Literatură

ANA BLANDIANA (nume literar al Otiliei-Valeria Coman, căsătorită Rusan) s-a născut la Timişoara, la 25 martie 1942. Studii de filologie romanică, licenţiată a Facultăţii de Filologie a Universităţii din Cluj. Burse de studii la Iowa University (SUA), Heidelberg Universität, DAAD Berlin. Cărţi de poezie: Persoana întâi plural, 1964; Călcâiul vulnerabil, 1966; A treia taină, 1969; 50 de poeme, 1970; Octombrie, noiembrie, decembrie, 1972; Poeme, 1974; Somnul din somn, 1977; Întâmplări din grădina mea, 1980; Ochiul de greier, 1981; Ora de nisip, 1984; Stea de pradă, 1986; Alte întâmplări din grădina mea, 1987; Întâmplări de pe strada mea, 1988; Poezii, 1988; Arhitectura valurilor, 1990; 100 de poeme, 1991; În dimineaţa de după moarte, 1996; La cules îngeri, 1997, 2003, 2004; Cartea albă a lui Arpagic, 1998; Balanţa cu un singur talger, 1998; Soarele de apoi, 2000; Refluxul sensurilor, 2004; Poeme, 2005, Întoarcerea lui Arpagic, 2008; Patria mea A4, 2010; Pleoape de apă, 2010; Orologiul fără ore, 2016; Variațiuni pe o temă dată, 2018; Integrala poemelor (2019). Cărţi de eseuri: Calitatea de martor, 1970, 2003; Eu scriu, tu scrii, el/ea scrie, 1975; Cea mai frumoasă dintre lumile posibile, 1978; Coridoare de oglinzi, 1983; Autoportret cu palimpsest, 1985; Oraşe de silabe, 1987; Geniul de a fi, 1998; Ghicitul în mulţimi, 2000; Cine sunt eu?, 2001; A fi sau a privi, 2005; O silabisire a lumii, 2006; Spaima de literatură, 2004, 2010; Fals tratat de manipulare, 2013; Istoria ca viitor, 2017. Cărţi de proză: Cele patru anotimpuri, 1977, 2001, 2011 – nuvele; Proiecte de trecut, 1982, 2011 – nuvele; Sertarul cu aplauze, 1992, 1998, 2002, 2004 – roman; Imitaţie de coşmar, 1995 – nuvele; Oraşul topit şi alte povestiri fantastice, 2004 – nuvele; Povestiri fantastice, 2016 - nuvele. Cărţile sale de poezie şi de proză au apărut în traducere, începând din 1982, la prestigioase edituri din Polonia, Germania, Italia, Marea Britanie, Spania, Estonia, Suedia, Norvegia, Ungaria, Franţa, Olanda, Bulgaria, Letonia, Albania, Serbia, Slovenia, Macedonia, China, Coreea de Sud. Premii literare: Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România, 1969; Premiul pentru poezie al Academiei Române, 1970; Premiul pentru proză al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, 1982; Premiul Internaţional „Gottfried von Herder“, Viena, 1982; Premiul Naţional de Poezie, 1997; Premiul „Opera Omnia“, 2001; Premiul Internaţional „Vilenica“, 2002; Premiul Internaţional „Camaiore“, 2005; Premiul Special „Acerbi“, 2005; Premiul „Poetul European al libertăţii“, 2016, Premiul Canadian pentru Poezie „Griffin", 2018. Interdicţii de publicare: 1959–1964, 1985, 1988–1989. În 1990, Ana Blandiana reînfiinţează PEN Clubul Român, al cărui preşedinte devine. Este unul dintre iniţiatorii Alianţei Civice, pe care o conduce între 1991 şi 2001. Fondator şi preşedinte al Academiei Civice, care realizează, sub egida Consiliului Europei, Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, de la Sighet. Membră a Academiei Europene de Poezie, a Academiei de Poezie „Stéphane Mallarmé“ şi a Academiei Mondiale de Poezie (UNESCO).

„Delicatete si forta, stihuri-volute si umor, uimitoare bogatie de limbaj si sensibilitate incandescenta, poezie-n proza si invers. Emotie. Sau o sinecdoca splendida. Trebuie nota de subsol?“ (Razvan Petrescu)

Lucrarea prezinta, un episod important din istoria recenta a Romaniei, intr-un mod direct si facil, insa nu transmite doar unidirectional informatii, ci, prin seria de intrebari la care cititorii trebuie sa raspunda, ori sarcini pe care trebuie sa le indeplineasca, devine un instrument de lucru care provoaca si din punct de vedere intelectual. Iar impactul vizual al desenelor ajuta si la o retinere mult mai usoara a informatiilor. Lucrarea poate fi, asadar, un suport didactic util de folosit in scoli, licee si facultati, atat de catre profesori cat si de elevi.

Fram, Ursul polar este povestea unui pui de urs, luat de oameni din mediul sau natural si adus la circ. Intr-un timp scurt, el castiga inima spectatorilor cu numerele sale de acrobatie. La un moment dat, nu mai face fata spectacolului si este trimis, prin bunavointa directorului de circ, in locurile natale. La Polul Nord nu se poate adapta, deoarece nu era obisnuit cu vanatoarea si, fiind prietenos cu animalele, nu ar fi ucis pentru a trai. Petrece un timp in frig, in viscol si in gheturi, dar intelege ca nu poate trai decat alaturi de oameni si alege sa se intoarca printre ei.

Traieste si lasa-i sa moara. James Bond 007

James Bond trebuie sa-l infrunte pe Mr. Big, un gangster nemilos din Harlem, care este, de asemenea, unul dintre cei mai buni agenti ai SMERS de pe teritoriul SUA. Mr. Big aduce in mod ilegal comori britanice in New York, de pe o insula jamaicana indepartata, iar veniturile din vanzarile acestora sunt directionate catre Moscova. Agentul 007 trebuie sa gaseasca ascunzatoarea criminalului, sa-i saboteze operatiunea si sa recupereze tezaurul pentru Anglia.

 

Bae Suah face parte din categoria scriitorilor excentrici, iar prin excentric nu se înţelege doar că scriitura ei este diferită faţă de aceea a celorlalţi scriitori coreeni. Autostrada cu meri verzi, Păpușa de vânt, Cheolsu, Restaurantul de sukiyaki, Corespondenţă la miezul nopţii, Inexistenţa bufniţei și celelalte romane și nuvele ale autoarei constituie o operă aparte în cadrul curentului literar postmodernist coreean de după anii ’90.
Personajul principal, Yukyeong, este o femeie de treizeci și trei de ani despre care toţi cei din jurul ei spun că are fobie de bărbaţi. Este caracterizată de un refuz al căsătoriei ca instituţie, de o susţinere fermă a celibatului și de o viziune foarte pragmatică în ceea ce privește sexul. Are o scurtă relaţie cu șeful ei de la corporaţia în care lucrează, apoi re¬fuză să se mai vadă cu el, în ciuda insistenţelor bărbatului. Yukyeong așteaptă cu nerăbdare ziua în care va deveni medic veterinar și va părăsi Coreea ca să se ducă să vindece leii din Africa.

ESTHER (ETTY) HILLESUM s-a născut în 15 ianuarie 1914 într-o familie de evrei din Middelburg (Țările de Jos). Din 1924 familia se mută la Deventer, unde tatăl, profesor de limbi clasice, devine director al liceului local. După încheierea studiilor liceale, Etty se mută la Amsterdam pentru a urma dreptul, apoi slavistica. La începutul anului 1941 îl cunoaște pe Julius Spier, fost discipol al lui Jung, psiholog, psihoterapeut și chirolog; la început este pacienta lui (cel mai probabil ideea ținerii unui jurnal a venit dinspre acesta, ca parte din terapie), apoi secretară, prietenă și iubită. Însemnările foarte intime din jurnal surprind, în paralel cu explorările spirituale ale tinerei de 27 de ani, viața de zi cu zi din Amsterdamul ocupației naziste, persecuțiile la care au fost supuși evreii și tăvălugul de neoprit al istoriei, căruia îi vor cădea victime într-un final și autoarea și întreaga ei familie. Caietele lui Etty, cu scrisul lor mărunt și greu de descifrat, au avut un destin complicat vreme de aproape patru decenii, până în anul 1981, când a apărut, în îngrijirea lui Jan G. Gaarlandt, prima selecție în neerlandeză a jurnalului, alături de o serie de scrisori trimise de ea, majoritatea din lagărul de tranzit Westerbork. Prima ediție integrală a fost publicată în 1986. Ulterior, jurnalul și scrisorile au fost traduse în engleză și în alte 24 de limbi. Pe lângă importanța istorică, scrierile lui Etty înfățișează o tânără de o inteligență și o sensibilitate aparte, nonconformistă, de o intensă compasiune și cu abordări feministe sofisticate. Vocea sa vine ca o completare „de maturitate“ a jurnalului Annei Frank. Etty Hillesum a murit pe 30 noiembrie 1943 la Auschwitz.

Despre autor

Cosmin Leucuta (n. 1986) este absolvent al Facultatii de Drept din cadrul Universitatii de Vest, Timisoara. A publicat in revista EgoPHobia trei povestiri si trei nuvele. Romanul sau de debut, Laptele negru al mamei, este unul din cele doua cistigatoare ale Concursului de Debut organizat de Editura Adenium in anul 2013 (sectiunea Proza).

Daca Din oficiu este un detective story bine condus, e pentru ca tanarul Cristi Ardelean are deja o mobilitate iesita din comun a registrelor narative si o stiinta a constructiei in relief: stilul nervos al relatarii povestii e controlat cu succes de un metatext cinic si usor melancolic, menit sa filtreze «dosarele» personajelor sale in adevarate «dosare de existenta».“ (Alex Goldis)

...Si daca stam sa ne gandim, va puteti inchipui disperare mai mare decat a mea? Cand avea sa se auda salva de tun, cum sa cutez sa ma urc in barca impreuna cu ticalosii aceia, care aveau mainile patate de sange proaspat? Oare nu cumva aveam sa ma aleg cu gatul sucit de mainile primului care avea sa dea cu ochii de mine? Sau absenta mea avea sa fie pentru ei un indiciu ca eram speriat si deci ca stiam niste lucruri pentru care trebuia sa mor?

Roman nominalizat pe lista scurtă la Carnegie Medal

Jessie Burton, autoarea bestsellerului Miniaturista, publicat în 40 de țări, scrie un roman emoționant și profund, care reimaginează mitul grec al Meduzei și al lui Perseu pentru adolescenții de azi.

Prefăcută de zei în gorgonă și exilată pe o insulă îndepărtată, Meduza nu are altă companie decât șerpii care îi împodobesc capul. Când un băiat misterios, pe nume Perseu, ajunge pe insulă, existența solitară a fetei este tulburată cu o forță inimaginabilă, care dezlănțuie iubirea și trădarea.

Deși nu se văd, fiindcă fata rămâne ascunsă după un perete de stâncă, conversațiile dintre ei le dau fiecăruia ocazia să-și spună povestea. Meduza dezvăluie cum a fost pedepsită pe nedrept de zei, Perseu, cum a fost obligat să pornească pe mări în căutarea unei făpturi monstruoase, pe care s-o ucidă în schimbul libertății mamei lui.

Un roman uimitor, care o pune în lumină pe fata din spatele legendei: puternică, deși copleșită de vina că există și de lipsa de înțelegere a oamenilor, frumoasă, în ciuda faptului că nu arată precum cei de vârsta ei, și navigând pe apele tulburi ale propriului destin, pe care însă și-l asumă încrezătoare și plină de speranță.

„Jessie Burton reia vechiul mit al Meduzei și ni-l restituie ca pe o poveste despre iubirea de sine și curaj.“ — School Library Journal

Rebreanu nu a cautat nicio clipa senzationalul simplei mode literare. Compozitia romanelor sale, desi urmand retetarul consacrat al succesului la marele public, adica traditionalele tipare ale subiectului, se imbogateste cu sugestii de natura sa repuna in discutie ambiguitatea morala, zonele subumane, degradate ale fiintei. Inventia de natura sa starneasca patimi si controverse in jurul unor texte altfel cuminti ca procedee si chiar ca limbaj, din care doar regionalismele violente il pot deranja pe cititorul pudibond, se insinueaza tot in zona personajului. Autorul unor eroi problematici atat ca esenta, cat si ca manifestare directa, comportament si relationare cu ceilalti gasise de cuviinta ca mult mai folositor i-ar fi sa repuna in discutie componenta axiologica a omului in sine, caci Omul (indiferent de categoria sociala din care face parte, printr-o hotarare ce nu-i apartine) este cel violent, brutal, alienat, dur, criminal, alcoolic, dar si credincios, invatat, ascultator, prins la mijloc intre instincte si datorie, indragostit si, nu in ultimul rand, infricosat sau resemnat la gandul propriei disparitii. - Livia Iacob

„De ce ratasem amandoua? Unde si cum pierise iubirea lui fata de mine, fata de ea? De ce nu se luptase el pentru a-si mentine si chiar amplifica dragostea fata de oricare din noi doua? Niciuna dintre noi nu il inselasem, ii daruisem tot ce aveam mai bun. Si atunci?”

O intrebare ce obsedeaza doua femei frumoase, seducatoare, inteligente, care au avut sansa – sau nesansa – sa iubeasca acelasi barbat, de amandoua pierdut.

O poveste captivanta, in care autorul-narator, intamplator convertit in confident – detasat, dar nu rece, atent, dar niciodata indiscret, sobru, dar nu pedant, ironic, dar nu caustic, ci mereu cordial – vorbeste deopotriva despre oameni in general si despre timpul nostru, fara a apasa excesiv pe vreo pedala.

O poveste despre iubiri esuate, dar si despre sperante renascute. Incheiata sub semnul lui LOVE IS ALL de pe tricourile tinerilor, ne incredinteaza ca povestea va putea fi iarasi si iarasi rescrisa.

In acelasi timp, o marturisire despre cum se poate scrie o carte care sa fie savurata de cei care iubesc literatura si...oamenii.

Joachim Schnerf (n 1987 Strasbourg). După studii de filologie și știinta editării la Paris și New York, își începe cariera la editura Gallimard iar din 2016 la Grasset, ca editor de literatură străină. Primul roman, Mon sang à l’étude (ed. L’Olivier), îi apare în 2014. E urmat de eseul Publier la littérature française et étrangère (Éditions du Cercle de la Librairie, 2016), după care revine la ficțiune cu Cette nuit (ed. Zulma, 2018) premiat cu prestigiosul Prix Orange du Livre.

Florica Ciodaru – Courriol traducătoare și traductolog stabilită în Franța, cu studii de foilologie și un doctorat în Literatură Comparată la Université Lyon 2 Lumière, cu teza intitulată Proust et le roman roumain moderne. A predat limba română la Universitatea Lyon 3; cursuri de traduceri la un Master și la prestigioasa Ecole Normale Supérieure din Lyon pentru candidații la concursul național Agrégation. Asigură atelierul de traducere de la Festivalul Primului roman de la Chambéry și moderează mesele rotunde ce includ laureații români din cadrul aceluiași festival. A tradus din română în franceză și publicat volume de Hortensia Papadat-Bengescu, Rodica Drăghincescu, Marta Petreu, Iulian Ciocan, Ioan Popa, Cătălin Pavel, Horia Ursu, Magda Cârncei, Bogdan Costin, Tudor Ganea, Mihail Sebastian. De asemenea, în reviste si cataloage fragmente în franceză din Norman Manea, Sorin Titel, Corina Sabău, Bogdan Popescu, Petru Cimpoeșu, Matei Visniec, Ioana Pârvulescu, G. Bălăiță, Bogdan Popescu, Andreea Răsuceanu. Pasionat descoperitor de talente, propagă literatura și cultura românească în Franța și în țările francofone. A publicat, de asemenea în volum, autori de limbă franceză traduși în limba română precum Florence Noiville, Thèrèse Obrecht, Slobodan Despot, Catherine Lovey, Jean-François Haas, Gustave Flaubert. La editura EIKON a mai publicat în traducere Dislocație de Anna Felder.

Fragment din roman: „Foarte bucuroasă, Denise făcu prezentările: „Maman, ți-i prezint pe Goebbels și aici pe Goering, fratele lui. Au amândoi nume care încep la fel. Goebbels e al meu iar Goering este al lui Michelle.” Sarah se făcu albă la față apoi urlă: „Salomon!” Unul din cei doi peștișori și-a dat obștescul sfârșit după patruzeci și opt de ore fără să știm dacă șeful flotei aeriene sau al propagandei naziste era cel ce murise. Michelle tranșă, impunându-i Denisei să accepte decesul peștelui ei. „Goering a supraviețuit, așa este și nu altfel. Să faci bine și să ți-l arunci pe Goebbels în toaletă, că nu ți-l voi arunca eu.” Împreună cu Sarah asistarăm la toată scena cu gura căscată, Denise se execută cu ochii plecați. Sarah regretă acel moment de pasivitate destul de rapid, când ne convocă pe amândoi învățătoarea Denisei care ne arătă caietul fetei plin de inimioare desenate ce încadrau șapte litere naive : G-u-e-b-e-l-s.”

Cele 18 scriitoare prezente în antologie sunt, în ordine alfabetică: Gabriela Adameșteanu, Ioana Bâldea Constantinescu, Dorica Boltașu, Ruxandra Cesereanu, Adina Dinițoiu, Ohara Donovetsky, Marina Dumitrescu, Alina Gherasim, Serenela Ghițeanu, Anca Goja, Rodica Grigore, Andreea Micu, Ioana Nicolaie, Ioana Pârvulescu, Simona Preda, Dumitrita Stoica, Monica Șerban, Liliana Ursu.

Comparat deseori cu romanele lui Kundera sau Kafka, Spiritus dezvăluie consecinţele tragice ale obsesiei autorităţii.

-

Există cărţi de care rămâi cumva îndrăgostit: crezi că le-ai uitat şi totuşi le duci atât de tare dorul... Sau cărţi cărora le-ai presimţit miracolul, fără să le fi cunoscut vreodată.

Bestseller international tradus in zece tari.Or fie ele surori gemene, dar Lizzie si Penny Berry sunt cum nu se poate mai diferite - Penny e blonda, slaba si scandalos de superba, Lizzie e tacuta, bruneta si departe de a fi regina frumusetii.

„O stea indepartata abordeaza povestea dureroasa si deconcertanta a derivei unui om care si-a pierdut umanitatea.“ (Stephen Henighan, Times Literary Supplement)

Prefata (Poporul roman nu vorbea "nici asa de frumos, nici asa de bine" pana la Ispirescu), fisa biobliografica, referinte critice si nota asupra editiei de Lucian Pricop

Legende sau basmele romanilor (1882) – Tinerete fara batranete si viat afara de moarte, Ileana Simziana, Broasca testoasa cea fermecata, Aleodor imparat, Insir-te margaritari, Praslea cel voinic si merele de aur, Fata saracului cea isteata, Balaurul cel cu sapte capete, Zana zanelor, Greuceanu, Cele douasprezece fete de imparat si palatul cel fermecat, Ciobanasul cel istet sau turloaiele blendei, Pasarea maiastra, Gainareasa, Fata mosului cea cuminte, Cele trei rodii aurite.

Din periodice – Sarea in bucate.

Cuprinsul acestui volum a fost dictat de prezenta basmelor lui Ispirescu în bibliografia scolara de ciclu primar si gimnazial. […} Pentru ca multe dintre basme sunt într-o circulatie libera dar, imperfecta editorial, am ales sa reluam la finalul fiecarui text inclusiv elementele de atribuire pe care le face culegatorul Ispirescu si le completeaza îngrijitorul editiei.

Lucian Pricop

In primavara anului 1924, aflat in ultimele zile de viata, Franz Kafka corecteaza spalturile volumului „Un artist al foamei“, carte care avea sa apara la scurt timp dupa moartea sa si este considerata astazi una dintre expresiile decisive ale modernitatii literare europene. Gestul are o puternica valoare simbolica: scriitorul confruntat cu propria disparitie revizuieste pana in ultima clipa texte despre infometare, debilitate corporala, izolare, arta si disolutie a identitatii. Rareori, in istoria culturii, biografia si opera au atins un asemenea punct de convergenta.

Aventura lecturii, pe care o propun Basmele omului, istorisirile feerice cu zmei si cu zane, cu vrajitoare si cu spiridusi, bucuria si exultarea pe care le aduce un deznodamant fericit, satisfactia cu care ne umple sufletul o „intorsatura“ neasteptata, o prefacere subita, este una care ne educa in spiritul supremei perfectiuni. O perfectiune care incape deodata in puterea unei miraculoase gratii…

Vladimir Colin face dovada unei inteligente artistice si a unei autenticitati a fibrei scriitoricesti, pastrand nealterata arhitectura originara, initiatica a basmului si adaugand un tonus fictional cosmopolit si modern. Lucian Pricop

Cuprins: – Bob-de-grâu, Buruiana neagră, Povestea cântecului, Hans și cele patru castele, Mladen,fiul ursului, Puterea dragostei, Slava,fiica pământului, Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, Corabia sălbăticiunilor, Acul și foarfeca, Povestea fericirii, Iani Palicarul, Fierarul năzdrăvan.

Debitul imaginativ al lui Vladimir Colin este liber sa populeze lumea povestii cu personaje valabile literar. Concretul feeric se cupleaza cu o luxurianta lume fictiva si isi structureaza epic, pe scheletul conflictual traditional (bine vs rau), pledoarii pentru valori morale si etice. Dar nimic nu ar fi  ramas din aceste dezvoltari mimetice ale basmului traditional daca lumile fictive, stranii si mirifice, nu ar fi avut parte de o organizare coerenta, dupa o riguroasa logica interioara. Lucian Pricop

Născută în primăvara lui 1987, în satul Puhoi din Republica Moldova, Anna s-a desprins de meleagurile părintești când a devenit studentă la Universitatea Liberă Internațională din Chișinău, la secția Engleză-Germană. În 2012 a emigrat în Canada, unde a absolvit cursurile de Resurse Umane ale Universității McGill. Azi trăiește în Montreal, unde lucrează ca analist pentru o companie națională. Îi place ceea ce face, însă adevărata ei pasiune este literatura. Citește cărți într-o rotație de limbi: engleză, franceză, română și rusă.

"Povestea existentei exceptionala a Catincai este deci un roman pentru femei, dar si un roman la care barbatii ar fi bine sa mediteze.

Extras din carte:

"1. Modernism si traditionalism

Dupa ce ai strabatut opera lui Lucian Blaga de la un capat la altul, familiarizandu-te cu ea, simti fara sa vrei nevoia sa raspunzi la o intrebare ce te-a urmarit pe tot parcursul lecturii:

Cum de a fost cu putinta ca un scriitor atat de imbibat de folclor, ce-si marturiseste apartenenta absoluta la lumea satului mitic, sa debuteze intr-un asa de neasteptat dezacord cu traditia noastra literara? Si - ceea ce e si mai paradoxal ,,- sa beneficieze de o unanima acceptare din partea criticii de toate nuantele si orientarile?

Faptul e, dupa stiinta noastra, unic in literatura romana; cum unica e insasi evolutia ulterioara a scriitorului, ce a derutat chiar pe criticii cei mai avizati ai vremii.

In acest sens e suficient sa citam cazul lui E. Lovinescu, care exemplifica o mai generala orientare in epoca.

Transferandu-l pe autorul Poemelor luminii de la ,,Contributia modernista a Ardealului" la ,,Traditionalisti", mentorul ,,Sburatorului" nota in a sa Istorie a literaturii romane

contemporane: ,,Pare desigur ciudat a alipi pe Lucian Blaga miscarii poetice traditionaliste, intrucat prin tehnica si expresie, poezia lui n-a trecut numai ca modernista, intr-o epoca in care si simbolismul parea o noutate, ci chiar ca avangardista, influentata fiind de expresionismul german..." (p. 97).

Dar daca succesul debutului poate fi pus intr-o anume masura pe seama conjuncturii politice (unirea Transilvaniei cu Romania), asa cum s-a mai incercat sa se explice - a se vedea..."

Se poate spune, fara exagerare, ca, in biruirea greutatilor de la inceput al teatrului romanesc si in dezvoltarea sa de-a lungul unei jumatati de veac, contributia lui Alecsandri a fost hotaratoare. El a dat limbii cursivitate si firesc, a reusit, pentru intaia oara pana la Caragiale, sa restituie senzatia vorbirii autentice a oamenilor, potrivit cu starea sociala si profesiunea lor, sa caracterizeze prin dialog. Pe taramul constructiei, a experimentat o mare diversitate de genuri si forme teatrale... G.C. Nicolescu

În acest volum de povestiri, Josip Novakovich reia cu succes temele majore care i-au consolidat reputația internațională: exilul, dezrădăcinarea, absurditatea războiului. Spre deosebire de alți autori care abordează aceste teme, imigrantul lui Josip trăiește visul american pe dos. Personajele sale, alter-ego-uri comice ale autorului însuși, studiază la cele mai bune facultăți, lenevesc cât e ziua de lungă și se amuză pe seama celor care se spetesc muncind. Animalele care fac subiectul mai multor povestiri, un șobolan, un câine, un berbec, câteva pisici, sunt tot atâtea imagini ale existenței autorului, care trăiește departe de orice obligație sau constrângere socială. În țara tuturor posibilităților, animalele și imigranții sunt singurele ființe cu adevărat libere. Cu un ton acid, provocând surâsul la fiecare întorsătură de pagină, Café Sarajevo schițează portretul fără complezență al exilului, al visului american și al nostalgiei întoarcerii.