Literatură

Povestea de dragoste dintre Bailey si Kash continua cu ultimul si cel mai palpitant volum al seriei. Cand esti urmarit o viata intreaga de cruzimea si setea de sange a unui infractor care conduce retele de terorism din toata lumea si nu ezita sa lichideze pe oricine ii sta in cale, iti ramane o ultima solutie: Razbunarea.

Stăpânul lupilor este una dintre capodoperele prozei fantastice a lui Dumas. Pornind de la o tradiție populară conform căreia există o zi pe an în care diavolul apare pe pământ sub înfățișarea unui lup negru și își pierde puterile supranaturale pentru douăzeci și patru de ore, scriitorul construiește o narațiune plină de fantezie, suspans și, nu în ultimul rând, umor. Romanul îmbină câteva motive specifice genului fantastic (pactul cu diavolul, licantropul) cu numeroase elemente autobiografice. În paginile lui, Dumas evocă ținuturile în care a copilărit și câteva dintre figurile care i-au tutelat copilăria, în culori pline de farmec și pitoresc. O carte care se citește pe nerăsuflate, nu numai de către iubitorii de aventuri paranormale!

Înapoia fiecărui asasinat se află un complotist care uneltește din umbră. Complotiștii dictează toate mișcările celor mai periculoși criminali, însă existența lor nu pare să fie altceva decât o legendă. La urma urmei, cine sunt ei și ce urmăresc? Personajul principal al romanului Complotiștii, Reseng, un tânăr asasin, nu și-a pus niciodată astfel de întrebări. Cum nu s-a întrebat nici cine sunt cei pe care-i ucide sau de ce este „Biblioteca“ – sediul lui Moș Raton, mentorul său și bătrânul coordonator al industriei asasinatelor – plină de cărți pe care nu le citește nimeni. Până în ziua în care, încălcând instrucțiunile primite, Reseng dă peste cap o serie de planuri bănoase, fapt care-l deranjează pe Hanja, fost discipol și actual concurent al lui Moș Raton. Când descoperă și complotul extraordinar pus la cale de trei tinere femei, Reseng se vede obligat să decidă dacă va rămâne în continuare un simplu executant sau, în sfârșit, va prelua el însuși controlul complotului.

Într-o nefastă noapte de vineri, la șase luni după moartea tatălui său, vine pe lume David Copperfield. Dacă ar fi fost fată, ar fi beneficiat de protecția autoritară a mătușii tatălui său, Miss Betsey Trotwood. Însă, decepționată de venirea pe lume a unui băiat, mătușa a dispărut, aparent pentru totdeauna, din viața mamei și a copilului. Primii ani ai copilăriei David i-a petrecut în liniștea și căldura căminului, în dragostea și ocrotirea tinerei sale mame și a bunei dădace Peggotty. Însă fericirea celor trei este definitiv zdruncinată atunci când mama acceptă să se recăsătorească, de data aceasta cu un om ticălos și perfid care are, în plus, o soră la fel de ticăloasă și de perfidă. Narat la persoana întâi, romanul este o cronică a vieții lui David Copperfield, o cronică a trecerii prin viața dură, plină de lovituri crude și nedrepte, dar și a izbăvirii prin dragoste și încredere în puterea binelui de a învinge. Prezintă, totodată, o galerie fabuloasă de personaje complexe și o frescă socială desăvârșită a Angliei din secolul al XIX-lea.

Într-o nefastă noapte de vineri, la șase luni după moartea tatălui său, vine pe lume David Copperfield. Dacă ar fi fost fată, ar fi beneficiat de protecția autoritară a mătușii tatălui său, Miss Betsey Trotwood. Însă, decepționată de venirea pe lume a unui băiat, mătușa a dispărut, aparent pentru totdeauna, din viața mamei și a copilului. Primii ani ai copilăriei David i-a petrecut în liniștea și căldura căminului, în dragostea și ocrotirea tinerei sale mame și a bunei dădace Peggotty. Însă fericirea celor trei este definitiv zdruncinată atunci când mama acceptă să se recăsătorească, de data aceasta cu un om ticălos și perfid care are, în plus, o soră la fel de ticăloasă și de perfidă.

Newland Archer, tânăr avocat de succes, duce o viață modelată de obiceiurile și așteptările societății din clasa superioară a New Yorkului anilor 1870. Apropiata căsătorie cu May Welland, o fată de familie bună, care nu-și dorește altceva decât să fie o soție devotată și o mamă iubitoare, corespunde pe deplin așteptărilor familiei și societății. Când în familia logodnicei sale apare atrăgătoarea și nonconformista contesă Ellen Olenska, aflată în pragul divorțului, Newland își reconsideră adevăratele aspirații sociale și sentimentale. Este împărțit între imperativele societății newyorkeze, care îl leagă de o logodnică inocentă și întru totul previzibilă, și sentimentele tot mai puternice pentru femeia independentă, emancipată, dar blamată și respinsă de societate.

În Accidentul, Nora sare stângaci din tramvai și este ajutată să se ridice de Paul, avocat de succes, însă nefericit sentimental, care o conduce până acasă. Tânăra profesoară i se dăruiește spontan, deși devotamentul și răbdarea ei îl lasă multă vreme indiferent pe mizantropul Paul. În cele din urmă, Nora îi propune o excursie la schi, în mijlocul naturii somptuoase de pe Valea Prahovei, cu intenția vădită de a-l vindeca de depresia suferită ca urmare a iubirii pentru pictorița Ann. Accidentul, cel mai popular roman al lui Mihail Sebastian, înfăţișează iubirea cu toate meandrele ei și alegerile hotărâtoare în fața cărora sunt puse personajele feminine.

Nick Carraway, un tânăr atras de visul american, proaspăt sosit la New York, intră în lumea fascinantă a lui Jay Gatsby, o lume a succesului și a iluziei. Pe fundalul Americii anilor ’20, Gatsby, împins de iubirea față de Daisy Buchanan, își schimbă complet existența, transformându-se dintr-un tânăr sărac în traficant de băuturi alcoolice și apoi milionar. În ciuda petrecerilor grandioase a căror gazdă este, Gatsby ascunde o nemărginită nefericire. Tot ce face este destinat să-i atragă atenția lui Daisy, însă iubirea sa nu ajunge să se împlinească niciodată...

Volumul de față include unele dintre cele mai cunoscute proze ale lui Cehov, ilustrând toate laturile creației sale și incluzând povestiri precum „Salonul nr. 6“, „Zvăpăiata“, „Călugărul negru“, „Omul în carapace“, „Doamna cu cățelul“ sau „Logodnica“. Sunt capodopere nuvelistice, narațiuni exemplare, cu profunde implicații și semnificații psihologice, în care elementul satiric se împletește cu umorul subtil, deseori amar, și cu un lirism cald, discret.

Cândva, demult, lumea a fost distrusă de zei. Au fost cruţate doar nouă oraşe, despărţite de întinderi ample de sălbăticie ce sunt bântuite de monştri şi presărate cu nenumărate primejdii. Fiecare oraş este acum condus de propriul păzitor – un suveran care se hrăneşte cu plăcerea muritorilor. Născută cu o intuiţie ce nu dă niciodată greş, Calista ştie că abilităţile ei sunt extrem de valoroase în această lume avidă după putere, aşa că trăieşte ascunsă în casa baronului de Archwood, ducând o viaţă de curtezană. În schimbul protecţiei, ea îi oferă informaţii. Când intuiţia o îndeamnă să salveze un prinţ străin aflat în pericol, vocea din interiorul ei îi strigă avertismente – dar şi promisiuni.

Merricat Blackwood trăiește pe domeniul familiei împreună cu sora ei, Constance, și cu unchiul Julian. Cu câțiva ani în urmă, locuiau acolo șapte membri ai familiei Blackwood – până când, într-o seară fatidică, o doză letală de arsenic a ajuns cumva în zahăr. Achitată în procesul de crimă, Constance se întoarce acasă, unde Merricat o protejează de curiozitatea și ostilitatea sătenilor. Își petrec zilele într-o izolare idilică până când apare vărul lor, Charles. Merricat este singura care vede pericolul și trebuie să acționeze urgent ca s-o salveze pe Constance și viața lor liniștită de intențiile lui malefice. Purtând cititorul printr-un labirint întunecat al nevrozelor, Am trăit întotdeauna la castel este un roman savuros și tulburător despre o familie perversă, izolată și probabil ucigașă care se restrânge până în pragul extincției, încăpățânându-se totuși să-și păstreze independența și modul de viață.

Prietene bune încă din școală, Mara, Sadie și Hannah sunt fericite că diploma de inginer le va aduce, în sfârșit, cariera la care au visat, dar în același timp sunt triste pentru că trebuie să se despartă pentru a porni pe drumuri diferite. Dar se pare că drumul ales nu le aduce doar împlinire profesională, ci și o iubire neașteptată. Sub același acoperiș Mara și Liam sunt fericiți când moștenesc o casă, dar bucuria lor dispare brusc când descoperă că sunt coproprietari și trebuie să locuiască împreună. Curând însă, tachinările se transformă în fiori de iubire, iar lucrurile se complică. Blocată cu tine Erik este ultimul bărbat pe care Sadie își dorește să îl vadă. Însă când cei doi rămân blocați într-un lift din New York, ajung să ducă rivalitatea – dar și dragostea – la următorul nivel. Sub zero grade Hannah este blocată la o stație de cercetare NASA din Norvegia, iar singura persoană dispusă să întreprindă periculoasa misiune de salvare este Ian. Dar el nu doar că o salvează, ci reușește să topească inima de gheață a lui Hannah.

Un imigrant clandestin musulman sosește la Hamburg cu un trecut plin de traume și cu cheia unei averi puse la păstrare într-o bancă privată. Spune că se numește Issa. Pentru tânăra și idealista Annabel, o avocată germană specializată în drepturile omului care e hotărâtă să-l salveze de la deportare, supraviețuirea clientului său devine mai importantă decât propria ei carieră sau siguranță fizică. Pe de altă parte, pentru serviciile de informații din Marea Britanie, Germania și Statele Unite, Issa este un potențial jihadist – și un pion pe care-l mută cum vor, din dorința de a obține o victorie în războiul contra terorismului.

„În sfârșit am citit o carte românească. Alexandru Vakulovski: Pizdeț. Să-i scriu? Să nu-i scriu? Nu știu, oricum în seara asta o să mă văd cu Santiago și o să-i povestesc despre Pizdeț, poate o să-i dau cartea și lui... și altora, și altora, și la emisiune probabil o să povestesc de ea, și poate o să-i spun și Mădălinei, și lui Bogdan, și lui Miron, și poate o să uit, așa cum deseori o fac, și poate o să-mi treacă. Sper să nu.” (Andrei Gheorghe)

„Într-un moment de confuzie și stagnare, cum e cel pe care îl traversează acum literatura română, Alexandru Vakulovski a știut să deschidă un drum, să schițeze o orientare, a avut, cu alte cuvinte, puterea să inoveze. Nu e puțin lucru.” (Gheorghe Perian)

Când două adolescente în vârstă de optsprezece ani dispar în timpul unei călătorii în Thailanda, familiile disperate ale acestora ajung, fără voia lor, să-și trăiască drama în lumina reflectoarelor. Jurnalista Kate Waters face mereu tot ce-i stă în putință ca să fie prima care ajunge la subiectele de interes, prima care obține exclusivitate, prima care descoperă adevărul – iar actualul reportaj nu face excepție. Însă, cu acest prilej, gândul o poartă către fiul ei, pe care nu l-a mai văzut de doi ani, de când a plecat de acasă pentru a călători. De data aceasta, e ceva personal. Și pe măsură ce cazul dispariției fetelor capătă amploare, își dau cu toții seama că, și de la o asemenea distanță, pericolul poate ajunge mai aproape de ei decât și-ar fi închipuit vreodată…

Când tatăl său moare, Nate primește drept moștenire de la el un ultim dar: casa care a fost căminul copilăriei sale. Nate hotărăște să se mute acolo împreună cu soția sa, Maddie, și cu fiul lor, Oliver, căutând o evadare din tumultul orașului. Dar în scurt timp, lucruri tot mai stranii încep să se petreacă, atât noaptea, cât și, mai cu seamă, pe timpul zilei. Pentru că Nate a fost abuzat în copilărie de tatăl său, lucru pe care nu l-a mărturisit niciodată familiei sale. Pentru că atunci când Maddie era mică, a văzut ceva ce nu ar fi trebuit să vadă. Pentru că o făptură sinistră, înfometată bântuie prin tunelurile, munții și minele de cărbune ale micii localități rurale din Pennsylvania...

Zece americani au fost selectați cu atenție pentru a testa în versiunea beta un sistem revoluționar de spionaj. Programul Fusion Initiative, realizat printr-un parteneriat între compania de tehnologie informatică WorldShare și guvernul Statelor Unite, poate urmări pe oricine de pe pământ. Timp de o lună, cei zece candidați la marele premiu de trei milioane de dolari vor face tot posibilul să scape necapturați. Dar pentru o concurentă, o bibliotecară modestă din Boston pe nume Kaitlyn Day, miza este mult mai mare decât banii, iar motivele ei pentru a intra în test sunt mai personale decât și-ar imagina oricine. Când numărătoarea inversă va ajunge la zero, va fi decis câștigătorul. Va fi acesta aparatul monstruos de supraveghere format din agențiile guvernamentale împreună cu titanul IT sau simplul cetățean american mânat în luptă de nevoia sa de dreptate și adevăr?

Nu-și aduce aminte când a început să colecționeze povești. Poate a fost o frântură de conversație auzită în timp ce curăța o chiuvetă? Înainte să-și dea seama (în timp ce ștergea praful într-un salon sau dezgheța frigiderul), a observat că oamenii îi spuneau poveștile lor. Poate că o făcuseră mereu, dar acum lucrurile stau diferit, acum poveștile se întind spre ea, și ea le adună... Janice știe că ajungi să cunoști cu adevărat oamenii prin poveștile lor. De la Fiona, recent rămasă văduvă, și fiul ei Adam, până la groaznica doamnă „DaDaDa“ și foxterierul ei, Decius, Janice are o perspectivă unică asupra comunității în care locuiește. Când Janice începe să lucreze ca femeie de serviciu pentru doamna B., întâlnește, în sfârșit, pe cineva care dorește să audă povestea ei. Dar Janice este categorică: ea este colecționara de povești. Ea nu are povestea ei. Cel puțin, nu una pe care o poate împărtăși... Însă doamna B. nu este naivă și știe că Janice ascunde mai multe decât lasă să se vadă. La urma urmei, nu are toată lumea o poveste de spus?

Ce faci când ai o crimă comisă deliberat, fără ca ucigașul să folosească o armă, fără ca, de fapt, să ucidă, dar în urma lui rămâne un cadavru? Termenul „autor moral” nu se aplică: premeditarea a fost evidentă. Dilema, însă, nu dispare. Să încerci o încadrare a romanului Cristinei Dinu într-o anumită categorie, polițist sau psihologic, ar însemna să atingi cam 10% din subiect. Complexitatea subiectului, conturul puternic al personajelor, detaliile acțiunii, pornesc dintr-o precizie de fascicul-laser a observației, combinată cu finețea unui scris matur, fără compromisuri. Faptele sunt fapte, iar autoarea le pune pe tapet într-un puzzle complex, ale cărui piese sunt supuse, una câte una, unei analize clare și, adeseori, tăioase, fără lumină roz în cadru.

Ștefan Dumitrescu, una dintre figurile reprezentative ale literaturii române contemporane, a publicat o operă impresionantă. Poet, prozator, dramaturg, eseist și critic literar, filosof și analist politic, a debutat în adolescență, încurajat fiind de Miron Radu Paraschivescu, care l-a susținut: „Dacă vei merge pe drumul acesta, dragul meu, vei ajunge departe”. A participat cu texte literare și critice în multe reviste literare celebre și la Radio București. Ana Blandiana i-a publicat poeziile în revista Contemporanul, prezentându-l elogios la rubrica „Lira de aur”, anunțând venirea în literatura română a unui mare scriitor. A debutat și în calitate de critic literar cu cronici, recenzii și pastile literare. Interesul cititorilor a fost suscitat mai ales după câștigarea unui concurs, care i-a dat dreptul de a continua romanul lui Marin Preda, Delirul. Ștefan Dumitrescu este membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Puzzle. Sunt oriunde vezi cu ochii. Sunt peste tot. Iarna, primavara, vara, toamna, sunt oricand. In fiecare poveste pe care o vei citi, vei descoperi piese care iti vor permite sa rezolvi puzzle-ul care iti va dezvalui identitatea mea... Un puzzle. O carte care nu va schimba lumea. Dar va alina sufletele celor care o vor citi...

Într-o zi, nu am mai putut. Valurile erau mult prea mari, Oceanul prea învolburat. Creasem o furtună pe care am fost incapabilă să o mențin sub control. Apa îmi șoptea, mă chema. Și nu puteam face altceva decât să las sforile din mână. Mă supuneam. Sunt momente în care Oceanul reușește să adreseze întrebările corecte, astfel ajutându-mă puțin în a găsi colacul de salvare. Sau măcar o scară din funii. De data aceasta, însă, dorea să sufăr. Cred că se săturase de mine. Elementul ce unește povestirile din noul volum de proză scurtă al Theodorei Savuli se poate rezuma astfel: simbolistica unor spirite neliniștite. Caracterul „horror” augmentează întregul, nu atât prin ce arată, cât prin ce sugerează.

Te-ai gândit cum ar fi să-ți aduni lumea în spinare ca pe o cochilie de melc și să pleci? Să-ți strângi prin buzunare rădăcinile natante și să le desfășori în alte țări, peste alte mări, poate după o iubire fulminantă, ori, pur și simplu, pentru că jobul tău e prețuit altfel peste hotare? Ori pentru că destinul a decis dintr-odată să se scrie în altă limbă decât în cea românească?

Această operă de debut a autorului care va primi Premiul Nobel pentru literatură în 1972, un veteran al războiului, marcat profund de tragediile epocii, este ca un fel de document programatic. În anul în care se încheie seria de procese ale Tribunalului Militar Internațional de la Nürnberg, debutul lui Böll vine să demonstreze că nu toți germanii au fost adepții fanatici ai lui Hitler. Chiar dacă cei mai mulți au tăcut. ”Tăcerea celor care nu spun nimic este îngrozitoare. Este tăcerea celor care nu uită, a celor care știu că sunt pierduți”, afirmă autorul. Nici tăcerea și nici războiul nu pot să înăbușe valorile esențiale ale umanității. Pentru Heinrich Böll și implicit pentru eroii săi, acestea sunt iubirea și credința religioasă. Orice om are dreptul la o viață omenească. Misiunea artei este să afirme și să transmită acest mesaj și să reziste la toate elementele dezumanizante ale vieții. Heinrich Böll va rămâne credincios acestor valori în toată cariera sa literară.

Aflată la mii de kilometri de casă, Yoela stă pe o stradă întunecată și privește la două fetițe prin ferestrele unui apartament. Sunt nepoatele pe care nu le-a cunoscut niciodată, copilele fiicei pe care nu a mai văzut-o de foarte multă vreme. Așa începe, țesut printre amintirile și proiecțiile unei femei trecute de mijlocul vieții, romanul Cum să-ți iubești fiica. În centrul acestei povești fascinante se află încercarea femeii de a înțelege cum o relație născută din dragoste — căci o mamă nu poate fi decât îndrăgostită de copilul ei — a ajuns dincolo de marginile înstrăinării. Mergând înainte și înapoi în timp, ea deslușește amintiri și sentimente demult îngropate, retrăind chiar și cele mai mărunte momente de apropiere de fiica ei, uneori atât de banale, și încercând să înțeleagă de ce fiecare dintre aceste clipe pare să construiască o imagine de ansamblu a înstrăinării. Cu o rară precizie psihologică, Hila Blum urmărește pașii greșiți și amăgirile aparent nesemnificative ale vieții de familie, unde granița dintre protecție și posesie este atât de ușor de depășit, adesea fără cale de întoarcere.

Prestigioasa școală Urban Promise arată impecabil privită din exterior, dar înăuntru pândesc secrete mortale. Când directorul este ucis în incinta școlii, iar polițiștii vin să investigheze, trei studenți – J.B., Ramón și Trey – devin principalii suspecți. Aveau mijloacele, aveau motivul... și e posibil să fi avut și arma crimei. Însă, când toți își susțin nevinovăția, își dau seama că trebuie să-și unească forțele pentru a găsi ucigașul înainte de a fi arestați. Dar dacă adevăratul făptaș se ascunde printre ei?

Într-o zonă muntoasă izolată din Islanda, echipele de căutare pornesc pe urmele unui grup de persoane dispărute. Ce i-a determinat pe turiști să vină în munți în toiul iernii grele, în beznă și viscol? Și ce i-a făcut să-și părăsească adăpostul și să se aventureze în zăpadă fără echipament? Între timp, la stația radar din Stokksnes se întâmplă lucruri bizare. Fie că e vorba de balta de sânge găsită în zăpada imaculată, în plină pustietate, fie că e vorba de un pantofior de copil dezgropat după ce a stat în pământ zeci de ani sau de puțul căscat în stâncă pe malul mării, care pare să atragă oamenii… nimic nu e ce pare a fi.

Romanul Firida Rușinii face parte din „ciclul otoman“, scris de Ismail Kadare în anii ’70, care îi oferă prilejul unei meditații asupra opresiunii și a terorii într-un stat totalitar. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, pe fundalul decăderii inevitabile a Imperiului Otoman, Ali Pașa din Ianina își clădește un principat independent. Pentru a preîntâmpina extinderea rebeliunii, sultanul îl pedepsește cu cruzime, expunându-i capul în piața centrală din Istanbul, în firida destinată trădătorilor. Ismail Kadare reconstituie cariera acestui personaj misterios, născut albanez, dar integrat perfect în mecanismul înșelător al administrației otomane. Ali Pașa — admirator al lui Napoleon Bonaparte, cu care a întreținut relații diplomatice, și al poetului George Byron, pe care l-a găzduit în drumul acestuia spre Grecia — a dus o viață plină de fast, dar s-a comportat ca un satrap oriental, strivind fără milă orice tentativă de a i se contesta autoritatea. Fără să-și propună să scrie un roman istoric, Kadare recompune cu detalii de mare finețe atmosfera capitalei otomane, dominată de puterea absolută a suveranului, precum și angrenajul cumplit căruia îi cad victime nu numai cei învinși, ci și învingătorii.

Ediţie îngrijită şi cuvânt înainte de Gioacchino Lanza Tomasi

La 65 de ani de la apariția cărții în Italia și la 60 de ani de la premiera filmului regizat de Luchino Visconti, cu Burt Lancaster, Alain Delon și Claudia Cardinale, Humanitas Fiction publică o nouă ediție a traducerii de referință semnate de Gabriela Lungu. Romanul este însoțit de prefața lui Gioacchino Lanza Tomasi, fiul adoptiv al autorului, dedicată metamorfozelor pe care le-a suferit textul, precum și de două fragmente inedite și câteva poeme cuprinse în așa-numitul „Canțonier al casei Salina“.

„Dragă Enrico, în mapa de piele vei găsi manuscrisul dactilografiat al Ghepardului. […] Mi se pare că prezintă un oarecare interes, pentru că se referă la un nobil sicilian într-un moment de criză (ceea ce nu înseamnă doar cea din 1860), felul în care el reacționează la această criză și cum se accentuează decăderea familiei sale până la risipirea ei aproape totală; toate astea văzute dinăuntru cu o oarecare participare a autorului și fără nici o ranchiună. […] Sicilia este aceea care este: cea din 1860, de dinainte și dintotdeauna. Cred că totul este impregnat de o proprie poezie melancolică. […] Fii atent: câinele Bendicò e un personaj foarte important și aproape că este cheia romanului.“ — GIUSEPPE TOMASI DI LAMPEDUSA, Scrisoare către Enrico Merlo di Tagliavia din 30 mai 1957

New York, 1926. Olandeza Antonia Brico a emigrat în Statele Unite ale Americii împreună cu părinții ei în copilărie. Are un singur vis: să devină dirijoarea unei mari orchestre simfonice.,,