Literatură

„Am scris aceste povesti pentru a ma vindeca eu insami de dorul celor pierdute si m-am jucat cu umbrele pana cand am putut iesi din nou la liman, unde ma astepta de mult ignorata frumusete a clipei prezente.“ (Monica Pillat)

Un roman incarcat de forta alegorica, avand la sfarsit o turnura surprinzatoare, Centaurul din gradina este recunoscut ca unul dintre cele mai importante opere de fictiune din literatura braziliana a secolului XX.

Heidi nu e doar o calauza intr-o lume eliberata de constrangerile scolare, de exigentele celor intr-atat de responsabili incat le ofera – zilnic – copiilor exercitii si probleme asemenea celor din culegerea de matematica;

Heidi este si un model uman, o lectie despre cum sa scapi de hartuirea orgoliului personal si sa savurezi dezinteresat relatia cu ceilalti.

Heidi ne spune cum sa-i indragim mai pur si mai total, fara sa cautam a fi modelatori, ci intelegatori. Iubirea ei nu vrea, de fapt, nimic, nu asteapta nimic. E ludica, iar toate aceste stari se revarsa asupra noastra ca un dar, ca un nimb nutritiv.

„Cartea a fost tradusa in peste 50 de limbi si este, fara indoiala, cea mai cunoscuta opera literara elvetiana. S-au realizat peste 20 de ecranizari ale romanului, incepand cu filmul Heidi din 1937, in care rolul principal era interpretat de Shirley Temple. In 1979, un asteroid descoperit de astronomul elvetian Paul Wild a primit numele eroinei acestui roman.” Lucian Pricop

Robinson Crusoe este un minutios jurnal intim, un dosar cu informatii de calatorie ce abunda in detalii de meteorologie, geografie etc., o opera aparent antifictiva. Gratie aceste prime traduceri integrale a romanului, avem sansa intarii intr-o alta logica interpretativa care trebuie sa tina cont de tonul insufletit si emfatic din paragrafele de acumulari si interpretari teologice ale naufragiatului, poor Robinson Crusoe.

Sa scrii un roman SF in 1864 si sa ramai actual si 150 de ani mai tarziu sunt probe ale literaturitatii unui text, iar Calatorie spre centrul pamantului implineste multiplu aceasta performanta. Stau marturie numeroasele ecranizari ale cartii, precum si raportarea involuntara a cercetatorilor teritoriilor subterane la lumea imaginata de Jules Verne. Validate sau nu, proiectiile utopice ale subteranului sunt, la prozatorul francez, destinate aceluiasi public, ca si la jumatatea secolului al XIX-lea: cel care are, mai presus de trecut, un viitor. Lucian Pricop

Romanul lui Jules Verne, Calatorie spre centrul Pamantului (titlul original, francez, Voyage au centre de la Terre), apare pentru intaia data in format mic in 1864, fiind reeditat in octavo pe 13 mai 1867 (cu doua capitole suplimentare).
Pe un algoritm pe care Jules Verne il creeaza si care-i asigura specificitatea, povestea se dezvolta natural, desi intamplarile sunt cu totul extraordinare. Dupa descoperirea unui manuscris vechi cu rune, un savant, nepotul sau si ghidul lor intreprind o calatorie spre centrul Pamantului, folosind pentru asta un vulcan islandez.

Romanul constituie un amestec abil de fapte stiintifice, extrapolari si aventuri. Introducerea romanului reflecta preocuparea pentru o stiinta tanara, criptologia, pentru ca in naratiune sa fie chemate, ulterior, doua stiinte in plina ascensiune, paleontologia si geologia. Lucian Pricop

Romanul Ciuleandra se prezinta inselator, la o privire si o lectura fugare, ca povestea unei crime senzationale. Puiu Faranga isi ucide nevasta, frumoasa Madalina, devenita Madeleine prin emancipare. Tatal, Policarp Faranga, om bogat si influent, planuieste sa-si interneze fiul intr-un ospiciu, sa intretina aparentele unei nebunii ca explicatie acoperitoare si sa-l salveze astfel de la un proces rusinos si o condamnare severa, care i-ar ruina pozitia sociala.[...]

Enigma Otiliei este un roman citadin, al Bucureștiului de până la Primul Război Mondial.

Regăsim lumea micii burghezii bucureștene, căreia îi aparțin toate pesonajele, exceptându-l pe Leonida Pascalapol, mare moșier și intelectual de rasă. Nimic livresc, nimic inventat în atmosfera în care evoluează personajele; este covârșitoare impresia de experiență treptată, așa cum o imprimă viața, cu sinuozitățile, cu surprizele, cu umbrele și luminile ei.

În roman se confruntă două lumi: cea „veche” cu cea „nouă”. Lumea veche, alimentată de o scară de valori desuete, supraordonate de cea materială (nu întâmplător „mărul discordiei” îl reprezintă substanțiala moștenire a lui Moș Costache Giurgiuveanul), circumscrie un teritoriu al asfixiei morale, al claustrării, de care profită singurul ei produs cu adevărat vital și dinamic – abilul și inteligentul Stănică Rațiu, arivistul, fanfaronul sentimentul, dar mai ales profitorul de ocazie lipsit de orice scrupul, care stă mereu la pândă în vederea marii lovituri. De cealaltă parte se află lumea nouă, tinerească și vie, axată pe valori superioare, ideale: studentul Felix Sima, viitoare figură ilustră a universității și medicinii naționale, rafinatul intelectual și aristocrat Leonida Pascalopol, frumoasa și seducătoarea adolescentă Otilia Mărculescu, de „o subțirime delicată, botticelliană”. G. Călinescu va mărturisi mai târziu: „Otilia este «eroina mea lirică», proiecția mea în afară, o imagine lunară și feminină. Flaubertian, aș putea spune și eu: «Otilia c’est moi», e fondul meu de ingenuitate și copilărie [...], este tipizarea mea, fundamentală, în ipoteza femină. Otilia este oglinda mea de argint.”

Cartea reuneşte cele două volume de povestiri publicate de autor în timpul vieţii.

În 1934, Bruno Schultz publică volumul Prăvăliile de scorţişoară, ce aducea în peisajul literar polonez o proză antipsihologică, în care legile subiectului psihologic sunt legile lumii înconjurătoare.

Charles Ferdinand Ramuz (1878–1947) este unul dintre cei mai importanţi scriitori de limbă franceză din Elveţia, opera sa cuprinzând romane, nuvele, poezii și eseuri. Debutează în 1903 cu un volum de poezii, Le petit village, dar se impune mai ales ca romancier, începând din 1905, când apare Aline, primul dintre cele douăzeci și două de romane publicate atât în Franţa, cât și în Elveţia. Pentru îndrăznelile stilistice și pentru limba pe care o creează în operele sale, a fost apreciat de marii scriitori francezi ai epocii, ca L.-F. Céline sau Paul Claudel, acesta din urmă salutând în Ramuz „nu doar un romancier, ci un poet epic“. Cărţile sale au fost traduse în multe limbi, iar unele au fost ecranizate. În 1997, Banca Naţională a Elveţiei l-a omagiat reprezentându-l pe bancnota de 200 de franci.
Trecerea poetului este romanul pe care C.F. Ramuz însuși îl prefera dintre toate operele sale. Poetul este aici un împletitor de coșuri a cărui trecere aduce lumină într-un sat de podgoreni de pe munţii Elveţiei. Peisajele încep să-și schimbe culoarea, oamenii să vorbească altfel, iar mun¬cile să devină o celebrare a pământului și a vieţii. Până când poetul, îndeplinindu-și misiunea, dispare din nou în noapte…
În Dragostea de lume, viaţa liniștită a unui orășel este dată peste cap de trei evenimente: deschiderea unui cinema¬tograf, întoarcerea de pe mări a fiului rătăcitor Joël, cu poveștile lui din toată lumea, și sosirea unui bărbat cu figură christică, care afirmă despre sine că este Isus. Toate acestea le deschid locuitorilor ochii spre lumi nebănuite și, totodată, le înflăcărează minţile.

„Te rog, ai grijă de mama” este povestea seducătoare a unei femei din Coreea de Sud a zilelor noastre, prin ochii și cuvintele celor apropiați ei.

Mai multe povestiri întretăiate într-o imagine pertinentă și evocatoare a Coreei de Sud din zilele noastre.

Mariko Nagai recreează povestirea rurală, o formă pastorală aparținînd vieții de la țară, în scopul creării unui portret necruțător al costurilor implicate de război, de conflictele politice și sociale, cu o tristețe suficient de ascuțită pentru a cresta limba și o durere copleșitoare, iar drumul către o nouă viață absolut remarcabil –asemenea duioșie și adevăr fiind capabile să-ți taie respirația. Prin frumusețea palpabilă a naturii care învăluie luptele duse de personajele sale, Nagai revelează cele mai profunde adevăruri despre viață și moarte.

Aceste povestiri vă vor schimba, vor schimba ce știți și ce vă imaginați cu privire la viețile celor din jurul vostru. A citi istoriile lui Nagai presupune a ne reaminti de ce avem nevoie întotdeauna de povestiri, mai ales în vreme de război, cînd umanitatea ne este pusă la încercare – mai ales acum.

.

În acest roman polivocal, trei femei își mărturisesc fără pudoare trăirile. Céline, Ana-Maria și Marta sunt nefericite pentru motive care ar trebui de fapt să le facă fericite: maternitatea, dragostea, căsătoria. În timp ce Ana-Maria cheltuie o avere pe clinicile de fertilitate ca să rămână însărcinată, Céline și Marta se confruntă cu dura realitate de a nu-și găsi împlinirea în viața de cuplu. Profunda lor singurătate ridică o întrebare care este încă tabu în societatea contemporană: are o femeie dreptul să fie fericită în afara condiției de mamă și soție?

Poate o femeie să iubească cu tot sufletul și trupul ei un filozof creștin care a influiențat întreaga gândire medievală, dar pe ea a abandonat-o cu cruzime?

Romanul lui Jostein Gaarder Vita brevis are forma unei scrisori trimise faimosului autor al Confesiunilor, Sfântul Augustin, de fosta sa iubită. Floria Aemilia, femeia părăsită în favoarea celibatului sacerdotal, nu și-a pierdut nici dragostea, nici spiritul pătrunzător. Astfel încât scrisoarea ei amestecă amintirea plăcerilor împărtășite în trecut cu observațiile erudite, adesea ironice, asupra unor puncte vulnerabile din faimoasa scriere augustiniană și cu comentariile despre felul în care Biserica tratează femeile, în special femeile inteligente.

Iar sfatul dat bărbatului care încetase să fie „veselul Aurel” poate fi un îndemn sănătos pentru oricine : Când vezi o floare frumoasă, te poți apropia de ea să o miroși. Chiar dacă acum numești asta „dorință trupească”.

Inspirată de jurnalul unei eleve de 19 ani, Ariake Shizu, pe care aceasta i-l trimite prin poștă lui Osamu Dazai în toamna anului 1938, Școlărița îmbină temele familiare ale autorului, melancolia, alienarea și disperarea, cu frivolitate și umor. Prin lentila mereu schimbătoare a gândurilor naratoarei, suntem martorii scurgerii unei zile obișnuite în Japonia antebelică, la Tōkyō, într-o perioadă de patriotism pentru populația generală. Puținele momente triviale din viața școlăriței care ne sunt împărtășite – călătoria cu trenul la școală, la un coafor, pregătirea cinei pentru oaspeți – constituie o evocare vie a unei Japonii pierdute, o lume recognoscibilă, dar inaccesibilă.

Ion Creanga a fost un scriitor roman recunoscut datorita maiestriei basmelor, povestilor si povestirilor sale, dar care a activat si in cadrul bisericii in calitate de diacon sau in sistemul de invatamant ca institutor si autor de manuale scolare.Ion Creanga este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii romane mai ales datorita operei sale autobiografice Amintiri din copilarie, care i-a si stabilit reputatia de mare prozator. Intr-adevar, alcatuirea mestesugita a frazei, scoaterea la iveala a multor provincialisme cu o putere de expresie deosebita, vivacitatea naratiunii si sinceritatea cu care povesteste cele mai intime detalii ale vietii lui de copil - toate acestea fac din opera lui Ion Creanga una din cele mai insemnate opere ale literaturii romane. Trasatura dominanta a artei, a creatiei sale, o constituie talentul narativ, povestirea definindu-se preponderent epic, iar tipologia, etic.

Un presupus atentat cu mașină. Un manipulator media, lipsit de scrupule. Sentimentul de vinovăție. Lupta disperată de-a nu pierde controlul. Acesta este un roman fascinant despre trezirea conștiinței. 

Un nou titlu din seria de autor Dan Stanca. Cartea spune povestea a doua familii, legate aparent de un simplu manuscris. In realitate, ambele familii reflecta ciclic, prin intamplari si destinele membrilor, momente din istoria romanilor, actiunea penduland intre un viitor apropiat dominat de personaje politice actuale si un trecut nu prea indepartat, dar care a schimbat complet evolutia tarii.

O poveste clasica, tradusa in sute de limbi si citita de milioane de oameni, Micul Print este una dintre acele carti care nu imbatranesc niciodata. Scrisa cu o simplitate dezarmanta si o profunzime tulburatoare, cartea lui Antoine de Saint-Exupéry spune povestea unei intalniri neasteptate in desert, intre un aviator si un copil venit de pe o planeta minuscula.

Georges Rodenbach (1855–1898) a fost primul autor belgian care a cunoscut succesul la Paris, și pe bună dreptate. Poet simbolist și romancier, prieten cu Mallarmé, fraţii Goncourt și alte personalităţi ale vremii, a fost primul care a folosit fotografia integrată într-un roman (Bruges-la-Morte, 1892), procedeu reluat apoi de André Breton în Nadja. Opera sa a contribuit la crearea renumelui internaţional al orașului Bruges, denumit „Veneţia Nordului“.

Mama din acest roman se trezește locuind în aceeași casă cu fiica ei și cu partenera acesteia. Marcată de relația dintre ele, dar și de contexte ale societății coreene contemporane, de dramele acestei societăți și de derutele ei, protagonista încearcă să găsească un echilibru între valorile tradiționale în orizontul cărora a fost crescută și realitățile vieții de azi.

Ki‑ho Lee (n. 1972), doctor in litere si profesor de scriere creativa la Universitatea din Gwangju, a debutat cu o proza scurta in 1999 si de atunci a publicat romane si culegeri de povestiri care l‑au impus drept unul dintre cei mai originali si mai experimentali scriitori din Coreea de Sud.

Dacă romanul are un subiect central, acesta ar fi relația dintre gândire și artă. În distribuție, nenumărate roluri au fost date unor personaje ilustre. Imaginați‑vă un party la care participă suprarealiștii, Katherine Mansfield, WG Sebald, Lee Miller, Shakespeare, Forster, Colette, Pasternak, Jackie Kay și Freud – iar Ali Smith este gazda. La urma urmei, așa ar putea fi descrisă această carte: o pledoarie seducătoare pentru forța și magia imaginației.

Lumea este plina de intrebari pentru Hans Thomas, un baiat de doisprezece ani care pleaca impreuna cu tatal lui la Atena, in cautarea mamei sale „ratacite in lumea modei“.  Un personaj enigmatic ii daruieste pe drum o lupa, apoi baiatul primeste o carte minuscula in care citeste o poveste avand similitudini bizare cu detalii din propria‑i viata. Misterul cartilor de joc este o poveste in interiorul altei povesti,  un joc la granita intre realitate si fantezie demn de Lewis Carroll.

Romain Gary s-a născut în 1914 la Vilnius, în Lituania, unde și-a petrecut prima parte a copilăriei. În cel de-al Doilea Război Mondial a luptat alături de trupele franceze în Europa și în Africa de Nord, devenind apoi un diplomat și un scriitor de succes. Este cunoscut publicului român pentru romanele Clar de femeie, Prima dragoste, ultima dragoste, Alint, dar mai cu seamă pentru extraordinarul Ai toată viaţa înainte. Romain Gary a reușit să înșele vigilenţa criticilor și a cititorilor, fiind singurul scriitor care a câștigat Premiul Goncourt de două ori. După ce în 1956 a primit premiul pentru romanul Rădăcinile cerului, Academia Goncourt i-a oferit din nou premiul, în 1975, pentru Ai toată viaţa înainte, publicat sub pseudonimul Émile Ajar. La decernarea premiilor, Gary a privit din sală cum nepotul său, Paul Pawlowitch, care s-a prezentat drept Ajar, a primit premiul. Semnul identităţii dintre Gary și Ajar a fost pus abia după ce scriitorul s-a sinucis, în decembrie 1980. Romanul Pseudo e povestea dedublării ludice și histrionice a autorului său, avându-l ca protagonist pe Paul Pawlowitch într-o naraţiune alertă, debordând de un comic extraordinar de limbaj și de situaţie, despre creaţie, nebunie și sănătate mintală, dar și despre marii bolnavi ai omenirii, cei care îndură suferinţa rănilor și a violenţei întregii lumii.

O noua serie de autor la Vremea: Dan Stanca, un scriitor singular, cu o opera care il indreptateste la unul din primele locuri in ierarhia autorilor contemporani. Conceputa la sugestia lui Cristian Badilita,seria debuteaza cu un roman inedit, Amintirea unei mari iubiri, urmata de una dintre cele mai tulburatoare scrieri ale acestui scriitor,romanul Darul lacrimilor.