Rebel”. Ești gata să te aventurezi în lumea ei și să trăiești o poveste de dragoste care îți va accelera pulsul?

Premiul Iasnaia Poliana 2016

O lume în care personajele și întâmplările conturează o realitate simbolică, extrasă din amănuntele vieții de zi cu zi, o iubire târzie care salvează lumea, un sat de piatră aflat pe vârful unui munte armean, unde magia și misterul și-au păstrat neatinse puterile. Cu o somptuoasă imaginație și o atenție deosebită pentru detaliile cele mai fine, Narine Abgarian construiește un univers în care cititorul își dorește să zăbovească mult după ce povestea s-a sfârșit.

În Maran, viața este suspendată între realitate și basm, într-un timp care prinde contur încet-încet, luând dureros forma istoriei. Războiul și dezastrele naturale au zdruncinat în nenumărate rânduri pacea fragilă a oamenilor. Anatolia, a cărei viață, nu mai puțin decât a celorlalți, a fost marcată de suferință, moarte, luptă și îndârjire, dar și de evenimente providențiale și semne inexplicabile, este, la 58 de ani, cea mai tânără locuitoare a micii așezări din vârf de munte. Și crede că viața ei, ca și a satului, se apropie de sfârșit, fără să știe că va fi, de fapt, purtătoarea miracolului care va face totul să renască. Iar timpul este învins.

„Am vrut să scriu o carte al cărei sfârșit să ofere speranță. Omenirea are mare nevoie de speranță, de povești despre bine.“ — NARINE ABGARIAN

„Citiţi acest roman. Este balsam pentru suflet.“ — Ludmila Uliţkaia

„Un murmur blând, ușor nedeslușit, te atrage ca o vrajă în interiorul acestui spațiu, unde este atât de bine, cald și liniște, încât până și evenimentele triste (deloc puține în Maran) par ceva organic, care nu stârnește nici o împotrivire interioară.“ — Galina Iuzefovici

„Un roman încântator, cu personaje ale căror ciudățenii sunt uneori amuzante, alteori sfâșietoare. O poveste plină de duioșie despre familie, prietenie și comunitate.“ — Foreword Reviews

După succesul extraordinar cu „A patra aripă”, Rebecca Yarros te invită să explorezi o nouă lume plină de aventuri și romantism în „Nova”. Ești gata să te aventurezi în lumea lui și să trăiești o poveste de dragoste care îți va accelera pulsul?

Roman de o rară intensitate, inspirat din întâmplări adevărate, Copilul lui Noe este tradus în treizeci de limbi.

„Această poveste despre încercările tragice la care îi supune Istoria pe oameni vă va urmări multa vreme. Eric-Emmanuel Schmitt își confirmă extraordinarul talent și sfidează încă o dată barierele genurilor literare și ale filozofiei.“ – Lire

„Un roman plin de sensibilitate și de emoție.“ – L’Echo

„Din tenebrele Holocaustului, Eric-Emmanuel Schmitt a reușit să extragă o poveste luminoasă, plina de speranță.“ – Le Soir

Belgia anului 1942. Cel de-al Doilea Război Mondial nu și-a hotărât încă învingătorii. Evreii sunt siliți să se ascundă sau să fugă, alternativa fiind lagărul nazist. Cei care nu reușesc să se salveze încearcă măcar să-și pună copiii la adăpost. Micuțul Joseph se numără printre copiii care trebuie să se ascundă. El învață să uite, să-și anuleze identitatea, povestea, amintirile, familia. În internatul catolic unde este înscris pentru a i se pierde urma, Joseph îl întâlnește pe părintele Pons, un om a cărui misiune va fi să-l ajute pe Joseph să nu-și piardă nici speranța, nici credința în existența Binelui. Asemenea lui Noe, părintele Pons salvează făpturile Domnului din fața cataclismelor Istoriei. În catacombele bisericii catolice, el construiește o Arcă a spiritului pentru Joseph: o sinagogă unde pot fi studiate Tora și Cabala. Alături de părintele Pons, Joseph se va îmbarca într-o călătorie spre limanul vremurilor care se reașază în matcă.

„Dintre toate locurile din lume, cel mai mult îmi place bucătăria“, declară Mikage, protagonista romanului Kitchen, un adevărat fenomen editorial, cu teme acute la sfârșit de secol XX (și tot atât de actuale în secolul XXI): singurătatea tinerilor, părinți, pierdere, supraviețuire, transsexualitate, tragedie, iubire. Când romanul Kitchen a apărut în Japonia, în 1987, a urcat fulminant în topul celor mai bine vândute cărți, unde a rămas mai mult de un an. Tinerei scriitoare Banana Yoshimoto i-au fost recunoscute imediat marele talent și originalitatea, opera sa câștigându-și un loc unic în literatura niponă. Romanul a fost ecranizat cu succes în 1989 în regia lui Yoshimitsu Morita.

Bucătăriile, fie ele noi și strălucitoare, sau vechi și ponosite, umplu visurile tinerei Mikage, rămasă singură pe lume. Ele sunt menite să înlocuiască, de fapt, căldura familiei pe care și-a dorit-o mereu. Dar Banana Yoshimoto folosește un truc de magie: dacă familia nu poate fi aleasă, atunci trebuie inventată, și o face într-un crescendo tragicomic de ambiguități, oferind totodată o imagine cuprinzătoare a vieții urbane japoneze.

„O carte lucidă, onestă și seducătoare.“ — The New York Times

„O poveste care curge precum un vis, delicată și melancolică, în care fiecare detaliu e plin de semnificații. Kitchen e un roman care reflectă magistral frumusețea efemerului.“ — L’Espresso

„Banana Yoshimoto este o maestră a povestirii. Scrisul ei are o senzualitate subtilă, bine mascată și foarte puternică.“ — Chicago Tribune

Un tânăr intelectual pasionat de opera lui Giordano Bruno, aflat la Chicago pentru a face un doctorat, începe în 2016 scrierea unui lung text confesiv în care dezvăluie că va fi ucis de o misterioasă mafie românească din America. Motivul ar fi că tânărul a început să cerceteze asasinarea cu 25 de ani înainte, în campusul Universităţii din Chicago, a profesorului Ioan Petru Culianu, unul dintre specialiştii cu autoritate în opera lui Bruno. Un sfert de secol mai târziu, în Buenos Aires, doi prieteni, împreună cu fratele doctorandului – între timp, dispărut fără urmă –, citesc manuscrisul care a ajuns pe neaşteptate în mâinile lor şi încearcă să-i dezlege enigmele. De-a lungul unei nopţi bahice pe care cei trei o petrec prin localurile metropolei argentiniene, lectura documentului se împleteşte cu reconstituirea asasinării faimosului profesor de istorie a religiilor, istoria României în secolul XX şi străvechea credinţă în metempsihoză.

„În primul său roman, Transmigraţie – plin, pe de o parte, de o prodigioasă erudiţie supusă unui scenariu implauzibil de roman noir şi, pe de altă parte, îmbibat de umor, science-fiction şi ocultism –, Pablo Maurette recreează câteva dintre spectrele sale obsesive, cele care bântuie prin minunatele, incisivele şi straniile lui eseuri.” (Margo Glantz)

„Transmigraţie este o nestemată de nesăbuinţă literară, brută în lipsa de moderaţie ce o caracterizează, dar mustind de talent şi de momente de vârf. Pablo Maurette este un magician.” (Ambrogio Arienti, Limina)

Amanda reuşeşte să prindă unul dintre ultimele trenuri înainte să fie declarat lockdownul şi se întoarce în orăşelul de lângă Pescara de unde plecase. Lucia nu trebuie decât să-i arunce o privire pentru a înţelege că ceva s-a stins în fiica ei. La început, la Milano, în ochi îi străluceau luminile oraşului; acum pare că nu vrea decât să dispară, se încuie în camera ei şi abia dacă scoate două vorbe. Tot ce poate face Lucia este s-o apere de lucrurile care ar putea s-o rănească, chiar şi de bunicul ei, captivul regiunii în care trăieşte.

Dar există un secret pe care nu-l pot ascunde de Amanda. Sub Dintele Lupului, pe o bucată de pământ la care jinduiesc dezvoltatorii imobiliari, încă se pot vedea ruinele unui teren de camping unde, cu mulţi ani în urmă, s-a întâmplat ceva teribil. Lucia se afla acolo în acea noapte, o tânără înspăimântată şi confuză la fel ca fiica ei astăzi. Şi tatăl ei era acolo. Şi ciobanii din Apenini, proprietarii terenului de camping, Garda Forestieră, poliţia. Cu toţii erau acolo, mai puţin trei tinere, dintre care două nu mai sunt în viaţă, iar una a fost marcată pentru totdeauna de ce s-a întâmplat. Cu scriitura ei tensionată, vibrantă şi profundă, prin intermediul căreia ne poate face să simţim greutatea unei priviri şi sunetul unei întrebări fără răspuns, Donatella Di Pietrantonio investighează încă o dată brutalitatea şi forţa care se află la temelia oricărei familii.

„Donatella Di Pietrantonio prelucrează ficţional un eveniment real petrecut pe muntele Maiella în anii 1990, care a zguduit regiunea Abruzzo şi întreaga Italie, şi face acest lucru într-o proză captivantă, în pagini care se citesc cu răsuflarea tăiată.” (Raffaella De Santis)

„Scriitoarea se foloseşte, în povestea de faţă, de resurse tot mai rare – şi de aceea cu atât mai necesare – în naraţiunea actuală: pudoare, delicateţe, respect faţă de sentimentele personajelor, răbdarea de-a asculta. Este modul prin care cititorul se poate apropia de o dimensiune ce altfel nu s-ar dezvălui şi poate percepe un zgomot de fond la care, de regulă, suntem surzi – durerea oamenilor obişnuiţi, atât de importantă, despre care nimeni nu ştie nimic.” (La Stampa)

Anul 1670. Ajunul Nopţii de Sânziene. Doi vizitatori neaşteptaţi sosesc la o magazie părăginită de pe malul Tamisei. Mai întâi, James Avery, care speră s-o regăsească pe Alinor, iubita părăsită cu douăzeci de ani în urmă, şi, odată cu ea, singurul lucru pe care averea lui nu-l poate cumpăra – pe fiul şi moştenitorul său. Apoi, Livia, o văduvă frumoasă din Veneţia şi pretinsa noră a lui Alinor, care îi aduce vestea că fiul ei s-a înecat în apele lagunei, veste pe care femeia o pune la îndoială, împărtăşindu-şi bănuielile fratelui ei, Ned, plecat departe, tocmai în Noua Anglie, pentru a-şi face un rost pe meleagurile pionierilor englezi şi ale indienilor, care se îndreaptă inevitabil spre război. Plasat în Londra Restauraţiei, unde mizeria îşi dă mâna cu splendoarea, pe străzile opulente ale Veneţiei şi la frontiera îndelung disputată a primelor colonii americane, Maree negre este o poveste captivantă despre viaţa şi frământările femeii din secolul al XVII-lea.

„Un roman vast care explorează complexitatea puterii femeilor... în stilul specific minunatei proze a Philippei Gregory.” (Toronto Star)

„O poveste de familie fascinantă şi o aventură uimitoare. Personajele feminine ale Philippei Gregory sunt, ca de obicei, cu adevărat umane şi profund contemplative.” (New York Journal of Books)

„Talentul Philippei Gregory de a readuce la viaţă o anumită epocă istorică este incontestabil.” (Publishers Weekly)

„O poveste plină de dramatism, intrigi şi secrete de familie.” (Woman’s World Magazine)

Pasiune, muzica si crima in anul de glorie al Bucurestiului interbelic - o poveste de dragoste care a invins timpul! Bucuresti, 1923. In anul unei noi Constitutii, al primului film romanesc si al unei crime care a fascinat imaginatia publicului, Micul Paris era orasul marilor pasiuni si sperante. Pe fundalul unei metropole in plina transformare politica si sociala, viata unei tinere fete se schimba odata cu aparitia celebrului Zavaidoc pe treptele casei sale. Intr-o epoca lipsita de radio, microfon sau discuri autohtone, vocea inconfundabila a artistului rasuna de peste tot, cantand suferinta unui barbat indragostit. El putea fi auzit in localurile pline de fum, in saloanele somptuoase sau in suburbiile animate de acordurile tarafului sau. Zavaidoc nu a fost un simplu cantaret, ci o emblema a unei lumi in stare de orice, aflata la granita dintre traditional si modern.

O carte care vorbeste despre legaturi familiale, rezilienta si acceptare, prin intermediul regasirii a doua surori carora nu le lipseste umorul. Emma si Agathe Delorme sunt surori. Au crescut alaturi una de alta, totusi sunt foarte diferite. Agathe, cea mai mica, perversa si ardenta, a ocupat intotdeauna tot spatiul in baia, camera si inima Emmei. Dupa cinci ani de tacere fara explicatii, Emma ii da intalnire Agathei in casa de vacanta: Mima, bunica lor adorata, nu mai este, iar locul trebuie golit si suvenirurile triate. Surorile Delorme au o saptamana pentru a-si spune totul si a recupera timpul pierdut in care si-au lipsit una alteia. Vor reusi sa repare trecutul? In frumusetea acestei veri in Tara Bascilor, unde bate la usa copilaria lor, rezoneaza forta povestii lor. Intre ras si plans, un roman bulversant si irezistibil.

O carte despre cei care au supraviețuit războiului. Și despre cei care n-au supraviețuit.

Treizeci și una de povestiri înlănțuite despre locuitorii orășelului armean Berd, aflat la granița cu Azerbaidjanul, a căror viață e schimbată pentru totdeauna de războiul (cât se poate de real) care abia s-a încheiat (sau poate nu). Aici, oamenii încă mai pun carne la garniță, adună mierea, coc pâine și țes covoare, dar viața fiecăruia se împarte în „înainte“ și „după“. Aproape fiecare dintre ei a pierdut pe cineva apropiat. Dar învață să trăiască mai departe și sunt încredințați că atâta timp cât mai ai un strop de putere trebuie să-i ajuți pe cei care au mai multă nevoie decât tine. Uneori, chiar pe un inamic.

Astăzi, orașul e același – cu ninsori în februarie și aromă de miere pe câmpurile din împrejurimi în septembrie, cu bătrâni buni la suflet și încăpățânați. Numai viața e altfel.

Baietelul de lemn, cunoscut in lumea occidentala sub numele de Pinocchio, are un frate geaman in Rusia pe nume Buratino. Aventurile sale, captivante, comice, infioratoare, sunt declansate nu numai de cheita sa de aur, ci si de inzestrarea cu har literar a creatorului sau, Alexei Tolstoi. De fapt, in profunzimile copilului universal, exista acelasi mecanism care il activeaza si pe Buratino, adica ludicul.

Romanul de debut al lui Diane Cook povestește despre cataclismul civilizației. În acest context, o singură rezervație naturală numită Statul Sălbatic adăpostește ultimele rămășițe ale vieții din America de Nord și o mică bandă de nomazi numită Comunitatea. O lume neospitalieră. Unul dintre cei 20 de voluntari inițiali, Bea face parte dintr-un experiment care se presupune că are scopul de a determina dacă oamenii pot exista în natură fără a o distruge.
„O carte despre oameni disperați într-o lume în care spațiul locuibil se micșorează din ce în ce mai mult și resursele sunt din ce în ce mai incerte… dar și despre rezistența copiilor care se adaptează, chiar bucurându-se de circumstanțe care îi copleșesc pe adulții din jurul lor. Cook ridică, de asemenea, întrebări incomode: cât de departe va merge o persoană pentru a supraviețui? Ce sacrificii va face sau nu pentru cei pe care îi iubește? Această ficțiune ecologică horror (deosebit de înfiorătoare acum) explorează regiuni dureroase ale inimii umane.“

MOȘTENIREA POATE FI A EI... DACĂ PRINDE CRIMINALUL. DOAR CĂ AU TRECUT PESTE 30 DE ANI DE ATUNCI.

„Un roman de acțiune plin de suspans.” STEVE BERRY, autorul bestsellerului New York Times „Ungentlemanly Warfare”

„Un thriller magistral, cu persoane dispărute, personaje grozave și o mulțime de răsturnări de situație – un roman pur și simplu minunat.” STEVE CAVANAGH, autorul bestsellerului „Thirteen”

Sarah nu știe multe despre mătușa ei, Evelyn. Așa că, atunci când Evie moare, Sarah este șocată când află care au fost ultimele ei dorințe. Evie vrea ca Sarah să-i moștenească averea. Dar îi pune o condiție: trebuie să prindă un criminal.