Literatură

Lucy Shoreman, o americancă de treizeci de ani, cu o carieră de succes în domeniul afacerilor, căsătorită cu un bărbat cu aproape 20 de ani mai vârstă, află de la acesta că a avut, numai în decursul celor patru ani de când sunt căsătoriţi, trei iubite.

Zeci de vieți mai puțin însemnate nu făceau oare cât o viață importantă?

Tânăra Lucy Lattimore își părăsește familia și fuge din micuțul oraș Pompey, Ohio, împreună cu George Orson, carismaticul ei profesor de istorie, hotărâtă să-și schimbe viața. Miles Chashire se află permanent în căutarea lui Hayden, fratele geamăn dispărut de mai bine de zece ani. Ryan Schuyler părăsește campusul universității când află adevărata identitate a tatălui său și se îndepărtează tot mai mult de propria existență, care îi apare dintr-odată lipsită de substanță.

Viețile a trei necunoscuți se întrepătrund într-o manieră subtilă și cu consecințe extrem de surprinzătoare, într-un thriller memorabil, în care trecutul este inventat și reinventat, iar viitorul pare seducător de ofertant și totodată primejdios de încâlcit.

“Un thriller incredibil de provocator... Vei fi fascinat de la început până la sfârșit.” - People

“Chaon nu încetează niciodată să ne uimească.”  - Library Journal

“Romanul pendulează între criză și furt de identitate și construiește gradat o țesătură inteligentă și subtilă între cele trei povești.”  - The Washington Times

“Dincolo de strălucirea poveștii se află o inimă care bate, una care merită să fie cunoscută.”  - Chicago Sun-Times

”Undeva între fantezie steampunk, bravă lume nouă şi «călătorie» swiftiană, minunatul roman al lui Silviu Gherman, scris cu imaginaţie şi umor, ar deveni, într-o literatură normală, un bestseller, şi şi-ar face autorul celebru.” Rareș Moldovan

„Prefer oamenilor cartile: sunt deja scrise, le deschizi, le inchizi dupa voie. O fiinta omeneasca nu stii niciodata de unde s-o apuci, nu poti s-o randuiesti sau s-o deplasezi dupa cum ti-e cheful.“ - Pascal Bruckner

Paginile din Unele considerații asupra tehnicii salvării aparențelor nu încap în definiţia unui gen anume. Epicul rămîne doar un suport diegetic secundar, frecvent întrerupt de concentratul liric al memoriei. Întregul volum e construit pe alternanța dintre convenţia narativă, cu regulile şi trucurile ei, inteligent deconstruite, şi epura poetică.
Personajul copleşit de praful, canicula sau meschinăria provinciei, aparent blazat, aparent învins, închis în subterana lui, nu bovarizează ca un om ridicol, ci îşi suportă condiţia cu conştiinţa unei vinovății adamice. Este un căzut, un izgonit, care încă mai păstrează amintirea Edenului. „Așa te aflai acum, înjumătăţit între cer şi apă, cu trupul captiv într-o copilărie tenace, din care nu reuşeai să te rupi, şi însuşi îngerul, bunul şi delicatul şi îndelung răbdătorul tău înger, te părăsise, iar rumoarea plecării lui încă îţi mai stăruia în auz”.
Alchimia misterioasă a scrisu­lui transformă aproape fiecare proză într-un superb poem. Cred că Sorin Catarig izbuteşte mai mult decît un discurs asupra tehnicii salvării aparentelor. Cartea sa este şi o salvare a „apariţiilor“, a fulgurațiilor epifanice.
O. Nimigean

Dacă în Unele consideraţii... se putea sesiza uşor caracterul linear, ordonat cronologic, al relatării celor mai importante etape din biografia interioară a personajului, în vederea edificării de sine (de la copilărie la maturitate), în Moarte printre stabilopozi tehnica folosită e aceea a decupajului, iar diferitele fragmente care compun textul se aglutinează după alte criterii decît cele vizînd constituirea unui „subiect” epic.
Trebuie să fii însă prea naiv ca să nu-ţi dai seama că toate poveştile sînt la fel. Catarig o ştie foarte bine, de aceea optează pentru un tip de discurs abstract, aparent fără obiect, construit după prin­cipiile unei poetici non-mimetice, care privilegiază simbolul şi mizează pe capacitatea de sugestie a formei, o formă pură, eliberată de obsesia înţele­surilor si semnificaţiilor.
Pentru a reuşi să găseşti sunetul pur al propriei vieţi e necesar ca mai întîi să încerci să uiţi că exişti: „... e  destul să mă întind pe spate pe banchetă ca să nu mai văd nimic altceva ca totul să pară în regulă şi numai norii să alunece cu mişcări pline de graţie pe cerul rece şi nepăsător”. Dar, cînd toamna e deja aproape, sunetul acesta se umple de rezonanţa melancolică a frumuseţii tuturor lucrurilor căutate şi pierdute în vis. Devine presimţirea unui univers îngînat de alte, misterioase, acorduri. O frumuseţe a lucrurilor care nu există. Dar care, iată, nici să moară nu vor.
Antonio Patraș

Sorin Catarig (n. 1961, Năsăud) este absolvent al Facultății de Construcții din Cluj-Napoca. A debutat în 1997 în revista „Timpul” cu un grupaj de poezie. A colaborat, cu proză, la revistele „Timpul”, „Tribuna”, „Vatra”, „Mișcarea literară”, „Transilvania”. Lectură, în 2003, la Centrul Cultural Român din Viena. Participă, cu proză, la antologia Ozone Friendly(Editura „T”, 2002. A publicat cărțile de proză Unele considerații asupra tehnicii salvării aparențelor („Versus”, 2003) și Moarte printre stabilopozi („Sigma”, 2006), reunite în volumul de față, precum și volumele de poezie Frigul ca remediu pentru bărbații singuri (2011) și În răstimpul dintre două plecări. Ghid practic pentru străbaterea nopții (2017), ambele la Casa de editură „Max Blecher”.

În cel mai recent roman al lui José Manuel Fajardo, Numele meu este Jamaica (2010) un bărbat şi o femeie, profesori universitari care se cunosc demult, se întâlnesc cu ocazia unui congres la Tel Aviv şi petrec pentru prima oară o noapte împreună. Cu această poveste aparent frivolă începe un labirint de aluzii literare şi de referinţe istorice, în momentul în care bărbatul, Santiago Boroní, îşi declară răspicat o nouă identitate, afirmând că se numeşte Jamaica şi că este evreu. Relatare a unei crize existenţiale profunde, provocate de doliu, romanul este în egală măsură o meditaţie despre contradicţiile societăţii moderne, despre sacrificiu, intoleranţă şi libertate.

Viața lui Heidi, o fetiță orfană, care merge să locuiască în Alpi, alături de bunicul ei, se schimbă brusc și, odată cu ea, viețile celor din jur devin mai colorate, mai vesele și mai pline de sens. Cartea este disponibilă acum într-un format atractiv, cu text scurtat și adaptat și ilustrații sugestive, fiind însoțită și de un jurnal de lectură, oferit gratuit.

După încheierea războiului, în 1949, zeci de trenuri încărcate cu imigranți italieni ajung în gările belgiene, rezultat al unui acord între cele două țări care prevedea trimiterea de muncitori pentru minele din Valonia, contra unei cote din cărbunele extras. Preluați de forțele de ordine, cazați în foste lagăre naziste, puși să muncească în cele mai periculoase condiții, italienii veniți în Belgia cu speranța unui viitor mai bun pentru ei și familiile lor cărora voiau să le trimită banii câștigați (ce ironie a istoriei, dacă ne gândim la exodul românilor în Italia din ultimii ani), sunt prinși în jocul unei mafii italo-belgiene creată ad-hoc, care, în plus, mai are și implicații politice la nivel înalt.

Acesta este fundalul real în care se desfășoară ancheta simpaticului detectiv particular Michel Van Loo, ajutat, ca de fiecare dată, de frumoasa sa logodnică Anne și de prietenii lui: frizerul Federico, farmacistul Hubert și frații Motta. Vor reuși ei, oare, să dezlege toate ițele care pleacă de la presupusa sinucidere a unui lider sindical italian la Liège și ajung până în sudul peninsulei? Și de ce a trebuit să fie ucis un porumbel voiajor, fie el și campion?

Romanul descrie aventura lui Ishmael, care pornește într-o călătorie palpitantă pe mare, dar ajunge să fie prins, alături toți ceilalți membri ai echipajului de pe vasul Pequod, într-o urmărire obsesivă a misterioasei balene albe Moby Dick. Cartea este disponibilă acum într-un format atractiv, cu text scurtat și adaptat și ilustrații sugestive, fiind însoțită și de un jurnal de lectură, oferit gratuit.

„O operă literară magistrală, produsul unui intelect cercetător și arzător.” (Maggie O’Farrell)

Tapetul galben este o explorare fascinantă și tulburătoare a psihicului feminin și a constrângerilor sufocante ale societății secolului al XIX-lea.

Nuvela este considerată o operă timpurie importantă a literaturii feministe americane, ilustrând atitudinile din secolul al XIX-lea față de sănătatea fizică și mintală a femeilor. Narată la persoana I, reunește mai multe pagini de jurnal scrise de o femeie al cărei soț – John, medic – a închiriat un vechi conac colonial peste vară. Renunțând la celelalte camere din casă, cei doi se mută în camera copilului, la etaj, o cameră cu gratii la ferestre și cu tapet galben, pe care naratoarea îl găsește tulburător de la bun început. Ca formă de tratament, femeia nu este lăsată să muncească și este încurajată să mănânce bine, să facă mișcare și să iasă la aer, ca să se refacă după o așa-numită „depresie nervoasă temporară – o tendință ușor isterică”, diagnostic des întâlnit la femei în acea perioadă. Cu timpul, naratoarea ajunge să fie obsedată de tapet, găsind în model tipare ce par să prindă viață, iar starea ei mentală se deteriorează într-atât de tare, încât, în cele din urmă, aceasta devine convinsă că în el e captivă o femeie, o femeie care încearcă cu disperare să evadeze.

„Deși temele explorate ar putea părea irelevante, vă veți convinge că nu este deloc așa.” Guardian

„Mi-au plăcut la nebunie tonul tulburător, sarcastic și finalul înfricoșător.” Paris Review

“Un polar antrenant și inteligent, scris de câștigătorul Premiului Rossel.” Soir Magazine

“Banii plasați în Elveția, înainte de război, de către evreii bogați, legăturile între diaspora și tânărul stat Israel sau supraviețuitorii lagărelor ajunși sub jugul sovietic, acestea sunt subiectele sensibile pe care Alain Berenboom le tratează cu o ironie mușcătoare în acest captivant polar istoric.” Claude Mesplede

1953. Irene de Terrenoir, frumoasa și provocatoarea soție a unui diplomat francez din Bruxelles, îi solicită detectivului Michel Van Loo să ancheteze o enigmă stranie. Tatăl ei, doctorul Gutmeyer, pierise în lagărul nazist de la Terezin. Sau, cel puțin așa se știa, deoarece, opt ani mai târziu, un individ care i-a reprodus perfect semnătura a reușit să retragă averea doctorului, depozitată în conturile unei bănci elvețiene. Cine e escrocul? Și de ce a făcut un ocol pe la Bruxelles, lăsând în urma sa două cadavre, înainte să plece spre Israel? Angajat să descâlcească ițele acestei încurcate afaceri, Michel Van Loo, fugărit de poliția belgiană sub acuzația de crimă, ajunge la Ierusalim unde descoperă că trebuie să se lupte și cu rabini, mai puțin habotnici decât se crede de obicei, și cu teroriști, mai puțin palestinieni decât era de așteptat.

O adevărată comoară literară, din care nu lipsesc aventurile palpitante pe mare, pirații, comorile și intrigile care te țin cu sufletul la gură, romanul relatează întâmplările prin care trece un tânăr adolescent a cărui viață este schimbată din momentul în care la hanul familiei sale poposește un bătrân lup de mare. Cartea este disponibilă acum într-un format atractiv, cu text scurtat și adaptat și ilustrații sugestive, fiind însoțită și de un jurnal de lectură, oferit gratuit.

Corina Cristea (n. 1938) este prozatoare și traducătoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România, absolventă a Facultății de Filologie, secția limbă și literatură română – limbă engleză, din cadrul Universității București. Corina Cristea este inclusă în numeroase dicționare și istorii ale literaturii române, iar volumele sale s-au bucurat de cronici favorabile din partea unor critici precum G. Dimisianu, Mircea Iorgulescu, George Pruteanu, Mihai Ungheanu, Laurențiu Ulici ș.a.

Prin romanul Europolis, Jean Bart – asa cum remarca un cronicar – «ridica valul de pe un coltisor de viata nebanuita de noi si sapa in granitul nemurirei fresca traiului cosmopolit». Dar prin Europolis, Jean Bart a intentionat in acelasi timp un roman portuar, fluvial si maritim, si comandorul de marina a realizat intr-adevar primul roman al unui port romanesc, ramanand pana azi de neintrecut. - Constantin Mohanu

Romanul Mara, cea mai cunoscută operă a lui Ioan Slavici, a fost publicat inițial în revista Vatra, iar în volum a apărut în 1906. Este un roman al inițierii și al formării (bildungsroman) ce prezintă trecerea a doi copii, Persida și Trică, de la copilărie la maturitate. Mara este personajului principal al cărții, în jurul căreia este construită acțiunea. Tema romanului o constituie fresca socială a lumii ardelenești, cu moravurile ei specifice, așezată la interferența satului cu orașul, într-un târg ardelenesc. Acțiunea este plasată la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.

„Pentru prima oară în Mara autorul vede, fără dubiu, în ban, o valoare pozitivă, iar în energia întreprinzătoare a eroinei un fapt foarte stimabil. Vechiul tip de tragedie nu mai e posibil.

Mara poate fi, cum spune Călinescu, «tipul comun al femeii de peste munți și, în genere, al văduvei, întreprinzătoare și aprige» la care apare cu desavârșită artă «proporția aceea de zgârcenie și de afecțiune maternă, de hotărâre bărbătească și de sentiment al slăbiciunii femeiești», dar ea nu rămâne mai puțin un tip din afara sferei social-morale a satului.

Precupeața Mara e prima femeie capitalistă din literatura noastră.(…) E o businesswoman.” Nicolae Manolescu

Romanul Lorelei este un roman de exceptie. Prezinta povestea de dragoste dintre Lucica Novleanu (Luli, Lorelei) si Catul Bogdan. Desi la prima lectura ar putea parea o poveste de dragoste obisnuita, nu este, pentru ca ne este prezentata o iubire pura, care transcede dincolo de moarte. Iar stilul autorului vine in completarea povestii: senzatiile sunt aievea, parca simtim mirosul teilor sub care infloreste povestea de dragoste.

Alaturi de trilogia La Medeleni, Lorelei este cel mai iubit roman al lui Ionel Teodoreanu. Farmecul sau romantic, tristetea apasatoare, intimitatea gratioasa si nobletea lirica a povestii de iubire, atmosfera cu parfum fin de siecle tpita in frenezia epocii jazzului din anii '20-'30 au sedus generatii de cititori si, mai ales, de cititoare.

Roman de atmosfera si "de analiza" a sentimentului, Lorelei este o "contopire de poem si basm", in care naratiunea psihologica, de actualitate intalneste traditia mitologica, a romanului medieval. Trista poveste de iubire a tinerei Luli e dublata de iluzia livreasca si filtrata prin lirismul pur al vechii legende germanice si al elegiilor eminesciene.