Literatură

Traducere de Marius Dobrescu

„De multă vreme visam să-mi construiesc propriul infern. Mă gândeam că e un proiect nemăsurat de ambițios, himeric, din moment ce vine după imaginile consacrate de vechii egipteni, Vergiliu, Sfântul Augustin și mai cu seamă Dante...“, declară într-un interviu Ismail Kadare. Iar infernul lui se ascunde între zidurile unui labirintic Palat al Viselor, terifianta instituție unde visele supușilor otomani sunt trecute printre pietrele de moară ale unui mecanism monstruos și cinic.

Palatul Viselor, cea mai teribilă și mai nemiloasă caricatură a totalitarismului în descompunere, a apărut într-o primă variantă (Slujbașul de la Palatul Viselor) la Tirana în 1981 și a fost interzis de regimul comunist al lui Enver Hodja. Kadare își publică versiunea finală în 1990, la Editura Fayard, la scurt timp după emigrarea în Franța. Romanul împletește într-o poveste atemporală spaimele mentalității primi-tive cu delirul birocrației totalitare. Într-un timp incert (poate începutul secolului XX), sultanul Imperiului Otoman aflat în diso¬luție îngrădește libertatea supușilor, controlându-le visele prin intermediul unei misterioase instituții a puterii – Palatul Viselor. Aici se angajează tânărul Mark-Alem, descendentul unei puternice familii cu rădăcini într-o Albanie reală și mitică totodată, cel care primește sarcina kafkiană de a trece prin filtrul interpretării alegoriile și enigmele onirice ale unei împărății întregi. Cerc după cerc, ca într-un alt infern dantesc, tânărul ajunge până în vârful ierarhiei puterii de unde supraveghează mecanismul poliției in¬conștientului. Însă, inevitabil, fatalismul balcanic îl împinge tot mai aproape de prăpastia îndoielilor: oare un stăpân ab¬solut, chinuit de spaima de a nu intra el însuși în hățișul propriei mașinării demonice, nu va sfârși într-o bună zi condamnat de un vis anonim la dizgrație și uitare?

Cine n-a visat să devină obiectul admiraţiei tuturor? Iată promisiunea pe care i-o face un artist excentric, zeu şi demon în acelaşi timp, unui tânăr disperat, în pragul sinuciderii. Primul, mereu dornic să scandalizeze, îi propune celui de-al doilea, dornic de o nouă existenţă, mai puţin anostă, să-l transforme într-o operă de artă. La urma urmei, nu are nimic de pierdut, în afară de libertate.

Cu noua sa identitate de statuie vie, Adam bis devine mai celebru decât Gioconda. Dar, imediat ce începe să se simtă privat de dreptul la conştiinţă, omul din el se răzvrăteşte. Creaţia încearcă astfel să fugă de creator şi să-şi recâştige libertatea pierdută. Prin dragoste. Va mai putea însă să-şi redobândească umanitatea şi să descopere fericirea într-o lume stăpânită de narcisism, de cultul simulacrelor şi al aparenţei şi de puterea zdrobitoare a imaginii?

„O carte extraordinară, o discretă satiră la adresa moravurilor contemporane supuse strălucirii deşarte şi puterii banilor. Şi, ca o gură de oxigen salvatoare, o poveste de dragoste de neuitat.“ (Le Figaro)

„Pactul cu diavolul i-a atras întotdeauna pe scriitori: vinde-ţi sufletul şi-ţi dau tot ce vrei: glorie, dragoste, nemurire. O carte incredibil de lucidă.“ (L'Express)

„Iată rezultatul unui pariu imposibil, dar câştigat. O lecţie încântătoare şi în acelaşi timp deconcertantă.“ (Le Parisien)

Povestiri stranii este un volum reunind douăzeci şi două de proze scrise de Giovanni Papini în prima tinereţe. El a fost alcătuit de autor însuşi în 1954, cu doi ani înainte de moarte, ca un soi de privire retrospectivă asupra vastului ocol care i-a fost viaţa.

„Noua mea carte [Pan] va fi frumoasa; intamplarile se petrec in Nordland, e o poveste de dragoste linistita, mistuitoare. Nu vor exista polemici in ea, doar oameni nascuti sub vazduhuri diferite.“ (Knut Hamsun, intr-o scrisoare din 1893)

Cu o opera de peste 30 de volume, dintre care peste 20 sunt constructii romanesti – extrem de complexe prin polifonie si prin multitudinea de voci si de situatii suprapuse –, tradusa in serii aproape complete in numeroase tari, António Lobo Antunes este cel mai important scriitor in viata al Portugaliei. Incepand din 1998, a publicat pana in prezent cinci volume de proze scurte, cronici, cum le-a denumit el insusi, exceptionale „fotografii ale clipei“ developate din viata si din imaginatie.

Bazată pe o întâmplare adevărată, Drumul unui câine către casă e o poveste frumoasă despre loialitate, despre devotament şi despre legătura profundă dintre oameni şi animalele lor de companie. Lucas Ray descoperă într-o clădire abandonată o căţeluşă adorabilă care îi sare în braţe atunci când îl vede pentru prima dată. Pentru că nu o poate lua pe Bella acasă, începe să o strecoare pe furiş în spitalul în care lucrează. Acolo, Bella aduce bucurie şi alinare celor care au cea mai mare nevoie de afecţiunea sa. După ce e ridicată de autorităţi pentru că pitbullii sunt interzişi în Denver, Lucas e nevoită să o trimită la o familie adoptivă, la aproape 650 de kilometri, în sălbăticia statului Colorado. Mânată de dor, Bella pleacă într-o călătorie aparent imposibilă, ce va deveni o aventură de neuitat.

„Inteligenta ar trebui sa fie al doilea nume al Lenei Andersson. Pasiune pura este o disectie a psihologiei intortocheate a iubirii de o luciditate care iti da fiori.“ (M Magazine)

Un adevarat fenomen editorial, romanul de debut al scriitoarei franceze Hélène Grémillon a devenit bestseller imediat dupa aparitie, in 2010, fiind tradus pana in prezent in 27 de tari. Confidentul a fost incununat in Franta cu numeroase premii, printre care Lauriers Verts de la Forêt des Livres – Prix du Premier Roman (2010), Prix Palissy (2011), Prix Emmanuel Roblès (2011), Prix Montalembert (2011) si Prix Jeune Talent Littéraire des Clubs de Lecture Saint-Germain-en-Laye (2011), in Germania primind Euregio-Schüler- Literaturpreis (2013).

La peste 30 de ani de la aparitie, romanul Asteptandu-i pe barbari a ramas in constiinta publica si continua sa influenteze alte forme ale artei, cum ar fi opera omonima din 2005 semnata de compozitorul Philip Glass. A fost incununat cu James Tait Black Memorial Prize, Geoffrey Faber Memorial Prize si Central News Agency Prize. Dupa ce J.M. Coetzee a castigat Premiul Nobel pentru literatura in 2003, acest roman a fost inclus de Penguin Books in prestigioasa serie „Great Books of the 20th Century“.

O adaptare isteata si macabra a romanului Agathei Christie, Zece comici mititei, al carui sfarsit nu-l veti putea ghici! Debutul briliant al lui Van Lente este un omagiu adus epocii de aur a romanelor politiste si, in acelasi timp, o satira extrem de contemporana a lumii show-businessului.

Romanul incepe, cum altfel, atunci cand noua comedieni mai mult sau mai putin cunoscuti sunt invitati sa participe la o reuniune, pe proprietatea aflata pe o insula a legendarului actor de comedie de la Hollywood Dustin Walker. Din grup fac parte fostul prezentator al unei emisiuni TV, un instructor de improvizatie scapatat, un comedian „din popor" ridicol de bogat si o vedeta din Vegas trecuta de prima tinerete. Cei noua sosesc pe mare pentru a descoperi ca toate cladirile de pe insula sunt complet parasite. Izolati, fara semnal la telefon sau internet, curand vor fi ucisi rand pe rand. Dar cine face asta si de ce?

Cel mai cunoscut roman al lui Patrick Modiano, Strada Dughenelor Intunecoase este singurul din opera sa care a primit Premiul Goncourt in 1978, detinand si recordul de traduceri in peste patruzeci si cinci de limbi. In 2014, scriitorului francez i se acorda Premiul Nobel pentru literatura. Motivatia juriului: „pentru arta rememorarii prin care evoca cele mai absconse destine umane si dezvaluie universul vietii sub Ocupatie“.

O parabolă ingenioasă a societății contemporane, noul roman al lui Rui Zink este destinat să egaleze succesul de care se bucură bestsellerul său Cititorul din peșteră.

La ușa unei tinere femei care își crește singură copilul sună doi bărbați: „Am venit să instalăm frica“. În fundal se profilează statul ca mașinărie prin care noua paradigmă a „culturii fricii“ generează siguranța cetățenilor. Frica universală a copilului (Scufița Roșie și lupul), cea ancestrală (canibalismul), cele individuale și familiale (boala, răpirea) își dau mâna cu fricile colective actuale (terorismul, pandemiile), peste toate tronând frica de ziua de azi și de ziua de mâine. Ce nu știu însă instalatorii veniți să-și facă datoria este că, în clipa în care femeia aparent neajutorată le-a deschis ușa iar ei au trecut pragul, și-au semnat sentința: ironie feroce a sorții, vânătorul devine pradă, călăul – victimă. Construcția romanului este, în cvasitotalitate, sub formă de dialog, procedeu care creează un suspans continuu și face lectura ușoară și captivantă, iar povestea se sprijină, conform „mărcii Rui Zink“, pe ironie și paradoxuri, înfrățind parcă autorul, naratorul și cititorul în recunoașterea unor adevăruri tulburătoare.

"Oameni sărmani" i-a adus autorului faimă, a creat o impresie remarcabilă despre talentul lui și a stârnit mari speranțe […]. Romanul acesta are toate trăsăturile unei opere de debut – vie, pasionată, plină de avânt. De aici lungimile și prolixitatea pe alocuri […]. Dar toate acestea sunt răscumpărate de adevărul uimitor cu care este redată realitatea, de măiestria cu care sunt înfățișate caracterele și – lucru care, după părerea noastră, reprezintă ingredientul principal în talentul domnului Dostoievski, originalitatea lui – de înțelegerea profundă și de recrearea artistică, în sensul deplin al acestui cuvânt, a laturii tragice a vieții - V.G. BELINSKI

Poate ca Razboiul de Secesiune din Statele Unite s-a terminat pentru restul tarii, dar nu si pentru Kit Weston. Curajoasa si invatata sa nu aiba incredere in nimeni, Kit vine la New York cu un singur scop: deghizata in baiat, vrea sa-l omoare pe Baron Cain, misteriosul tutore care sta intre ea si Risen Glory, plantatia din Carolina de Sud pe care o iubeste mai mult decat orice pe lume. Dar ceea ce nu stie Kit este ca eroul yankeu nu este doar cel mai mare dusman al ei – este barbatul care va trezi in pustoaica salbatica pasiunile unei femei. Si va fi mult mai greu sa-l faca sa dispara din viata ei decat a crezut la inceput...

    Fragment din roman:

     “Cain statu incruntat pe tot parcursul cinei, iar Kit isi pierdu pofta de mancare. Nu numai ca trebuia suporte compania lui Cain si amintirea sarutului lor, dar stia ca ea singura plantase samanta ultimei nebunii a domnisoarei Dolly. Domnisoara Dolly insa nu gasea nici o dificultate sa umple tacerea incordata care se lasase. Ciripea intruna despre tocana, relatii indepartate de rudenie si calitatile medicinale ale musetelului, pana cand fata lui Cain ajunse sa semene cu un nor de furtuna. La desert, el intra complet in alerta, atunci cand ea sugera o recitare de poezie informala in salon.

    O carte trista, plina de umor. Moartea unei veverite, cel mai recent volum de povestiri al lui Dumitru Crudu, in care personajele circula liber ca intr-un roman, ii poate parea cititorului un paradox: naratiunea explodeaza de un umor nebun – de situatie si de limbaj – si in acelasi timp induce tristete, emotie, tulburare. Razboi. Inrolari cu forta. Dezertari din armata. Despartiri. Vieti distruse. Puncte de vedere opuse asupra aceluiasi eveniment. Razboiul care patrunde in casa, despartindu-i pe sot de sotie, pe tata de fiica, pe fiu de tata, aducand cu el moartea unor oameni dragi si deznadejde. Dupa terminarea razboiului apare o intrebare: dar oare se va mai putea trai ca inainte? Oamenii incearca sa-si refaca viata, in ciuda evenimentelor traumatice prin care au trecut, dar istoria continua sa le influenteze si sa le modeleze destinele. O veverita moare, iar moartea ei s-ar putea sa fie metafora centrala a acestor vremi.

Andrew Lang (1844-1912), specialist in studii clasice, povesteste in aceasta carte, pe intelesul tuturor, episoade din epopeile homerice Iliada si Odiseea. Cititorul afla lucruri pasionante despre Elena din Troia, despre razboiul dintre ahei si troieni, cu luptele lui sangeroase, in care se infrunta Ahile, Menelau si Hector, dar si despre lunga calatorie intreprinsa fara voie de Ulise dupa cucerirea Troiei, inainte de a ajunge acasa, in Itaca. 

Cartea mai contine povestile ispravilor unor eroi precum Tezeu, Iason si Perseu si ne poarta in preajma unor personaje fabuloase - Minotaurul din Creta si gorgona Meduza, cea ale carei priviri te impietreau - sau pe meleaguri indepartate, in cautarea Lanii de aur.

Cartea contine si frumoase ilustratii alb-negru.


Fragment:

   — Asculta-ma, fiica a lui Zeus, fecioara protectoare, asculta-ma acum, caci mai inainte, cand ma chinuiam pe mare, ti-ai intors fata de la mine. Ajuta-ma sa fiu primit cu mila de feaci. 
    Atena l-a auzit, dar nu i s-a aratat, caci se temea de fratele tatalui ei, Poseidon, care era furios pe Ulise si jurase ca il va impiedica sa se intoarca acasa. 
    Ulise a asteptat langa templu o vreme, apoi, socotind ca Nausicaa si slujitoarele ei au ajuns acasa, a pornit la drum si a intrat in cetate, minunandu-se la vederea portului, plin de corabii, si a zidurilor puternice. Luand infatisarea unei copile, Atena ii iesi inainte si se oferi sa-l conduca la palatul regelui Alcinou si al reginei Arete. I-a spus ca aceasta era inteleapta si buna, iar cuvantul sau avea greu-tate in cetate. Zeita l-a Invaluit pe erou intr-o ceata deasa, ca sa nu fie vazut de locuitorii cetatii, si astfel a ajuns la palat, ale carui ziduri de arama straluceau in lumina soarelui. in sala cea mare se aflau numeroase statui de aur infatisand caini si tineri cu torte in maini, luminand incaperea si mesele incarcate de bucate. Palatul era Incon-jurat de gradini minunate, cu pomi Incarcati de fructe, udate de doua izvoare. Ulise a admirat, uluit, gradina, apoi a trecut, nevazut de nimeni, prin sala si a ingenuncheat la picioarele reginei Arete, implorand-o sa il trimita cu o corabie in tara lui. 
    Pe masa i-au pus mancare si vin, iar Alcinou a spus ca strainul, oricine ar fi, trebuie primit cum se cuvine. Ceilalti oaspeti au plecat, iar Arete a recunoscut hainele pe care le purta Ulise, care erau tesute de ea, si l-a intrebat cine era si de unde avea vesmintele. El i-a povestit cum naufragiase si cum Nausicaa ii daduse mancare si il imbracase cu hainele spalate la rau. Regina Arete a spus atunci ca s-ar fi cuvenit ca Nausicaa sa il aduca ea insasi acasa. 
    — Te rog, nu o invinovati pe copila, o implora Ulise. I-a fost rusine si teama ca parintilor ei nu le va face placere sa o vada venind acasa insotita de un strain. 

„Nici măcar unul dintre scriitorii ruşi nu a fost citit cu atâta nesaţ în întreaga Europă ca Turgheniev…” Georg Brandes
„Influenţa lui Turgheniev a depăşit propria lui cultură. La Paris, ca membru al grupului «celor cinci» (Flaubert, Turgheniev, Zola, Daudet şi Edmond de Goncourt), el a fost acceptat aproape ca un scriitor francez. Dragostea pentru artă, precum şi aceea pentru natură l-au legat de Goncourt, a fost foarte apropiat de Flaubert şi a luptat pentru a face cunoscută opera lui Zola în Rusia. Maupassant se considera elevul lui, iar impactul operei lui Turgheniev poate fi detectat în scrierile acestuia. Cum Maupassant, la rândul său, a exercitat o influenţă puternică asupra lui Cehov, se poate spune că, via Franţa, moştenirea lui Turgheniev s-a întors către o nouă generaţie în Rusia.” Richard Peace

Colecția Clasici ai literaturii române se îmbogățește cu o nouă capodoperă a ficțiunii noastre: "Întâmplări dintr-o irealitate imediată. Inimi cicatrizate" de Max Blecher.

„Începutul Întâmplărilor... este cel mai proustian din întregul nostru roman. [...] Căutarea timpului pierdut este, de altfel, una din temele Întâmplărilor..., laolaltă cu criza de identitate consumată între pereții de plută ai camerei în care protagonistul, mai bolnav decât Proust, își petrece mare parte din viață. E curios că nu s-a remarcat faptul că Întâmplările... sunt Amintirile din copilărie mutate în secolul următor și rescrise într-o cheie care nu mai este aceea general-umană și realistă de la Creangă [...], ci una strict individuală, atipică și schizoidă, amestecând realul cu visul și imaginația.”   NICOLAE MANOLESCU

Autorul ne conduce intr-o posibila Romanie din viitor, in care s-au instalat regulile unei societati distopice. Fumatul si produsele nesanatoase, cum ar fi bauturile alcoolice, cafeaua sau carnea rosie, au fost decretate ca fiind nocive. Invinuit pe nedrept de nerespectarea unui regim de viata sanatos, eroul romanului va trebui sa suporte diverse sanctiuni.

Intr-o lume sumbra in care totalitarismul, abuzul si absurdul ocupa o pozitie privilegiata, oamenii devin victimele incercarilor agresive de desfiintare a autonomiei si a simtului identitatii. Cartea lui Lucian Zup reinterpreteaza aceasta tema a viitorului distopic intr-o forma mai accesibila, lipsita de tensiune sufocanta. Profesorul de literatura Stefan Candid, cu doi copii si o sotie cicalitoare, este un om obisnuit care se conformeaza cu strictete regulilor societatii in care e nevoit sa traiasca. Pentru ca s-a aflat in locul nepotrivit la momenul nepotrivit, viata i-a oferit ocazia de a inlocui banalul cu extraordinarul. Astfel, Stefan este prins in spirala unor evenimente mult prea atipice pentru un profesor linistit, mare consumator de lapte si bun cunoscator al tehnicilor corecte de ingrijire a danturii.

In incercarea de a gasi dovezi in sprijinul sanatatii sale, are prilejul sa intalneasca si oameni care isi intretin viciile, cuprinsi de melancolia unei realitati disparute pe care ar vrea s-o reinvie. Lumea in care traiesc aceste personaje are multe supape care „indulcesc” distopia: contrabanda cu produse nesanatoase interzise este infloritoare, iar barurile clandestine au clienti numerosi, care, in caz ca sunt prinsi, nu risca decat o internare. Totodata, aceasta cautare ii prilejuieste reintalnirea cu un eu pe care-l credea ingropat si caruia ii placuse sa fumeze. Simtind in ceafa rasuflarea celor doi detectivi-anticorpi care-l urmaresc, Stefan inca nu stie daca destinatia calatoriei va fi intoarcerea la familie cu o fisa medicala curata sau amenintarea ca va petrece o perioada in spital.

Lumea distopica nu e ceva livresc, ci este prezenta in realitatea imediata, la orice cotitura te poti trezi prins intr-o astfel de plasa. Pentru cei care traiesc intr-o asemenea lume, precum „eroul" meu, se dovedeste a fi extrem de dificil sa se desprinda de beneficiile acestui univers, care se vrea perfect, si sa urmeze o eventuala cale a libertatii.
Aceasta este generata in prima instanta de amintirile despre o lume imperfecta, unde oamenii se pot delecta si cu produse nesanatoase. Stefan Candid oscileaza intre nesigurantele libertatii si dulcea mana de fier a dictaturii. - Lucian Zup

După o copilărie dificilă, marcată de sărăcie și lipsuri, tânăra Jane Eyre devine guvernantă la Thornfield Hall, castelul unui gentleman bogat, Edward Rochester. Cu timpul, cei doi încep să se apropie, discută, se înfruntă, învață să se respecte reciproc și, în cele din urmă, se îndrăgostesc unul de altul. Jane întrevede posibilitatea unei vieți liniștite, însă un adevăr cumplit iese la lumină, parcă pentru a-i dovedi că nu poate fi fericită, că nu poate să aibă parte de dragoste și să scape de soarta ce i-a fost hărăzită. Rochester pare să ascundă un secret teribil: o prezență amenințătoare bântuie castelul său întunecat. Roman al unei iubiri pătimașe care înfruntă adversitățile pentru a-și împlini destinul, „capodopera unui geniu“, cum îl numea William Makepeace Thackeray, Jane Eyre continuă să-și impresioneze și astăzi cititorii prin abordarea profundă a unor teme cum ar fi diferențele de clasă, sexualitatea și religia în Anglia victoriană de la mijlocul secolului al XIX-lea, fiind considerat unul dintre cele mai bune romane din literatura engleză.

  Volumul reuneste povestiri din anii ’60, unele dintre ele interzise in Rusia decenii la rand, si „miniaturi” – scurte poeme in proza de o forta artistica neobisnuita, care ni‑l arata pe Soljenitin drept un observator extrem de atent, un cugetator profund si un creator de imagini surprinzatoare.

     CUPRINS:

PREFATA. Ce ne mai poate spune Soljenitin?

POVESTIRI 
    Mana dreapta • Pentru binele cauzei • Zahar-Kalita • Ce pacat! • Procesiunea pascala

MINIATURI
    1958-1963: • Respiratia • Lacul Segden • Ratusca • Osemintele poetului • Busteanul de ulm • Reflexia in apa • O furtuna in munti • Orasul de pe Neva • Sarik • Mijloc de locomotie • Galeata veche • In tinutul natal al lui Esenin • Rucsacul colhoznicului • Focul si furnicile • Noi nu, n-o sa murim • Pentru a incepe ziua • Calatorind de-a lungul fluviului Oka
    1996-1999: • Zada • Trasnetul • Clopotul orasului Uglici • Clopotnita • Imbatranirea • Rusinea • Iarba rea • Dimineata • Valul • In amurg • Cantecul cocosului • Gandurile nocturne • Pomenirea mortilor • Rugaciune pentru Rusia

Spre deosebire de fratii sai mai marl, Shane e foarte atasat de pamanturile care s-au transmis in familie de la o generatie la alta si de care se ocupa cu devotament si pricepere. Este cunoscut in tot tinutul drept un crai pe care femeile il adora, insa nu reusesc sa-I prinda in mrejele casatoriei.
Rebecca Knight si-a petrecut intreaga viata adunand titluri universitare prestigioase. De curand, a hotarat schimbe radical nu doar domeniul de studiu, orientandu-se spre fenomenele paranormale, ci si Infatisarea de tocilara tipica, transformandu-se tanara eleganta plina de farmec.
Preocuparile academice o indreapta spre Antietam, orasel din Maryland unde, in 1862, a avut loc una dintre cele mai sangeroase batalii ale Razboiului Civil american. Discutiile cu membrii clanului MacKade, gazdele sale, ii indica o conexiune stranie intre acestia stramosii for din urma cu un secol si jumatate.
Shane este singurul care afirma categoric ca nu a perceput nici o prezenta supranaturala, dar spune oare adevarul? Intre fermierul pragmatic si cercetatoarea geniala, dar fara pic de experienta de viata ia nastere o legatura fragila.
Oare zilele de burlac convins ale lui Shane sunt numarate?


Fragment:

  Zambind in sinea ei, Rebecca inchise carnetul de no-tice si it vari in geanta de umar. Se gandi ca probabil lui Shane i-ar fi facut placere sa i se spund ca e frumos. In definitiv, trebuia sa se fi obisnuit cu asta.
Zari ferma in capatul unui ogor necultivat care mi-rosea puternic a balega. Mirosul nu o deranja; dimpotriva, o intriga. insa avu grija sa." se uite pe unde punea piciorul.
Era o priveliste linistitoare - cer albastru, nori pas-nici, o salcie batrand aplecandu-se gratioasa ca o draperie langa un parau ingust. Trebuia sa fie un parau, deli nu-l vedea, de vreme ce putea sa auda limpede clipocitul apei. Vazu tulpini de porumb, sir dupa sir, inalcandu-se catre soare. Lanuri de gran aurite. Mai era si un hambar matahalos batut de ploi si vant, cu ferestrele acelea ciudate, semanand cu niste ochi, precum si un turn vopsit in bleu, dupa toate probabilitatile un siloz.
Apoi, alte silozuri, sure, padocuri si tarcuri. Vaci, se gandi ea cu zambetul stupid al oraseanului cand le vazu pascand iarba verde a unei pasuni presarate cu pietre.
De la distanta, peisajul rural, linistit si izolat, ce parea neatins de veacuri intregi, semana cu o ilustrata. Iar casa trona chiar in mijloc.
Ii lua ceva timp sa-si dea seama ca inima ii batea repede si apasat. Se opri, trase aer in piept si incepu sa studieze cladirea.
Piatra provenea probabil din aceeasi cariera precum cea folosita la constructia hanului. Aici parea mai putin eleganta, insa mai durabila. Ferestrele constructiei cu doua etaje erau patratoase si simple, iar veranda larga din spate era din lemn cenusiu, decolorat de intern-perii. Rebecca presupuse ca exista o veranda si in fata. Neindoielnic, pe ea se afla un balansoar, poate chiar doua. Ar mai fi trebuit sd fie si o streasina, ca sa to fereasca de soare si ploaie in timp ce stateai sa urmaresti norii rostogolindu-se pe cer.
Capul ii vajdia, si mai ca.' nu baga de seama latratul cainilor. Studie cosurile de fum, apoi obloanele gri des-pre care era convinsa ca nu aveau un scop strict decorativ. Se vazu cu ochii mintii cum se intindea sd le traga pentru a feri interiorul casei de racoarea noptii, dupa care punea lemne pe foc ca sa arda pang dimineata, cand ar fi gasit jar in semineu.
Pret de o fractiune de secunda vazu casa cu o aseme-nea claritate, incat liniile si culorile ei se profilau epu-rate pe fundalul cerului, de pared ar fi fost o fotografie. Clipi si expiry cu putere, abia acum dandu-si seama ca-si tinuse rasuflarea.

A versikék és mondókák azok kívül, hogy fejlesztik a kicsik képességeit, nagyon szórakoztatóak is. Kötetünk a hónapokhoz, az évszakokhoz, és az egyes évszak ünnepeihez (pl. Mikulás, karácsony, szilveszter, farsang stb.) tartalmaz több mint 100 versikét, verses találós kérdést és mondókát.  Mindezt bájos illusztrációkkal színesítve!

Colectia Corint Clasici ai literaturii universale a pregatit o noua editare a uneia dintre capodoperele fictionale ale lumii, acum cu un studiu introductiv semnat de Anca Peiu: Marele Gatsby de F. Scott Fitzgerald. Romanul urmareste intamplarile din viata unor personaje dintr-un orasel din Long Island. Principalele evenimentele au loc in vara anului 1922.