Literatură

„Seducător și incisiv în egală măsură." Publishers Weekly

Romanciera J.B. Blackwood și soțul ei Patrick, regizor și personalitate-cult, mai în vârstă decât ea, aniversează 14 ani de căsătorie într-o croazieră. Când l-a cunoscut pe Patrick, el părea oarecum fără vârstă, așa cum sunt toți zeii în ochii celor care-i venerează. Însă succesul lui începe să apună, iar J.B. e pe punctul să obțină un premiu literar important. El i-a supervizat dintotdeauna scrierile, dar acum ea ar putea ajunge să-l pună în umbră.

După multe zile însorite, se stârnește o furtună cu consecințe dramatice, care declanșează o adevărată căutare a adevărului despre căsnicia lor.

Un roman care pune întrebarea cât de clară e, în mintea scriitorului, granița dintre realitate și intrigă. Cum îi refuzăm pe oamenii pe care îi dorim? Și care e prețul, pentru noi, pentru alții și pentru arta noastră, dacă nu-i refuzăm?

„Un savant nebun, trăsnit, dar moralist, la pupitrul de comandă al unei maşini a timpului literare.” - Time

Însoţit de mastiful Kazak, Winston Niles Rumfoord traversează în nava sa o zonă necartografiată a spaţiului, trecând printr-un infundibul cronosinclactic. În urma acestui zbor, Rumfoord nu mai poate exista fizic pe Pământ decât o dată la cincizeci şi nouă de zile terestre, când îşi face apariţia pentru a-şi informa soţia despre ce o aşteaptă în viitor (cealaltă consecinţă a acestei stări nemaipomenite fiind darul clarviziunii).

Malachi Constant, cel mai bogat, norocos şi depravat om din lume, află şi el în urma unei astfel de materializări ce îi rezervă destinul. Numai că, fiind vorba de un roman de Vonnegut, destinul uman capătă noi înţelesuri aici, căci satira scriitorului e nemiloasă şi nu cruţă nimic, de la ideea de liber arbitru, la religie, la întreaga istorie a umanităţii.

„High Fidelity prezintă o imagine dureros de amuzantă a iubirii, muzicii şi maturizării.“ Library Journal

Rob e un tip obsedat de muzică, proprietar al unui magazin falimentar de discuri. Tocmai a fost părăsit de iubită şi încearcă să treacă peste asta făcând un top five al celor mai dureroase despărţiri de până acum. De fapt, toată viaţa lui se învârte în jurul unor top five-uri – filme, melodii, slujbe de vis etc., topuri pe care le alcătuieşte împreună cu cei doi bizari angajaţi ai săi – şi al muzicii, ocolind mereu responsabilităţile şi încercând să-şi păstreze libertatea cu orice preţ.

Absolut irezistibil datorită umorului şi stilului ironic al lui Nick Hornby, „High Fidelity” este un roman despre dragoste şi maturizare care nu seamănă cu nimic din ce aţi citit până acum.

Începe căutarea unei comori a strămoșilor lui Hâc și totul e pe cale să devină absolut ÎNFRICOȘĂTOR...

Nu-i uşor să fii pirat... Corabia pe care Hâc navighează împreună cu Ştirb şi colegii lor se scufundă de la prima lecție, după ce se izbește de un sicriu plutitor. Spre marea mirare a tuturor, din sicriu țâşnește un fermier din cale afară de vesel, pe nume Alvin. El le reaminteşte de comoara lui Barbăsumbră cel Cumplit, temut pirat de odinioară şi strămoș al lui Hâc.

Vikingii, bineînțeles, pornesc imediat în căutarea ei și deschid toate lăzile, cuferele și sicriele pe care scrie clar "Nu deschide". Moştenitor al lui Barbăsumbră sau nu, Hâc nu poftește deloc să-şi riște viața, nici să fie târât pe insule periculoase. Dar n-are încotro.

Prima parte - Se misca tara! prezinta toate etapele premergatoare si acumularile de energie populara, in timp ce Partea a doua - Focurile descrie chiar momentele desfasurarii rascoalei taranesti. Titlurile capitolelor au valoare simbolica: Rasaritul, Pamanturile, Flamanzii. Autorul surprinde foarte exact ceea ce psihologul francez Gustave le Bon numea la psychologie de la foule (,,psihologia multimii").

„Acest roman poetic explorează teme precum singurătatea, izolarea, secretele de familie, voința politică și puterea iubirii necondiționate. Lahiri înțelege că problemele nesoluționate din trecut ne pot determina să creăm genul de viață pe care ne dorim cel mai mult să o evităm. Conflictele ce nu au fost rezolvate îi împing pe oameni să-și aleagă parteneri de viață nepotriviți, cu care vor dezvolta relații complet nesatisfăcătoare. Romanul demonstrează cu detalii meticuloase că înfruntarea unui trecut dureros și conștientizarea secretelor de familie reprezintă adeseori cheia fericirii adevărate. […] Pentru cei care încă se chinuie să accepte și să facă față unor relații complicate de familie și pentru cei care au tendința să dezvolte relații romantice nesănătoase și să-și aleagă parteneri nepotriviți, Distanța dintre noi reprezintă o lectură obligatorie. Distanța dintre noi este o mărturie a capacității umane de a înfrunta și de a trece peste acest gen de provocări.“

The Huffington Post

Mai multe prostituate de lux din București sunt ucise pe rând. Căpitanii Costea și Bădoiu – sau, cum îi cunoaște toată lumea, Cap Bob și Babuinul – habar n-au că anchetarea acestor crime va descoperi hățișurile unei afaceri complicate, un caz de corupție cu mize politice și un grup puternic ale cărui ramificații ajung dincolo de hotarele țării și chiar și în birourile Poliției. Simpatici și inventivi, inteligenți și curajoși, cei doi polițiști se vor ambiționa să descâlcească toate ițele.

Construită sub forma a unsprezece scrisori către un personaj imaginar, un ucenic în arta prozei, scrisori unificate printr-un capitol concluziv sintetic, cartea reconstituie întreg procesul creativ prin care a trecut un autor capabil să transforme în literatură tot ce atinge: Mario Vargas Llosa. Suntem martori ai lungii sale peregrinări ca literat și ai experienței unice, personale și netransferabile de romancier. Cum devii scriitor? Ce mecanisme imperioase te impulsionează în această vocație? Ce poți învăța de la marii scriitori și ce este sau trebuie să fie numai al tău, dacă ai ceva de spus? Cartea lui Vargas Llosa e o suită de lecții magistrale despre arta de a scrie romane – în fond, o lecție de literatură.

„Cum poate un roman să emoționeze, cu această istorie în curs? Pur și simplu, existând, sugerând cititorilor aspirații și dorințe, inoculându-le virusul ambiției și al unei fantastice proiecții a unei vieți mai bune, sau măcar diferite. [...] Nu s-a inventat până acum ceva mai potrivit decât romanul pentru a ține în viață visul unei societăți mai bune.“ — MARIO VARGAS LLOSA, Discurs de recepție în Academia Franceză, 9 februarie 2023

Este al patrulea volum al tetralogiei "Clipe de durere, clipe de iubire", scrisă de Andrei Filotti.

Copiii familiei Totila – Despina, Ermanaric și Sigeric – sunt acum adulți și fiecare se străduiește să își găsească drumul potrivit în viață.

Cum Al se confruntă cu probleme de sănătate, Despina se pregătește să preia frâiele afacerilor familiei. Susținută de mama ei, ea va pleca în Rusia, unde trebuie să protejeze investițiile trustului Totila. Periplul ei se va dovedi nu doar o inițiere în lumea afacerilor, ci și începutul unei neașteptate idile.

Ermanaric și Sigeric, unul în Moldova și altul în Grecia, vor avea și ei parte de diferite încercări – situații neprevăzute și întâlniri care par predestinate – în urma cărora viața li se va schimba pentru totdeauna.

Călătoriile celor trei frați dobândesc, așadar, un rol inițiatic, căci ei trebuie să se dovedească vrednici de a duce mai departe valorile clanului Totila.

Este al treilea volum al tetralogiei "Clipe de durere, clipe de iubire", scrisă de Andrei Filotti.

La optsprezece ani după ultimele peripeții din România, Andra se bucură de o viață liniștită alături de Al și de copiii lor – fiica Despina și gemenii Ermanaric și Sigeric.

Din umbră, însă, pericolul pândește, căci generalul Siminea, acum bătrân și orb, dar la fel de lipsit de scrupule, a pus la cale un complot pentru a se răzbuna pe Andra, cu ajutorul anarhistului ucrainean Kovalenko.

Despina este răpită în timpul unei vacanțe cu prietenii și adusă în România, iar părinții ei își mobilizează toate resursele pentru a o găsi.

Începe astfel o căutare disperată, care îi va purta pe Andra și pe Al din Dobrogea până în Banat și îi va pune în legătură cu o mulțime de personaje pitorești.

Kovalenko este, însă, un adversar redutabil, astfel că, în încercarea de a-și salva fiica, Andra și Al se văd adesea puși în fața unor situații-limită…

Împletind trecutul si prezentul, Numele mi-l știe vântul spune povestea a două personaje de neuitat, ambele în căutarea familiei și a unui cămin. Emoționantul roman al lui Isabel Allende este atât o mărturie a sacrificiilor pe care le fac părinții, cât și o scrisoare de dragoste către copiii care supraviețuiesc celor mai insondabile pericole – și nu încetează să viseze.

Printre cele mai frumoase amintiri ale unui copil sunt momentele de seară în care unul dintre părinți, sau un bunic, sau un frate ori o soră mai mare îi citește dintr-o carte mare de povești, cu ilustrații.

Micul Prinț, cea mai iubita dintre scrierile lui și una dintre primele trei cele mai traduse cărți din toate timpurile, a vazut lumina tiparului la New York, in 1943. De atunci și până acum, povestea micului prinț s-a bucurat de un succes uriaș: i s-au dedicat muzee și expozitii, a fost ecranizată și dramatizată, iar copiii de pretutindeni o citesc și o recitesc de fiecare dată cu aceeași încantare.

Este o poveste despre evadare și trezire. O înaintare într-un labirint cleios, printre meandrele unei copilării cu escapade inițiatice în cimitirul satului și stratageme ingenioase de evitare a vestiarului școlii, printre primele experiențe erotice și ceața tânjirii după mângâiere. Între anvergura nimicitoare a unei mame abrutizante și spectrul suav al unui tată strivit de această stihie. Dintr-un Crângași cu moravuri provinciale și cartofi prăjiți în mult ulei, în care fericirea conjugală se confundă cu sfânta naturalețe, Tina încearcă să evadeze într-o lume posh, cu playlisturi, branduri și băuturi sofisticate – visul unei vieți bune, care să nu însemne o continuă zbatere în mizerie și grobianism. În drumul spre sine, se supune și se răzvrătește împotriva mitului că iubirea se măsoară în suferință. Deprinde, mai cu seamă, cum să-și ia în primire propriul trup, care pare să aibă o viață a sa, desprinsă de sine. Toate ipostazele descentrate ale Tinei se suprapun într-o imagine clară, într-un happy-end neconvențional, din care rezultă – cum altfel? – că suferința poate fi izbăvitoare.

Grigore Bajenaru (1907-1986)

Nascut la 13 decembrie 1907, Cocioc-Snagov, judetul Ilfov, absolva succesiv liceul bucurestean "Gheorghe Lazar" (1926) si Facultatea de Litere si Filozofie a Universitatii din Bucuresti (1930), dupa care incepe o cariera didactica ca profesor la Scoala primara de baieti nr. 17 "Marele Voevod Mihai", initial numita "Principele Mihai", unde tatal sau era director, in paralel publicand studii critice despre operele lui N. Filimon, Delavrancea si Mihai Eminescu. Debutul literar se va produce in 1923, in paginile revistei Lumea copiilor, iar in volum in 1924, cu o serie de povestiri intitulata Din tara basmelor. Colaborator constant al revistei Universul copiilor inca de la primul numar. Devine celebru cu romanul dedicat vietii de liceu Cismigiu et comp., succes atins ulterior cu Buna dimineata, baieti! cu aceeasi tematica liceana, dar din perspectiva de profesor. Scrise intr-o maniera alerta, pigmentate de un limbaj tipic scolar, reliefand evenimente si comportamente tipice unei varstei rebele, Grigore Bajenaru si-a gasit rapid publicul sa-i savureze, pe buna dreptate, anecdotica stilistica. Cronologic editorial, intre cele doua romane se intercaleaza o serie de povestiri istorice, construite pe un filon fictional si tributare unui conformism stilistic. A incetat din viata la 5 februarie 1986, la Bucuresti.

Grigore Bajenaru (1907-1986)

Nascut la 13 decembrie 1907, Cocioc-Snagov, judetul Ilfov, absolva succesiv liceul bucurestean "Gheorghe Lazar" (1926) si Facultatea de Litere si Filozofie a Universitatii din Bucuresti (1930), dupa care incepe o cariera didactica ca profesor la Scoala primara de baieti nr. 17 "Marele Voevod Mihai", initial numita "Principele Mihai", unde tatal sau era director, in paralel publicand studii critice despre operele lui N. Filimon, Delavrancea si Mihai Eminescu. Debutul literar se va produce in 1923, in paginile revistei Lumea copiilor, iar in volum in 1924, cu o serie de povestiri intitulata Din tara basmelor. Colaborator constant al revistei Universul copiilor inca de la primul numar. Devine celebru cu romanul dedicat vietii de liceu Cismigiu et comp., succes atins ulterior cu Buna dimineata, baieti! cu aceeasi tematica liceana, dar din perspectiva de profesor. Scrise intr-o maniera alerta, pigmentate de un limbaj tipic scolar, reliefand evenimente si comportamente tipice unei varstei rebele, Grigore Bajenaru si-a gasit rapid publicul sa-i savureze, pe buna dreptate, anecdotica stilistica. Cronologic editorial, intre cele doua romane se intercaleaza o serie de povestiri istorice, construite pe un filon fictional si tributare unui conformism stilistic. A incetat din viata la 5 februarie 1986, la Bucuresti.

Ca niste instantanee surprinse in fata unei prabusiri iminente, prozele din Psihonautica recompun itinerarul unei minti aflate in cautarea sensului. Pornind de la tentatiile si pericolele lumilor virtuale si apeland la intrebari despre univers, limitele cunoasterii si ecuatia propriei existente, vocea psihonautului - acest hacker al realitatii - ne aduce, paradoxal, mai aproape de ce inseamna sa fim umani. Pe un ton deopotriva erudit si colocvial, pe parcursul celor zece povestiri aflam, printre altele, cum supravietuim unei catastrofe, ce inseamna sa ne refugiem in vise si avataruri, care sunt posibilitatile limbajului si cum sa ne construim realitati alternative. Totul intr-un exercitiu filozofic in care haosul si ordinea coexista dupa niste legi intricate si capabile sa fascineze.

La miezul nopții, unul dintre ei este mort.

Până dimineață, toți sunt suspecți.

Este cea mai tare petrecere… dar nu toată lumea a venit să se distreze.

De Revelion, Rhys Lloyd are casa plină de musafiri. Căsuțele lui de vacanță de pe Lacul Oglinzii au succes, iar el a invitat tot satul să vină să bea șampanie împreună cu noii vecini bogați. Însă la miezul nopții, Rhys plutește fără viață pe apele înghețate ale lacului. În prima zi a anului, Ffion Morgan are un sat întreg de suspecți. Micuța comunitate este căminul său, așa că suspecții sunt vecinii, prietenii și familia ei — iar Ffion are și ea secrete de apărat. Cu minciuni descoperite la fiecare colț, curând întrebarea nu mai e cine a vrut să-l vadă pe Rhys mort… ci cine l-a ucis până la urmă. Într-un sat cu multe secrete, crima este doar începutul.

ACUM O SERIE ORIGINALĂ PRIME!

Pentru Jack Reacher, evenimentele din 11 septembrie 2001 au adus o schimbare practică a stilului de viaţă. Pe lângă periuţa de dinţi pliabilă, acum poartă asupra lui şi o carte de identitate cu fotografie. Totuşi, nimeni nu‑i poate da de urmă. Aşa că, atunci când un membru al fostei sale unităţi militare găseşte o cale de a‑i transmite un mesaj, Reacher ştie că e vorba de ceva foarte serios: Vreau să aduni laolaltă vechea unitate.

Nu te încurci cu investigatorii speciali. Întotdeauna se apără unul pe celălalt. Acum unul dintre ei e mort în deşertul californian. Iar ceilalţi şase sunt de negăsit. Nu te încurci cu Jack Reacher. Vechii lui camarazi sunt în mare încurcătură, iar el n‑are de gând să stea cu mâinile‑n sân.

Nici acum, nici altă dată.

Un Crăciun în familia Spring înseamnă o mulțime de rude, un munte de mâncare, haos cât cuprinde și multe ocazii ca oamenii să facă sau să spună ceva greșit. Tori Spring știe că fratele ei, Charlie, este copleșit de toate acestea. Vrea să-l ajute… Dar cum? Charlie nu este convins că poate rămâne acasă, pe măsură ce petrecerea se întețește. Casa iubitului său, Nick, i se pare un refugiu evident. Dar se întreabă totodată dacă nu cumva îi distruge Crăciunul lui Nick din cauza grijilor și a temerilor lui. Uneori, singura cale către alinare și bucurie sunt onestitatea, împărtășirea emoțiilor și o relație care să-ți ofere căldură pe timpul iernii.

O insulă plină de secrete, o fugă și o promisiune...

O FIICĂ REBELĂ

1925. Pe insula Malta, printre zidurile vechi de culoarea mierii, străini fugari se ascund în zonele întunecate și oricine poate face rost de o nouă identitate. Rosalie fuge din Paris pentru a lucra ca dansatoare în cluburile boeme din adâncul străzilor întortocheate.

O SORĂ CU UN SECRET

1944. Fugind de brutalitatea războiului din Franța, Florence se confruntă cu o viață nouă. Dar mama sa înstrăinată are o rugăminte disperată: să‑i găsească sora dispărută cu ani în urmă.

O RUPTURĂ ÎNTRE GENERAȚII

Trădări și secrete, minciuni și tăceri între surori. O ultimă scrisoare de la Rosalie este singurul indiciu pe care Florence îl are la îndemână. Războiul este o barieră de neclintit, iar timpul se scurge...

Noapte de noapte, creaturi ivite din adâncurile pământului distrug tot ce le iese în cale. Secole de-a rândul, demonii au terorizat lumea, silindu-i pe oameni să se retragă în adăposturi ascunse în spatele unor simboluri magice, a căror putere se pierde în negura timpului.

Anii au trecut, așezările oamenilor sunt din ce în ce mai puține și mai îndepărtate unele de altele, iar demonii își continuă atacurile.

Acum, aproape lipsiți de speranță, trei tineri supraviețuitori ai unor atacuri sângeroase pășesc dincolo de siguranța adăposturilor, riscându-și viețile, într-o încercare disperată de a regăsi secretele trecutului. Împreună, ei vor înfrunta noaptea.

Hannah vine în oraș cu echipa de filmare din care face parte și locuiește temporar la amicul ei, Fox, un bărbat special și ajutorul perfect pentru a-l face gelos pe regizorul de care este îndrăgostită. Un prieten ajutând un alt prieten.

Însă, cu cât petrece mai mult timp cu amicul ei, cu atât este mai atrasă de acesta. Încetișor, începe să se estompeze linia dintre prietenie și flirt, iar Hannah nu poate să nu admită că-l îndrăgește, numai că nu vrea să fie una dintre cuceririle lui trecătoare.

Fox este al naibii de atrăgător, un bărbat foarte chipeș care te năucește cu ochii lui albaștri, brațele lucrate, dar mai ales cu energia pe care o emană și urlă: Sunt foarte bun la pat! Având o meserie care îl solicită, el alege să nu se implice în relații serioase. Oare va putea scăpa de eticheta de armăsar și își va putea ține sub control automatismele care duc numai la sex?

Cartea aceasta este mai mult decât o simplă poveste de dragoste înfiripată între doi prieteni, este despre puterea de a depăși prejudecățile, despre încredere și despre vindecare.

„La data publicării, Craii de Curtea-Veche au apărut ca o operă bizară, fascinantă, rău construită. Azi, «reaua construcție» ni s-ar părea ca atare modernă, dacă n-am descoperi în acest roman ascunsa lui construcție și desigur, tocmai fiindcă își admiră secreta arhitectură a operei, Mateiu Caragiale se consideră pe sine un «magnific» autor. (…) Limba lui Mateiu Caragiale este de o inflorescență purulentă, ce o așează lângă poezia colcăind de miasme a lui Jean Genet. Orhidee înăbușite de purpura soarelui-răsare mocnindu-și parfumele, pâlpâindu-și jăraticul unanim și ucigător, cu grijă întreținut prin veacurile depravării, crimei și lâncezirii prospere. Rareori în literatura română o operă s-a bucurat de un mai grabnic, mai ezoteric succes precum Craii de Curtea-Veche.” (I. Negoițescu)

„M-am întâlnit cu scrisul Dumitrei Râșnoveanu mult înainte de a mă întâlni cu ea. Scria despre cărți, cum scrie și acum, într-un fel nou, proaspăt, adictiv. Fiecare rând e o declarație de dragoste în care cuvintele – tandre, aspre, melodioase, clocotitoare ori fruste – se înlănțuie într-o armonie uimitoare, curg ca o miere densă, parfumată și, bineînțeles, dulce. Cunoaștem toți puterea vindecătoare a mierii. Nu-i de mirare, așadar, că… m-am mirat. M-am mirat că Dumitra scrie mereu despre cărți (și despre viață – a ei, a altora), dar nu scrie o carte. Are multe de spus și o intensitate a trăirii și a expresiei cum nu vezi des. Mi-am petrecut ani imaginându-mi cum ar fi o carte scrisă de ea și, la răstimpuri, o rugam s-o facă. Nu știu dacă a ascultat sfatul meu sau o chemare interioară, dar iată că s-a întâmplat, și e o revărsare de rațiune și simțire – și frumos –, o plăcere intensă pe care o va dărui cu generozitatea ei deja proverbială fiecărui cititor.” (Luana Schidu)

„Nu există niciun roman care să fi fost la fel de prost citit ca Rusoaica lui Gib Mihăescu. Inclusiv de către critica literară a anilor ‘30 din secolul trecut. Despre critica de după război e greu de vorbit. Tipărit în 1933, romanul n-a fost reeditat niciodată în timpul comunismului. Nici măcar în ediţiile critice. Motivul este în primul rând titlul. Cu toată «despărţirea» politică a regimului de la Bucureşti de Uniunea Sovietică din aprilie 1964, liderii comuniști români au continuat să menajeze până la sfârşit «marea ţară prietenă», era formula obişnuită, de la Răsărit, interzicând orice referire directă. Rusoaica e un roman captivant, care se citeşte cu plăcere, dincolo de toate sofisticatele consideraţii ale criticilor. E un roman de aventuri şi de iubire, despre un tânăr care îşi ia dorinţele drept vise şi iluziile drept idealuri. Cu toţii, la o anumită vârstă, păţim acest lucru. Şi până să ne fie ruşine de păţania proprie, ne desfătăm cu nemaipomenitele paţanii sentimentale ale locotenentului Ragaiac.” (Nicolae Manolescu)

Ce secret straniu a făcut-o pe bogata, frumoasa, impetuoasa Bella să i se pară irezistibilă lui Archie McCandless, un student la medicină sărac? Să fi fost originea ei misterioasă în casa monstruosului său prieten Godwin Baxter, geniul a cărui voce putea perfora timpane? Această poveste despre dragoste adevărată și cutezanţă știinţifică poartă cititorul din sălile de operaţii private ale Glasgow-ului de la sfârșitul epocii victoriene prin cazinouri pentru aristocraţi, drojdia Alexandriei și un bordel parizian, pentru a ajunge la un apogeu întrerupt într-o biserică scoţiană.

Romanul „Calendarul unei vechi iubiri” spune povestea lui Valdas Bataev, care se vede obligat să înfrunte, încă de tânăr, evenimentele tragice ale epocii sale – secolul XX, un secol de furie şi sânge. Dar în mijlocul furtunii, Valdas reuşeşte să se sustragă cruzimii lumii: o iubire clandestină într-o paranteză fericită, între calendarul pe stil vechi al Rusiei ţariste şi noua cronologie impusă de „constructorii unui viitor luminos”. O capodoperă extrem de concisă, acest roman despre trădare, sacrificiu şi mântuire ne face să retrăim, la nivel uman, dramele Istoriei: revoluţii, conflicte planetare, diferendele de după încheierea războiului. Şi totuşi, o tramă secretă, dincolo de atrocele comedii umane, ne eliberează de influenţa acestora, conferind o dimensiune infinită efemerităţii unei iubiri rănite.

„Mi-a plăcut tare romanul lui Moni Stănilă, Al 4-lea, o poveste despre tot ce contează, fără pretențiile r(h)omanului, fără o singură notă falsă, o novelita care i-ar fi plăcut mult și lui Roberto Bolaño, atât de mult, că i-ar fi zis: !Moni, hija, enhorabuena!” (Simona Sora)

„Al 4-lea este o carte despre încredere și ezitare, despre (auto)exilare și eliberare, despre compasiune și pasiune, despre necunoaștere și inițiere. Un roman care are percutanța poeziei și elocvența unei omilii. O pledoarie pentru uman.” (Lucia Țurcanu)

Silvia Albu este o tânără librăreasă întoarsă de curând în oraşul natal, după o absenţă forţată de aproape cinci ani. Suntem în România anului 1983. Mâncarea e raţionalizată, nu se mai găseşte aproape nimic în magazine, lumina se ia timp de o oră pe zi, avorturile sunt interzise şi metodele de contracepţie inexistente, iar dragostea vine laolaltă cu ameninţarea morţii. În cartierul de la marginea Piteştiului, Complexul este un întreg univers, planetele ce se rotesc în jurul propriilor axe sunt Alimentara, Măcelăria, Cofetăria, Merceria, Librăria, Ceasornicăria, Poşta. În viaţa librăresei, marcată de o traumă pe când avea doar şaptesprezece ani, mişună o mulţime de copii. De-a lungul verii, o idilă se înfiripă între ea şi ceasornicar, un bărbat cu şapte ani mai în vârstă. Apariţie atrăgătoare, ceasornicarul pare să-i promită că o va duce cu el către alte orizonturi – dar poţi să crezi în promisiuni sau totul e scânteiere fugară?

„Toţi copiii librăresei” este un cântec al însingurării şi al dragostei ce poate fi aducătoare de moarte, din vremurile trăite de cei care au fost tineri în anii ’80. Un cântec pe-al cărui fundal este etalat un întreg evantai de poveşti cu copii.

Una dintre cele mai importante scrieri ale secolului XX

Leagănul pisicii, unul dintre cele mai cunoscute romane ale lui Kurt Vonnegut, scris în aceeaşi formă satirică ce l-a consacrat, este un comentariu asupra omului modern şi a nebuniei lui. John, un tânăr scriitor fascinat de Felix Hoenikker, aşa-zisul creator al bombei atomice, porneşte pe urmele unuia dintre fiii savantului. Ajungând până pe exotica insulă San Lorenzo, el descoperă şi un alt secret al omului de ştiinţă: Gheaţa-9, o armă chimică ameninţătoare pentru întreaga omenire.

Această carte rămâne una dintre cele mai importante scrieri ale secolului XX și o dovadă în plus, dacă mai era nevoie, a măiestriei lui Vonnegut.