Literatură

„O combinatie rara de empatie si scriitura minunata.“ (Mark Haddon)

Romanele lui Ingo Schulze sunt traduse in peste treizeci de tari

Anul schimbarii 1989, Germania de Est: desi in aer plutesc revolta si mirajul Vestului, ca un mar al cunoasterii ce se rostogoleste din ce in ce mai aproape, viata curge ca intotdeauna. In atelierul sau de croitorie, Adam insufla si mai mult sarm frumoaselor berlineze. Dar prima victima a senzualitatii lor este el insusi: intr-o zi torida de august, Evelyn - singura femeie pe care o iubeste - il surprinde in flagrant delict cu o clienta. Cum granitele Ungariei tocmai s-au deschis spre Vest, Evelyn hotaraste sa-si urmeze visul de libertate. In atmosfera electrizanta a Lacului Balaton, printre straini seducatori, graniceri corupti si birocrati insensibili, Adam si Evelyn trebuie sa ia o hotarare: Estul sau Vestul? Batranul Wartburg sau Passatul rosu, care ii poate duce in patria consumerismului? Unde e Paradisul? Si cat de repede va deveni el Paradisul pierdut?

Cu simpatie lucida fata de deriva acelui annus mirabilis, Ingo Schulze scrie o superba tragicomedie despre interdictie si ispita, despre dragoste si cunoastere, despre Est, Vest si rest.

Un roman de debut emoționant, care dovedește un singur lucru: nu există suficiente date în această lume care să determine ce anume îți face inima să vibreze.

Stella Lane crede că matematica este unicul element care unește universul. Folosește algoritmi pentru a prezice cumpărăturile clienților – ocupație care i-a adus atât de mulți bani, încât nu știe pe ce să îi cheltuiască, și foarte puțină experiență în relațiile sentimentale, comparativ cu celelalte femei de 30 de ani.

Faptul că Stella are sindromul Asperger, iar sărutul franțuzesc îi amintește de un rechin căruia peștii-pilot îi curăță dinții nu face deloc mai ușoară situația. Concluzia ei: are nevoie de multă practică – dar cu un profesionist. Așa că îl angajează ca escortă pe Michael Phan, o combinație foarte reușită de vietnamez cu suedez, care pare desprins dintr-o dramă coreeană. Chipeșul Michael nu își permite să refuze oferta Stellei, așadar acceptă să îi predea toate lecțiile pe care ea le are în plan – de la preludiu și până la poziția supermisionarului…

Nu după mult timp, Stella învață nu doar să îi aprecieze săruturile, ci începe să tânjească și după toate celelalte senzații pe care Michael i le provoacă. Și, uite-așa, parteneriatul lor realist începe să capete un sens foarte ciudat. Iar tiparul apărut o va convinge pe Stella că iubirea are o logică aparte…

„O poveste de dragoste unică și fascinantă.” PENELOPE DOUGLAS

„Adorabilă, sexy, inteligentă!” CHRISTINA LAUREN

O carte de activități superamuzantă, pe care copiii o pot colora fără se se murdărească!

Când cei mici vor deschide această carte de colorat, vor vedea niște ilustrații foarte nostime, alcătuite din punctulețe gri. Îndemnați-i să ia puțină apă și s-o întindă pe pagini cu o pensulă sau cu degețelele, și vor vedea apărând deodată cele mai frumoase culori! Anume pentru a le oferi copiilor o experiență vizuală și tactilă deosebită, paginile cărții sunt din hârtie groasă, texturată.

Micii artiști isteți și talentați vor fi încântați să se joace și să descopere lucruri noi!

● Fiecare carte conține 8 planșe de colorat ● Culorile apar pe hârtie imediat ce copilul atinge pagina cu pensula umedă sau chiar cu degețelele ● Activitate potrivită acasă, la grădiniță și în călătorii ● Produs sigur pentru copii

IULIAN COMĂNESCU este antreprenor în sfera comunicării și autor. A publicat două cărți: Cum să devii un Nimeni: Mecanismele notorietății, branduri personale și piața media din România (Humanitas, 2009) și Mihnea Constantinescu. Omul care a schimbat România fără ca noi să știm (Curtea Veche, 2019). În 2006, după o carieră de jurnalist de peste 15 ani, și-a făcut propria companie, Comanescu&Partners, care se ocupă cu consultanță de imagine, conținut sponsorizat, grafică, video și branding. De la începutul lui 2020, trăiește la Bruxelles, unde și-a definit firma în zona de political intelligence și PR de criză. S-a apucat de scris cărți pentru copii după ce fiul lui, Efrem, a vrut și el o carte a lui, atunci când a văzut volumul Mihnea Constantinescu. Astfel, în 2020, a apărut la Humanitas Junior Călătorie pe Volta, Planeta Becurilor. | www.comanescu.ro

Fotografia autorului © Florin Costache

N. 17/30 sept. 1909, Botosani - m. 30 mai 1938, Roman. Prozator si poet. Fiul unui negustor. Gimnaziul „Roman-Voda” din Roman. Urmeaza medicina la Paris; in 1928 se imbolnaveste de tuberculoza osoasa (morbul lui Pott). Internat in diferite sanatorii din Franta, Elvetia si Romania, dar tratamentele sunt ineficiente. Spre sfarsit, se retrage la Roman unde se stinge din viata la numai douazeci si noua de ani. Debuteaza cu schite in Bilete de papagal (1930). Simpatizeaza cu suprarealismul, fara sa adere la vreo grupare anume, si cu filosofia existentialista. Corespondeaza, printre altii, cu Geo Bogza, M. Sebastian, André Gide, M. Heidegger, I. Voronca. Bolnav fiind, a fost ajutat de Geo Bogza si S. Pana. Colaboreaza sporadic si nesistematic la reviste pariziene Le Surrealisme au service de la revolution, Les Feuilles inutiles si la Bilete de papagal, Adam, Azi, Frize, Vremea, Viata Romaneasca s. a. cu proza scurta, cronici plastice, recenzii si trad. Semneaza si cu pseudonimele Mihail Bera, In-Interim. In proza sa (Intamplari in irealitatea imediata, 1936; Inimi cicatrizate, 1937), Blecher amplifica un accident clinic personal la rang de experienta ontologica, ridicand sentimentul la viziune, fiziologia la filosofie.

„Roseanna este probabil unul dintre primele romane politiste in care timpul joaca un rol fundamental. Sunt perioade indelungate in care nu se intampla nimic si in care ancheta pare sa fi ajuns intr-un impas. Pentru Martin Beck si colegii sai, trecerea timpului este deopotriva un prilej de frustrare si un rau necesar. Cartea surprinde calitatea esentiala a detectivului: rabdarea.“ (Henning Mankell)

„Oare cat vor mai dainui“, se intreba adesea Anatol bantuit de triste presimtiri, intorcandu-se sleit si descurajat din plimbarile sale crepusculare de la periferia orasului, care-i amintea uneori de targul sau natal, „oare cat vor mai dainui oazele acestea spre care sa-ti intorci pentru cateva clipe privirea si gandurile obosite de marile si solicitantele ritmuri ale trairilor prezente?“

AGATHA CHRISTIE este cunoscută în întreaga lume drept „Regina Crimei“. Hercule Poirot, cel mai renumit detectiv după Sherlock Holmes, a fost creat pentru primul roman al Agathei Christie, Misterioasa afacere de la Styles. Poirot și Miss Marple au devenit faimoși la nivel mondial și au făcut subiectul multor filme realizate pentru marele și micul ecran.

IULIAN COMĂNESCU este antreprenor în sfera comunicării și autor. A publicat două cărți: Cum să devii un Nimeni: Mecanismele notorietății, branduri personale și piața media din România (Humanitas, 2009) și Mihnea Constantinescu. Omul care a schimbat România fără ca noi să știm (Curtea Veche, 2019). În 2006, după o carieră de jurnalist de peste 15 ani, și-a făcut propria companie, Comanescu&Partners, care se ocupă cu consultanță de imagine, conținut sponsorizat, grafică, video și branding. De la începutul lui 2020, trăiește la Bruxelles, unde și-a definit firma în zona de political intelligence și PR de criză. S-a apucat de scris cărți pentru copii după ce fiul lui, Efrem, a vrut și el o carte a lui, atunci când a văzut volumul Mihnea Constantinescu. Astfel, în 2020, a apărut la Humanitas Junior Călătorie pe Volta, Planeta Becurilor. | www.comanescu.ro

Fotografia autorului © Florin Costache

IULIAN COMĂNESCU este antreprenor în sfera comunicării și autor. A publicat două cărți: Cum să devii un Nimeni: Mecanismele notorietății, branduri personale și piața media din România (Humanitas, 2009) și Mihnea Constantinescu. Omul care a schimbat România fără ca noi să știm (Curtea Veche, 2019). În 2006, după o carieră de jurnalist de peste 15 ani, și-a făcut propria companie, Comanescu&Partners, care se ocupă cu consultanță de imagine, conținut sponsorizat, grafică, video și branding. De la începutul lui 2020, trăiește la Bruxelles, unde și-a definit firma în zona de political intelligence și PR de criză. S-a apucat de scris cărți pentru copii după ce fiul lui, Efrem, a vrut și el o carte a lui, atunci când a văzut volumul Mihnea Constantinescu. Astfel, în 2020, a apărut la Humanitas Junior Călătorie pe Volta, Planeta Becurilor. | www.comanescu.ro

Fotografia autorului © Florin Costache

În conștiința marelui public, Dostoievski este creatorul acelor romane care marchează repere fundamentale, transformatoare în evoluția literaturii universale. Însă masa operei dostoievskiene are o textură mult mai densă și mai compactă de atât, constituită din scrieri de întindere mai redusă, dar de aceeași profunzime. Nopți albe este o nuvelă de tinerețe în care locul central îl ocupă visătorul, ca tip uman care își întâmpină cu seninătate nefericirea, considerând-o ceva de la sine înțeles. Visul de dragoste se năruie în clipa în care pare împlinit, iar visătorul acceptă și iartă pentru că fericirea imaginară, absolută și neîntinată, este tot ce i se cuvine de la viață. Prin contrast, Smerita, scrisă la câteva decenii distanță, este un amplu monolog în care personajul, un bărbat egocentric, incapabil de empatie și de comunicare, își consolidează justificările pentru tragedia pe care o provoacă și o trăiește. Ceea ce au în comun cele două nuvele este drama omului captiv în temnița labirintică a propriei minți.

Nimeni nu a analizat complicata structură umană așa cum a făcut-o Dostoievski. Intuiția lui psihologică este copleșitoare și vizionară. Knut Hamsun

Dostoievski este singurul psiholog de la care am avut ceva de învățat; este unul dintre cele mai frumoase daruri ale providenței din viața mea. Friedrich Nietzsche

Dat afara de la fabrica la care lucra, Easy Rawlins, un tanar de culoare care incearca sa isi faca un rost in Los Angeles, isi vede toate visurile naruite. Din senin, un strain il angajeaza sa dea de urma unei tinere albe care isi petrece vremea prin barurile negrilor.

Cînd eşti o maimuţică poznaşă, curioasă şi... rozalie ca petalele de trandafir, viaţa nu are cum să fie plictisitoare în universul pădurii. Totuşi, pare o idee ispititoare să explorezi şi lumea de dincolo de marginile sale şi să te arunci cu capul înainte în orice aventură. Deşi… cine ştie ce ţi se poate întîmpla? Să-ţi pierzi coada între fălcile unui crocodil, să devii servitorul unui băieţel adorabil, să fii răpit de o bandă de hoţi sau chiar să ajungi... împărat. Nimic nu e imposibil şi totul se sfîrşeşte cu bine atunci cînd spui adevărul şi te ţii de promisiuni.

O poveste de dragoste dramatica, intrigi de palat ale unor minti diabolice, decizii radicale: vanatoarea a inceput! Poate Diane sa supravietuiasca celei mai importante incercari, reintoarcerea la ceea ce parea de mult timp uitat?

Continuarea bestseller-ului Zilele amantilor.

Bonjour tristesse urmareste peripetiile unei adolescente care incearca sa inteleaga si sa controleze lumea din jur. Cecile isi petrece vacanta de vara la tarmul Mediteranei, impreuna cu tatal ei si cu iubita acestuia, Elsa, o tinara frivola, ahtiata dupa viata mondena, cu care fiica se intelege excelent. Dar lucrurile se complica atunci cind in vizita soseste Anne, veche prietena a mamei raposate, o femeie stilata, culta, responsabila, de care tatal ei se indragosteste nebuneste si cu care decide sa se casatoreasca. Desi o admira pe Anne, fata de numai 17 ani isi vede amenintata viata usuratica, palpitanta si voluptuoasa, asa ca tese impreuna cu iubitul ei, Cyril, o intriga amoroasa prin care Anne sa decada in ochii tatalui si Elsa sa revina in viata acestuia. Cartea a fost ecranizata de trei ori, versiunea cea mai cunoscuta fiind cea din 1958, in regia lui Otto Preminger, cu Deborah Kerr, David Niven si Jean Seberg in rolurile principale.

Apărut în 1990, Harun și Marea de Povești este istoria micului Harun Khalifa și a tatălui său, Rașid, de profesie povestitor. Asemenea unui basm transpus în zilele noastre, romanul de față amestecă, precum un puzzle, cărticele hazlii și desene animate, secvențe din Războiul stelelor și chiar inscripții de pe panourile care flanchează autostrăzile din Cașmir.

„Alex Tocilescu este un tip cult, cu imaginaţie şi umor, căruia îi plac muzica, pisicile, conversaţiile şi satul 2 Mai. Aşa sînt şi povestirile lui populate cu extratereştri, politicieni, locatari de bloc, diavoli sau feline: au o naturaleţe absurdă, o impuritate elitistă şi un umor neconvenţional – trei atuuri care pe unii îi vor face să ridice statui, iar pe alţii din umeri. Căci în realismul paralel al lui Tocilescu se intersectează mai toate genurile: parodia şi parabola, satira şi apocrifa, farsa şi pornograficul, fantasy-ul şi autoficţiunea. Ingenioasele sale proze sînt punk, pulp, prozac. Ca şi cum Iisus, Harms şi Tarantino ar intra într-un bar unde cîntă David Bowie. Orice se poate întîmpla. Inclusiv ca barmanul să fie o pisică.” (Marius Chivu)

Volumul lui Cristian Fulas este unitar in diversitate: tema este aceeasi, a alienarii contemporane. Autorul nu comite insa texte teziste; el are o mare imaginatie epica, stie sa imprime prozelor efectul de verosimilitate: personajele sint vii, crizele lor te izbesc si se retin. Cei frumosi si cei buni este intervalul experimental al unui foarte bun prozator, de la care, sint absolut convins, vom avea parte de multe surprize cit se poate de placute. Cristian Fulas este unul dintre prozatorii noului val, care nu numai ca isi ia vocatia in serios, dar are si posibilitati extrem de diverse si de rafinate. - Bogdan Cretu

Proza lui Cristian Fulas (mai corect ar fi sa spun «scrisul», pentru ca sintem, in cazul sau, la limita fixarii in gen) este o intilnire neasteptata a unei acuitati teoretice «bolnavicioase», de scoala post-structuralista (cu Derrida pe drapel), asadar traind din obsesia nu a tetra-, ci a dodecapilectomiei textuale, cu o experienta de viata la fel de «bolnavicioasa», ce insumeaza trauma existentiala, adictia, recuperarea antieroica, dar nu mai putin miraculoasa, alienarea, acedia, nihilismul subminat de autoderiziune – pina spre zonele cele mai ascunse ale umanului. A se (re)vedea neaparat si Fisii de rusine si Dupa plins, romanele ce preceda volumul de fata. Daca ar fi doar derridian, scriitorul s-ar izola probabil intr-o meticulozitate maniacala, care si-ar pierde obiectul. Daca ar miza numai pe «autenticitate», ar intra in zona mizerabilismului, printre caizii ei obositi. La Fulas conjunctia extremelor potenteaza ambele ipostaze, textul si viata devenind consubstantiale in continuum-ul a ceea ce prozatorul numea undeva «mai-mult-ca-prezentul». Si care e, de altfel, marca sa distinctiva, ce-i fixeaza conturul de autor chiar cind isi da, ca in volumul de fata (unde gasim cel putin un text exceptional, «Linistea», printre altele bune si foarte bune), si teme heterodiegetice. - O. Nimigean

Premiul Vladimir Colin ed. a VI-a, 2014 – Cea mai buna carte de proza scurta fantastica

Premiul TIUK! 2013 – Cea mai buna carte BizaroProza

„Pe Ana am cunoscut-o la cursul meu de scriere creativa. E o cititoare pasionata si o cautatoare indarjita, calitati pentru un scriitor de cursa lunga. Scrisul ei este o combinatie puternica de sensibilitate acida, spirit de observatie si abisalitate. De aici un roman neastimparat, fractal, nevrotic. Recomand.“ (Dan Lungu)

In povestiri am daramat temple, aici am fost injunghiat la o rascruce de taceri, aici am fost cel mai bun. Toate aceste texte m-au vindecat atat cat puteam fi vindecat de mine insumi.

„Pe Radu Niciporuc il stringe uscatul, cu sau fara dealurile clujene intre care s-a ivit pe lume. Si atunci, dornic sa rupa chinga, pleaca pe mare. Nu doar fiindca asta e fisa postului, ci si fiindca acolo, «in fiertura amiezii», sub valuri care-ti scuipa sare pe piele, el gaseste locul magic unde impleteste ginduri in fraze si fraze in povesti. Cu huidume si slabanogi, cu azilanti si robi ai paharului, cu barbosi tandri sub coaja asprimii lor si fete care flutura sutiene in loc de batiste. Daca lipesti urechea de cuvintele lui Radu, auzi un ecou indepartat din Conrad, plecat cu nostromul lui sa clateasca lumea in ape verzi si in spume nervoase. Iar daca te opresti o clipa din citit, te napadeste gindul ca in viata fiecaruia dintre noi exista porturi, refugii si tristeti. Si ca in fiecare imboboceste cindva – nu se stie cum si nu se stie cind – un explorator. Sint in povestile acestea ale lui Radu Niciporuc un veritabil festival de culori si mirosuri, un turbion de emotii, o furtuna de cuvinte cind moi si dulci, cind tari si severe.” (Radu Paraschivescu)

După ce au fost subiect de studiu pentru boala Octopussy descoperită de unchiul lor, gemenele Becks și Hyena sunt obligate să se despartă. De data aceasta, Becks pleacă la liceu în Anglia. Pentru ea, școala însă nu va fi decât un pretext pentru a experimenta cât mai mult – de la sex dezinhibat, până la dragoste și prietenie – totul departe de casă, de Hyena și de mediul familiei sale… ciudate. Detestată de cercul noilor colege, acceptată așa cum este, în cele din urmă, dar și îndrăgostită de tânăra Natty, Becks încearcă să afle răspunsuri clare la întrebările aparent inexplicabile care au condus-o până în acest moment al vieții sale. Ce are de făcut? Ce înseamnă normal și ce nu? Care sunt limitele? Care este adevărul? Poate fi oare el aflat? Și cu ce riscuri?

“După ce a stârnit controverse aprinse cu debutul ei, Octopussy, Cristina Boncea nu s-a mulțumit doar să stea pe margine și să privească, ci a dus povestea mai departe, în stilul ei deja bine conturat, fără compromisuri: Becks merge la școală este și mai îndrăzneață, și mai șocantă pentru ipocriți, cu umor și mesaj pe care va trebuie să le descoperiți cu fiecare pagină. În romanele Cristinei nu găsești nimic din ce e superficial, ușor, la îndemână pentru toată lumea, ci dimpotrivă – găsești excepțiile, renegații, pe cei diferiți, neîncadrați în tipare. Sunt despre libertate, până la urmă. Libertatea pe care nu o vei găsi niciodată ascultând de ceilalți. Nu sunt doar cărți pentru adolescenți, sunt pentru oricine crede că literatura trebuie să-ți spună adevăruri, nu să te consoleze cu minciuni confortabile.”(Cristina Nemerovschi)

Misterul masinutelor chinezesti este o colectie de patruzeci de povestiri si tot atitea episoade din viata unui (viitor) scriitor. Scriitorul nu e neaparat acelasi care si-a pus numele pe coperta, dar nici foarte diferit de el, si, ajuns la virsta de patruzeci de ani, rememoreaza cu nostalgie citeva dintre momentele mai mult sau mai putin definitorii care i-au marcat copilaria si adolescenta. Patruzeci de povestiri care relationeaza intre ele si in care memoria si fictiunea se completeaza reciproc pentru a forma un univers personal populat cu tot felul de creaturi, cind blinde, cind fioroase, cind amuzante, cind melancolice, cind protectoare, cind reci, cind pur si simplu ciudate.
 
„Torturat, ca noi toti, de un irepresibil sindrom Peter Pan, Florin Irimia porneste, in Misterul masinutelor chinezesti, in cautarea propriilor «à côte de chez…». Adica isi retraieste, scriind, propria copilarie petrecuta in decorul sordid al ultimului deceniu comunist, transmutind viata imediata a copilului intr-o introspectie de multe ori dureroasa.
Caci nu atit multimea de intimplari comice si de «faze», cum ar spune Ovidiu Verdes, pe care autorul si le aminteste, povestindu-le cu un talent si o placere evidente, sint partea cea mai intensa a cartii, ci cautarea obsedanta a vechilor traume, a crapaturilor din portelan, a punctelor freudiene de calcifiere din propria biografie, atita vreme refulate, prin care autorul isi citeste, ca-n liniile din palma, viata actuala. Florin Irimia nu cauta copilul pierdut, copilaria pierduta, ci, prin ele, se cauta pe sine insusi. In acest proces, fictionalizarea, mergind pina la construirea amintirilor-paravan si la modelarea intimplarilor in sens estetic, este uneori evidenta si necesara: un cosmar stravechi, cu mama care-si decapiteaza fiul, e retrait in realitate odata cu moartea tragica a acesteia. O intimplare de o mare cruzime, cea a descoperirii de catre copil a jucariilor care nu erau pentru el, il aduce-n lumina pe tata, marele histrion al cartii, cel care schimba masti si femei ca un prestidigitator. Ei sint cu adevarat eroii «misterelor» lui Florin Irimia, drama divortului parintilor (mai curind pusa-n scena decit cu adevarat rememorata) e adevarata miza, de o tristete de multe ori insuportabila, a cartii sale.
Dincolo de toate acestea, povestirile din volum respira o ingenuitate, o naturalete, o lipsa de fasoane literare care mie mi-au amintit de cartile lui Cezar Paul-Badescu si mi-au placut mult. Sper sa placa si cititorilor.” (Mircea Cartarescu)

Alex Tocilescu este un moralist, dar unul care te invita pe tine sa extragi esenta din poveste, lasind loc, dupa ce hohotele se linistesc, acelei unde de tristete pe care o intilnim in risu’-plinsu’ existential al fiecaruia dintre noi. O carte ce se citeste pe nerasuflate, un festin de umor.

„Deci, Alex Tocilescu, cu un umor de balamuc, cu un firesc naucitor al limbajului pulopizdic, cu femeile lui mecanice, cu veceuri sinucigase... Surisul lui innoada lacrimi.” (Emil Brumaru)

„Povestirile lui Tocilescu sint de-un haz nebun – proze de duminica, in principiu, dar perfect functionale si in zilele de vineri, treispe, cind ai nevoie de metafizica pentru a nu te cantona in chestii – sa le zicem asa – parafizice. Adica dincolo de dezinhibarile de limbaj atit de hulite in ultima vreme, dincolo de umorul pe care unii, ceva mai numerosi decit in vremurile gogoliene, nu-l considera arta in sine, Alex Tocilescu este scriitor in tot sensul cuvintului. Incepind de la stil pina la mesaj.” (Lucian Dan Teodorovici)