Literatură

VOLUM DIN SERIA HELEN GRACE

NICIUN LOC UNDE SĂ SE ASCUNDĂ. NIMENI LA CARE SĂ SE ÎNTOARCĂ. NIMIC DE PIERDUT.

Helen Grace este sigură că a luat decizia corectă când a părăsit poliția. Până în clipa în care se uită pe geam și vede o tânără bătută cu bestialitate de doi bărbați. Aleargă în noapte și îi doboară, simte că nu are nevoie de insignă pentru a face bine. Însă în timp ce o duce pe fată către un adăpost, este atacată și se dezmeticește abia când victima este târâtă într-o dubă albă. Helen este hotărâtă să o găsească pe tânăra imigrantă și să o salveze, dar nici foștii colegi din poliție nu o pot ajuta. Investigând pe cont propriu, Helen descoperă mai multe femei captive care au nevoie de ajutorul ei. Dar luptând singură împotriva criminalității organizate intră într-un joc periculos. Unul a cărui miză este viața ei și a celor dragi...

Helen Grace nu și-a pierdut determinarea de a lupta pentru adevăr și a căuta dreptate pentru victime. Nu s-a oprit nici când a părăsit poliția, dar acum este mai vulnerabilă, ceea ce sporește tensiunea narativă. - THE ENCHANTED EMPORIUM BOOKSHELF

În flăcări este brutal, emoționant și se citește cu pasiune. O relație destrămată, intriga secundară a Emiliei și jocurile de putere feminine dintre Helen, Charlie și Holmes aduc profunzime acțiunii palpitante. aceasta este Helen Grace crudă și nefiltrată și este un atu puternic. Dacă vă plac thrillerele cu greutate emoțională și relații complexe, În flăcări este o lectură obligatorie. - FOYLES

M.J. ARLIDGE (n. 1974) lucrează de peste 20 de ani în televiziune, fiind specializat în producții dramatice. A produs și a scris scenarii pentru seriale polițiste de prime-time pentru televiziuni britanice, printre care Silent Witness, Undeniable, The Little House și Innocent. În prezent, produce filme pentru rețele TV din Marea Britanie și SUA. Trăiește în Hertfordshire cu soția și cei doi copii. Când nu scrie, joacă tenis sau devorează thrillere, cărți de istorie și biografii. De același autor, la Editura Trei au apărut 12 volume din seria Helen Grace: Ghici cine moare primul (declarat cel mai bun roman polițist de debut din Marea Britanie în 2014), Ghici ce-i în cutie, Casa păpușilor, Ghici care-i mincinosul, Băiatul pierdut, De-a v-ați ascunselea, Mă iubește, nu mă iubește, Ghici cine urmează, Ghici cine pândește în pădure, Adevăr sau provocare, De-a șoarecele și pisica, Nu mă uita, precum și romanul Ochi pentru ochi.

„Absolut uluitoare! Scrierile lui McConaghy mă doboară de fiecare dată.” - Fredrik Backman

O familie pe o insulă îndepărtată.

O femeie misterioasă eșuată pe țărm.

O furtună la orizont.

Insula Shearwater, aflată nu departe de Antarctica, găzduiește cea mai mare bancă de semințe din lume. Părăsită de cercetători din cauza creșterii nivelului mării, îi adăpostește acum doar pe Dominic Salt și pe cei trei copii ai săi. Până când valurile o aduc pe enigmatica Rowan în viața lor. Pe măsură ce furtunile se intensifică, toți trebuie să decidă dacă pot avea suficientă încredere unul în celălalt pentru a proteja insula și a supraviețui.

Un roman despre alegerile imposibile pe care le facem pentru a-i proteja pe cei pe care îi iubim, chiar și atunci când lumea din jurul nostru dispare.

• Instant-bestseller NEW YORK TIMES

• Nominalizată pe lista lungă la THE WOMEN’S PRIZE FOR FICTION 2026

• Selectată de Clubul de lectură al lui REESE WITHERSPOON

• Una dintre lecturile MUST-READ 2025, conform revistei Time

• Nominalizată pe lista lungă pentru THE CARNEGIE MEDAL

„McConaghy descrie splendid lumea naturii și reușește cu măiestrie să intensifice tensiunea, pe măsură ce suspiciunile reciproce se adâncesc și secretele sunt treptat dezvăluite. O lectură captivantă!” - GUARDIAN

„Când citești acest roman excepțional de ingenios și profund uman, ai senzația că îi urmărești pe ultimii oameni de pe Pământ în timp ce se pregătesc să-și lase o parte din suflet în cel mai frumos loc pe care îl vor cunoaște vreodată.“ - Washington Post

„Acest roman are de toate – imagini obsedante care ne reamintesc de ce este în pericol planeta noastră, un copil precoce și adorabil, o notă de romantism, un mister care îți face tensiunea să crească și o poveste de supraviețuire emoționantă.“ - USA Today

Charlotte McConaghy este autoarea bestsellerelor Once There Were Wolves, câștigător al premiului Indie Book Award for Fiction 2022, și Migrații, desemnat cea mai bună carte a anului de revista Time și cea mai bună carte de ficțiune a anului 2020 de Amazon. Cărțile sale au fost traduse în peste 30 de limbi și sunt în curs de adaptare. Locuiește în Sydney împreună cu partenerul și cei doi copii ai ei.

„Nu doar un thriller, ci o explorare impresionantă a psihicului uman.” – IHUVUDETPAMALIN

Henrik Fexeus este un celebru scriitor și psiholog suedez, al cărui volum de debut, Arta de a citi gândurile, a devenit un succes internațional major, tradus în 35 de limbi și vândut în peste 1 milion de exemplare la nivel global.

După ce află adevărul despre copilăria sa, David încearcă să se împace cu amintirile nou descoperite. În același timp, își gestionează relația cu Florence, care este complicată de experiențele lor traumatizante. Când cariera ei este în pericol de a fi distrusă, iar David ajunge brusc persona non grata fără să înțeleagă de ce, devine clar că provocările din trecutul lui încă nu s-au încheiat.

În paralel, cineva apropiat primește amenințări dure, misterioase. David și Florence descoperă treptat că totul este manipulat de jucători care nu se vor opri de la nimic pentru a-și atinge scopul.

Aceeași intrigă plină de acțiune ca în Sacrificiul, care devine și mai incitantă, o adevărată aventură care te captivează. Nu te poți opri din citit! - @AGNETHAS_BOKTIPS

Ritm rapid de la început până la sfârșit, cu răsturnări de situație care te surprind constant. O carte care te mișcă și te fascinează în același timp. - @GULABOKHYLLAN

În lumea lui Fexeus, nimeni nu poate avea încredere în nimeni și nimic nu este ceea ce pare. - @MARIAS _BOCKER

HENRIK FEXEUS, psiholog de profesie, este unul dintre cei mai apreciați conferențiari suedezi. A realizat experimente psihologice spectaculoase la SVT și TV4 și a debutat în 2007 cu volumul Arta de a citi gândurile (publicat în limba română la Editura Trei), vândut în peste un milion de exemplare și tradus în 35 de limbi. A debutat în literatură cu romanul The Lost, prima carte a trilogiei Final Illusion. La Editura Trei au mai apărut Manualul abilităţilor sociale superioare și Reload. Cum să-ți încarci bateriile: Arta recuperării inteligente (împreună cu Catharina Enblad), cele trei volume ale seriei Vincent și Mina, scrisă împreună cu Camilla Läckberg: Cutia, Cult și Miraj – în curs de adaptare pentru televiziune – precum și Sacrificiul, primul volum al seriei Memento. Seria Memento este în curs de adaptare pentru televiziune.

„2666 este, fără îndoială, capodopera unui geniu." Le Monde des Livres

Scris în ultimii ani din viața lui Roberto Bolaño, 2666 reprezintă vârful absolut al unei cariere literare prodigioase, un roman total care reușește să creeze ceea ce puține cărți au realizat în istoria literaturii: o frescă gigantică ce reprezintă Iadul. Așezat sub cuvintele enigmatice ale lui Charles Baudelaire, „o oază de oroare într-un deșert de plictiseală", 2666 îmbină destinele unor personaje unite doar de căutarea unui scriitor enigmatic și le așază pe fundalul unui oraș mexican ficțional, Santa Teresa, un adevărat tunel spre infern.

„Nu doar cel mai mare roman al deceniului, ci piatra de temelie a unei literaturi." La Vanguardia

„Splendid... Sinteza uluitoare a unei cariere meteorice, dar incredibil de fertile." Les Inrockuptibles

„O experiență literară complexă, în care autorul încearcă să-și ardă coșmarurile, în timp ce simte că timpul îi fuge de sub picioare." El Mundo

„În 2666, autorul se află în căutarea Romanului Total, care împlinește opera unei vieți și o ridică pe culmi amețitoare." Rodrigo Fresán

Roberto Bolaño s-a născut la Santiago de Chile în 1953, dar a trăit cea mai mare parte din viață în Mexic și în Spania, unde a murit la vârsta de 50 de ani. Este autorul a numeroase volume de ficțiune, non-ficțiune și poezie, printre care se numără Detectivii sălbatici, O stea îndepărtată sau Nocturnă în Chile. În 2008 a primit, postum, National Book Critics Circle Award pentru romanul monumental 2666. În Anansi. World Fiction urmează să apară romanul Nocturnă în Chile.

Măsurarea lumii a fost tradus în peste patruzeci de limbi și este considerat unul dintre marile romane ale literaturii germane contemporane.

„Daniel Kehlmann e scriitorul central european care redă pe deplin ciudățenia lumii postmoderne în care trăim." Jonathan Franzen

Romanul senzațional al lui Daniel Kehlmann redă alternativ povestea vieții celor doi titani ai iluminismului german: naturalistul și exploratorul Alexander von Humboldt și matematicianul și fizicianul Carl Friedrich Gauss. Amândoi pornesc în viață cu ambiția orgolioasă de a decela misterele lumii în care trăiesc. Unul dintre ei va cuceri această lume înfruntându-i la propriu vitregiile, urcând vârfurile cele mai înalte, dând piept cu canibalii și urgiile, celălalt va crede în propriul geniu și în progresele tehnicii contemporane. Unul măsoară lumea cu pasul, celălalt o face cu mintea și cu telescopul. Finalul, care-i aduce laolaltă, pune însă una dintre cele mai triste și profunde întrebări posibile: care dintre ei a rămas acasă și care a colindat lumea?

„Un roman nici mai mult nici mai puțin decât senzațional! " The Guardian

„O capodoperă." Independent on Sunday

„Cel mai mare scriitor german în viață." Maxim Biller, Frankfurter Allgemeine Sonntagszeitung

Daniel Kehlmann (n. 1975) este fiul regizorului Michael Kehlmann și al actriței Dagmar Mettler. Măsurarea lumii (2005) este cel mai bine vândut roman de limbă germană din istorie, după Parfumul lui Patrick Süskind. Tyll, publicat în 2017 (Pandora M, 2022), a vândut doar în Germania peste 600 000 de exemplare și este în curs de adaptare sub forma unui serial Netflix, de către producătorii seriei Dark. Cărțile sale au fost recompensate cu numeroase premii, naționale și internaționale (Welt Literaturpreis, Thomas­Mann­Preis). În prezent, Daniel Kehlmann locuiește la New York și Berlin.

„Literatura lui Roberto Bolaño se situează la granița ce se presupune că ar despărți literatura de politică." Boston Review

„Cel mai influent și mai admirat prozator al generației sale." Susan Sontag

„Aș putea trăi sub o masă, citindu-l pe Borges." Roberto Bolaño

În spațiul restrâns al povestirilor sale, Roberto Bolaño reușește să-și condenseze întregul univers literar, unul dintre cele mai devastatoare și mai personale din literatura spaniolă contemporană: literatura ce îmbibă totul; sexualitatea; viețile personajelor care, în ciuda faptului că duc o existență comună, trec prin stări extatice și întâmplări extraordinare; revolta celor ce trăiesc la marginea societății; călătoria ca mod de evadare dar și ca stil de viață; tinerețea; violența; arta ca obsesie.

„Roberto Bolaño a demonstrat că literatura poate face orice." Jonathan Lethem

„Unul dintre cei mai mari și mai influenți scriitori moderni." James Wood

Roberto Bolaño s-a născut la Santiago de Chile în 1953, dar a trăit cea mai mare parte din viață în Mexic și în Spania, unde a murit la vârsta de 50 de ani. Este autorul a numeroase volume de ficțiune, nonficțiune și poezie, printre care se numără Detectivii sălbatici, O stea îndepărtată sau Nocturnă în Chile. În 2008 a primit, postum, National Book Critics Circle Award pentru monumentalul roman 2666. În Anansi. Contemporan vor mai apărea romanele O stea îndepărtată, Nocturnă în Chile și 2666.

Există multe feluri de a-ți arăta umanitatea. Uneori ești receptiv la ipohondria brusc împărtășită a unui necunoscut, la fel ca în povestirea Instalatorul. Alteori încerci să înțelegi ce mai rămâne din tine dacă îndepărtezi lucrurile care te definesc, ca în Mina de petrol.

Volumul de față cuprinde un mănunchi de povestiri – nouă la număr – și tot atâtea încercări de a arăta ce înseamnă să fii viu printre alți oameni vii, de care te leagă fire invizibile.

„În povestirile lui Dan Panaet lumea e ca un glob de cristal scăpat pe jos de un demiurg cinic. Prin fisurile acestui glob ochiul scriitorului vede un absurd strălucitor însoțit de hohote de râs, un râs care de cele mai multe ori anunță și un plâns. Ne aflăm, așadar, într-un Babilon populat cu români hăituiți de frici, dorințe, birocrație, umilințe și rușini, iar stilul amuzant și insolit în care exploatează aceste vulnerabilități pare să fie punctul forte al autorului.“ - Bogdan Răileanu 

„În orașul din care veneam, lumea mi se părea mică, o schiță banală din manualul din geografie. Dacă ai văzut un oraș, le-ai văzut pe toate, pentru că principiul e același, doar detaliile diferă. Dar iată că orașul mare era altceva, un continent întreg pe care se-nghesuiau popoare de care habar n-aveam că există. Într-o noapte, așteptam ultimul autobuz într-o stație din Piața Unirii. Mă uitam la reclamele luminoase de pe clădiri și mi se părea că n-au niciun sens. De ce te-ai osteni să le urci acolo, când fiecare dintre noi dispare și, din acel moment, e ca și cum n-am fi existat niciodată?” - DAN PANAET

DAN PANAET (născut în 1984 la Buzău) este absolvent al Facultății de Filosofie, Universitatea București,unde a obținut și doctoratul în filosofie politică. Între 2011 și 2023 a fost redactor la săptămânalul „Cațavencii”, iar începând cu anul 2014 a scris scenarii pentru producții TV, printre care se numără emisiunea „Starea Nației” și serialul „Las Fierbinți”. Oameni suntem este volumul său de debut.

Un literary romance despre iubire matură, prietenie și puterea iertării de a schimba destine.

Dacă îți plac romanele despre relații autentice, citește Heart the Lover. Ideal pentru cei care iubesc romane despre relații complexe și emoții profunde.

„O adevărată maestră a tensiunii sexuale care se înfiripă lent, a dorinței ce crește pe nesimțite și a împlinirii amânate cu o rafinată cruzime — cea mai reușită carte a sa de până acum.”- New York Times Book Review

Jordan este o tânără dintr-o familie disfuncțională care încearcă să se regăsească la facultate. Pasiunea pentru literatură o aduce aproape de doi colegi, Sam și Yash. La scurt timp, începe o relație cu Sam. Diferențele dintre ei devin tot mai evidente cu trecerea timpului, dar se teme că despărțirea ar duce și la întreruperea prieteniei cu Yash. Oare între ei este doar prietenie? Ani mai târziu, scriitoare afirmată, o regăsim într-o căsătorie armonioasă, cu un soț iubitor și doi copii. Dar trecutul irumpe neașteptat în viața ei...

O carte despre iubire negată, nostalgie pentru anii studenției și sentimente greu de articulat chiar și după o viață întreagă.

O poveste tulburător de frumoasă despre iubire, prietenie și forța vindecătoare a iertării. De la autoarea bestsellerului Scriitori și îndrăgostiți.

Ți-au plăcut Sally Rooney, Elena Ferrante, John Green? Citește Lily King, ”Regele de inimă roșie” - o poveste despre cine devii când iubești.

O poveste despre iubire matură. Un roman despre relații reale, vulnerabilitate și curajul de a iubi din nou, chiar și atunci când trecutul apasă.

Despre oamenii care ne schimbă viața. Prieteniile, întâlnirile și alegerile personajelor dezvăluie cât de profund ne pot transforma relațiile.

Emoție autentică, fără clișee. Scriitura sensibilă a lui Lily King explorează iubirea, regretul și iertarea cu o sinceritate rară.

Un roman despre alegeri și noi începuturi. Uneori iertarea nu schimbă trecutul, dar poate deschide drumul către o altă viață.

„Unul dintre cele mai devastatoare emoțional și mai profund înțelepte romane pe care le-am citit vreodată... Ca toate cărțile lui Lily King, Regele de Inimă Roșie este literar fără să fie prețios, înduioșător fără sentimentalism ieftin... sfâșietor, extrem de romantic, de o luciditate implacabilă.“ - Boston Globe

„Doar Lily King poate spune o poveste atât de impregnată de durere și atât de plină de speranță.“ - Washington Post

„Cu Regele de Inimă Roșie, Lily King se întoarce la ceea ce face mai bine decât oricine în zilele noastre: să scrie romane de dragoste cu ritm alert, care încetinesc brusc doar pentru a-ți trage un pumn în stomac.“ - Chicago Tribune

Lily King a crescut în Massachusetts, are o diplomă în literatură engleză la University of North Carolina at Chapel Hill și un masterat în scriere creativă la Syracuse University. Este autoarea a șase romane, traduse în 28 de limbi și recompensate cu nenumărate distincții. Romanul său de debut, The Pleasing Hour, a câștigat Barnes and Noble Discover Award, Whiting Writer’s Award, iar al patrulea roman al său, Euphoria, a fost recompensat cu Kirkus Award, The New England Book Award și a fost finalist la National Book Critics Award. Povestirile, eseurile și recenziile lui Lily King au apărut în publicații precum New York Times, Washington Post, Vogue, Los Angeles Review of Books și One Story. Locuiește cu soțul ei în Portland, Maine. La Editura Trei, de aceeași autoare, a apărut romanul Scriitori și îndrăgostiți (2021).

Al treilea volum al seriei Anotimpuri

Aflată în dificultate financiară, Nolia își îndreaptă atenția către ultima ei speranță: propria familie. Însă prețul pe care trebuie să-l plătească pentru ajutorul lor este căsătoria. Cu fostul ei iubit. Neputând să se întoarcă la trecutul ei toxic, Nolia decide să facă echipă cu un străin, în cea mai mare minciună a vieții sale. Logodnicul fals este Camille Levesque, fondatorul unei aplicații dedicate escortelor. Un miliardar cu reputație de playboy, care apare atât de frecvent pe prima pagină a tabloidelor, încât riscă să păteze reputația companiei sale. Pentru a-și reface imaginea, ar fi de preferat să se prezinte drept un bărbat gata de un angajament serios. Iar Magnolia Kumar, mamă singură și feministă, acceptă să-i devină soție. Cel puțin în aparență. Chiar dacă își promit unul altuia că nu se vor îndrăgosti niciodată, destinul s-ar putea să aibă alte planuri pentru ei.

„În Anotimpuri, noua sa serie, Moncomble explorează preț de un anotimp zonele de umbră și de lumină ale epocii noastre prin intermediul unor povești de dragoste înflăcărate.“ - Ouest-France

„ de Morgane Moncomble aduce toată dulceața primăverii care își face apariția. Pe fondul unei căsătorii aranjate pentru a salva afacerea unuia dintre protagoniști și imaginea celuilalt, dragostea înflorește ca mugurii pe ramură.“ - France Net Infos

Deși dragostea se află în centrul diferitelor intrigi, sexualitatea ocupă un loc la fel de important. Nici nu se pune problema de a atenua senzualitatea sub condeiul lui Morgane Moncomble.“ - Lire magazine

Morgane Moncomble e o autoare franceză de romance născută în 1996 la Argenteuil. A început să scrie romane de la doisprezece ani și a studiat literatura franceză modernă la Sorbona. Cu peste un milion de exemplare vândute, se impune astăzi ca una dintre cele mai de succes scriitoare din generația ei. În noiembrie 2023 a fost desemnată cea mai bună autoare de new romance în Franța. La Editura Pandora M au mai apărut, în colecția New Adult, Sufletele noastre zbuciumate și primele două volume din seria Anotimpuri: O toamnă ca să te pot ierta și O iarnă ca să îți pot rezista. 

ROMAN DISTINS CU PREMIUL FINLANDIA – 2019

„Răvășitor... Statovci trece în revistă ororile conflictelor din Balcani în timp ce ne vorbește despre drumurile divergente ale unei perechi de îndrăgostiți, într-o poveste despre pierdere și oportunități ratate.” The New York Times Book Review

La douăzeci și patru de ani, albanezul Arsim, proaspăt căsătorit, aspiră să devină scriitor. Student la Universitatea din Priștina, el se străduiește să-și finalizeze studiile într-o atmosferă de amenințare crescândă, moment în care, într-o cafenea, îl întâlnește pe Miloš, un student la Medicină sârb. În decurs de o săptămână, două evenimente hotărâtoare îi deturnează existența lui Arsim: soția îl anunță că este însărcinată, iar el începe o viață secretă alături de iubitul său. Iminenta izbucnire a războiului, însă, îl constrânge să emigreze alături de tânăra sa familie, iar suferința despărțirii lor, grevată pe cea a adolescenței marcate de violență și homofobie, îl va împinge pe Miloš într-o vrie întunecată, ireversibilă, după cum o consemnează jurnalul său. Ani mai târziu, deportat înapoi în Kosovo după o perioadă petrecută în închisoare, singur și deznădăjduit, Arsim se confruntă cu o realitate devastată, care îl face să-și pună la îndoială întreg trecutul. Ce s-a întâmplat cu el, cu Miloš, cu ei doi? Este iertarea de sine cu adevărat posibilă?

Scris cu un talent tulburător, Bolla este un roman poetic și sofisticat despre pasiune, intimitate și distrugere, despre numeroasele fronturi pe care se poartă războaiele și despre efectele lor dezumanizante, cataclismice.

Născut în Kosovo, în 1990, ca fiu al unor părinți de origine albaneză, Pajtim Statovci a crescut în orășelul Porvoo din Finlanda. A studiat literatura comparată la Universitatea din Helsinki și scenaristică la Universitatea de Artă, Design și Arhitectură Aalto. În 2014, pe când era încă student, a publicat Kissani Jugoslavia (Pisica mea Iugoslavia, Vellant, 2024). Primit cu mare entuziasm de public, dar apreciat în egală măsură și de critică pentru simbolismul și ingeniozitatea sa, romanul a fost recompensat, printre altele, cu premiul Helsingin Sanomat pentru cel mai bun debut și a fost propus pentru prestigiosul Dublin Literary Award în 2019. Acesta a fost adaptat pentru scenă, premiera montării având loc în 2018, la Teatrul Național din Helsinki. Versiunea în limba germană, Meine Katze Jugoslawien, a câștigat, în 2024, Internationaler Literaturpreis. Pentru următorul său roman, Tiranan sydän, a primit Premiul Toisinkoinen pentru literatură în 2016, traducerea în limba engleză (Crossing, 2019) aflându-se pe lista scurtă a nominalizărilor la National Book Awards. Bolla (2019), cel de-al treilea roman al său, a fost finalist la Kirkus Prize și a câștigat Premiul Finlandia, Pajtim Statovci devenind, la 29 de ani, cel mai tânăr romancier căruia i se acordă această prestigioasă distincție literară. În 2024 avea să îl câștige din nou, pentru romanul Lehmä synnyttää yöllä.

William Golding a primit Premiul Nobel pentru literatură în 1983.

Romanul Împăratul muştelor, devenit un clasic al secolului XX, continuă să aibă un ecou rareori întâlnit în istoria literaturii.

Transpunerea cinematografică a romanului, din 1963, aparţine regizorului Peter Brook.

Un grup de copii scapă cu viaţă din catastrofa prăbuşirii unui avion şi încearcă să supravieţuiască pe o insulă pustie din mijlocul Pacificului. Însă ceea ce ar putea fi aventura vieţii lor, o nouă robinsoniadă departe de adulţi şi de regulile acestora, se transformă într-un coşmar ucigător de vise: ura ia locul inocenţei şi crima se înstăpâneşte peste o lume care-şi rătăceste busola. O parabolă de o forţă incredibilă care ne oferă un răspuns deopotrivă crud şi realist la întrbarea: este libertatea absolută calea spre paradis?

Scriitorul britanic WILLIAM GOLDING s-a născut pe 19 septembrie 1911 la St. Columb Minor, Cornwall. Scrie povestiri de la vârsta de şapte ani. Urmează Grammar School din Marlborough, Wiltshire, iar în 1930 se înscrie la Oxford University (Brasenose College), unde studiază mai întâi ştiinţele naturii, iar din 1932, literatura engleză, luându-şi licenţa în 1935. Debutează cu un volum de versuri (Poems) în 1934. Se angajează pentru scurt timp ca actor, apoi devine profesor la Bishop Wordsworth's School din Salisbury, Wiltshire. În 1940 se alătură Marinei Regale, reluându-şi în 1945 postul de profesor, pe care-l va părăsi definitiv în 1961. Experienţa războiului – participă la scufundarea navei germane Bismarck şi la debarcarea din Normandia – îl marchează profund şi-l împiedică să mai vadă în om o fiinţă inocentă: pentru el până şi copiii poartă în suflet germenele răului. Aceasta este tema primului său roman, Împăratul muştelor (Lord of the Flies, 1954; Humanitas Fiction, 2007, 2009, 2013), respins de douăzeci şi unu de editori înainte de a fi publicat de Faber&Faber şi care cunoaşte un succes răsunător odată cu apariţia ediţiei paperback în 1959. Îi urmează alte unsprezece romane: The Inheritors (1955), Pincher Martin (1956), Free Fall (1959), The Spire (1964), The Pyramid (1967), Zeul scorpion (The Scorpion God, 1971; Humanitas, 2004), Darkness Visible (1979), The Paper Men (1984), trilogia To the Ends of the Earth, care cuprinde romanele Iniţierea (Rites of Passage, 1980; Humanitas, 2003), distins cu Booker Prize, Înfruntarea (Close Quarters, 1987; Humanitas, 2004) şi Fire Down Below (1989). A mai publicat o piesă de teatru şi două volume de eseuri. În 1983 Golding primeşte Premiul Nobel pentru literatură. Se stinge din viaţă pe 19 iunie 1993 în Perranarworthal, Cornwall, lăsând neterminat romanul The Double Tongue, apărut în 1995.

Romanul care stă la baza serialului-fenomen Heated Rivalry

„După romanul Game Changer, Reid ne delectează cu o poveste dragoste secretă și pasională, în care protagoniștii se explorează atât la nivel fizic, dar și emoțional.” – Library Journal

Shane Hollander, un star al hocheiului profesionist, nu este doar incredibil de talentat, dar are și o reputație impecabilă. Viața lui este hocheiul. Iar acum, când a devenit căpitanul echipei Montréal Voyageurs, nu va permite nimănui să-i pună statutul în pericol. Cu atât mai puțin unui rus al cărui corp sexy îi provoacă insomnii lui Shane.

Ilia Rozanov, căpitanul echipei Boston Bears, este opusul lui Shane. Autoproclamatul rege al gheții are o aroganță pe măsura propriului talent. Nimeni nu îl poate învinge — cu excepția lui Shane. Rivalitatea celor doi a devenit legendară, însă în afara gheții atracția dintre ei este de netăgăduit. Când Ilia începe să-și dorească mai mult decât câteva nopți petrecute cu rivalul lui, știe că ar trebui să se îndepărteze unul de celălalt, deoarece riscurile sunt prea mari.

Pe măsură ce atracția crește, Shane și Ilia se chinuie să păstreze secretul asupra relației lor. Dacă adevărul ar ieși la iveală, ar putea fi sfârșitul carierei pentru care au muncit atât de mult. Și totuși, atunci când dorința pe care o simt unul pentru celălalt devine mai puternică decât rivalitatea pe gheață, să-și ascundă legătura nu mai este o opțiune…

Primul volum al seriei care a inspirat fenomenul Heated Rivalry

„Despre o iubire sinceră și pură, lipsită de etichete, de limite și de regrete.” – WHAT’S BETTER THAN BOOKS

Scott Hunter, căpitanul echipei New York Admirals, își ia foarte în serios ritualurile de dinaintea meciurilor de hochei. Iar acum nu tânjește doar după un smoothie care i-a purtat noroc — ci și după bărbatul care l-a preparat.

Vedeta din liga profesionistă de hochei Scott Hunter recunoaște un lucru bun atunci când îl vede. Așa că, atunci când un smoothie pregătit de barista Kip Grady îl ajută pe Scott să iasă dintr-o fază proastă a jocului său pe gheață, acesta este dornic să recreeze magia… și să-l cunoască pe tipul sexy și amuzant din spatele tejghelei.

Kip era sigur că vizitele dese ale lui Scott nu aveau legătură doar cu fructele pasate, dar nu și-a închipuit niciodată că va fi invitat în penthouse-ul lui. Nici sărutat cu înfrigurare și mângâiat de hocheist. Apropierea dintre cei doi este fierbinte, incredibilă și destul de frecventă. Însă se întâmplă numai în condițiile impuse de Scott și doar în spatele ușilor închise ale apartamentului său.

Scott are nevoie de Kip în viața lui, dar odată cu apropierea sezonului de play-off, este mai mult ca niciodată în lumina reflectoarelor. Nu-și permite să facă ceva care i-ar pune în pericol cariera… cum ar fi să-și dezvăluie public relația. Kip este pregătit să i se dedice total lui Scott, dar cât timp va rămâne legătura lor un secret?

Harry Bosch lucrează la cazuri nerezolvate, ajutând departamentul de poliție din San Fernando, care este subfinanțat. Când are loc o crimă dublă la o farmacie locală, Bosch este cel mai experimentat detectiv de la fața locului. Dar, odată cu experiența, vin fantomele crimelor de mult uitate. Un deținut condamnat la moarte susține că Bosch i-a înscenat o crimă și că noile dovezi ADN o demonstrează. Anchetatorii LAPD susțin versiunea acestuia, lăsându-l pe Bosch de unul singur în încercarea de a-și reabilita numele și de a ține un ucigaș sadic în spatele gratiilor. Există o singură persoană în care poate avea încredere pentru a-și dovedi nevinovăția: Mickey Haller, avocatul din limuzina Lincoln...

Renée Ballard lucrează din nou în tura de noapte și se întoarce la secția din Hollywood la primele ore ale dimineții, doar pentru a surprinde un străin cotrobăind prin vechile sertare cu dosare. Intrusul este detectivul pensionat Harry Bosch, care lucrează la un caz nerezolvat ce a început să-l obsedeze. Ballard îl dă afară, dar apoi verifică ea însăși cazul, iar acesta îi trezește un amestec profund de empatie și revoltă.

Bosch investighează moartea tinerei Daisy Clayton, în vârstă de cincisprezece ani, o fugară ajunsă pe străzile din Hollywood, care a
fost ucisă cu brutalitate, trupul fiindu-i aruncat într-un tomberon ca un gunoi. Acum, Ballard își unește forțele cu Bosch pentru a afla ce s-a  întâmplat cu Daisy și pentru a-l aduce, în sfârșit, pe ucigaș în fața justiției.

Premiul Osamu Dazai 2020

De la apariție, în 2020, până astăzi, Jurnalul unui vid, roman câștigător al prestigiosului premiu Osamu Dazai pentru debut, care s‑a remarcat prin originalitate în ficțiunea japoneză actuală – o combinație surprin­zătoare de introspecție și critică socială rafinată, învăluită într-un umor ușor absurd –, a fost publicat în douăzeci și cinci de țări. Tradus în engleză, a figurat printre cele mai bune cărți ale anului 2022 alese de The New York Times Book Review, The New Yorker, Financial Times și Literary Hub, iar New York Public Library și National Public Radio l-au inclus în topul celor mai apreciate cărți din același an.

Debut îndrăzneț, surprinzător și subversiv, Jurnalul unui vid explorează cu acuitate maternitatea și dificultățile întâmpinate de femei pe parcursul vieții profesionale. La treizeci și patru de ani, Shibata își schimbă locul de muncă pentru a scăpa de hărțuirea sexuală. Noul început nu-i aduce însă egalitatea dorită, iar o farsă neplanificată se transformă într-un joc care îi modelează treptat realitatea. Într-un roman devenit un reper al literaturii feministe, Emi Yagi îmbină satira fină, punând în lumină absurditatea normelor sociale, cu o poveste memorabilă despre puterea interioară a protagonistei.

„Jurnalul unui vid construiește una dintre cele mai convingătoare pledoarii pentru subiectivitatea feminină, pentru temperamentul creativ al femeilor și viața lor interioară bogată.“ — The New Yorker

„Puține romane își îndeplinesc promisiunea de critică socială revelatoare. Dar unul cu adevărat bun precum acesta îi poate ispiti chiar și pe cei mai sceptici cititori. Yagi are darul de a surprinde cu finețe ironia infinită a temei alese.“ — The New York Times

„Yagi este noua stea a literaturii japoneze pe cale să devină mare și la noi […]. Romanul ei este incitant prin tema lui subversivă.“ — The Independent

„Bogat în nuanțe… Reprezintă un portret social captivant despre izolarea modernă și modul în care ceilalți pot distorsiona valoarea de sine a unui individ.“ — New York Public Library

Scriitoarea japoneză EMI YAGI s-a născut în 1988 și locuiește în prezent în Tōkyō, lucrând ca editor la o revistă pentru femei. În 2020 publică primul roman, Jurnalul unui vid (Kūshin techō; Humanitas Fiction, 2026), câștigător, în același an, al renumitului Premiu Osamu Dazai pentru debut. Cartea a fost bine primită internațional și tradusă în douăzeci și cinci de țări, ajungând în scurt timp un titlu emblematic în literatura contemporană japoneză. În 2025, autoarea a publicat a doua sa carte, When the Museum is Closed.

„Cărțile Din Calidor și Arta refugii certifică unul dintre semnele inconfundabile ale scrisului lui Paul Goma: caracterul biografic sau autobiografic al romanelor sale. Goma scrie, deschis, asumat și declarat despre sine și lumea sa. (…) Rememorarea paradisului pierdut și a verstelor îndepărtării de locul natal reprezintă șansa de «recuperare» a elementelor esențiale ale identității personajului. Tocmai de aceea copilăria basarabeană este idealizată în romanul Din Calidor, dar nu este idealizată lumea din vârsta copilăriei personajului. Altfel, în romanul Arta refugii, în care personajul este tot la vârsta copilăriei, dar nu-și mai trăiește organicitatea paradisului vârstei. Mai era încă copil, dar familia sa luase calea băjenarilor… Există între aceste două romane o diferență esențială, nu de nuanțe doar.” (Maria ȘLEAHTIȚCHI)

„Volumul de față a fost conceput ca un exercițiu de reîntregire a memoriei culturale a Chișinăului, oraș românesc care a supraviețuit deceniilor de rupturi istorice, de traume colective și de rescrieri violente ale propriei identități. Valorificând tensiunea dintre vizibil și narabil, scriitorii prezenți în volum devin, în fond, terapeuții orașului: fiecare poveste rescrie o cicatrice, fiecare frază redesenează contururile unei amintiri pierdute, fiecare imagine verbalizată reînvie o lume. Terapia memoriei culturale înseamnă exact asta: să transformi rana în poveste, absența în prezență, uitarea în frumusețe recuperată.” (Alexandru Corduneanu)

„Clopotniţa nu e doar o construcţie medievală de cult sechestrată de autorităţi şi arsă, chipurile, de fulger. Împreună cu Hronicul, ea este imaginea metaforică a istoriei şi a credinţei noastre denaturate şi umilite de aceleaşi oficialităţi. Iar întrebarea fundamentală «Unde ai fost în seara când ardea Clopotniţa?» va fi, din păcate, actuală încă pentru multe generaţii înainte. Această proză a lui Ion Druţă era ea însăşi ca o bătaie de clopot revărsându-se din lăcaşul ameninţat de flăcări. Un dangăt-avertizare care trebuia să ajungă (şi a ajuns!) mai ales la conştiinţa tinerilor.” (Eugen Lungu)

„…prin compoziție, prin vibrația sentimentală, prin idilismul acelei vieți naive, povestirile sunt nu rareori încântătoare.” (George Călinescu)

„Vreau să mă pregătesc de cele veșnice, pentru că, dacă mi-am trăit viața fără niciun Dumnezeu, e timpul ca spre sfârșit să mă întorc la drumul cel drept și să încerc să-l parcurg până la capăt, așa cum a hotărât Dumnezeu în prima lui hotărâre. Nu știu dacă am să reușesc. În orice caz, vreau să las în urma mea o amintire plină de… nici nu știu de ce… De fapte mai mult sau mai puțin bune, de hotărâri mai mult sau mai puțin idioate, de tot ceea ce este viața unui om, la urma urmei.

(…) vă doresc să fiți sănătoși, să fiți dârji, bravi, să luați cele mai potrivite hotărâri, pentru că cea mai măruntă hotărâre îți poate întoarce viața în altă direcție. Și nu uitați să vă iubiți, pentru că dragostea este cea mai frumoasă parte a vieții, și unde nu este dragoste, nu este nimic. Să trăiți, să fiți sănătoși și să fiți întotdeauna îndrăgostiți.” (Fragment din discursul lui Aureliu Busuioc, rostit la lansarea romanului Și a fost noapte…, pe 17 mai 2012, la Librăria din Centru din Chișinău.)”

„Despre ideea diferenței, a imposibilității comunicării dar și, ca supratemă, despre despărțirea (relativă) de lume scrie Mariana Codruț în volumul Femeia care nu se mai uită la cer. E mult de brodat aici în vremi ale nimicului și mai ales ale unui foarte prost mascat anticomunism care încă mai bântuie literatura română, însă prozele ei evită tema cu grație și rămân în ceea ce în linii mari putem numi umanism. Lumea e așa cum e și nu istoria, la rândul său discurs, o va schimba.
E o carte stranie, îți dă senzația de irealitate, de altă lume, generată de simpla poziționare în spațiul literar. Uneori, asta se întâmplă : literatura modifică realitatea în moduri imperceptibile și o transpune într-un soi de spațiu magic neprecizat pe care îl numim povestire, dar căruia ar trebui să-i găsim alt nume.
Refuzând să-și politizeze textele, Mariana Codruț scrie despre noi. Și asta e minunat.” (Cristian FULAȘ)

„Citești proza scurtă a Marianei Codruț ca să cunoști oameni. Ai de la început sentimentul acut că îi știi de-o viață, și totuși secvența pe care scriitoarea o șlefuiește preț de câteva pagini e de fiecare dată o surpriză, în sens uman și în sens literar.
„Mirosea a mâncare caldă și a rufe geruite” în apartamentul unui șofer și al unei bucătărese cu trei copii. O flanea de bărbat, smulsă de vânt din balconul de deasupra, ajunge la ei. Mariana Codruț ne introduce incognito în casa oamenilor, vorbele și gesturile lor devin ale noastre, fără să știm încotro vor duce. Îți stă inima o clipă și duioșia răsare când nu te aștepți.
Toată galeria de personaje din volumul de povestiri Femeia care nu se mai uită la cer arată o mare empatie, dar, în mod paradoxal, și o detașare de… entomolog, care își urmărește ființele sub o lupă fină, calibrată cu acuitate psihologică și un nemaipomenit simț al limbii.” (Cristina HERMEZIU)

Un roman pătruns de lumină și căldură, din Polonia sumbră a anilor 1960, într-o eră controlată de sovietici, Madame prezintă educația sentimentală a unui licean consumat de iubirea sa interzisă pentru profesoara de franceză. În mijlocul unei lipse acute de deschidere din partea altor profesori, tânărul narator devine fascinat de noua directoare sosită în școală, o femeie elegantă, care îl vrăjește cu frumusețea glacială și inteligența rafinată. Ca să-i cucerească inima, hotărăște să afle, prin orice mijloace, tot ce poate despre trecutul și prezentul ei.

Născocind povești ca să-i descoasă pe cei din jur, descoperă în cele din urmă mai multe decât se aștepta despre politică, istoria Poloniei, Războiul Civil Spaniol și despre propria pasiune pentru teatru și literatură. Fără să-și dea seama, eforturile sale de-a se apropia de Madame constituie primii pași pe care-i face către propria eliberare ca artist.

„Absența vicleniei este cea pe care o admirăm în cele din urmă la Madame. Libera refuză să folosească trucuri literare ieftine, nu-l interesează să atingă vreo coardă sensibilă, ci le permite personajelor sale, acționând ca informatori, să-i transmită naratorului ce știu despre Madame și abia prin intermediul acestor povești suntem atrași în misterul vieții ei. Madame este o operă minunat de rară: o carte pentru adulții care înțeleg că întrebările și răspunsurile sunt interschimbabile.” Los Angeles Times

„N-am reușit s-o las din mână pe frumoasa Madame. Acest roman vibrant despre dragoste în Varșovia comunistă a anilor 1960 și despre adorația pentru o femeie de neatins pune în contrast desenele erotice ale lui Picasso cu puritatea primei iubiri, cu Chanel No 5 și cu implicarea sovietică în Războiul Civil Spaniol.” The Independent

„Plin de erudiție și cu umor discret, o satiră politică tristă și o arie dedicată universului francez, precum și o poveste de dragoste aproape curtezană și un imn adus puterii artei – ce ți-ai putea dori mai mult de la un roman? Stendhal însuși ar fi iubit-o pe Madame. Și, dacă ar fi știut poloneză, ar fi putut chiar să-i scrie povestea.” The Washington Post

„O poveste veche de când lumea, readusă în prim-plan printr-o evocare excelentă a sistemului școlar care zdrobește spiritul – un microcosmos al regimului comunist sub care straturile vieții sunt corupte prin concesii, compromisuri și înșelăciuni.” The Times

„În esență, viziunea unei îndrăgostiri adolescentine pline de fior și zbucium, romanul de debut al lui Libera surprinde frustrarea aspirațiilor la orice lucru din lumea de dincolo de Cortina de Fier, frustrarea luptelor sau a pasiunilor de orice fel.” The Scotsman

„Un roman scris cu măiestrie, pe fundalul subtil al comunismului redat complex și convingător.” The List

„Portretul pe care-l face Libera unei minți înzestrate care învață curajul și onoarea în cele mai dificile circumstanțe este inerent puternic și dramatic.” The New York Times Book Review

Abordând depresia și existențialismul american în secolul XXI, Gălbenele spune povestea unui tânăr florar în vârstă de treizeci și ceva de ani care, într-o societate ce și-a pierdut orice urmă de sens, duce în fiecare zi o luptă cu ideea de suicid. Împărtășită în viniete ce variază de la câteva fraze la câteva pagini, viața sa se împletește cu viața și gândurile suicidare ale unui coleg, ceea ce-l pune pe protagonist în fața unei ciudate răsturnări de situație. E însă o poveste din care nu lipsesc momentele de umor negru, subliniindu-se, astfel, complexitatea acestei tulburări ce este încă tratată cu lejeritate la nivel societal.

„Gălbenele – o sută de haikuuri despre singurătate, bucăți smulse din Jurnalele intime ale lui Baudelaire, scrisoarea de adio ca exponent al marii arte. Uită de scriitorașii de pe listele cu bestsellere din The New York Times; ai aici o voce autentică, țipând de durere în întunericul Americii.” (Kevin Maloney, autorul cărții Cult of Loretta)

„Naratorul din Gălbenele e la răscruce. Se zbate, pe tăcute, să rămână în viață, să se poată simți viu când totul în jurul lui se risipește. E o înfățișare realistă, generală și a naibii de precisă a depresiei. Dacă cea mai înaltă menire a literaturii e să creeze legături între oameni, cartea aceasta se ridică la cele mai înalte standarde. Pe mine m-a făcut, categoric, să mă simt mai puțin singur.” (Benoît Lelièvre, Dead End Follies)

„Un portret fără ocolișuri al singurătății americane în secolul XXI, o epopee la scară mică a lucrurilor neștiute despre alienare și îndoială de sine. O revelație revigorant de sinceră în aceste vremuri imbecile în care trăim.” (Michael Bible)

Troy James Weaver trăiește în Wichita, Kansas, cu soția și câinii lor. A mai publicat povestiri și un eseu în diverse reviste online, volumele de povestiri orz (2023), Selected Stories (2020) și Witchita Stories (2015), precum și romanele Temporal (2018) și Visions (2015).

Weaver aduce deseori în fața cititorului personaje tinere și vulnerabile din zone rurale care se străduie să-și găsească locul pe lume. Își scrie textele într-un fel crud, brut, încă neegalat, pe care le livrează în izbucniri rapide și puternice. O scriere de Weaver e iute și frugală, dar îți va schimba felul în care percepi oamenii și literatura.

„Uneori, mă enervez tare pe mine însumi pentru că mă apuc să rescriu ceva ce-am publicat deja, cu mai mulți ani în urmă – dar ce rezultă acum e diferit.” (Troy James Weaver, intervievat de Graham Irvin, X-R-A-Y Literary Magazine)

Suntem la începutul anilor ’90, iar Lucy, care locuiește într-un sat din Irlanda numit Crossmore, nu e bine deloc. Deși are parte de unele prietenii foarte strânse, a crezut mereu că locul ei nu e acolo, iar destinul convențional, cel de soție și mamă, nu o atrage absolut deloc, nici măcar în perspectiva căsătoriei cu chipeșul și iubitorul Martin, prietenul ei din copilărie.

Lucy începe să se înțeleagă mai bine pe ea însăși în timpul unei lungi veri caniculare, când se aprinde o scânteie între ea și colega sa Susannah, ceea ce duce la o pasiune devoratoare și, foarte repede, la o iubire disperată și devastatoare.

De frică să nu fie exclusă de mica și conservatoarea comunitate din care face parte, Lucy începe să ducă o viață dublă, căutând mici momente de intimitate cu Susannah, în care e cu adevărat ea însăși, departe de ochii lumii.

Totuși, pe măsură ce se apropie sfârșitul anului școlar și se întrevede șansa de a pleca din Crossmore, Lucy trebuie să aleagă între două locuri, între doi oameni și între două tipuri de viitor, ambele la fel de înfricoșătoare. Însă numai una dintre opțiuni îi poate aduce adevărata fericire.

„Creează dependență și e foarte bine scrisă.” (Laura Sims)

„O poveste foarte tandră despre maturizare, spusă din adâncul inimii.” (Heat)

„O poveste de dragoste foarte emoționantă.” (Daily Mail)

„Acest debut inspirat din viața reală, duios și crud în același timp, surprinde prima iubire în toată intensitatea ei, împreună cu senzația de claustrofobie pe care o implică viața într-o comunitate mică.” (The Bookseller)

Chloe Michelle Howarth s-a născut în iulie 1996. A crescut în mediul rural din West Cork, Irlanda, ceea ce a inspirat-o să devină scriitoare. Deține o diplomă în Limba Engleză, Mass-Media și Studii Culturale la Institute of Art, Design and Technology din Dublin. Locuiește la Brighton, iar Arse de soare e romanul ei de debut.

Longlisted for the Women’s Prize for Fiction 2025

1951, Singapore. Josephina, în vârstă de zece ani, își ucide abuzatorul.

Acest eveniment îi marchează viața pentru totdeauna și se răsfrânge și asupra fiicei sale, Sithara, și nepoatei ei, Annie. Consecințele gestului său se transmit din generație în generație, pe măsură ce Annie străbate întreaga lume pentru a afla ce anume stă la baza destrămării familiei ei.

Romanul, a cărui acțiune se petrece în Sri Lanka, Singapore, Noua Zeelandă, Australia și Anglia, explorează modul în care trecutul ne urmărește pretutindeni și pentru totdeauna. Într-un mod senzual și dinamic, Amma aduce în prim-plan o familie aflată într-o căutare disperată a liniștii, precum și trecutul bogat și viitorul incert al diasporei srilankeze.

„La fel de șocantă și de revelatoare ca orice secret de familie. Te va zgudui și îți va aminti cât de puternice sunt dragostea și loialitatea.” (Chris Tse)

„Splendidă, captivantă, puternică.” (The Spinoff)

„O carte ce-ți dă instantaneu senzația unui clasic.” (Aotearoa Review of Books)

„În romanul acesta, lucrurile nespuse nu doar că bântuie personajele, ci stau la baza existenței lor.” (The Lesbrary)

Saraid de Silva (ea) e o scriitoare srilankeză/pākehā din Aotearoa (denumirea maori a Noii Zeelande). Printre altele, Saraid a fost actriță, barmaniță, dramaturgă, instalatoare de lumini decorative, voiceover artist și dădacă. Amma e primul ei roman.

Viata ne aduce bune si rele. Cand i-au venit lui Marcu alea bune, s-a simtit vinovat de cele rele. Se intampla ca ce se face nu se mai poate desface. A simtit-o pe pielea lui. Regretul nu-i o absolvire. Te insoteste o vesnicie. Dar poti trai si asa. Asta a invatat, ca se poate. Poate sa-l fi inspirat ‘Padurea care respira’. Tabloul era agatat deasupra sofalei. Si langa el, un altul, din seria ‘O scurta vacanta in Parry Sound’. A fost titlul cartii cu care si-a castigat notorietatea internationala. Angoasele si-i le-a spalat in jacuzzi langa o fata frumoasa pe care o iubea. Ii facuse loc intre cele pe care le pierduse da’ inca-i haladuiau prin cotloanele mintii. N-avea de ales, trebuia sa convietuiasca cu ele toate laolalta.
Michael Varujan Magharian

Anthony Quinn este protagonistul filmului Zorba Grecul, după celebrul roman Viaţa şi peripeţiile lui Alexis Zorbas al lui Nikos Kazantzakis. Realizat în 1964 de regizorul Mihalis Kakoyannis, filmul a fost încununat cu 3 premii Oscar. Romanul a fost publicat în peste 100 de ţări.

Zorba Grecul – de la filmul realizat în 1964 de Mihalis Kakoyannis –, cu acest titlu a intrat în conştiinţa publicului de pretutindeni romanul lui Nikos Kazantzakis Viaţa şi peripeţiile lui Alexis Zorbas. Cartea porneşte de la o întâmplare reală – în tinereţe, Kazantzakis deschisese, în tovărăşia unui aventurier, o mină de lignit în Pelopones. Pentru tânărul narator intelectual, întâlnirea cu Zorbas, într-o dimineaţă ceţoasă, pe ţărmul Greciei continentale, se dovedeşte providenţială: călăuzit de noul său prieten, acesta descoperă atât frumuseţea aspră a unei umanităţi atemporale, cât şi răspunsul la întrebările metafizice care îl condamnau la inacţiune. Asemenea lui Falstaff sau lui Sancho Panza, Zorbas îi oferă o nouă cheie a înţelegerii lumii. Datorită lui, naratorul îndrăzneşte să caute dragostea; alături de el, asistă neputincios la spectacolul violenţei şi al morţii. Publicat la Atena în 1946 şi în anul urmă-tor la Paris, romanul începe să fie tradus rapid încă din timpul vieţii scriitorului, popularitatea lui sporind după lansarea filmului lui Kakoyannis.

„Alexis Zorbas este omul primitiv, acea forţă a naturii care spulberă, uneori brutal, dilemele intelectualului, eliberându-i sufletul de neliniştile otrăvitoare.“ (Petros HARIS)

„O călătorie palpitantă în universul însorit al spiritului omenesc. O capodoperă fără vârstă, asemenea Odiseei.“ (The New York Times)

„Pe lângă vitalul Zorbas, toţi eroii literaturii moderne pălesc.“ (Time)

„Romanul debordează de bucuria de a trăi.“ (Times Literary Supplement)

Străbătând secolele, noul ciclu romanesc al lui Eric-Emmanuel Schmitt proiectat în opt volume și inaugurat de Paradisuri pierdute, se arată a fi o poveste de dragoste nemuritoare, care sfidează timpul, și totodată o amplă și amețitoare panoramă a istoriei umanității.

Paradisuri pierdute este începutul unei aventuri unice, avându-l ca protagonist pe Noam. Născut acum 8 000 de ani, într-un sat lacustru, în sânul unei naturi paradiziace, acesta este silit să se revolte împotriva alor săi când o întâlnește pe fascinanta Noura, grație căreia se descoperă pe sine. Înfruntă și o calamitate palpabilă: Potopul. Revărsarea apelor îl împinge pe Noam în istorie și, printr-un accident inexplicabil și aproape fatal, îi hotărăște destinul extraordinar, eliberat de constrângerile mortalității și împovărat de cunoașterea greșelilor omenirii.

„Metoda lui Schmitt ajunge aici la apogeu: formulează marile întrebări filozofice, psihologice și sociale prin intermediul unor personaje-cheie. Legătura noastră cu natura, complexitatea relațiilor de dragoste și de familie, avantajele și dezavantajele progresului, automatizarea individului în cadrul grupurilor, rădăcinile rasismului, raportul cu invizibilul și divinitatea, percepția propriilor emoții: în acest roman, strămoșul nostru Noam, dar și tatăl lui, Pannoam, uriașul Barak, soția Mina, fiul Ham, Noura, iubirea imposibilă, întruchipează toate aceste întrebări cu o profundă umanitate. O umanitate magnifică, marca dintotdeauna a scriitorului Schmitt.“ — Le Matin

Pe copertă: Jan Brueghel cel Tânăr, Paradisul și căderea lui Adam și a Evei (detaliu)

„În paginile care urmează, povestesc unele momente pe care le-am trăit, istorii care mi-au fost spuse, cugetări din vremea când parcurgeam o anume etapă a râului din viața mea“, declară Paulo Coelho în deschiderea volumului de față, o antologie de cronici din perioada 1998-2005 scrise inteligent, cu pasiune și umor, cuprinzând anecdote personale, parabole și reflecții despre literatură, istorie, dificila artă a iubirii și a scrisului: teme eterne și universale, înfățișate prin cuvintele unui scriitor unic, care se simte chemat să aducă mărturie despre adevărul și frumusețea lumii.

Fii ca râul care curge reprezintă șapte ani de călătorii, întâlniri și lecturi, fiecare aducând o nouă nuanță în tabloul complex al vieții. Coelho își reconstituie drumul parcurs, oferindu-ne o distilare prețioasă a filozofiei sale: aceea a unei ființe care își acceptă și îmbrățișează existența, văzută ca un flux mereu schimbător, uneori limpede și lin, alteori iute și tulbure, dar mereu de neoprit. Consemnându-și în stilul său inimitabil gândurile despre spiritualitate, iubire și destin, Coelho își invită fiecare cititor să pornească într-o călătorie personală.