Literatură

Al cincilea volum din seria Vlad Lupu

Deznodământul dramatic al anchetei lui Vlad Lupu, arheologul enigmatic care se încăpățânează să dezgroape – uneori la propriu – scheletele unui trecut cumplit, e povestit pe cele două voci pe care nu le-am auzit până acum: Corina, femeia misterioasă care îi intervievează pe foștii membri ai grupului de umor absurd Parazitul prietenos, și Pedro Alvarez, zis Groucho Valvarez, argentinianul refugiat în România.

Vlad Lupu trăiește. Încă. E conștient că-l așteaptă confruntarea finală cu dușmanul de moarte al grupului, cel care în tinerețe i-a făcut să treacă prin ororile sistemului de reeducare, pe el în mod special, și a condus la destrămarea grupului. În timp ce Vlad aranjează piesele pentru încleștarea de pe urmă, Corina face o descoperire care va zgudui întreaga istorie a Parazitului.

Un roman care te ține cu sufletul la gură, din care nu lipsesc dedublarea, răsturnările de situație, trăirile intense și, nu în ultimul rând, umorul, scris de unul dintre cei mai rafinați autori români de mystery & thriller.

      Cartea este o colecție unică de scurte povestiri cu aceste minunate creaturi fantastice. Sperăm că această carte va fi un excelent izvor de amuzament nu doar pentru cei mici, ci și pentru cei mari.

Cartea descrie intr-un mod spumos copilaria lui Ion Creanga, punand accent pe relatiile dintre eroul principal, Nica al lui Stefan a Petrei sau Nic-a lui Stefan a Petrei, si diversele persoane cu care interactioneaza. Ea urmareste maturizarea lui Nica, de la o varsta idilica in satul Humulesti la o adolescenta rebela si la pregstirea pentru intrarea in randul preotimii ortodoxe in Falticeni si Iasi. Cursul naratiunii este intrerupt adesea de indelungate monologuri ce exprima cugetarile si sentimentele lui Creanga. Textul  este remarcabil datorita unui vocabular caracteristic bogat in particularitati dialectale din zona Moldovei.

Interzisa si condamnata in prezent, tortura a fost folosita in foarte multe tari pe tot parcursul secolului XX. Panopticum isi propune sa aprofundeze acest subiect, aratind dimensiunile inimaginabile pe care le poate atinge uneori cruzimea umana. Lagarele naziste, Gulagul, Dictatura Coloneilor in Grecia si a Juntelor militare in America Latina, regimurile totalitare din Africa si cele din statele islamice sint doar citeva exemple ilustrative pentru supliciile la care omul ii poate supune pe semenii sai. De la descrierea diferitelor tehnici, a motivatiilor si a principalelor momente in care s-au petrecut acte de violenta salbatica pina la portretele-robot ale tortionarului si victimei, eseul de mentalitate al Ruxandrei Cesereanu ne ofera o imagine de ansamblu a fenomenului torturii, contribuind, obiectiv si rational, la reimprospatarea memoriei colective.

Mendel Singer este un dascal de tara, un evreu rus care-si cistiga traiul lamurindu-le copiilor din satul sau invataturile Torei si literele alfabetului. Mendel se roaga in fiecare zi, urmeaza indeaproape cuvintul Domnului si ocoleste cu incapatinare sfatul rabinului.

„Schimb de dame” se inscrie in traditia satirica a romanului de campus, initiata de Kingsley Amis si Malcom Bradbury, succesul sau fiind garantat de reteta care se bazeaza pe situatii conventionale tratate in maniera persiflanta, pe utilizarea parodica a elementelor literaturii sentimentale sau senzationale si, nu in ultimul rind, pe destructurarea discursului narativ. Este povestea unui banal program vizind schimbul de profesori intre o universitate britanica si una americana, care capata proportii suprarealiste, rezultate, pe de o parte, din socurile culturale suferite de protagonisti, iar pe de alta din absorbtia lor deplina de catre mediile vizate. 

YOU’LL NEVER SMOKE ALONE.

„Comportamentul ideal se naste din deplina indiferenta. Poate ca de aceea iubim intotdeauna cu incrincenare pe acela care ne intoarce spatele.” (Cesare Pavese)

„In romanele lui Pavese exista ceva ce pindeste, ceva ce-ti apasa constiinta si se intinde in strafundurile ei.” (The New York Times Book Review)

„Privit ca excentric, adica aflat in afara centrului unei literaturi, Cosmin Perta nu mai poate fi raportat la nimic, desi e la fel de bun precum Stefan Manasia, din generatia sa. De aceea, trecut prin gratiile criticii nord-vestice, el este un scriitor bun de pus sub presul ironiei si al zeflemelii, dar care, paradoxal, nu intirzie prin fiecare carte sa-si arate talentul.” (Marius Conkan)