Literatură

O noua aventura din universul romanului Arhanghelul Raul.

Necazurile se tin lant de subinspectorul Petre Popescu. Dupa ce a fost dat afara din SRI pentru ca a luat o spaga in timp, acum este pus in fata unei decizii extrem de complicate: sa supravegheze un post-uman tranchilizat, a carui trezire ar insemna sfarsitul lumii asa cum o stim sau sa ajute doi tigani sa opreasca o invazie extraterestra care ar insemna tot sfarsitul lumii asa cum o stim, dar cumva diferit.

SUGHIT STRASNICUL STAVRID AL III-LEA, formidabil luptator cu sabia si imblanzitor de dragoni, a fost cel mai mare Erou Viking care a existat vreodata.

Va putea sa treaca Sughit de Programul de Initiere intr-ale Dragonilor cu un dragon stirb si sa se lupte cu Dragonus Maritimus Giganticus Maximus inainte ca acesta sa devoreze toti vikingii de pe Insula Tontului? E timpul ca Sughit sa invete sa fie un adevarat Erou.

„Plina de glume bune, desene amuzante si scene dramatice, e o carte absolut minunata.“ - Independent on Sunday

Povestea lui SUGHIT STRASNICUL STAVRID AL III-LEA continua

Va putea sa gaseasca Sughit comoara lui Barba-Aspra cel Oribil inainte ca Alvin Tradatorul sa puna miseleste mana pe ea? Si daca Sughit deschide un cufar pe care scrie NU DESCHIDETI, va mai trai ca sa spuna povestea?

 

Un bestseller mondial, un roman revazut de autor dupa treizeci de ani

Marcus, un tanar bolnav de SIDA, mai are doar un an de trait. Luca, un homosexual, nu poate accepta dispretul cu care este privit de familie si societate. Lucia, o asistenta resemnata, nu a fost niciodata fericita.

O lectura care curge usor, cu un limbaj direct si frust, perfect adaptat subiectului. Corina vorbeste cu umor si amar, fara ocolisuri, despre situatii de viata verosimile, desprinse din cotidian. Amantii putem fi oricare dintre noi. (Petronela Rotar)

Desi avea o capatana mica si turtita, a carei capacitate craniana nu depasea o mie de centimetri cubi (ceea ce-l situa intre primii hominizi ce parasisera savanele africane si talibanii ascunsi prin pesterile din Tora Bora), pe plan profesional lui Iulica ii mergea destul de bine. Fie ca vindea jumatati de blugi prin obor, fie ca o punea de-o alba-neagra la coltul strazii, se gaseau zilnic oameni care sa-i cada in plasa. Insa si mai multi ii cadeau in plasa sotiei ramasa singura acasa.

Moartea părinților trezește în Margarita Kostenko amintiri de mult reprimate despre istoria tulburătoare a familiei. În casa părintească regăsește, între filele unui jurnal, fotografia de grup a unor gardieni stând lângă o groapă comună din lagărul de la Treblinka, cu tatăl ei în mijlocul lor. Revoltată, Margarita simte nevoia acută să afle întregul adevăr despre părintele ei, iar căutările o aruncă într-un infern emoțional: cum mai poate să respecte a cincea poruncă biblică? De ce au păstrat părinții fotografia? De ce mama nu i-a părăsit tatăl? Justificările fostului călău de la Treblinka, consemnate în jurnal, și confesiunile soției din paginile aceluiași jurnal, scrise după moartea soțului, compun o imagine amestecată a Holocaustului, cu personaje în aceeași măsură dezumanizate și pline de compasiune, cu povești de dragoste neverosimile și victime pentru care supraviețuirea devine un blestem.

Intruchipari ale omului modern preocupat de cariera si de statutul sau in societate, personajele Laviniei Braniste viseaza la imbogatire si recunoastere sociala, uitind de familie si de cei apropiati.

Roman castigator al concursului de debut Herg Benet, editia 2013.

Intr-o dimineata trecea ca de obicei printre sezlonguri. O fata era intinsa pe burta si citea. Multi oameni citeau pe plaja asta, fiecare cate o carte groasa in care sa-si adanceasca privirea. Fata citea serioasa si el s-a lasat pe jos in dreptul ei. A inceput sa-i arate cerceii, ea si-a ridicat capul, s-a uitat la el, s-a uitat la cercei si a zambit. No, thank you. El a insistat, ii ardea capul de atata soare, nu mai avea putere sa se ridice, s-ar fi lungit acolo si ar fi asteptat pana cand n-ar mai fi simtit nimic. I-a scos o pereche de cercei bleu si fata i-a privit pentru o clipa. I-a zambit iar, no, thank you, si si-a lasat capul mai jos, aproape atingea cartea cu fruntea. Nici fata nu voia cerceii lui. A intepenit acolo pe jos langa ea si a inceput sa repete singur: no, thank you, no, thank you, no, thank you. Asta era tot ce gasise pe insula.

În primăvara lui 1984, liceenii Amanda Collier şi Dawson Cole s-au îndrăgostit. Cu toate că făceau parte din două lumi diferite, dragostea lor părea să sfideze toate regulile de viaţă din micul oraş Oriental, Carolina de Nord. Însă evenimentele neprevăzute urmau să dezbine acest cuplu tânăr, trimiţându-i pe fiecare în direcţii diametral opuse. Acum, după douăzeci şi cinci de ani, Amanda şi Dawson sunt chemaţi înapoi în Oriental ca să ia parte la inmormântarea lui Tuck Hostetler, mentorul care, odinioară, a adăpostit idila lor adolescentină. Pe măsură ce Amanda şi Dawson îndeplinesc instrucţiunile pe care Tuck le-a lăsat pentru ei, aceştia realizează că nimic din ceea ce ştiau - despre Tuck, despre ei înşişi şi despre visurile lor dragi - nu era aşa cum părea.

Anul 1995. Anul Omega, anul Sfirsitului, anul in care pe planeta Pamint s-au nascut ultimii copii, arunca omenirea intr-o perioada sumbra, lipsita de orice perspectiva, de orice viitor.

Repovestire după Charles Dickens. Romanul este povestea unui mic orfan, Oliver, și a încercărilor lui de a rămâne un om bun în mijlocul unei societăți decadente. Cartea descrie necazurile sărăciei și efectele degradante ale acesteia asupra societății. Oliver este chipul inocenței și integrității. Născut și crescut într-o casă de copii, eroul se vede apoi nevoit să trăiască în mijlocul unei bande de hoți de buzunare, pentru ca în cele din urmă să fie adoptat de un bătrân bun și generos, sub a cărui ocrotire va trăi fericit. Pe parcursul romanului, Oliver are de înfruntat nenumărate obstacole, însă încercările prin care trece nu îi distrug frumusețea
sufletească.

Cruzimea cu care instituțiile și birocrația îi tratează pe cei nevoiași este, probabil, tema dominantă a acestei cărți și, totodată, elementul care o transformă într-un roman social. Ca în toate poveștile dickensiene autentice, lupta dintre Bine și Rău este foarte bine delimitată. Povestea, cu multiplele ei răsturnări de situație, îl ține pe cititor cu sufletul la gură și îi oferă încredere în faptul că bunătatea poate învinge orice greutate.

Arturo Barea este, fără îndoială, vocea rebelă din literatura spaniolă, dar această voce de prestigiu s-a făcut imediat auzită dincolo de graniţele Spaniei.

Maestru neegalat al schițelor, Ion Luca Caragiale a creat o adevărată frescă socială a României de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, autorul abordând domenii dintre cele mai diverse. Astfel, școala, administrația de stat, relațiile interumane, dar și alte aspecte ale vieții au trecut prin filtrul critic al lui Caragiale. Din păcate, bucuria reîntâlnirii cu opera unuia dintre marii clasici ai literaturii române poate fi umbrită de amărăciunea provocată de permanența, de actualitatea textelor sale. Mai mult, năravurilor, șmecheriei balcanice sau pasiunilor ori demagogiei politice care marcau societatea românească în vremea lui I.L. Caragiale li s-au adăugat astăzi hoția și corupția.
Textele inserate între copertele acestui volum, apărut în Colecția „Biblioteca pentru toți“ a Editurii Minerva, au fost selecționate cu mare atenție, scoțându-se în evidență scrieri apărute atât în volume, cât și în presa vremii.

,,E o mare greseala sa crezi ca primul venit te poate iubi. Ca sa savarsesti aceasta mare nebunie, trebuie sa ai mult suflet si sa afli tot atatea si la cel pe care-l iubesti... Mahomed a spus ca femeile n-ar avea suflet...''

In monumentala "lstorie a literaturii romane de la origini pana in prezent", George Calinescu marcheaza „inrudirea" lui Mihail Sebastian cu Mircea Eliade, generata de admiratia comuna pentru Nae lonescu. Si in textele sale intalnim concepte precum „experienta tragica", „destin", insa apropierile nu merg mai departe: „Incolo, autorul este un adept al lui Descartes, tine la lucrurile «clare si distincte», aplicand acest cartezianism mai ales in campul senzatillor. De unde un senzualism rece, lucid, cultivat cu exactitati de geometrie. Neputandu-si ingadui decat o singura experienta, aceea a rasei sale, scriitorul se refugiaza in analiza si insemnarile sale erotice sunt mai mult stendhaliene decat gidiene".

Născut în ținutul îndepărtat al Nordului, un pui de lup deschide ,,peretele către lume’’ și cunoaște legile sălbăticiei, alături de mama sa. Șirul aventurilor micului lup începe în tabăra indienilor de pe fluviul Mackenzie; aici primește numele Colț Alb, dobândește primul său stăpân, pe Castor- Cenușiu, și deprinde regulile vieții ,,în robie’’. Despărțit de mama sa, înfruntând mânia oamenilor și hărțuiala câinilor,învățat, prin suferință și spaimă, să fie câine bun de sanie, vândut apoi pe câteva sticle de whisky, Colț Alb devine aspru, necruțător și ajunge să fie folosit ca sursă de câștiguri, în spectacole sângeroase de luptă între câini. Va reuși bunul Weedon Scott, salvatorul său, să-l învețe ce înseamnă mângâierea și blândețea?

«Ceea ce constituie in Padurea spanzuratilor un „act de dezertare", ar fi apreciat, dupa 50 de ani, ca un „fapt de mutilare", iar documentul de acuzare ar invinui statul, adica aici monarhia bicefala austro-ungara, de opresiune morala si psihologica asupra propriilor cetateni. Bineinteles ca situatia explicita fictional din Padurea Spanzuratilor poate avea in realitate diferite distributii si orice om, fie el rus, maghiar, austriac ori german, cetatean al altui stat, pus sa lupte impotriva statului national al rusilor, maghiarilor, austriecilor ori germanilor ar trece prin aceleasi destructii psiho­logice si frustrari de identitate nationala, ca pana la urma sa asculte de glasul sangelui si sa treaca la ai sai.» (Aureliu GOCI)

"Precizia si concizia lui Thayil distileaza ceea ce ar putea fi o saga stufoasa intr-o tapiserie eleganta de personaje cu vieti complexe, minunat documentate." (Publishers Weekly)

O vacanţă de două săptămâni în însorita insulă spaniolă Mallorca devine, pentru o familie americană, prilej nu doar de evadare şi eliberare de tensiunile domestice acumulate, ci şi, total neprogramat, de răbufniri, dezvăluire a unor secrete şi răscolire a vechilor răni din trecut. Este povestea acelei laturi din noi înşine pe care o ascundem cu grijă, dar şi a celei pe care o înfăţişăm celorlalţi, a lucrurilor care ne învrăjbesc, dar şi a celor care, în ultimă instanţă, ne ţin împreună.

Citindu-l pe Stasiuk, descoperim cu surprindere o Europă inedită, un continent care nu se compune din splendorile Parisului, din rafinamentul Vienei, din farmecul oraşelor încărcate de istorie, glorie, arhitectură monumentală sau civilizaţie seculară.

Micuța orfană Heidi este trimisă de mătușa Detie la bunicul ei, în Alpii elvețieni. Curând, copila începe să iubească tovărășia bunicului și libertatea traiului în mijlocul naturii. 

Deși fascinată de frumusețea peisajelor montane, Heidi va trebui să se despartă de meleagurile atât de îndrăgite. Mătușa ei o duce la Frankfurt, unde Heidi devine companioana Clarei, o fetiță invalidă și singuratică. În perioada petrecută în casa bogatei familii a Clarei, eroina noastră se va confrunta cu numeroase provocări, pe care le va aborda cu inocența și zburdălnicia caracteristice.

Capela Fecioarei Maria a Sfintei Lumini este scena terifiantă a unui carnagiu: două călugăriţe sunt descoperite - una moartă, cealaltă, grav rănită - victime ale unui atacator a cărui sălbăticie nu poate fi descrisă în cuvinte.

Sarah este in coma. Si-a pierdut memoria - nu stie cum a ajuns pe patul de spital si nici cum poate pleca de acolo. E capabila doar sa auda si sa gandeasca. Descopera ca a fost agresata si ca atacatorul e in libertate. Mai mult, viata ei e pusa in pericol de un misterios necunoscut care o viziteaza regulat, iar ea nu poate striga dupa ajutor. Incapabila sa se miste, sa vada ori sa vorbeasca, Sarah trebuie sa puna cap la cap orice fragment de conversatie pe care-l aude, pentru a-si reconstrui trecutul, dar si pentru a-si salva viata.

Istoria unui aventurier pe care nu il pot invinge nici frigul, nici foamea, durerea sau oboseala. Mike Horn stie foarte bine cit de ingust este hotarul dintre viata si moarte, asa ca nu lasa nimic in voia hazardului si profita de toate provocarile pe care i le ofera viata. Dar pentru a rezista unor asemenea incercari nu ii trebuie doar o vointa de fier, ci si un trup pe masura sufletului de aventurier. O calatorie prin tinutul inghetat din Arctica, dar mai ales o marturie tulburatoare despre limite si putere, despre vointa si crez. Pentru Mike Horn, aventura inseamna viata.

«Mai este Caragiale contemporanul nostru? Dar oare este chiar atat de important pentru un scriitor sa fie contemporanul cuiva? Al nostru? Suntem chiar atat de importanti, noi? Si, odata cu aceasta intrebare retorica se naste paradoxul: de ce un geniu absolut si etern – precum Shakespeare sau Goethe, Eminescu sau Caragiale – are nevoie de un contemporan relativ, anonim si efemer, pe care il si inlocuieste periodic, la fiecare sfert sau jumatate de veac? Aici rezida misterul pactului „democratic“ dintre creator si cititor sau spectator; „clauza“ confidentiala. S-ar parea ca eternitatea are nevoie de provizoriu si efemer, de ridicol si nesemnificativ ca sa se justifice in fata unei posteritati utopice, numite neant. Pentru Caragiale, care – marturisea el, „simt enorm si vaz monstruos“ (Grand Hotel „Victoria Romana“) –, orice text, fie el dramatic sau liric, „oglindeste“ nu numai realitatea sociala, ci si realitatea textuala: textele anterioare sau colaterale, dar, la fel de bine, se poate reflecta pe sine, in jocuri de oglinzi lexicale, sintactice, semantice sau simbolice. » (Narcis Zarnescu)

Cină cu Edward este o carte despre dragoste și susținere și despre cum reușește cina cu un prieten „să ne susțină împotriva flămânzirilor lumii", după cum afirmă M.F.K. Fisher.

Când Isabel îl întâlnește pe Edward, amândoi se află la o răscruce de drumuri: el nu dorește decât să își urmeze soția în mormânt, iar ea e gata să renunțe la dragoste. Gândindu-se că astfel o ajută pe fiica lui, Edward – care locuiește departe și care o roagă să aibă grijă de tatăl său nonagenar din New York –, Isabel acceptă să ia masa cu acesta, fără să aibă nicio idee că bărbatul care îi gătește un sublim pui fript cu sufleu de caise va ajunge să îi schimbe viața. Edward și Isabel se vor întâlni săptămânal, iar cinele fastuoase pregătite de Edward se transformă în ceva mai mult decât prilejuri de a-i împărtăși lui Isabel secretul preparării unul Martini perfect sau diverse ponturi pentru reușita unor rețete. Edward o învață pe Isabel luxul de a-și acorda răgazul analizării momentelor prin care a trecut, de a-și dezasambla viața în bucăți și de a tăia din rădăcini tot ceea ce este rău, indiferent cât de devastator se dovedește a fi. 

"O carte care te face sa razi si sa plangi in acelasi timp... ce altceva ti-ai mai putea dori? Pur si simplu sa nu se sfarseasca asa de repede, iar lectura ei sa dureze o saptamana... O minunte de copil este o capodopera absoluta." (Dagsavisen)