Literatură

Sunday Times bestseller în 2022, „Casa destinului”, continuarea mult așteptată a romanului „Miniaturista”, duce mai departe saga plină de mister a familiei Brandt. Dacă în „Miniaturista” Nella Brandt era personajul principal, acum este rândul nepoatei sale, Thea, să se lase prinsă în țesătura de intrigi a Amsterdamului secolului al XVIII-lea și să-și croiască propriul drum.

Amsterdamul anului 1705. Thea Brandt împlinește optsprezece ani, iar viața cea nouă la care râvnise o așteaptă cu brațele deschise. Bărbatul pe care-l iubește, un talentat pictor de decoruri de teatru, îi răspunde cu aceeași pasiune, dar în casa de pe Herengracht atmosfera este apăsătoare, și din toate colțurile pândesc numai mistere. De ziua Theei, secretele trecutului copleșesc prezentul, iar miniaturile reapar – cele vechi, păstrate de Nella Brandt pentru nepoata ei, dar și altele noi, destinate Theei. Însă tânăra nu le cunoaște puterea, și nimeni nu i-a povestit despre ele, la fel cum nici ea n-a suflat o vorbă despre scrisorile de amenințare pe care le primește. Atât iubirea, cât și onoarea îi sunt în pericol. Pare că viața familiei Brandt este din nou în mâinile miniaturistei, care testează fidelități, sfidează prejudecăți și anunță o libertate la care visează cu toții.

Cel de-al șaptelea roman semnat de J.M. Coetzee, distins cu Irish Times International Fiction Prize în 1995, este o alegorie politică și în același timp un pasionant și documentat portret psihologic.

Cu talentul său de a explora fețele răului și mecanismele iluziei, J.M. Coetzee intră în mintea scriitorului Fiodor Dostoievski, inspirându-se atât dintr-un capitol apocrif din Demonii, cât și din detalii mai puțin cunoscute ale biografiei acestuia. Personajul Dostoievski construit pe această filieră este un bărbat îmbătrânit înainte de vreme, epileptic, deziluzionat și falit, care se întoarce de la Dresda pentru a cerceta la Sankt-Petersburg moartea suspectă a fiului său vitreg, Pavel. Eterna piesă a conflictului dintre tată și fiu se joacă din nou, cu o distribuție impresionantă și un final apoteotic.

Istoria literara il situeaza cronologic si valoric pe Ioan Slavici alaturi de Eminescu, Creanga si Caragiale, contemporanii sai, in galeria "marilor clasici". El este primul mare scriitor al Transilvaniei, un creator complex, exceptional nuvelist, un romancier care a adancit perspectiva realista si i-a dat o deschidere remarcabila catre psihologic, dar si un dramaturg, publicist si memorialist prolific. Totusi, talentul sau nu a tulburat constiinta critica a vremii, asa cum au facut ceilalti trei colegi de generatie. Critica literara intra intr-o dezbatere mai larga abia in 1882, dupa ce Slavici tipareste, in decembrie 1881, "Novele din popor".

„Am simţit că, dacă nu voi încerca să descriu tot ce văd, tot ce trăiesc, tot ce înţeleg (ceea ce nu puteam face decât în proză), realitatea care mă înconjoară îmi va intra fără să mă întrebe în poeme, cu amănuntele ei sordide, întâmplările ei promiscue, personajele ei duplicitare şi sensurile ei maculatoare. Şi nu-mi era greu să-mi închipui poemele cufundându-se ca nişte corăbii de hârtie în care s-ar încărca minereu de fier. Am avut întotdeauna convingerea că, în pofida imaterialităţii ei, poezia poate deveni oricând o redutabilă armă, dar niciodată o bună unealtă de făcut curăţenie. Iar eu aveam nevoie să mă curăţ de toate reziduurile pe care istoria şi viaţa nu încetau să le depună în mine, aveam nevoie să le deşert în fiecare seară în pagină, pentru ca a doua zi să poată fi depuse altele, fără pericolul de a mă îneca în mâlurile lor contagioase. Era un fel de a repeta – ca în taina botezului – «Mă lepăd de Satana», sugerând realităţii să se lepede la rândul ei.“ — ANA BLANDIANA

Există atâtea feluri de fantastic, încât nu e de mirare că unele dintre ele pot să treacă uneori drept realitate. Realitatea însăşi îşi lărgeşte câteodată cu aroganţă hotarele şi atunci zonele încărcate rămân – pentru ani, decenii şi chiar secole întregi – ambigue, de o apartenenţă incertă. Apoi, prin cine ştie ce întâmplare, sau numai prin eroziunea obişnuită a timpului, dubla lor natură îşi estompează de la sine una dintre laturi şi fâşia echivocă recade într-o parte sau în alta a hotarului, însoţită numai de uimirea că a putut altădată părea altfel.

Fantasticul nu e opus realului, este doar o înfățișare mai plină de semnificații a acestuia. La urma urmei, a-ți imagina înseamnă a-ți aminti.

Cetitor sau cetitoare (vâj bătrân sau domnişoară)

Ce-n lumină de opaiţ mă ceteşti în astă seară

Năzuind să afli taina marelui Ampotrofag,

A lui Languedoc i proci, dac-ai şti cât mi-eşti de drag!

Crede, nu ştiu opul ista, epopeea de alviţă

Ce ţi-am pus-o între mânuri, domnişor sau copiliţă,

Dă ce lupt s-o-nchei, când poate nu-i decât o nălucire:

Nice glorie-mi aduce, nice bani şi nici mărire

Şi nu ştiu, nu ştiu, mă crede, dacă duce undeva.

Mă silesc să sap un templu în o stâncă de halva,

Bombonele, mieji de nucă pun pe el ca pe-o colivă

Năzuind să fie totuşi un palat. Fii milostivă,

Gingaşo, şi ia din carte numai cât e pentru tine.

„Unele dintre micile istorii adunate aici sunt basme, altele povestiri, altele, până la urmă, fragmente de jurnal. Toate sunt în definitiv amintiri, reale sau inventate. Nu imagini ale realității, ci ale minții care o decupează din hiperrealitatea noastră de toate zilele.

Au fost presărate până acum în multe dintre cărțile mele, în alte contexte și cerând o altă lectură. M-am gândit să le strâng, pentru plăcerea cititorului, între coperțile unui singur volum, nu pentru că aș crede foarte mult – deși cred – în calitățile prozei scurte, ci mai ales pentru că am o credință de neclintit în poezie.

N-am prea avut de ales în alcătuirea acestei culegeri de «povestiri alese». Am lăsat doar să intre texte de o lungime rezonabilă, pe care m-am amuzat să le așez într-o ordine oarecare, dar altfel le-am lăsat să colaboreze, să se alieze, să se înfrunte, să se submineze-ntre ele ca orice grup de necunoscuți adunat între zidurile unei odăi.

Sperând ca până la urmă să iasă de-aici mallarméanul «beau livre».“ — MIRCEA CĂRTĂRESCU

Ana Blandiana - Despre sentințele ÎCCJ în cazul Ghorghe Ursu Alex Visarion - Impertinența- statutul privilegiat al imposturii Poeme indedite de Liviu Georgescu Proză de Maia Levantini Ion Godan Lefter - Viața literaturii Un eseu despre femeinism de Grete Tartler Liviu Bordaș - Din ineditele lui Eliade Ioan Scoruș - Prostia și adaptarea la rău Alina Gherasim - Stil Hanna Bota - Mens Liviu Capșa - ,,Incorporarea monstrului”

Reginele sunt fie detestate, fie uitate. Ea stie deja ce varianta i se potriveste cel mai bine... Te-ai nascut fiica de rege, dar te casatoresti cu un tiran. Asisti neputincioasa la cum iti sacrifica fiica pentru a-i impaca pe zei. In vreme ce el poarta un razboi pe meleaguri straine, nu gasesti alinare decat in propriile ganduri violente.

Cateaua-de-Noapte a fost desemnata cea mai buna carte a anului de catre Esquire si Vulture si s-a numarat printre finalistele la Premiul PEN / Hemingway si Premiul VCU Cabell First Novelist, fiind tradusa in 13 limbi. Romanul sta la baza filmului cu acelasi nume, in regia lui Marielle Heller si avand-o pe Amy Adams in rolul principal.

2019: Kate fuge din Londra spre Weyward Cottage, o căsuţă moștenită de la o mătușă îndepărtată. Cu iedera care acoperă zidurile vechi și cu grădina plină de verdeață, e un loc aflat la lumi depărtare de partenerul abuziv al lui Kate. La scurt timp, ea descoperă că mătușa sa ascundea un secret. Unul îngropat adânc în istoria Weyward, încă de pe vremea vânătorii de vrăjitoare din secolul al XVII-lea.

1619: Altha așteaptă să fie judecată în urma unui caz bizar, în care fermierul John Milburn își pierde viața în mod inexplicabil. Se știe însă că Altha a moștenit de la mama sa o artă a vindecării care nu era întemeiată pe magie, ci pe o cunoaștere exhaustivă a lumii naturale. Iar acum este acuzată că a ucis un om nevinovat cu vrăjile sale.

1942: Când izbucnește cel de-Al Doilea Război Mondial, Violet se află pe moșia familiei sale. Asuprită de tatăl său, fata tânjește după o educație solidă, ca aceea a fratelui ei. În plus, moartea enigmatică a mamei nu îi dă pace, mai ales că se zvonește că și-ar fi pierdut mințile. În urma ei au rămas doar un medalion cu inițiala W, cuvântul „Weyward” zgâriat pe un perete din dormitor și multe întrebări fără răspuns.

Romanul Emiliei Hart te poartă într-o călătorie prin timp alături de trei femei care îți vorbesc despre putere, curaj și redescoperirea sinelui într-o lume a bărbaților și a secretelor întunecate.

Până când m-a cunoscut de Julian Barnes este o poveste captivantă și complexă despre iubire, posesivitate și obsesie, scrisă remarcabil și cu o perspectivă profundă asupra relațiilor umane.

Detectivul Cal Hooper știa exact ce dorește să facă la pensie: să se retragă într‑un sătuc din Irlanda, unde să se ocupe de renovarea căsuței dărăpănate pe care și‑o cumpărase, să facă drumeții și să uite toate cazurile și necazurile dintr‑o carieră petrecută în poliție.

Publicate sub forma a două romane distincte, la distanţă de un an, cele două părţi din „Femeia şi străinul” spun povestea unei femei care are în proprietate o fermă, a soţului ei alcoolic şi a unui bărbat care e angajat ca muncitor în gospodărie. În mijlocul unei naturi pe cât de majestuoase, pe atât de aspre cu cei care-şi duc traiul sub zodia capriciilor ei, drama în care sunt antrenaţi cei trei capătă proporţii de tragedie. Între femeia abuzată şi noul argat se înfiripă o poveste de dragoste care-l scoate cu totul din minţi pe soţul şi aşa dezechilibrat, iar evenimentele se precipită. În a doua parte a romanului, echilibrul micului univers dezintegrat de violenţă şi omor pare să se restabilească.

Autoarea a șapte romane publicate în 38 de limbi și vândute în peste 16 milioane de exemplare în 45 de țări, Kate Morton este cea mai iubită scriitoare australiană.

Alternînd magistral planurile, romanul Întoarcerea acasă, publicat în 2023, își acaparează cititorii cu întrebări aparent simple: Cum suntem dispuși să acționăm pentru a-i salva pe cei dragi? Putem face rău cu minciuni bine intenționate? Și, mai ales, ce înseamnă „acasă“ într-o lume care se schimbă cu o viteză derutantă?

 

Bestseller New York Times  •  Bestseller Sunday Times  •  Bestseller El País  •  Bestseller #1 Canada  •  Reader’s Digest Most Anticipated Books of the Year 2023

 

Aidan Thomas este un familist care muncește din greu și o figură îndrăgită în orășelul în care trăiește. Este genul de om care dă întotdeauna o mână de ajutor și are o vorbă bună pentru fiecare. Însă Aidan are un secret întunecat: este un răpitor și un criminal în serie. Aidan a ucis opt femei și există încă una, candidată la moarte: Rachel, sechestrată într-o magazie.

Când soția lui Aidan moare, el și fiica lor de treisprezece ani, Cecilia, sunt obligați să se mute. Aidan nu are de ales decât s-o ia și pe Rachel, prezentându-i-o Ceciliei ca pe „o prietenă de familie” care are nevoie de un loc unde să stea. Știe că, după cinci ani de captivitate, Rachel e prea înspăimântată ca să încerce să evadeze. Iar când Emily, proprietara unui restaurant local, dezvoltă o pasiune pentru arătosul văduv, ajunge periculos de aproape de a descoperi secretul lui Aidan.

Povestit din perspectiva lui Rachel, a Ceciliei și a lui Emily, „Chiriașa tăcută” explorează impactul psihologic al crimelor lui Aidan asupra femeilor din viața lui și legătura dintre acele femei, care le dă puterea de a riposta. În egală măsură un thriller captivant și un studiu abil asupra traumei, supraviețuirii și dinamicii de putere, „Chiriașa tăcută” este debutul electrizant al unei scriitoare cu un talent remarcabil.

În viață, oamenii buni nu câștigă. Cel mult se mută.

Nu-i așa că, măcar o dată în viață, ai avut probleme cu vecinii? Poate că ai fost nevoit să participi la o ședință de scară, în timpul căreia n-ai putut decât să privești surprins și să te minunezi ce mare-i grădina Domnului. Sau poate că ai avut și tu vecini care și-au luat foarte în serios rolul de organ de conducere al blocului, ținând cu multă scrupulozitate evidența tuturor oamenilor care intrau și ieșeau din bloc. S-ar putea ca pățaniile din această carte să-ți pară foarte cunoscute sau, dacă faci parte din categoria celor iubiți de divinitate, să te șocheze și să-ți dai seama că ești norocos.

Apartamentul în care se mută Andrei, protagonistul acestui roman, pare perfect. Chirie mică, locație ideală și, cel mai important, nu se vede picior de gândac. Vecinii lui sunt oameni cumsecade, care-și petrec timpul jucând șah și mergând la piață... aparent. Dar nu durează mult până să-și dea seama că lucrurile nu stau deloc așa. Blocul e populat de o doamnă administrator despotică, un președinte de bloc pierdut în trecut și un om bun la (stricat) toate lucrurile – îți sună cunoscut? Proaspăt venit din Suceava, Andrei nimerește în mijlocul unor jocuri de putere mai ceva decât la Casa Albă, cu întâlniri incognito, comploturi și campanii electorale cu miză mare – democrația! Are de partea lui câțiva prieteni, dar sunt oare suficienți pentru a schimba lucrurile?

Dacă vrei să râzi în hohote, să zâmbești cunoscător sau pur și simplu să te bucuri de necazul altuia, „Să te mut!” e lectura perfectă pentru tine.

Singura ruta comerciala intr-o lume devastata de furtuni, Regatul Podului se imbogateste in timp ce priveaza de resurse taramurile rivale, inclusiv Maridrina, pamantul natal al Larei. Prin urmare, cand e trimisa ca mireasa in regatul inamic, Lara este pregatita sa faca orice pentru a strapunge scutul de aparare al tinutului.

Grayson Hawthorne a fost crescut ca mostenitor al bunicului sau miliardar, invatat de mic sa puna familia pe primul loc. Acum, marele Tobias Hawthorne a murit si familia lui a fost dezmostenita, dar unele lectii au ramas la fel de importante. Cand surorile lui vitrege au mari necazuri, Grayson intervine si face exact ce stie el mai bine: rezolva probleme - eficient, precis, necrutator. Si fara sa se lase tras in jos de complicatiile emotionale.

Romanul ,,Tufişul de Argint" al autoarei Lucy Maud Montgomery (1874‑1942), cu­nos­cută datorită fai­moa­­sei serii Anne din Green Gables, a fost publicat în 1933 și relatează povestea unei ado­les­cente romantice, Patricia – Pat pe numele ei de alint –, o tânără afec­tu­oasă și sentimentală, atașată de căminul familial, însă potrivnică modelor de vitrină, snobismului și apa­ren­țe­lor. Prie­te­nă cu murmurul copacilor, cu nostalgia câmpiei, cu misterele caselor, își caută sensul într‑o lume în schimbare, descoperind din tumultul viselor pe care și le țese nu doar plăcerile simple ale vieții, ci și provocările ma­turizării și suferința din dragoste, spre a învăța să aprecieze frumusețea și complexitatea vieții într‑un mod nou.

Al treilea volum din seria Momente din Istorie, romanul grafic interactiv „Iuliu Maniu”, vă propune un tur virtual al Casei Memoriale ”Iuliu Maniu” de la Bădăcin prin intermediul benzii desenate istorice – realizată de Mihai I. Grăjdeanu, precum și o cronologie desenată în cadre succesive a celor mai importante momente din viața lui Iuliu Maniu. Contribuția lui Maniu la evoluția țării noastre în prima jumătate a secolului XX a fost esențială, iar el rămâne un model pentru cei de azi și de mâine.

Nimeni nu bănuiește care este cel mai mare secret al lui Lily Calloway. În timp ce lumea dansează prin baruri, pe ea o găsești în toalete. Face sex. Nevoia ei incontrolabilă duce la multe aventuri de-o noapte, la flirturi fierbinți și la alte fapte de care îi este rușine și pe care le regretă. Pentru Loren Hale, cel mai bun prieten este sticla de whisky. Lily e abia pe locul al doilea. De trei ani, cei doi se prefac că au o relație autentică, ascunzându-și astfel dependențele de familiile lor. Au ajuns să stăpânească la perfecție arta ascunderii sticlelor cu tărie și a diverșilor tipi care intră și ies din apartamentul lor.

Tom Hazard are un secret periculos. Poate că arată ca un bărbat de 41 de ani, dar din cauza unei boli extrem de rare, trăiește de câteva secole. Din Anglia elisabetană până la Parisul din epoca jazz-ului, de la New York și până la insulele din Oceanul Pacific, Tom a văzut destule și acum nu-și dorește decât o viață normală. Fiindcă trebuie să își schimbe mereu identitatea ca să rămână în viață, acum are acoperirea perfectă: este profesor de istorie la o școală din Londra. Aici îi poate învăța pe copii despre războaie și vânători de vrăjitoare de parcă nu le-ar fi fost martor. Poate încerca să îmblânzească trecutul, care îl ajunge tot mai repede din urmă. Singurul lucru pe care nu trebuie să-l facă e să se îndrăgostească.

Sub impresia unor zile obișnuite de vară prin peisajele idilice din Italia însorită, naratoarea se lasă absorbită de tot ce o înconjoară: valurile care se sparg pe plajă, apa limpede, seratele cu prieteni, povești, sau doar detalii din viețile altora. Cu sensibilitate și un deosebit simț al observației, devorează toate spațiile din jurul său, se lasă purtată în vârtejul vieții ce pulsează în stradă, printre umbrele binefăcătoare ale celor din jur. Un freamăt intim, din care se desprind adevărate lecții de viață, care aduc pace în suflet.

Brigăzile Fantomă sunt Forțele Speciale, parte din Forțele Coloniale de Apărare, un regiment de elită, creat cu ajutorul ADN-ului morților care capătă astfel o nouă viață. Ei sunt transformați în soldații perfecți, trimiși în cele mai dificile misiuni. Sunt tineri, rapizi și puternici și nu au niciun fel de sentimente sau regrete omenești.

Copilăria, tinerețea și senectutea sînt cele trei borne pe care este construit bildungsromanul Norei Iuga, povestea unei vieți ce a gravitat mereu în jurul Hermannstadtului, orașul nespuselor bucurii, dar și al marilor tristeți. Aici începe povestea fetiței Nora, în interbelic, cu prieteni și jocuri, cu lecții la școala Ursulinelor și sași care își păstrează tradițiile cu strictețe și, mai ales, cu Jovis, calul alb din vitrina lui Schuster ce i-a însoțit gîndurile toată viața. Tot aici revine mai tîrziu ca tînără profesoară la o școală cu predare în limba germană în timpul regimului comunist și devine feblețea elevilor, ceea ce o ajută să treacă peste toate neajunsurile epocii...

Într-un apartament din Bruxelles, bărbații stau pe balcon la un pahar, femeile discută în bucătărie și copiii se joacă − un cadru casnic cât se poate de banal. Se pare totuși că Mircea are o relație nesănătoasă cu băutura, iar Mihai, un fost alcoolic ieșit la liman, primește sarcina de a-l face din nou bine. Motivat inițial de bani, el concepe un plan de bătaie, care va depăși repede simplele plimbări și exerciții fizice și va ținti spre cauza profundă a problemei. Mihai vorbește mult, dar știe și să tacă și se mândrește cu faptul că este un observator atent și nu uită nimic....

Metamorfoza lui Michel are loc în urma unei boli cumplite, care i-a dezvăluit cât de valoroasă este viața. În lupta împotriva corpului său, a slăbiciunii sale, el își descoperă dorința de a trăi din plin și își concepe propria renaștere, prin forța voinței. Ca și în alte opere ale lui Gide, care se inspiră din propria sa biografie, povestea lui Michel este aceea a unei rupturi între educația protestantă pe care acesta a primit-o, moralitatea rigidă la care a fost supus și descoperirea vieții, în ce are ea mai profund, mai frust. Aici se cască o prăpastie între datorie și integritate morală, și dorința de celebrare a sinelui și a propriei voințe. Se produce clasica dihotomie între simțire și gândire, între natură și cultură. De aici, tragedia care nu poate fi evitată și sentimentul de inutilitate a libertății dobândite. Individualismul este un element esențial în romanele lui Gide. Mânați de dorința lor acerbă de a fi libere de restricții, personajele încearcă să îndepărteze toate barierele care le îngrădesc libertatea. În Imoralistul asistăm la triumful deplin al individualismului.

Un controlor de tren pe ruta Focșani-Panciu… Un tăietor de lemne din industria forestieră din Finlanda… Destinele lor se încrucișează pe Facebook și Skype. Ciocnind virtual pahar după pahar, fiecare visează pătimaș la fericirea sau nefericirea celuilalt. Gelu se află pe culmile disperării în România. În plin proces de divorț cu patroana unui salon de cosmetică, disprețuit de toți pentru slujba lui modestă, pleacă în Finlanda să descopere rețeta fericirii prietenului său virtual. Se întoarce de acolo dezamăgit în urma unor experiențe și aventuri traumatizante. Onni duce aparent liniștit o viață fără de probleme în țara celor mai fericiți oameni. Tentat de culoarea locală, îi întoarce vizita prietenului său și se avântă inconștient și entuziast în vibranta societate de tranziție a orașului de pe malul Milcovului. Aici află că nefericirile prietenului său se pot metamorfoza în împliniri neașteptate. La întoarcere, va lua cu el în Finlanda nu numai aromele de mici și țuică ale Crăciunului românesc, dar și un cadou otrăvit din țara nefericiților urmași ai lui Dracula. Un roman despre mentalități și conexiuni interculturale într-o Europă fără granițe, despre prietenie, dragoste și diferențe, toate adunate într-un fir narativ care leagă înghețatul nord arctic finlandez de vâlvătaia pasiunilor românești.

Dacă textul lui Godwin a fost un răspuns literar la întrebările filozofice aduse de dezvoltarea științifică a perioadei – undeva la expierea scolasticii, la intersecția dintre noua geografie a pământului și non plures mundi sunt – sau într-adevăr a fost programul spațial al englezilor din anii 1600, dacă prin asta se înțelege că „născocirea unei lumi pe Lună a fost poate un răspuns la o lume schimbată, o lume cu susul în jos, în care sistemele ierarhice, autoritatea, religia și sexul, precum și mișcările corpurilor cerești erau puse sub semnul întrebării” rămâne în mare parte o întrebare cu final incert, la fel ca și gloria pe care o căuta Domingo Gonsales. Toma Sava

Un thriller în care granița dintre realitate și reflexia propriilor noastre spaime e aproape invizibilă. Un necunoscut pare s-o pândească de pe trotuarul de vizavi, din apartamentul de alături, care ar trebui să fie gol, se aud discuții aprinse, iar electricianul se comportă suspect. I se spune că soțul ei, mort de mult, a aranjat să fie dusă la un azil de lux. Ajunsă acolo, la reședința din mijlocul unei păduri, totul devine și mai straniu. Cât din ce se întâmplă este real și cât e rodul spaimelor unei bătrâne care a trăit zeci de ani singură?