Literatură

Emily si Chess, doua scriitoare de succes, sunt prietene din copilarie si vor sa-si reia relatia la maturitate, plecand intr-o vacanta in Italia. Vila Aestas din Orvieto e acum o luxoasa casa de vacanta, dar in 1974 se numea Vila Rosato si a fost scena unei tragedii cumplite. Nimeni nu a dezlegat enigma, desi in urma incidentului au aparut unul dintre cele mai mari romane horror din istorie si un album muzical multipremiat care fac trimitere la ea. Cand afla despre istoria complicata a vilei, Emily incepe sa creada ca n-a fost doar o poveste cu sex, droguri si rock & roll, iar indiciile s-ar putea gasi in cele doua opere acum clasice. Pe masura ce ies la lumina secrete din trecut, apar si tradari din prezent - iar vila mai face o victima.

O POVESTE EXTREM DE TENSIONATĂ DESPRE DORINȚĂ, SUSPICIUNE ȘI POSESIE

Suntem în 1961, iar în provincia rurală Overijssel din Olanda e liniște. Craterele bombelor au fost umplute, clădirile au fost reconstruite și războiul s-a terminat cu totul. Locuind singură în casa de la țară a răposatei sale mame, Isabel știe că viața ei este așa cum ar trebui să fie, ghidată de rutină și disciplină. Dar totul se întoarce cu susul în jos când fratele ei Louis își aduce iubita șleampătă, pe nume Eva, la ușa lui Isabel – ca oaspete, să stea un timp...

Eva este antiteza lui Isabel: se trezește târziu, face zgomot când umblă prin casă și atinge lucruri pe care n-ar trebui să le atingă. Drept reacție, Isabel dezvoltă o obsesie alimentată de furie, iar când diverse obiecte încep să dispară – o lingură, un cuțit, un castron –, bănuielile ei iau amploare. În miezul canicular al verii, paranoia lui Isabel lasă loc pasiunii nebune, ducând la o descoperire care bulversează tot ce-a știut până acum. Se vădește că de fapt războiul nu s-a sfârșit cu totul, și nici Eva, nici casa în care trăiesc cele două femei nu sunt ceea ce par.

Roman de debut cu o intrigă strălucită, scris de o mână uimitor de sigură, Casa amintirilor luminează colțurile umbrite ale istoriilor și caselor noastre, scoțând la iveală fațetele neașteptate ale răzbunării – dar și ale izbăvirii.

Ola Olajide, o celebra jurnalista, se va casatori peste o luna cu iubirea vietii sale. Tanara, frumoasa, femeie de succes, ea si logodnicul ei, Michael, sunt considerati "cuplul ideal" pe retelele de socializare si par sa aiba tot ce-si doresc. Intr-o dimineata insa, amandoi primesc acelasi mesaj: "O, Doamne, ai vazut Lista?"

9 hackeri luptă împotriva unui dictator. Multe vieți sunt în pericol. Un reporter de investigații se infiltrează în terenul inamicului. Timpul este limitat. Grupul 9, mai unit decât oricând, pornește iar în misiune. Viitorul unui întreg popor este în joc. Un roman de aventuri și de spionaj palpitant, care se desfășoară de la Londra la Kyiv și de la Vilnius la Roma, o poveste care te provoacă și te invită să reflectezi asupra lumii înconjurătoare.

Ce se intampla atunci cand descoperi ca finalul povestii tale nu este ceea ce ai visat sa fie? A fost odata ca niciodata o fata care avea totul si un baiat care nu avea nimic. A fost odata ca niciodata o poveste de dragoste intre succes si indoiala. A fost odata ca niciodata o poveste perfecta.

Trebuie să fii frumoasă, pentru a fi iubită? Oare nesfârșitele comori ale unui suflet nobil și generos nu sunt de ajuns, pentru cucerirea dragostei împărtășite?... O tânără de treizeci de ani, Jane Champion, orfană bogată, de origine nobilă, este înaltă, cu o siluetă elegantă, dar nu e înzestrată cu un chip frumos, ci dimpotrivă. Deși binecuvântată cu înalte calități morale și o inteligență sclipitoare, Jane nu credea că poate fi iubită pentru ceea ce este. Această îndoială a ei provoacă o dramă care amenință să distrugă din temelii două vieți. Va reuși iubirea, în cele din urmă, să măture din cale neîncrederea și teama, pentru a se ridica, biruitoare, spre lumină? În romanul Mătăniile, Florence L. Barclay va răspunde întrebării de mai sus, așa cum numai talentul ei literar știe să o facă! - Editorii

Iulie 1942. Niciodata rezultatul razboiului nu a parut atat de nesigur. Daca Anglia a reusit sa scape de orice risc de invazie, Rusia lui Stalin se inclina sub atacul armatelor lui Hitler. Europa este pe punctul de a se prabusi.

Uimitoarea călătorie în care Sfântul Marcu a alcătuit Evanghelia

Un roman autentic, o incursiune captivantă în trecut,
o explorare în miezul genezei primelor texte creștine despre Iisus Cel Înviat.

Cum ne-am putea apropia mai bine de Persoana Celui Înviat, dacă nu prin ochii unui evanghelist? Și nu doar citindu-i istorisirea, ci încercând să-i înțelegem, cât mai bine, viața, căutările și ­traseul spiritual neobișnuit ce au dus la alcătuirea unui text nemuritor precum Evanghelia după Marcu – cea mai veche dintre Evanghelii.
Neîndoielnic, în Leul din Alexandria, Jean-Philippe Fabre rea­du­ce la viață tensiunea primilor ani ai propovăduirii apostolice nu doar prin admirabilele descrieri geografice sau prin reunirea de informații inedite despre meșteșuguri antice, ci mai ales prin apropie­rea de adolescentul Marcu, în zbaterea puternică a descoperirii de sine și a maturizării. Suntem atrași în această povestire palpitantă desfășurată în ținuturile mediteraneene ale primului secol creștin și purtați într-un periplu menit să descopere Vestea cea Bună întregii lumi, pe fondul tumultuos al veșnicelor pasiuni omenești trăite cu înflăcărarea și ardoarea unui suflet și inimi de Leu.

Am simțit o putere de neînvins. Voiam să‑L urmez, să‑L urmez pentru că era El, să‑L urmez atunci când ceilalți Îl părăsiseră… Încon­jurat de soldați, El S‑a întors. În lumina lunii pline, mi‑a aruncat o privire pe care nu o voi uita niciodată. M‑am zbătut. Am lepădat ­pânza… Am fugit cât am putut de repede. Am urcat Muntele Măslinilor. Am alergat către pustiul Iudeei, ca David. Mi‑era rușine. Eu, leu? Ce amăgire!... Nu‑L întâlnisem pe Acest Om decât pentru a fugi de El... Câteva zile mai târziu, Petru m‑a botezat... S‑a purtat ca un tată cu mine timp de trei ani. Dar cicatricea e tot aici, „rana” e des­chisă. Sunt un leu îmblânzit..., însă un leu rănit pentru totdeauna...

O conspiratie globala! O amenintare nucleara! Intr-o groapa de gunoi din estul Londrei, este gasita o cutie cu material radioactiv, care dispare inainte ca politia sa ajunga la fata locului.

Romanul Flori de cireș al scriitoarei Amy le Feuvre (1861‑1929) ne împărtășește într‑un stil captivant povestea a patru copii orfani de mamă, care au primit la naștere, de la aceasta, câte un pom roditor. Dacă pomii celorlalți copii rodeau de la sine, cireșul lui Cherry –eroina unor aventuri pline de învățăminte – părea să se asemene mai degrabă smochinului neroditor din parabola evanghelică. 
Dornică să se facă de folos, Cherry va reuși prin perseverenţă, prin sacrificiu şi mai cu seamă prin iubire, care înnobilează sufletul, să afle secretul acestui pom, al cărui rod a fost socotit din vremuri străvechi unul dintre „fructele Raiului”. 
Astfel, cu ajutorul celor mari și în compania fraților ei, mai ales a lui Bonnie – care, în pofida vârstei fragede, dă dovadă de multă înțelepciune –, va descoperi ce înseamnă „a da rod” și a trăi starea de bucurie adusă sufletului de împlinirea faptelor bune.

După ani întregi în care s-au evitat reciproc, membrii familiei Darker se reunesc pentru a sărbători ziua de naștere a bunicii, care împlinește 80 de ani, în casa ei gotică, de pe o mică insulă stâncoasă. Când va veni fluxul, vor fi izolați de restul lumii timp de opt ore – adică o noapte.

Toți ascund un secret. Sau mai multe.

La miezul nopții izbucnește o furtună, iar bunica este găsită moartă.

O oră mai târziu, este descoperit un alt cadavru…

Captivi pe o insulă, membrii familiei Darker trebuie să dezlege misterul din prezent și să-și înfrunte greșelile din trecut, înainte ca mareea să se retragă și toate secretele să le fie dezvăluite.

Doi profileri, un cititor de emoții, o detectoare de minciuni și o enciclopedie ambulantă își reunesc forțele în „Instinct criminal” pentru a prinde un nou criminal în serie.

La scurt timp după ce a fost recrutată într-un program de elită al FBI-ului pentru adolescenți cu abilități înnăscute de rezolvare a crimelor, Cassie Hobbes abia a scăpat cu viață în urma confruntării cu un criminal obsedat de mama ei și de circumstanțele misterioase în care aceasta a murit.

Când încep să apară victimele unui nou criminal în serie, Înzestrații sunt atrași într-un caz activ, care îl vizează direct pe unul dintre ei: ucigașul este un imitator perfect al tatălui încarcerat al lui Dean – un bărbat pe care tânărul își dorește cu disperare să-l uite.

Acum, mai mult decât oricând, Înzestrații trebuie să înțeleagă cum funcționează mintea unui criminal brutal și să-i descifreze jocurile minții — dacă nu vor să fie prinși în capcana lui letală.

În stilul ei caracteristic, Jennifer Lynn Barnes îmbină indiciile subtile, intriga ingenioasă și întorsăturile de situație într-un thriller palpitant, care îi va ține pe cititori cu ochii lipiți de pagini — și îi va îndemna să se uite din când în când peste umăr.

Tronul de Cranii din Krasia e pustiu.

Jardir ar fi trebuit să cucerească întreaga lume și să conducă toate popoarele în lupta împotriva demonilor. Asta dacă nu i s-ar fi opus Arlen Bales, Omul Pictat, și el un Izbăvitor pentru oamenii din Nord. După un duel la care onoarea i-a condamnat, amândoi dispar într-o prăpastie. Odată rămasă fără Izbăvitori, lumea recade în haosul luptelor pentru putere, iar forțele Răului proliferează.

În Sud, Inevera trebuie să-și împiedice fiii să se omoare între ei și să se arunce într-un război civil nimicitor, iar în Nord, Leesha și Rojer se străduiesc să-și formeze propriile alianțe care să țină calea krasianilor atunci când se vor întoarce.

Numai Renna Bales poate ști ceva despre soarta celor doi bărbați care ar fi trebuit să salveze omenirea, dar și ea a dispărut.

„Cu un crescendo aproape perfect, cartea asta îți face inima să gonească și adrenalina s-o ia razna.“ Book Frivolity

„Chiar dacă se înnoadă armonios la tradiția unor autori de epic fantasy precum J. R. R. Tolkien, Robert Jordan ori George R. R. Martin, nu există, în literatura fantasy, nimic comparabil cu seria DEMON.“ Marian Coman, redactor-șef Armada

„Acest roman confirmă că seria SILOZUL este o capodoperă modernă.“ Sunday Express

Secretele și minciunile au stat la baza societății din Siloz. Asta până când cineva a descoperit adevărul. Jules știe ce au creat predecesorii ei și că aceștia sunt de vină pentru viața lor de acum. Dar are prea puțini susținători, iar cei mai mulți se tem în continuare de lumea toxică din exterior.

După revoltă, cei din Silozul 18 se obișnuiesc cu noul regim. Unii acceptă schimbarea, alții se tem de necunoscut. Nici unii, nici alții nu au vreun control asupra propriilor vieți. Câțiva sunt dispuși să distrugă totul. Numai Silozul 1 poate interveni.

„Hugh Howey e un povestitor ireproșabil, cu un stil clar, plin de secvențe memorabile.“ SFF World

„Pe măsură ce discuțiile legate de folosirea armelor nucleare se reaprind, romanele tulburătoare ale lui Hugh Howey devin din ce în ce mai actuale. Ca niște semnale de alarmă în care imaginația și talentul literar ne arată punctul în care omenirea nu trebuie să ajungă niciodată.“ Marian Coman, redactor-șef Armada

Portretul unei doamne (1881), o capodoperă a realismului psihologic și una dintre cele mai apreciate scrieri ale autorului, o înfățișează pe Isabel Archer, o frumoasă americancă plină de viață, care se mută pentru o perioadă în Europa, la invitația mătușii sale înstărite. Spirit independent, dar naivă, tânăra și grupul de egocentrici care roiesc în jurul ei oferă o reprezentare subtilă a relațiilor de putere manifestate între europeni și americani, dar și între sexele opuse. 

„În spatele portretizării sofisticate a moravurilor și personalităților, […] lumea Portretului este o lume amenințătoare, adesea fatală, [o lume] a represiunii și anihilării, în care nimeni nu e fericit și nimeni nu e salvat.” Fred Kaplan 

 „Pe parcursul romanului, Isabel […] devine, în fața noastră, carne, sânge și suflet – o persoană adevărată, cu care ne identificăm.” Jill Bialosky, Independent  

 „Prin acest excepțional roman […], Henry James a înnobilat însăși arta narațiunii, afirmându-i odată pentru totdeauna rangul estetic suprem.” Anca Peiu, în „Prefață” 

Ilustrație copertă: Philip de László, Violet Rawson, Lady Leconfield (1892–1956)

Elliot Bloom este un florar încruntat care urăște faptul că e proprietarul unei florării… Asta până când la ușa magazinului său apare o anumită tânără cu ochi strălucitori și cu o pasiune cu totul aparte pentru gogoși.

Cu mult timp în urmă, cei doi colaborau la evenimente ziua, iar noaptea, Ama analiza complicatele tatuaje florale de pe trupul lui Elliot. Apoi Ama i-a frânt inima iubitului său, iar tinerii nu și-au mai vorbit niciodată.

Acum însă, foștii amorezi trebuie să pună la punct împreună organizarea unui eveniment care le-ar putea impulsiona carierele – numai că niciunul dintre ei nu a trecut peste ce s-a întâmplat cu doi ani în urmă. Nu ajută nici faptul că cele două mirese, care observă pasiunea ce mocnește între Ama și Elliot, sunt hotărâte că îi cupleze, fără să aibă habar de povestea nefericită din trecut. În timp ce nunta scapă de sub control, Ama și Elliot descoperă că anumite lucruri pot supraviețui unui dezastru năucitor.

Uimitor și amuzant, romanul Nu mă uita vorbește despre doi oameni care își dau unul altuia – dar și iubirii – o nouă șansă!

„Julie Soto este autoarea mea preferată, punct! O să citesc tot ce scrie și o să mă bucur de fiecare cuvințel!” ALI HAZELWOOD

„Un triumf pentru toți cei care iubesc nunțile, dar și… florarii chipeși.” ABBY JIMENEZ, autoarea romanului Friend Zone

 „Un debut sexy și dulce în egală măsură!” KIRKUS

„O deopotrivă emoționantă și amuzantă scrisoare de dragoste către Sacramento, orașul natal al autoarei, care îi va fascina pe cititorii interesați de poveștile ai căror protagoniști capătă o a doua șansă și sunt mistuiți de o tensiune sexuală incredibilă, în ciuda faptului că el e morocănos ca un căpcăun, iar ea, veselă ca o rază de soare.” LIBRARY JOURNAL

„O poveste de dragoste nemuritoare, care va transforma această carte într-una dintre cele mai bune lecturi ale anului!” PASTE MAGAZINE

„Un debut stelar care anunță un talent fenomenal. Fii atentă, lume! Julie Soto e aici!” SARAH HAWLEY, autoarea bestsellerului A Witch’s Guide to Fake Dating a Demon

„Julie Soto este regina inimilor palpitânde și a minunățiilor care te dau pe spate.” PENNY REID, autoarea bestsellerului Neanderthal Seeks Human

Ion Luca Caragiale (1852–1912) a fost dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, director de teatru, profesor, comentator politic, ziarist, dar și sufleur, revizor școlar, corector, registrator, copist sau patron de berărie. Este considerat cel mai mare dramaturg român al tuturor timpurilor și unul dintre cei patru mari clasici ai literaturii române.

Opera lui Ion Luca Caragiale cuprinde teatru, nuvele și povestiri, momente și schițe, publicistică, parodii și poezii. Caragiale este considerat atât întemeietorul teatrului comic din România, cât și unul dintre principalii fondatori ai teatrului național. Majoritatea scrierilor sale exemplifică elocvent realismul critic românesc.

Volume publicate în timpul vieții: Schițe (Traduceri și originale) (1897), Momente (1901), 1907, din primăvară până-n toamnă. Cîteva note (1907), Novele, povestiri (1908), Teatru. Opere complete (1908), Momente, schițe, amintiri (1908), Schițe noue (1910). Deopotrivă adulat și contestat, lui Caragiale i s-au decernat numeroase premii pentru piesele sale ingenioase, fiind ales, post-mortem, membru al Academiei Române.

 

 Bo nu isi poate imagina lumea fara iubita lui, Sofia. Din fericire, nici nu trebuie sa o faca. Chiar daca ea a ramas prizoniera in trecut, el poate calatori in timp si o poate aduce inapoi. La urma urmei, este elevul Academiei Berkshire, o scoala de elita unde tinerii cu super-puteri invata sa isi controleze abilitatile. Dar daca Sofia este mai departe decat ar fi crezut? Daca tot ce se intampla in jur e doar produsul mintii lui?
    O lume fara tine este o poveste zguduitoare despre dragoste, familie si identitate intr-o lume haotica in care un adolescent se straduieste sa distinga realitatea de halucinatii, invatand in mod dureros ca uneori trebuie sa renunti la anumite lucruri pentru a reusi sa mergi mai departe.

În 2024, romanul Samson și Nadejda i-a adus lui Andrei Kurkov a doua nominalizare consecutivă pe lista lungă Booker Prize.

„Samson și Nadejda, surprinzătoarea carte a romancierului și jurnalistului ucrainean Andrei Kurkov, este un roman polițist a cărui acțiune se desfășoară în Kievul anului 1919, în perioada de haos, schimbări de putere și violență ce a urmat războiului. Andrei Kurkov abordează toată această brutalitate prin bine-cunoscutul său simț al ironiei și al absurdului. Astfel, un tânăr student la inginerie își vede tatăl ucis de cazaci și, câteva clipe mai târziu, o sabie îi retează urechea dreaptă. Reușește să o recupereze și să o păstreze într-o cutie. El va descoperi în curând că urechea continuă să audă – îi transmite zgomotele pe care le captează uneori, chiar și de la distanță. Inspirat de dosarele poliției secrete bolșevice din perioada de după Primul Război Mondial, romanul lui Kurkov creează o atmosferă complexă, care merge de la literatura rusă din secolul al XIX-lea și până la actualitatea războiului din Ucraina (deși volumul a fost publicat înainte de invazia lui Putin).“

Juriul Booker Prize referitor la nominalizarea romanului Samson și Nadejda pe lista lungă a prestigiosului premiu, în 2024

„Pentru mine, această nominalizare a fost o veste foarte plăcută, mai ales că e pentru un roman despre istoria Ucrainei și a Kievului și pentru un roman care e legat de realitatea actuală, pentru că, între evenimentele care s-au întâmplat în 1919, cele din 2022 și cele care se întâmplă astăzi, se pot face foarte multe paralele. (…) Mă tem foarte mult să nu uităm de Ucraina. Această carte este, de asemenea, una dintre modalitățile de a le reaminti oamenilor despre cultura ucraineană.“

Andrei Kurkov

Apar în această antologie o mulțime de haine: noi și vechi, păstrate cu grijă, purtate până au devenit cârpe, rochii de zi și de seară, extravagante și banale, din stofe deosebite, absolut superbe, rochițe de grădiniță și fuste de atlas. Apoi mai găsiți o cămașă de alăptat și una bărbătească, fără guler, o vestă antiglonț, o cămașă vărgată a unui deținut de la Dachau, un costum galben de livrator Glovo, un body din mătase neagră și o cravată verde, o geacă mov, o pereche de pantofi de damă, cu toc ascuțit, de zece, pufoaice, echipamente montane, o pălăriuță dhaka topi, niște ciorapi Burberry cu găuri, o pereche de pantaloni scurți, tot felul de blugi și un pulover roșu, dar și pălării, șepci, ochelari, niște șoșoni cu bot de vulpe, un inel cu moldavit, ochelari, chiar capacul obiectivului unui aparat de fotografi at. Toate sunt legate de cele mai diverse aspecte ale vieții: relații interumane, politică, istorie, antropologie. Părtașe la suferință, dar și la bucurii, haine salvatoare și haine care îți pun viața în pericol, sunt parte a identității noastre.

Diana Iepure

Colecția „Se poartă cartea“

Purtăm în noi cărțile pe care le iubim și care ne-au modelat, de-a lungul timpului, viziunea asupra lumii. Colecția „Se poartă cartea“ mizează pe puterea transformatoare a lecturii și ne invită să privim lumea prin filtrul modei, construind un fel de garderobă livrescă, văzută din perspectiva literaturii și a nonficțiunii.

Adrian Scrimint este un iconoclast de anvergura europeana al romanului romanesc de secol XXI. Romanul sau, Balet la Kosovo, se afla la intersectia lui Adio, arme (Hemingway) si Nimic nou pe frontul de vest (Erich Maria Remarque) proiectat in anul 1999 al zbuciumatului veac pe care il traim. Ei bine, imaginati-va un Petruska a lui Stravinsky care este Jovan Bilic, visand sa fie un Nijinsky in acest secol, intru impacarea crucificarii dintr-un razboi nationalist european cu destinul unui balerin. Romanul este o sinteza minunata intre un thriller, un jurnal de front si un roman psihologic. Stilul este cvasicinematografic, dinamic si cu surprinzatoare flash-uri asupra realitatii de secol XXI. Se citeste cu sufletul la gura si se poate "consuma" intr-o zi si o noapte. Ca apoi sa mai fie citit o data, si inca o data, si inca o data... meditand asupra mortii si vietii, asupra mediocritatii si geniului, asupra conditiei umane a artistului adevarat, precum Jovan Bilic care refuza sa moara pentru o cauza care nu este destinul sau. Adrian Scrimint este, asa cred, Jovan Bilic. - Leonard Oprea

Poveștile încapsulate în noi ies la iveală în momentele de răscruce ale existenței. Atunci anamneza, introspecția sau visele ne ghidează către pieile identitare pe care credem că le-am lepădat de-a lungul cărărilor sinuoase ale devenirii noastre. Privindu-le cu atenție, de la o anumită distanță critică, înțelegem că fiecare a avut un rol în construcția chipului pe care-l purtăm în prezent. Cartea semnată de Anița Vulcan Grigoriu surprinde treptele și pragurile unui destin, care adună laolaltă firele vieții unui personaj (fata cu alunița) și ale unei comunități (din Țara Pădurilor Albe). Sensul ultim al acestui Bildungsroman este acela că nu suntem niciodată doar individualități, ci părți dintr-un întreg, unite prin sentimentul apartenenței la un loc și o istorie anume. Felul în care deconstruiește și reconstruiește autoarea tradiții, practici și comportamente colective din universul arhaic și mereu nou al tărâmului copilăriei atestă credința că viața nu poate începe fără o întoarcere autentică înspre rădăcinile zborului. Darul de a naște este primit simultan cu cel de a renaște înspre cel ce ai fost dintotdeauna plăsmuit să fii. Iar dragostea, ce nu poate fi nicicând explicată pe deplin, este liantul care lămurește și străluminează totul. - Cristina Bogdan

Top 5 lucruri care îl îngrozesc pe Maxen (Woodbead) Smith

1. Fantomele (pe care doar el le vede)
2. Colegii care râd (de el)
3. Un tată care nu-l crede
4. Un bunic care crede prea mult
5. Un univers supranatural pe cale să se dezlănțuie

Prima dată când a văzut fantome, Maxen (Woodbead) Smith era convins că toată lumea le vede. Acum, la sfârșitul clasei a șasea, Max a învățat să-și țină viziunile pentru sine. Misiunea lui: să pară „cât mai normal“. Dar când ajunge în Glimmerville, la Conacul Woodbead, unde o să-și petreacă vacanța de vară împreună cu Ramhart Woodbead, bunicul său excentric, lumea spiritelor nu mai poate fi ignorată.

Aici, în acest orășel învăluit în ceață, plăcintele sunt fermecate și fantomele zburdă liber. Adio, normalitate! După ce se abate peste ei o furtună supranaturală, iar sufletul bunicului este capturat, Max – cu ajutorul noilor săi prieteni – trebuie să găsească Ghidul practic, o carte magică, singura care-l poate învăța cum să-și învingă dușmanii de pe lumea cealaltă. Și asta cât mai repede, înainte ca sufletul lui Ramhart să fie pierdut odată pentru totdeauna…

Postfață de Ion Vartic

Bulgakov scrie aici romanul iubirii, disperării și nevoii de mântuire, una dintre cele mai mari cărți ale secolului XX. O lectură pasionantă și, în același timp, cathartică.

Ce poate salva o lume în care răul produs metodic de om nu mai lasă loc nici unui strop de speranţă? Bineînţeles, nimic din elementele lumii paralizate. Şi atunci e nevoie de ceva din afară. Diavolul ia chipul iluzionistului Woland şi se amuză să pună pe jar Moscova, oraşul unde Maestrul şi Margareta încearcă să-şi trăiască iubirea. Departe în timp şi spaţiu, Pontius Pilat îl judecă pe Isus. Planurile alunecă unul spre altul, întâlnindu-se într-o poveste a suferinţei şi sacrificiului şi, abia astfel, ceea ce nu poate fi rostit în viaţa de la Moscova se spune în cer. împânzit de date autobiografice, de aluzii livreşti, religioase, demonologice, ezoterice, monumentalul roman al lui Bulgakov dă impresia paradoxală că a fost scris dintr-o suflare, antrenându-şi cititorul în iureşul nebunesc al întâmplărilor din Moscova anilor ’30.

„În același timp fabulă, satiră și roman de dragoste, Maestrul și Margareta este o parabolă despre putere și efectele ei distrugătoare, despre bine și rău și, mai ales, despre fragilitatea umană și forța iubirii.“ (The New York Times)

„Schiop propune un personaj ingenuu, homosexual, complexat, inhibat, (semi-)ratat social. Textul său este un fel de proces-verbal al unui grup. Reţinem neapărat faptul că acest grup, alcătuit în bună parte din oameni obsedaţi de carte şi dependenţi de spleen intelectual, are drept scop evident violentarea tuturor prejudecăţilor despre cultura înaltă.
Tinerii din povestea lui Schiop îşi varsă amarul reinventând un limbaj al filozofiei «de stradă». Ei fac parte din acea generaţie care a fost hipnotizată de subcultura înaltă a anilor ’90: Nirvana şi cam tot ce mişca prin Seattle, Suede, BUG Mafia etc. Ei bine, se produce un melanj lingvistic pe alocuri irezistibil, uneori prea artificial, între hermeneutica suspiciunii tip Baudrillard şi revelaţii subculturale tip Tataee. Acest argou este principalul pariu al lui Adrian Schiop.” (C. Rogozanu)

Tradusă în hexametri, cu o postfaţă, bibliografie şi indici de Dan Sluşanschi şi ilustrată de Mihail Coşuleţu

„Binevoitorul nostru cititor se va întreba, poate, cum de ne-am asumat curajul de a ne avânta într-o atât de temerară întreprindere, cum este aceea a unei noi traduceri a poemelor homerice, şi, mai cu seamă, a uneia dorite în hexametri. Vom mărturisi, prin urmare, deschis că am ajuns treptat să simţim această înclinare nu ca pe o îndrăzneală, ci ca pe o necesitate de neocolit: nimeni nu poate tăgădui faptul că orice lume civilizată, orice naţiune cultivată şi cu respect pentru sine are îndatorirea de a-şi regândi marii autori odată cu fiecare nouă generaţie şi de a-i traduce iarăşi, măcar tot la două generaţii, căutând să se apropie mereu mai mult de spiritul şi de expresia acestora.“  — DAN SLUŞANSCHI

Virgil Lepară, orfan și fără prea multe perspective în timpul regimului comunist, își găsește locul și, într-un fel, o familie în structurile Securității. Avansează rapid pe treptele ierarhice și ajunge colonel într-un departament de elită care se ocupă cu suprimarea fizică a persoanelor indezirabile pentru Ceaușescu. Doar că, imediat după revoluție, printr-un concurs de împrejurări, devine singurul deconspirat și este judecat și condamnat la închisoare pentru crimele lui. Iese din închisoare după douăzeci de ani, timp în care și-a pierdut nevasta și toată averea, dar află cu surprindere că un binefăcător din cadrul serviciilor a avut grijă să îi asigure tot ce are nevoie într-un azil de lux din capitală. Astfel, proaspăt pensionar special, nu are altceva de făcut decât să își trăiască libertatea nou-dobândită și confortabilă. Totuși, beneficiile vin cu un cost, astfel că, într-o Românie modernă și europeană, depinde în continuare de toanele și mașinațiunile agenților din servicii. Totodată, relațiile nou-închegate, cu oameni aparent simpli, îl pun în situația de a-și rememora vechea viață, iar cea mai odioasă crimă a lui pare să îl ajungă din urmă și să îi pună în pericol existența. Un roman în care Radu Aldulescu scoate la lumină părțile cele mai sumbre ale trecutului nostru comunist, dar și legăturile încă prezente și incredibilele compromisuri sociopolitice cunoscute sau ascunse.

Unul dintre cele mai cunoscute romane ale lui Mishima, Templul de aur a fost ecranizat de trei ori: în 1958 sub titlul Enjō (Conflagrația), în regia lui Kon Ichikawa, în 1976, cu titlul original Kinkakuji, în regia lui Yoichi Takabayashi, și în 1985 ca parte a filmului Mishima: A Life in Four Chapters, regizat de Paul Schrader și produs de Francis Ford Coppola și George Lucas.

În luna iulie a anului 1950, un tânăr preot budist dă foc templului Kinkakuji. În fața instanței, acuzatul declară că urăște frumusețea. Fascinat de fapta și de justificarea nemaiauzite, Mishima încearcă să înțeleagă ce se ascunde în spatele acestui răspuns: frumusețea imuabilă a templului vechi de secole aruncă în derizoriu fericirea efemeră și imperfectă a muritorilor, amintindu-le că lumea trecătoare nu le poate oferi nimic pe măsura năzuințelor lor.

„Cu Templul de aur, Mishima s-a afirmat drept una din cele mai importante voci literare ale epocii sale.“ — The New York Times

„Mishima recreează Kyōto, pornind de la imaginea templului, așa cum Victor Hugo a reconstruit Parisul medieval pornind de la catedrala Notre-Dame.“ — The Nation

„O mare operă literară, trasând cu minuție harta unui suflet zbuciumat.“ — Chicago Tribune

Țara zăpezilor este un roman clasic al literaturii japoneze moderne și a figurat printre cele trei opere citate de juriu în 1968, când lui Yasunari Kawabata i s-a decernat Premiul Nobel pentru literatură. Inițial o povestire publicată într-o revistă literară în 1935, romanul și-a căpătat forma definitivă abia în 1948.

Shimamura are obiceiul de a se retrage iarna într-o micuță stațiune montană, lăsând în urmă agitația capitalei și viața de familie. Aici, în „țara zăpezilor“, o întâlnește pe tânăra gheișă Komako, a cărei franchețe deconcertantă este pe punctul de a-i tulbura bărbatului echilibrul. Oscilând între afecțiunea fățișă și necondiționată a gheișei și farmecul misterios al tăcutei Yoko, al cărei chip îl deslușește fugar, Shimamura este mereu un om al inacțiunii, iar pasivitatea lui o condamnă pe Komako să rămână prinsă fără scăpare în păienjenișul relațiilor și obligațiilor din țara zăpezilor.

„Impresionant și plin de surprize. Evadarea perfectă!“ Stephanie Garber, autoarea seriei A fost odată o Inimă frântă

Quell are 17 ani și și-a petrecut toată viața ca o fugară, pentru a ține secretă magia mortală ce-i curge prin vene.

Ca să se ascundă de asasinul care o urmărește, Quell intră într-o societate magică a elitelor, numită Ordinul. Dacă reușește să treacă de cele trei ritualuri de inițiere, stăpânind forma lor de magie, va putea să-și îngroape definitiv propria putere interzisă. Dar să devină debutanta perfectă e mult mai greu decât și-a imaginat, mai ales că relația cu Jordan, mentorul întunecat și antrenorul ei într-ale omorului, nu e doar una profesor-elev.

Când descoperă măsurile pe care Ordinul le ia ca să-și apere bogăția și puterea, Quell e obligată să aleagă: fie îmbrățișează magia neagră, fie riscă să piardă tot, inclusiv pe cei pe care a învățat să-i iubească.

Elle ne prezintă începutul unei serii fantasy romantice, desfășurată în timpuri moderne, impregnată de o atmosferă complet amețitoare, cu o dragoste interzisă și o magie neagră care ar putea distruge totul.

„Povestea de dragoste interzisă din cele mai sălbatice visuri ale mele. O încântare pentru iubitorii de romantism de toate vârstele!“ Ali Hazelwood, autoare de bestsellere New York Times

„O fantezie cuprinzătoare, plină de magie, secrete și romantism. Casa Marionne m-a prins de la prima pagină și nu mi-a mai dat drumul. O carte încântătoare, fascinantă, pe care nu trebuie să o ratați.“ Alex Aster, autoarea romanului Lightlark

"Unul dintre cele mai originale romane fantasy pe care le-am citit vreodată. O lume complexă și minunat de romantică, pe cât de magică, pe atât de periculoasă.“ Nicola Yoon, autoarea romanului Și soarele e o stea

 „Inventiv, evocator și grandios. O călătorie captivantă, magică și uimitoare.“ Karen M. McmAnus, autoarea romanului Unul dintre noi minte."