Literatură

“Sunt tânăr, sunt un bun vânător. Prind urmă de zvon. Răsună estompat în mine, cum se înăbușă zgomotul pe ploaie... Fugi! Oamenii sunt ființe golașe. Sub învelișul organic, gândurile lor colcăie multicolore. Prin venele lor curg gânduri fluide, plămânii li se umflă de gânduri. Oamenii nu sunt oameni cu toții. Oamenii sunt gânduri, zvonuri urât ambalate...” (“Ninge sub blocul Diomat”)

Actiunea cartii „Frunza de acacia” se petrece pe parcursul unui singur an - din 23 martie 1870, pana in 25 martie 1871 - si reda imaginea fidela a Sulinei, oras-port de mare importanta pentru acele vremuri. In Sulina se aflau 8 ambasade , 4 colegii, 3 spitale si cel mai important , sediul Comisiei Europene a Dunarii.
In aceasta atmosfera plina de lumina si viata, piratul Gheorghios Kontoguris - personaj real, al carui mormant se afla si poate fi vazut in cimitirul Comisiei Europene a Dunarii din Sulina, se distinge ca figura centrala a cartii. In jurul lui Kontoguris se tese o actiune plina de istorie, dar si de mister, dramatism si dragoste.

Sase capitole cu titluri incitante, "The Miracle of Love", "Measure your life", "Is it destiny?", "I am not afraid of love", "We are still alive" si "People are people" traverseaza intr-un mod captivant si plin de emotie toate ipostazele feminitatii aflate in cautarea sensurilor iubirii, a implinirii in cuplu sau in incercarile splendide sau cumplite ale maternitatii, a felului in care impletesti business-ul cu fashion-ul si cu visul trait pana la capat. Autoarea Raluca Kisescu, aflata la un debut literar presimtit si asteptat inca de la deschiderea rubricii sale editoriale din revista Tango (devenita ulterior Revista Tango-Marea Dragoste), ne imbie la o calatorie prin sufletul sau, dar si prin propriul nostru suflet.

Un director artistic nominalizat la premiile Emmy, Robert Kopecky nu a visat niciodata ca va ajunge sa scrie o carte despre cum sa supravietuim vietii si mortii. Dar ce altceva ar fi putut face? De-a lungul anilor, Kopecky a avut nu una, ci trei experiente in apropierea mortii. Mai precis, a descoperit ce se afla dincolo de fricile noastre despre moarte si viata. Si avea niste povesti pe care stia ca vrem sa le auzim. Unele chiar foarte amuzante.


Despre autor
Nascut si crescut in suburbiile orasului San Diego, California, Robert Kopecky a supravietuit unei copilarii traumatizante, a calatorit intens in adolescenta si a trait o varietate de experiente - de la un schior rebel, la sudor in fabrica, sculptor de monumente, caricaturist, ilustrator premiat, director artistic si in final designer de animatie pentru The New York Times, Sports Illustrated, PBS Kids, si altele.
Calatoriile sale - din sudul Pacificului pana in capitalele Europei, deserturile Arizonei si canioanele orasului New York au fost punctate de trei dramatice experiente in apropierea mortii (NDE - Near Death Experiences)
Intercalate printr-o viata de succese profesionale si esecuri personale, precum si propriile sale "noptile intunecate ale sufletului", cele trei EAM (experiente in apropierea mortii), precum si necesitatea ulterioara de raspunsuri, l-au condus catre studiu si meditatie timp de cativa ani buni.
Elementele de hinduism, budism, taoism, crestinism gnostic, fizica, filozofie si alte asemenea, au contribuit la realizarile sale transpersonale unice despre viata si moarte, toate acestea inspirandu-i chemarea de a scrie despre transformarea sa directa, intr-o maniera plina de umor si pentru a oferi si altora cu bucurie toate lectiile ce le-a invatat de-a lungul timpului - in mod evident la modul cel mai dur cu putinta.

Cele doua portiere din fata ale Corollei se deschisera din exterior. Malko zari mai multi oameni inarmati, cu fetele ascunse in spatele unor masti de schi. Unul dintre ei il insfaca pe Darius de umar, il arunca la pamant si ii lua locul la volan. Un alt barbat mascat se instala pe bancheta din spate, lipind teava pistolului de ceafa lui Malko. Corolla demara din nou: Malko fusese rapit!

Romanul de debut al lui Graeme Simsion, Proiectul Rosie, a fost tradus în patruzeci de limbi, recompensat în 2012 cu Victorian Premier’s Award pentru manuscrise inedite şi s-a aflat printre finaliştii la International IMPAC Dublin Literary Award.

Proiectul Rosie este o sublimă şi, la prima vedere, imposibilă poveste de dragoste. La treizeci şi nouă de ani, Don Tillman, un profesor de genetică suferind – fără să ştie – de sindromul Asperger, e încă burlac. Deşi e deştept şi arătos, nu prea are noroc în dragoste. Dar de data asta e hotărît să reuşească. De aceea a iniţiat Proiectul Soţia, pe baza unui chestionar de şaisprezece pagini, care îl va ajuta să-şi afle partenera perfectă prin eliminarea pas cu pas a tipurilor feminine nepotrivite: veganele, microbistele, creaţionistele, fumătoarele, ignorantele, homeopatele... Numai că frumoasa Rosie, care dă buzna în viaţa lui, e exact pe dos: munceşte într-un bar, e vegetariană, fumează şi, în plus, încearcă să dea de urma tatălui ei biologic. „Cea mai incompatibilă femeie din lume”, conchide Don. Şi totuşi se lasă implicat, fără să ştie prea bine de ce, într-un nou proiect: s-o ajute pe Rosie să-şi găsească tatăl prin intermediul unor mostre de ADN prelevate pe ascuns. Şi să descopere că dragostea şi viaţa nu urmează întotdeauna regulile ştiinţei.

Premiul Nobel pentru Literatură 1998

Ricardo Reis s-a întors în Lisabona pentru înmormîntarea prietenului său, poetul Fernando Pessoa. Au trecut şaisprezece ani, în care a practicat medicina în Brazilia, iar acum bate străzile scăldate de ploi. Ar vrea să fie cu Marcenda, căreia-i compune o odă, însă face dragoste cu o cameristă de la hotel, Lídia. Spectrul prietenului-poet abia plecat revine, încă purtînd costumul în care a fost îngropat cu puţin timp în urmă. Sîntem în istoricul an 1936, norii fascismului încep să se adune ameninţători, Războiul Civil Spaniol nu e departe, aşa că cei doi, om şi spectru care mai are de pierdut opt luni printre pămînteni, vorbesc, îşi citesc unul altuia ştirile şi vorbesc: un minunat dialog despre adevăr, poezie, filosofie, destin şi iubire.

Bogdan‑Alexandru Stănescu (n. 1979) este scriitor, eseist, traducător, editor. A debutat cu cronică literară în revista Luceafărul (1999), pe cînd era junior editor al Ziarului de Duminică. A publicat proză scurtă în majoritatea antologiilor „Prima mea…” de la Editura ART. În 2010 a publicat împreună cu Vasile Ernu volumul Ceea ce ne desparte. Epistolarul de la Hanul lui Manuc (Polirom), iar în 2012 a debutat ca poet, cu volumul Apoi, după bătălie, ne‑am tras sufletul (Cartea Românească), nominalizat la premiile revistei Observator cultural şi la premiile Radio România Cultural pe anul 2012. În 2013 a publicat la Editura ART volumul Enter Ghost. Scrisori imaginare către Osip Mandelştam, în 2014 al doilea volum de poeme, anaBASis (Cartea Românească), nominalizat la premiile Radio România Cultural, iar în 2019 romanul biografic Caragiale. Scrisoarea pierdută (Polirom). Din 2012 este doctor în filologie, cu teza Emil Botta: Ars moriendi. A tradus din Alberto Manguel, James Joyce, Tennessee Williams, William Faulkner, Sandra Newman, Edward Hirsch, Paul Auster, Daniel Mendelsohn, Louise Glück şi Philip Roth.
Romanul Copilăria lui Kaspar Hauser (ediţia I, Polirom, 2017), pentru care a primit Premiul pentru proză în cadrul Premiilor „Nepotu’ lui Thoreau”, ediţia 2017, Premiul pentru proză al revistei Ateneu, 2017, Premiul Radio România Cultural la categoria „Literatură”, ediţia 2018, Premiul Festivalului primului roman de la Chambéry, Franţa, ediţia 2018, a fost nominalizat pe lista scurtă a Premiului European pentru Literatură, 2019, a fost tradus în Franţa (Phébus) şi Croaţia (Fraktura) şi este în curs de traducere în Ungaria (Jelenkor), Bulgaria (Janet 45) şi Macedonia (Antolog).

Publicat în 1996 şi devenit un clasic al literaturii underground, Fight Club este unanim considerat unul dintre cele mai originale şi mai provocatoare romane scrise în ultimul deceniu al secolului XX. Fight Club este povestea unui tânăr înstrăinat, sătul de slujba sa mediocră. El cade sub influenţa unui bărbat enigmatic, pe nume Tyler Durden, care organizează bătăi clandestine în subsolurile barurilor după ora închiderii. Născut din mintea lui Tyler Durden, Fight Club reprezintă un mod de evadare din viaţa măruntă şi restrictivă a lui Tyler şi a tovarăşilor săi. Dar în lumea lor nu există reguli, nu există limite, nu există obstacole.

Simon Axler, un actor ale cărui performanţe artistice, odată inegalabile, au început să pălească, simte acut că forţa, farmecul şi talentul său s-au epuizat. La şaizeci de ani, când păşeşte pe scenă, are senzaţia că e stângaci şi ridicol. Fiindcă şi-a pierdut orice urmă de încredere în sine, îşi închipuie întruna că oamenii râd de el şi nu mai e în stare să intre în pielea personajelor. În cele din urmă, nevasta îl părăseşte, publicul îl dă uitării, iar agentul lui nu reuşeşte să-l convingă să revină pe scenă. Ameninţat de perspectiva dezastrului, Simon încearcă să-şi recapete forţa, talentul şi tinereţea în braţele unei femei.

Premiul Nobel pentru Literatură 1957

Născute din contemplarea singurătății și a revoltei în fața absurdului, din credința că fericirea poate fi până la urmă descoperită, nu doar căutată cu deznădejde, cele câteva proze reunite sub titlul Nunta sunt tot atâtea călătorii inițiatice. Ele se suprapun, în filigran, peste sursele bucuriei, soarele și marea și revolta neobosită de a elibera omul de constrângerile pe care și le‑a impus și de barierele spiritului, care‑l sufocă. Spre deosebire de Jean‑Paul Sartre, veșnicul rival, care‑și „detestă copilăria și tot ce mai supraviețuiește din ea”, pentru Camus nevoia de a căuta fericirea impune o întoarcere la origini. Căci omul poate fi fericit doar asumându‑și geneza și‑și poate găsi sensul existenței numai revoltându-se. Volumul Nunta, cu cele patru călătorii în spațiul istoric – „Nuntă la Tipasa”, „Vântul din Djemila”, „Vara la Alger” și „Deșertul” –, e un posibil punct de plecare al gândirii asupra lumii din romanele lui Camus.

Albert CAMUS (1913-1960), romancier, dramaturg şi filozof francez, a fost una dintre figurile marcante ale secolului XX. Născut în Algeria, a absolvit Universitatea din Alger şi a fost cîţiva ani jurnalist la Alger républicain. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a fost membru al Rezistenţei franceze şi editor al publicaţiei clandestine Combat. După război a colaborat la publicaţii prestigioase din Franţa, fiind una dintre vocile influente ale stîngii democrate. Tot în această perioadă a publicat o serie de romane şi eseuri filozofice care au încă un mare impact, printre care Străinul (1942), Mitul lui Sisif (1942), Ciuma (1947), Căderea (1956), Exilul şi împărăţia (1957). Ca o recunoaştere a valorii şi viziunii sale inovatoare, Camus a primit în 1957, la doar 44 de ani, Premiul Nobel pentru Literatură.

„A ascuns Cartea într-un loc ce i s-a părut creat în acest scop: într-un defileu de munte, unde pustnici în căutarea singurătăţii îşi construiseră o mică mănăstire. Lor le-a încredinţat Cartea, promiţîndu-şi că se va întoarce abia după ce îi va fi pregătit pe oameni pentru acceptarea ei... Alese şapte oameni înţelepţi şi demni şi împreună cu ei întemeie Frăţia, ce avea să se ocupe de reformarea lumii şi de pregătirea acesteia pentru schimbarea ce urma să vină. Dar în planurile măreţe ale lui H.R.C. interveni, cum se întîmplă de obicei, istoria. Se făcură două războaie unul după altul, apărură noi reformatori... Începură persecuţiile, se aprinseră rugurile. Privind stelele şi cercetînd proprietăţile materiei, oamenii se apropiau uneori la un pas de adevăr, dar apoi anulau totul în faţa noilor camere de tortură ce apăreau ca tarabele la iarmaroc. H.R.C. muri la Anvers, cu faţa brăzdată de zbîrciturile amărăciunii. Înainte de a se stinge, cu mîna tremurîndă, întocmi pe un petec de hîrtie harta munţilor în care ascunsese Cartea, cu speranţa naivă că marea învolburată a istoriei se va linişti, iar oamenii se vor ocupa în cele din urmă de ceea ce este mai important.”

Romanul Darul lui Serafim leagă trei poveşti istorisite pe trei voci diferite, care introduc cititorul în atmosfera anilor nebuni ai jazzului, ai epocii în care se naşte viteza şi încep să moară vechile convenţii sociale, într-o Românie modernă, doar în aparenţă calmă şi prosperă. Actori principali: Nicolae Malaxa, unul dintre cei mai mari industriaşi români din perioada interbelică, producătorul locomotivelor Malaxa, inginer talentat şi figură politică foarte controversată a acelor ani; o candidată la titlul de Miss România 1932, în concursul organizat de revista Realitatea ilustrată; o familie de aristocraţi bucureşteni, cu un destin tragic, şi toţi membrii săi strînşi în jurul celor doi băieţi de vîrstă şcolară. Ce au în comun toate aceste personaje? Răspunsul îl ştie numai Serafim, bătrînul cerşetor cu puteri tainice care străjuieşte, în noaptea de Vovidenie a anului 1932, impunătoarea biserică a Amzei.

Considerat, alături de Haruki Murakami, unul dintre cei mai importanți scriitori japonezi contemporani, Ryū MURAKAMI s-a născut în 1952 în orașul Sasebo, județul Nagasaki. În timpul liceului a fost baterist într-o formație de rock. A urmat cursurile Facultății de Artă Musashino. A participat la un concurs literar pentru tinerii scriitori cu romanul Albastru nemărginit, aproape transparent. Publicat în 1976 și distins cu prestigioasele premii literare japoneze Gunzō și Akutagawa, acesta a cunoscut un succes imens, fiind vîndut în peste un milion de exemplare. Ryū Murakami a publicat peste douăzeci de cărți, printre care Copii de aruncat (1980), pentru care a primit premiul Noma, 69 (1987), Topaz (povestiri, 1988), Ecstasy (1993), Cinemateca lui Ryū Murakami (1995), Audiția (1997), În supa miso (1997, pentru care i s-a decernat premiul Yomiuri). Este, de asemenea, un apreciat regizor, printre filmele sale numărîndu-se Albastru nemărginit, aproape transparent și Tōkyō Decadence. La Editura Polirom au fost traduse Copii de aruncat (2005), Albastru nemărginit, aproape transparent (2005), În supa miso (2006), Ecstasy (2007), Piercing (2009) și Hituri celebre ale epocii Showa (2012).

Roman distins cu James Tait Black Memorial Prize

La începutul anilor ’90, în plină perioadă de destrămare a Uniunii Sovietice, Zoia Vangheli era elevă în Chișinău. Fiică de bibliotecară, va fi transferată de părinți la o școală cu predare în limba română. Între alte schimbări, va asista neputincioasă la dispariția cărților ce îi încântaseră copilăria și la spectacolul convertirii entuziaste la românism a celor care până atunci fuseseră lăudătorii comunismului sovietic. În noua școală, Zoia, sensibilă și serioasă, se va împrieteni cu o colegă, îndrăzneața Katia. Povestea prieteniei lor, cuceritoare prin franchețea și lipsa de false pudori cu care e spusă, se desfășoară pe fundalul convulsiilor sociale și politice din acei ani. Dincolo de o maturizare grăbită care nu împlinește promisiunile adolescenței, ea ne lasă să întrezărim povestea unei țări întregi în epoca postsovietică.

Uimitorul roman de debut al lui Gail Honeyman prezinta povestea unei fete care a invatat sa supravietuiasca, fara sa stie insa cum sa traiasca sau sa iubeasca. Eleanor Oliphant, o femeie in varsta de 30 de ani, duce o viata simpla. Ea poarta aceleasi haine in fiecare zi, mananca aceeasi mancare la masa de pranz si cumpara invariabil o pizza si doua sticle de votca pentru weekend, pe care il petrece palavragind la telefon cu Mami. Lumea sa rigida si ordonata este intoarsa pe dos inca de la inceputul romanului, iar calatoria ca un roller coaster care urmeaza este nu numai sfasietor de trista, ci si induiosator de amuzanta.

Mogulul Titus Cain a fost răpit. Iar lumea nu a aflat asta. Răpitorii îi spun că poate să-şi continue viaţa după cum doreşte.

Albumul Gauguin, apărut la Editura Aquila ’93, prezintă viaţa şi opera uneia dintre cele mai interesante personalităţi din istoria picturii mondiale.

Paul Gauguin, născut în 1848 la Paris şi mort în 1903 în Polinezia Franceză, este unul din precursorii culturii moderne, greu de încadrat într-un singur stil artistic. Multe din lucrările sale sunt considerate postimpresioniste, dar el a influenţat decisiv fauvismul şi pe artiştii din gruparea Nabis.

Gauguin a rămas cunoscut în mentalul colectiv în special pentru plecarea sa în Tahiti, unde a realizat mai multe dintre capodoperele sale. Pentru picturile sale îi pozau femei indigene, cu care avea, de asemenea, şi legături amoroase.

Albumul Gauguin permite, astfel, reconstituirea traseului unui creator de o extremă originalitate, a cărui viaţă a făcut inclusiv obiectul unui roman al laureatului Nobel Mario Vargas Llosa.

Această carte tratează o serie variată de subiecte legate de sex, nu doar la nivel personal, ci şi referindu-se la modul în care acesta afectează relaţiile noastre cu ceilalţi. Pe lângă anatomie şi aspectele funcţionale ale sexului, cartea acoperă subiecte ca psihologia sau afectivitatea şi diversele moduri prin care ne putem bucura de sex, sau prevenirea şi tratarea celor mai obişnuite boli cu transmitere sexuală.