Literatură

În aceste 12 povestiri, Cehov se dovedește, cu inefabilul său amestec de luciditate tristă și umor lipsit de sarcasm, un maestru al nuanțelor și subtilităților dulci-amare ale sufletului, fără a scrie propriu-zis proză psihologică sau de idei. 

Pentru Cehov, dragostea adevărată e departe de a fi ideală și lipsită de contradicții, deși inevitabil idealizează. În mod esențial, ea se întemeiază pe o comuniune – fie și iluzorie, în cazul celor amăgiți – de simțire și valori, pe sinceritate, constanță și devotament. Scriitorul are un ochi ager și infailibil pentru diferitele ipostaze ale iubirii – de la dragostea împărtășită la cea disprețuită, la neputința sau lipsa curajului de a iubi, la dragostea frustrată ori care nu rezistă încercărilor vieții, dar și la dragostea platonică, admiratoare – și pentru diferitele surogate ale iubirii – simpla atracție fizică, senzualitatea rece, mila, condescendența, rutina, nevoia egoistă de a plăcea, de siguranță ori statut. Nimic din ceea ce e omenesc nu scapă observației sale chirurgicale, și totuși profund înțelegătoare. În cele din urmă, în spiritul lui umanist, dragostea între un bărbat și o femeie este legată de un caracter bun și de credința în artă, știință ori în profesie – cu alte cuvinte, în latura nobilă a naturii umane.

„Cehov are o manieră aparte, ca la impresioniști. Vezi că pictorul aruncă tușele de culoare la întâm­plare și crezi că nu există nici un fel de legătură între aceste pete cromatice, dar este de ajuns să te îndepărtezi cu câțiva pași de șevalet, pentru a avea o impresie a întregului: în față îți apare un tablou al naturii, viu colorat și plin de farmec.“ — Lev Tolstoi

„Am citit Doamna [cu cățelul] dumitale. Știi ce faci dumneata? Ucizi realismul. Și ai să-l dai gata curând – de tot și pentru multă vreme. [...] Mai departe decât dumneata nimeni nu poate merge pe această cărare, nimeni nu se pricepe să scrie atât de simplu despre lucruri atât de simple, cum te pricepi dumneata.“ — Maxim Gorki, într-o scrisoare din ianuarie 1900 către Cehov

„Intelectualul lui Cehov îmbină cea mai profundă decență de care e în stare omul cu o incapacitate aproape ridicolă de a-și pune idealurile și principiile în practică; un om devotat frumuseții morale, bunăstării poporului său, bunăstării universului, dar incapabil să facă ceva util în viața sa privată [...], nefericit în dragoste, ineficient fără speranță în toate – un om bun, care nu poate face bine. Acesta e personajul care trece – sub masca doctorului, a studentului, a profesorului de țară, a multor altor profesii – prin toate povestirile lui Cehov. [...] Vă recomand cu căldură să luați cât mai des cărțile lui Cehov și să vă lăsați purtați de visuri citindu-le, așa cum sunt menite să fie citite.“ — Vladimir Nabokov, „Despre Cehov“, 1981

O poveste de dragoste devoratoare și autodistructivă

Invitația la vals este unul dintre cele mai apreciate romane ale literaturii interbelice, iar în cei aproape nouăzeci de ani scurși de la prima sa apariție, în 1936, a fost publicat în zeci de ediții. Drumeș spune povestea de dragoste dintre Tudor și Micaela, o experiență măcinată de excese emoționale, gelozie și jocuri ale seducției. 

Tudor, pentru care femeile nu mai reprezintă un mister, este intrigat de lipsa de interes a Micaelei și vrea cu orice preț să o seducă. Tânăra studentă, aparent neclintită în fața declarațiilor acestuia, se lasă atrasă într-un joc al voluptății ale cărui reguli îi sunt necunoscute. Dragostea celor doi protagoniști, prinși în vâltoarea pasiunii, este o continuă luptă de cucerire, devoratoare și autodistructivă.

Una dintre cele mai bine vândute cărţi de literatură română din toate timpurile

Publicat pentru prima dată în 1946, Elevul Dima dintr-a șaptea nu și-a pierdut niciun moment farmecul. Povestea de dragoste dintre Grig și Lotte, spiritul aventuros, idealismul, impertinența, naivitatea și entuziasmul tinerilor din romanul lui Drumeș rămân la fel de actuale.

Asemenea tuturor adolescenților, Dima, Tarzan, Magotu, Basu și toți ceilalți visează și trăiesc totul la intensitate maximă. Planuri pentru o expediție spectaculoasă, conflicte cu profesorii, drame interioare, iubiri pasionale, toate acestea sunt suprinse și descrise de Mihail Drumeș cu naturalețe și talent, fascinând generații întregi de cititori.

Imblanzitorul de flacari de Manuela Buchmann este un roman care te prinde de la prima pagina si te poarta printr-o paleta larga de sentimente: iubire, conflict, dor, iertare si renastere.

Povestea Lalei Cristurean — tanara, visatoare si hotarata sa-si urmeze inima — se intersecteaza cu destine puternice: Radu Corturaru, fierarul cu suflet de artist, Luca Serafini, aristocratul prins intre obligatii si remuscari si Aurel bulibasa, portretul obsesiei si al foametei de aur. Pe fundalul satului Pribec si al conacului Zorile, Manuela Buchmann creeaza o fresca sociala calda, dar fara menajamente, despre diferentele de clasa, asteptarile familiei si curajul de a alege.

Valoarea scriiturii consta in modurile subtile in care autoarea surprinde viata interioara a personajelor. Nu e vorba doar despre intamplari — ci despre felul in care iubirea poate fi mangaiere sau condamnare, cum rusinea familiei poate modela vieti si cum gesturile mici (o scrisoare, un inel lucrat manual, o barda la chimir) devin simboluri incarcate de sens. Nararea alterneaza scene intime, pline de tandrete, cu momente de tensiune aproape mitica (padurea, haita de lupi, povestea barzii create de Radu), iar ritmul fiecarui capitol te tine intr-o continua curiozitate.

Manuela Buchmann are un talent aparte pentru portretizarea femeilor: Maria Albu — mama cu mandrie ranita, Lucretia (privighetoarea de la Scala) — soprana plina de lumina, Lala — femeia care invata sa-si croiasca viata, fiecare este construita cu respect pentru complexitate, cu nuante psihologice care o fac recognoscibila si memorabila. Limbajul e bogat, senzorial: atmosfera satului, mirosul focului din fierarie, textura hainelor si pericolul padurii sunt descrise astfel incat sa le simti in piept. Dialogurile suna autentic, sunt condimentate cu umor, durere si o demnitate care nu isi pierde niciodata finetea.

Romanul Imblanzitorul de flacari se adresează celor care care cauta o poveste cu radacini, cu personaje reale, care sufera si iarta, dar si pentru cele care iubesc scriitura, acea satisfactie estetica pe care ti-o da numai un text bine scris si care ramane dupa lectura: imagini puternice, metafore care lumineaza temele mari (identitate, apartenenta, dragoste) si o compozitie care impleteste destinul individual cu cel colectiv.

Imblanzitorul de flacari te va atinge, te va provoca si, mai ales, iti va ramane in gand mult dupa ultima pagina — o carte despre puterea de a domoli ceea ce arde în noi.

Fragment: Laura Cristurean crescuse cu el laolalta, invatase pasii tinuta si de mana lui, Raducu ii curatase obrajii de lacrimi, asa cum stia el mai bine, scuipandu-si mai intai in palme, el ii fusese si frate, si prieten, si camarad. El fusese primul care ii spusese ,,Lala”, ca intr-un cantec numai de el stiut. Tot el o asteptase cand venise in vacante, pitit pe marginea drumului, luminand dintre balarii si scaieti cu bucuria lui intreaga lume.
Pentru ea sarise Raducu la bataie ca un curcan, fara sa ii pese cu cine, daca o suparau copiii, si ea tot pentru el se tavalise in pulberea ulitei tragand cu furie coditele Anisoarei, care ii strigase cu obraznicie „tigan”.
Impreuna fusesera la scaldat, cat era vara de lunga, si la colindat iarna, impreuna trasesera soricul de pe porc, de Ignat, sub privirea indignata a Mariei, si tot impreuna impartisera pedepsele Lalei, caci doamna Maria Albu Cristurean, mama Lalei, aspra la fire, nu vedea cu ochi buni prezenta lui, pedepsind-o pe Laura din orice.
,,Impreuna” se destramase cumva, sau mai degraba candva, cand Laura Cristurean devenise domnisoara.
Primul an la Temesvar devenise si ultimul an la tara.
Maica-sa, rostogolindu-si ochii peste cap, se opusese cu vehementa ca Laura sa isi mai petreaca vacantele la bunicii Cristurean.
—Nu se cade, nu vezi ca se poarta ca la usa cortului? Vrei sa ajunga in satra? Asta vrei sa faci din ea, o tiganca? se auzea ca un ecou, tot mai des, in casa din Karansebes, repros si amenintare la un loc, dezlantuind certuri fara sfarsit.
Laura auzea, se indigna, strangea pumnii bataios, infruntand-o pe maica-sa, dar refuzand cu tarie sa mearga la bunicii Albu, la fel de snobi si de severi ca fiica lor, cautand in taica-su un aliat.
Numai ca Cristian Cristurean era orice, dar nu un aliat de nadejde, schimband partidele dupa cum se inclina balanta, gata sa semneze orice tratat ar fi adus cu sine pacea.

Manuela Buchmann, nascuta la Resita, a studiat medicina la Universitatea din Timisoara, unde si-a inceput ulterior specializarea. In prezent, traieste in Gemania, unde este medic specialist pe medicina interna, geriatrie si medicina paliativa si lucreaza ca medic sef al unei clinici de geriatrie.
Imblanzitorul de flacari este a doua cartea a autoarei dupa debutul in 2005 cu Inimi de vrabiute.

Într-o lume nesigură, pe fundalul luptei pentru supravieţuire din întunecaţii ani ai celui de-Al Doilea Război Mondial, Ada, o fetiţă de nouă ani, are de purtat propria ei bătălie pentru a demonstra că nu e cu nimic diferită de ceilalţi.

Umilită de propria mamă din cauza unui defect fizic, ţinută captivă în apartamentul lor cu o singură cameră, Ada profită de faptul că toţi copiii sunt evacuaţi din Londra şi, împreună cu fratele ei, Jamie, fuge departe de răutatea mamei. Aşa ajung să o cunoască pe Susan Smith, o femeie posacă, dar care îi iubește ca şi cum ar fi copiii ei. Și, în timp ce lumea întreagă se schimbă și toți cei din jur cunosc suferinţa şi despărţirea, Ada descoperă ce înseamnă iubirea şi respectul.

De ce să citești această carte?

• Pentru mesajul optimist. Ada demonstrează că nicio barieră fizică sau emoțională nu este de netrecut atunci când descoperi iubirea și încrederea.

• Pentru contextul istoric. Cartea devine o modalitate excelentă pentru copii de a învăța despre Al Doilea Război Mondial, evacuările din Londra și viața în mediul rural britanic.

• Pentru complexitatea emoțională a personajelor. Relația dintre Ada, fratele ei Jamie și Susan Smith este una dintre cele mai frumos construite din literatura contemporană pentru tineret.

De la ultima secventa a cartii Adio Bucuresti au mai trecut patru ani. Laura profeseaza ca inginera in strainatate, dar isi doreste – si este constienta ca poate – mai mult. Va ceda pana la urma dorului de casa? Cat de departe o va purta destinul in cautarea dragostei pierdute si a implinirii aspiratiilor profesionale? Cititi Taramul fagaduintei, a treia carte din seria De-a prinselea prin lume.

Mirela Vladimira Olteanu s-a nascut in Bucuresti, sub auspiciile asa-numitei ‘epoci de aur’, si traieste cu familia in Canada, unde a emigrat in urma cu aproximativ treizeci de ani. Autoarea si-a continuat studiile in cadrul Universitatii Ryerson din Toronto, si dupa o cariera de circa patru decenii in proiectarea si planificarea centralelor energetice nucleare, atat in Cernavoda cat si in Ontario, isi imparte in prezent timpul intre Romania si tara adoptiva, dedicandu-se unei pasiuni mai vechi, scrisul.

Mirela Vladimira Olteanu a debutat ca scriitoare cu romanul Indragostiti in Bucurestiul de Altadata, prima carte din seria De-a Prinselea prin lume, dezvaluind publicului parte din experientele personale, atribuite protagonistei principale, Laura, ‘o versiune imbunatatita a propriei persoane’, in cuvintele autoarei. Naratiunea eroinei destainuie premisele care au indemnat-o pe drumul emigrarii, purtand cititorii pe drumul lung al celor plecati din tara, fara a ii judeca sau a face reclama celor care i-au urmat.

Zarin Wandia nu e chiar o adolescentă obișnuită. La 16 ani, deși orfană și elevă eminentă la Academia Qala din Arabia Saudită, e și una dintre rebelele școlii: fumează pe ascuns și nu respectă regulile de conduită pentru fete, ieșind singură la întâlniri cu băieții. "Nu vrei să te încurci cu o fată ca ea", se bârfește pe la colțuri. Însă atunci când Zarin e descoperită moartă într-un accident de mașină, împreună cu prietenul ei Porus, toată lumea se întreabă: care-i totuși povestea ei?

Citiți Genul ăla de fată și descoperiți o nouă lume, care vă va face să puneți la îndoială tot ce știați despre religie, relații de gen, etnie, identitate și, nu în ultimul rând, dragoste.

"Un portret captivant și nuanțat care arată cum reacționează tinerii, atât băieți, cât și fete, în fața patriarhatului, cu o distribuție diversă de personaje arabe și sud-asiatice aparținând mai multor clase sociale și credințe. O lectură fascinantă, în ritm alert, despre o comunitate rar văzută în romanele pentru adolescenți din Vest." Kirkus Reviews

 "Cartea aceasta ar trebui să iște discuții aprinse despre duble standarde sexiste și despre felul în care societățile restricționează, controlează și pedepsesc femei și fete." - Publishers Weekly

FINALIST NATIONAL BOOK AWARD

După ce Iehuda Leib fuge de acasă și dă nas în nas cu Îngerul Morții, destinul îl poartă pe lumea cealaltă, unde, hotărât să salveze sufletul tatălui său, face o înțelegere cu oribilul demon Mamona. Pe același tărâm întunecat ajunge și Bluma când, devastată de moartea bunicii ei, găsește un instrument al Morții rătăcit în lumea celor vii și încheie un pact cu Lilith și surorile sale. Hoinărind amândoi printr-o lume plină de îngeri căzuți în dizgrație și demoni, Iehuda Leib și Bluma își poartă bătăliile, caută răspunsuri și se caută pe sine, pentru ca în cele din urmă să-și dea seama de adevărata lor dorință: să-și înfrângă teama de moarte și să se întoarcă acasă.

Creatia unei tinere prozatoare provenind dintr-o familie de provincie, Romanul este publicat initial sub pseudo­nimul Ellis Bell, la finele anului 1847, socandu-si cititorii prin violenta simbolica a picturilor morale si prin detasarea de conven­tionalismul unei lumi conservatoare. Fara indoiala ca tragismul interior al povestii este trasatura care a facut posibila comparatia cu Hamlet si a condus spre un succes de public postum, consacrand-o pe Emily Brontë drept unul dintre cei mai mari scriitori englezi. Lucian Pricop

In căutarea lui Grace este o poveste despre iubire, pierdere și noi începuturi, despre felul în care trecutul continuă să ne modeleze viața și despre întrebarea dacă putem găsi iertare printre ruinele a ceea ce am pierdut.

„Șocant, stilat, elegant și plin de răsturnări de situație.” — Chris Whitaker, autorul romanului Toate culorile întunericului

„Un debut absolut formidabil.” — Julia Whelan, autoarea bestsellerelor Un an la Oxford și Thank You for Listening

„O intrigă captivantă, care m-a ținut complet prinsă în poveste.” — Carola Lovering, autoarea bestsellerului Tell Me Lies

„Un debut impresionant care explorează fragilitatea familiei și consecințele neașteptate ale unei singure decizii.” — Publishers Weekly

Nimeni nu știe că e acolo. Și nimeni nu trebuie să afle...

Kate își întinde relaxată picioarele și pornește televizorul, în timp ce James își verifică sacoul de urme de ruj. La știri se derulează o scenă șocantă: hotelul în care sunt cazați se află sub asediul teroriștilor.

La această oră, Kate ar trebui să fie deja în drum spre casă, unde o așteaptă soțul ei iubitor, Vic, și cei doi copii adorați. În schimb, e prinsă undeva unde nu ar trebui să fie, cu un bărbat pe care cu siguranță nu îl iubește.

Dar cum îi va explica lui Vic ce căuta aici?

Dacă îi este găsit corpul, va dezvălui secretul a ceea ce a făcut?

A avut mare grijă să ascundă dovezile aventurii sale: nu scrie nimic, nu lăsa urme. Dar Vic va pune lucrurile cap la cap. Deocamdată, Kate nu poate decât să se ascundă, să tragă aer în piept și să reia în minte seria de alegeri care a adus-o în acest moment.

Cum vor arăta căsnicia și viața ei, dacă reușește să scape?

„Tulburător, captivant și profund uman - am adorat acest roman strălucit.” – Sarah Jessica Parker

„Debutul exploziv al lui Ellie Levenson este periculos de ingenios.” – Loretta Rothschild, autoarea romanului În căutarea lui Grace

„Levenson decojește straturile vieții domestice moderne pentru a dezvălui felul în care aceasta ne împlinește, dar și ne îngrădește. Tensionat, stratificat și captivant.” – Alina Grabowski, autoarea romanului Women and Children First

Despre oameni, despre povesti spuse cu ochii în ochii celuilalt si despre acel „Hai noroc!” rostit cu tot sufletul.

În paginile acestei cărti vei descoperi traditie, mituri si bancuri savuroase, glume care nu se demodează si povesti adevărate din Ardeal.

Vei simti miros de prune coapte, clinchet de pahare mici si râsete care se rostogolesc pe ulită. Aceasta nu este o carte care să te învete să torni în pahar. Te învată cât să pui în suflet. Deschide-o.

Dacă zâmbesti după primele rânduri, vei sti că este pentru tine. Cu drag si cu măsură. - Vasile Basil

Prințesa Aurora visează să nu mai stea toată ziua închisă într-un castel și să scape din căsătoria aranjată cu maleficul lord Sebastian. Dar în noaptea dinaintea nunții, la un eveniment în care lupii sunt obligați să se lupte între ei pentru amuzamentul oamenilor, ea cruță viața unui tânăr prizonier, atrăgând atenția puternicului lup-alfa Callum.

Alegerea ei schimbă totul.

În noaptea aceea, Callum evadează, o răpește și o duce în ținuturile sălbatice din nord, unde clanurile de lupi, cândva aflate în război, încep să se unească. Pe măsură ce petrec tot mai mult timp împreună, Aurora își dă seama că nu toți lupii sunt monștri, iar Callum află că atât dușmanii lui, cât și cei pe care îi considera odinioară prieteni, pun în pericol viața prințesei.

Alianțele se schimbă neîncetat, trădările se țin lanț, iar singurul care pare să aibă un as în mânecă este misteriosul și atrăgătorul Blake, de care toți se tem – mai puțin Aurora, care trebuie să aleagă de partea cui va lupta și în cine poate să aibă încredere.
Iar dacă nu se va mai împotrivi pasiunii incontestabile care arde între ea și Callum, poate va descoperi și ce înseamnă iubirea adevărată.

Dar oare cum se va sfârși povestea lor de dragoste?
Va avea un final fericit sau tragic?

Unele cărți nu se cer înțelese ca un manual de citire. Adevărul lor nu se expune, ci circulă printre rânduri, ase­menea apei freatice. Lumina într-o oglindă răsturnată nu spune o poveste de dragul narațiunii; este locul în care ajungi când nu mai ai unde fugi.

Cuvintele nu construiesc lumi, ci reflectă ceea ce a fost ascuns, rănit, lăsat în tăcere. Aici, memoria nu este trecut, ci o prezență activă, pulsând dureros în conștiință. Fiecare fragment funcționează ca o reflexie inversată: luminează fără să mângâie, dezvăluie fără să explice.

Fiecare tăcere este o întrebare nerostită. Fiecare capitol – o ușă care seduce spre o lume interioară unde vinovăția, iubirea, pierderea și speranța caută un echilibru precar, sub amenințarea permanentă a ruperii.

Cartea nu oferă consolare. Ea așază cititorul, pentru o clipă, în vizorul propriului adevăr. Iertarea nu vine din afară; începe acolo unde judecata de sine încetează să mai fie o formă de cruzime.

Fiecare frază sapă cu răbdarea unui acid lent. Întunericul nu este un capăt de drum, ci o chemare. O lumină extrasă din adânc, nu din suprafață.

Lumina într-o oglindă răsturnată propune nu salvarea, ci o posibilă redempțiune prin luciditate. Iar la capătul acestei traversări, dacă ai curajul să o duci până la capăt, s-ar putea să descoperi că lumina pe care o căutai nu vine din afara ta.

Ea ești tu – în nebunia lumii.

Curajul de a renunța la o relație distructivă este, pentru Ema, începutul unor căutări ale sensului propriei vieți. Rememorează vechi iubiri și copilăria modelată de absența tatălui, greșește, se învinovățește, regretă, se răzvrătește, totul în încercarea de a înțelege ce se întâmplă cu ea.

Frânturi din Ema se găsesc în fiecare dintre noi. O vulnerabilitate pe care nu o putem depăși, lașitatea de a ne lăsa copleșiți de ceea ce doresc ceilalți de la noi, vreo tristețe căreia îi refuzăm dreptul de a exista – sunt sinuozități ale vieții interioare pe care cu toții le recunoaștem. Ema nu are soluții pentru noi. Are însă curajul de a ne arăta lupta ei, drumul anevoios către sine însăși.

Toate acestea sunt prinse de Valentina Georgescu în rama unei lumi de o eleganță discretă, cu lumini blânde și detalii pline de sensibilitate. O carte care lasă în urmă o mireasmă dulce-amăruie de petunii și gutui.

Simona Antonescu

„Viața se întâmplă în mintea noastră. Noi o facem mai bună sau mai rea”. Așa spune Ema, personajul din romanul de debut al Valentinei Georgescu. Un personaj pe care autoarea îl explorează cu minuție în culisele ființei lui, care se înfiripă din relația cu mama și cu un trecut dificil, marcat de secrete și de o fractură comunicațională, din povești amoroase care o închid într-un  stereotip din care evadează continuu, din relația fluctuantă cu sinele, cu singurătatea, cu propria vulnerabilitate. Valentina Georgescu scrie o poveste despre cum ajungem să ne asumăm propria identitate dincolo de condiționări sociale și de contexte repetitive. O scrie cu atenție pentru gest, pentru revoltă, pentru toate tipurile de renegociere ale locului pe care Ema îl ocupă în lume. În lumea ei.

Romanul Valentinei Georgescu e o succesiune de tablouri ale unei vieți interioare. Dinamic, conversațional, alert, traversat de ancore în cotidian, de filme, muzică, prietenii, confesiuni, crize emoționale, cafele, dependențe, profunzimi și nevralgii ale familiilor prinse în scenariul înstrăinării sau ale cuplurilor care nu se cunosc pe deplin niciodată. Povestea Emei e una a eliberării și a vindecării conștiente, pe care autoarea o construiește pas cu pas, credibil, coerent și ușor de parcurs. Sciitura e atașantă și vie, își ține cititorul aproape și nu complică inutil firul narativ. Din contră, proza e una a esențializării, așa cum ajunge să fie și parcursul Emei, surprinsă în plină și exuberantă reinventare.

Ioana Bâldea Constantinescu

Valentina Georgescu este absolventă a Facultății de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității București și traducător independent. A tradus peste o sută de titluri de ficțiune și nonficțiune, din engleză și germană, pentru mai multe edituri din România, și este membră ARTLIT. A urmat cursuri de scriere creativă cu Simona Antonescu, Ana Maria Sandu, Marin Mălaicu-Hondrari, Florin Iaru, Marius Chivu. Un paradis improbabil este romanul ei de debut.

Contine un dosar critic si o fisa biobibliografica

Maiestria narativa a lui Agarbiceanu se manifesta cu deosebire in nuvelele si schitele care cuprind o vasta galerie de figure reprezentand, pe cat de variat, pe atat de pregnant, lumea satului, romanesc de la inceputul veacului nostrum. Scriitorul este foarte inegal, subminat adeseori de didacticism, de neglijente stilistice inadmisibile, dar cine parcurge prozele sale scurte […] descopera in masa lor epica, pe langa pagini de mare poezie naturistica, pe langa portretele rurale emotionante in inocenta lor existentiala, chiar capodopere in stare sa ridice, ca de putine ori, literature narativa romaneasca la nivelul universalitatii. In concentrarea beletristica si in profunzimea ei umana, Fefeleaga (1908) este esentiala ca o fabula de Eso psi problematica precum Moartea lui Ivan Ilici. Caci exista la Agarbiceanu un realism elementar si sintetic, ce da viziunilor sale epice o densitate pe care nu o au decat ideile poetice si care este de fapt propriu naratiunii populare. - Ion Nenitescu

Istoria literaturii romane

Cuprins:

• Proză scurtă (1902-1910) – Badea Nicolae, Mătușa Stana, Mistrețul, Hoțul, Bunica, Popa Vasile, Moș Viron, Cula Mereuț, Dan Jitarul, Bunica Iova, Omul cu viață scurtă, Doi bătrâni, Doamna Catalina, Fefeleaga, Luminița, Vârvoara, Vâlva-băilor, Ursitul, La o nuntă, Sănduța, Angheluș, Duhul Băilor, Valea-Dracului, Oana Precupeața, Gura satului, Lada, Melentea, Vedenii, Străinul.
• Din viața preoțească (1916) – Darul lui Moș Miron.
• Zilele din urmă ale căpitanului Pârvu (1921) – Dura lex.

Ce ai face dacă ar fi posibil să-ţi anulezi amintirea cea mai dureroasă?

În această poveste încântătoare — un bestseller răsunător în Coreea de Sud — enigmatica proprietăreasă a unei spălătorii magice care şterge amintirile dureroase ale oamenilor trebuie să înveţe să-şi găsească şi ea pacea sufletească înainte de a-i putea ajuta cu adevărat pe ceilalţi.

Născută cu puteri misterioase pe care nu ştie cum să le stăpânească, tânăra Jieun provoacă din greşeală dispariţia propriei familii. Îşi jură să trăiască şi un milion de vieţi căutându-i, până îi găseşte.

În cele din urmă, într-o noapte, creează Spălătoria de suflete din Marigold. Misiunea ei: de a îndepărta cea mai adâncă suferinţă din inimile noastre. Jieun ascultă în timp ce clienţii îşi deapănă amintirile nefericite. Cât ei vorbesc, ea le transferă tristeţea pe tricouri sub formă de pete. După o tură în maşina de spălat, petele devin petale de flori care se înalţă în văzduh, iar clienţii se simt uşuraţi.

Cinci suflete rănite vin să-i ceară ajutor lui Jieun: un tânăr cineast frustrat, o influenceriţă din social media care a pierdut controlul asupra propriei vieţi, o mamă trădată de soţ, o femeie părăsită de iubit şi un fotograf talentat care se ascunde în siguranţa unei munci banale. Ascultându-le poveştile, Jieun înţelege că puterea de a vindeca nu este un dar rareori întâlnit, ci o putere pe care o avem cu toţii — trebuie doar să avem deschiderea de a o folosi.

„Un roman care ne încurajează să nu ne ascundem rănile şi să ne deschidem inimile.“ ― The Korea Herald

„O poveste delicată şi mângâietoare, scrisă într-un stil la fel de aerisit şi curat ca un aşternut proaspăt spălat.“ ― The Skinny

„E uşor să intri în atmosfera acestui roman uimitor, perfect pentru serile liniştite; aceasta este o carte vindecătoare şi extraordinară, care te va învălui ca un duş călduţ.“ ― My Weekly

Jungeun Yun este autoarea a mai mult de zece cărţi, inclusiv Live the Way You Want; Even If I Don't Know How to Be an Adult şi To Travel or To Love. Yun crede că scrisul înseamnă meditaţie asupra sinelui, o examinare atentă a emoţiilor; a scrie înseamnă a te conecta. Yun este gazda unui podcast intitulat The Path of Books with Jungeun Yun. Romanul ei de debut, Spălătoria de suflete din Marigold, a intrat în Top 5 bestsellere în Coreea de Sud şi este un bestseller internaţional, cu mai mult de 300.000 de exemplare vândute. A fost tradus în peste cincisprezece limbi străine şi este în curs de publicare în toată lumea. Jungeun Yun locuieşte în Coreea de Sud.

O saga de familie tulburătoare, o poveste de dragoste emoţionantă

Messina, 1908. Tomaso Mazzeo este un spirit rău, cu doar o jumătate de suflet, fiindcă la naştere şi-a sugrumat fratele geamăn cu cordonul ombilical. Moaşa l-a blestemat atunci cu o vorbă cumplită: tot ce atinge privirea lui va putrezi şi va muri. Iar blestemul nu întârzie să se împlinească.

Petra locuieşte în casa marchizilor Badastrello, care au crescut-o după moartea mamei. Este inteligentă, hotărâtă şi plină de viaţă. Studiază teoriile Mariei Montessori, visează la o şcoală care să pună copiii pe primul loc şi luptă pentru o lume în care toţi au aceleaşi drepturi. Bărbaţii nu o interesează. Dar, când îl întâlneşte pe Tomaso, totul se schimbă. Nu ştie încă faptul că el este un spirit rău, şi poate nici nu contează — ea nu crede în superstiţii.

În timp ce dragostea celor doi tineri creşte pe nesimţite, lumea lor se prăbuşeşte brusc. Messina este distrusă din temelii de cutremur, şi nu este deloc uşor să-ţi reconstruieşti viaţa printre ruine. Va fi de ajuns puritatea sentimentelor lor ca să schimbe destinul, să rupă blestemul şi să redea ceea ce viaţa, inevitabil, ia înapoi?

Bazat pe o poveste reală, pe fundalul unei Messine ruinate de cutremur, minunatul roman al Elenei Magnani este o naraţiune intensă despre răscumpărare şi supravieţuire.

  „Magnani povesteşte cu măiestrie şi o delicateţe captivantă forţa sentimentelor adevărate, care renasc din ruine.“ – Il Tempo

 „Inspirându-se din evenimente reale, Elena Magnani construieşte un roman care îmbină cruzimea tragediei cu o delicată introspecţie psihologică. “ – Il Pianeta Libro

 „Povestea acestui spirit dureros nu poate decât să lase o reflecţie puternică în mintea celui care citeşte.“ – Sololibri

 „Familia Mazzeo devine un microcosmos în care se reflectă dinamica universală a familiilor italiene, îmbinând istoria, emoţiile şi peisajele, într-o poveste ce explorează complexitatea relaţiilor umane.“ – Alessandria Today

Elena Magnani s-a născut la Genova, Italia, dar locuieşte de ani buni în zona Alta Garfagnana. Este copywriter şi, ca antreprenoare digitală, este creatoarea site-ului scrittorifelici.me. După ce a publicat mai multe romane la edituri mai mici, în 2022 a publicat La segnatrice, primul ei roman literar, la editura Giunti, urmat de Marea otrăvită, în 2024.

Mica Romă XXI, Serie nouă.

Cu o interpretare teologică de Cristian Bădiliţă.

Volumul reproduce ediția din 1940, ultima revăzută de romancier.

Nu atinge sabia.

Nu întoarce cheia.

Nu deschide poarta.

În ținutul deșertului neiertător, nu există multe lucruri pe care o fată să nu le facă pentru un pahar cu apă.

Saeris Fane, în vârstă de 24 de ani, se pricepe de minune să păstreze un secret. Nimeni nu știe că are puteri atât de ciudate sau că, de când se știe, fură din rezervoarele Reginei Nemuritoare.

Dar un secret e ca un nod. Mai devreme sau mai târziu, se va dezlega.

Când Saeris ajunge față în față cu Moartea însăși, redeschide din greșeală o poartă între tărâmuri și e transportată într-un ținut de gheață și zăpadă. Așa-numitele Fae au fost întotdeauna un subiect de mit, de legendă, de coșmaruri… dar se pare că ele sunt reale, iar Saeris a aterizat în mijlocul unui conflict de secole care ar putea să o ucidă.

Prima din neamul ei care pășește pe munții înghețați ai Yveliei de peste o mie de ani, Saeris se leagă din greșeală de Kingfisher, un războinic Fae chipeș, care are propriile secrete și planuri nefaste. El se va folosi de magia ei de alchimist pentru a-și proteja poporul, indiferent de prețul pe care îl va plăti el… sau ea.

Moartea are un nume. Kingfisher de la Poarta Ajun. Trecutul lui e întunecat. Atitudinea lui e arogantă. Dar el e singura cale prin care Saeris va ajunge acasă.

„Un romantasy enemies-to-lovers care a cucerit deja milioane de cititori și care s-a transformat într-un fenomen literar global.“ Anamaria Manolescu, coordonatoarea colecției Nemira Fiction

Ironie, parodie, nostalgie… într-un roman despre urmele lui Gustave Flaubert într-o lume uitucă. O scriitură puternică, adesea plină de umor și o carte care te hipnotizează.

Geoffrey Braithwaite, specialist în Flaubert, merge la Rouen, unde se află muzeul dedicat scriitorului, iar aventura lui ia dimensiuni fascinante. Distanța dintre artă și viață se modifică în fiecare clipă; depinde doar de cum privești lucrurile, desigur.

„Papagalul lui Flaubert este un divertisment literar de înalt nivel, un splendid hibrid romanesc, în parte biografie, în parte ficțiune, în parte critică literară.“ The New York Times

„Un roman deopotrivă ludic și melancolic. O reflecție emoționantă asupra modului în care ne construim poveștile – despre ceilalți și despre noi înșine.“ Anamaria Manolescu, coordonatoarea colecției Nemira Fiction

Mașinile gânditoare au fost înfrânte, însă lupta pentru viitorul umanității continuă.

Gilbertus Albans a fondat Școala Mentaților, un loc în care oamenii pot învăța tehnicile eficiente de gândire ale mașinilor. Însă Gilbertus pășește pe o linie fragilă între propriile convingeri și compromisurile necesare pentru a supraviețui fanaticilor butlerieni, conduși de Manford Torondo și de Anari Idaho. Cucernica Maică Raquella încearcă să reconstruiască Comunitatea Surorilor pe Wallach IX, alături de cea mai talentată și ambițioasă elevă a sa, Valya Harkonnen, care are și un alt scop: să se răzbune pe legendarul erou Vorian Atreides, pe care îl consideră vinovat de decăderea familiei sale.

Între timp, Josef Venport poartă propriul său război împotriva butlerienilor. Flota Spațială VenHold controlează aproape tot comerțul, datorită Navigatorilor mutanți superiori creați de Venport, iar acesta impune un embargo nemilos asupra oricărei planete care acceptă jurământul anti-tehnologie al lui Manford Torondo, sperând să le înfometeze până la supunere. Însă fanaticii rareori se predau cu ușurință…

Mentații, Navigatorii și Comunitatea Surorilor se străduiesc cu toții să îmbunătățească rasa umană, dar fiecare grup știe că, pe măsură ce fanatismul butlerian devine tot mai puternic, miza luptei va fi alegerea viitorului drum al omenirii: civilizația sau prăbușirea într-o eră întunecată fără sfârșit.

„Brian Herbert și Kevin J. Anderson coboară din nou către originile universului Dune, explorând conflictele care l-au modelat. Cele trei romane din ȘCOLILE DUNEI se integrează perfect în marele puzzle Dune.“

MARIAN COMAN

Bestseller internațional răsplătit cu premiul Polarartifice

Conducătoarea unei dinastii norvegiene bogate este găsită fără suflare, iar memoriile ei nepublicate despre trauma din trecutul familiei dispar în chip misterios. Manuscrisul spune povestea unui dezastru naval din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în care și-au pierdut viața soțul său și sute de alte persoane.

Nepoata ei pornește într-o călătorie pe urmele volumului nepublicat. Alături de un agent secret căzut în dizgrație mânat de propriile sale motivații, ea descinde în trecutul labirintic al familiei, care înseamnă o poveste întunecată și dramatică despre secrete, trădări și iubire condamnată.

Adevărul năucitor, pierdut vreme de 75 de ani, zace în epava aflată la 300 de metri în adâncuri.

Un thriller literar și o saga de familie tulburătoare, în stilul Donnei Tartt, Joël Dicker și Carlos Ruiz Záfon, o dramă plină de culoare despre putere și moștenire.

„O frescă familială și geopolitică, undeva la mijloc între saga Millenium și serialul Succesiunea.” - Le Point

„Se iau o avere uriașă, un secret de familie devastator, uneltiri machiavelice și un conflict între personaje cu o voință puternică. Se adaugă moștenitori ilegitimi, forțele speciale norvegiene și o doză de roman de dragoste. Rezultatul: un roman de suspans bogat, căruia nu-i poate rezista nici cel mai critic cititor.” - VG

Prix Jan Michalski de Littérature 2025

Considerată una dintre cele mai puternice voci ale ficțiunii latino-americane contemporane, Guadalupe Nettel este creatoarea unui univers unic, numit de critica literară „universul Nettel“. Povestea fiicei, roman finalist la International Booker Prize în 2023 și distins cu Prix Jan Michalski de Littérature în 2025, explorează multiplele expresii ale maternității și formele pe care le poate lua familia în lumea de azi. Una dintre recomandările cele mai entuziaste ale cărții a fost făcută de cântăreața Dua Lipa, care a inclus ediția în engleză în recomandările de lectură ale clubului de carte pe care l-a fondat.

Spre finalul unei sarcini dorite și așteptate, Alina află că fiica ei nu va supraviețui nașterii. Ea și soțul său sunt îndemnați astfel să parcurgă un proces dureros, de acceptare și doliu. Micuța se agață însă de viață cu o forță care îi uluiește pe medici și pe apropiați deopotrivă. Laura, cea mai bună prietenă a Alinei, înregistrează cu acuitate transformarea celor doi soți în părinți, și mai cu seamă felul în care Alina își asumă maternitatea. Nimic nu este omis: îndoielile, sentimentul de vinovăție, gelozia, oboseala, bucuria frenetică adusă de o mică reușită, speranța, căile nebănuite prin care iubirea, adesea de neînțeles, umple goluri și șterge suferințe.

„În romanul Povestea fiicei, Guadalupe Nettel redă cu mare autenticitate viața așa cum este ea trăită în cotidian, conducându-ne către miezul singurelor lucruri care contează cu adevărat: viața, moartea și relațiile noastre cu ceilalți. Toate acestea sunt cuprinse în experiența maternității, pe care acest roman o explorează și o aprofundează.“ — Annie Ernaux

„Guadalupe Nettel este liberă. A luptat cu tenacitate, încă de la prima sa carte, pentru a elimina dogmele învechite și adevărurile moștenite, iar meritul ei este remarcabil: chiar și sub cele mai întunecate orizonturi, a reușit să-și construiască propriul discurs narativ îndrăzneț, un mod unic și curajos de a fi în lume. Este o voce esențială a noii literaturi latino-americane.“ — Enrique Vilas-Matas

 „Măiestria lui Guadalupe Nettel, talentul său prodigios îl fac pe cititor ca, la sfârșitul romanului Povestea fiicei, să privească uimit lumea care îl înconjoară, eliberat, în sfârșit, de tiparul normalității teoretice. Pentru că realitatea încă ne poate surprinde, dacă ne dăm voie să fim surprinși.“ — ABC Cultural

„Un roman despre diferitele moduri de a forma o familie, care m-a făcut să mă gândesc ce onoare e să ai grijă de cineva pe care-l iubești cu adevărat.“ — Dua Lipa

„Gabriela Adameşteanu îndeamnă la o lectură mai profundă a comportamentelor umane de aparenţă inofensivă, de suprafaţă benignă, şi în aceasta mi se pare că stă valoarea de subtilitate şi de pătrundere ieşită din comun a prozei sale. Calitatea acestei literaturi stă în chiar rezerva şi modestia ei, plină de ambiţii; şi mai orgolioasă, mai substanţial orgolioasă decât a celor stăpâniţi doar de vanitatea literară a întâietăţii. Gabriela Adameşteanu reţine prin atenţia privirii, prin seriozitate profesională, nu o seriozitate mohorâtă, lipsită de har, ci una care ţine strâns de firea scriitorului adevărat, capabil să pună mai presus de orice obsesia unei pagini bune, dense, definitiv aşternute dacă este cu putinţă; şi iată că este.” (Lucian Raicu)

Povestirile au fost traduse şi publicate în SUA, Germania, Franţa, Bulgaria, Ungaria, Olanda, Estonia şi Rusia.

Premiul Naţional pentru Proză al Ziarului de Iaşi, ediţia 2024

Premiul Radio România Cultural, categoria Proză, ediţia 2024

Premiul Cartea Anului şi Premiul „Daniel Drăgan”, acordate de Filiala Braşov a Uniunii Scriitorilor, ediţia 2024

Marele Premiu al festivalului de proză „Saloanele Liviu Rebreanu”, Bistriţa, 2023

„Cărţile Simonei Antonescu împrospătează, printr-o scriitură modernă, bestsellerul cu tematică istorică. Un epic tensionat, savuroase descrieri de epocă, personaje cu halou mitologic.
De astă dată, autoarea o reabilitează pe Doamna Chiajna, cea mai importantă personalitate feminină a Evului Mediu românesc. Autoarea îşi aduce personajul istoric aproape de înţelegerea noastră printr-o meticuloasă evocare a mentalităţilor unui timp când lupta politică, însemnând corupţie şi intrigă, se încheia cu exterminarea adversarului. Referirea la neamul Muşatinilor şi la bunicul Ştefan cel Mare explică temperamentul vijelios şi orgoliul dinastic ale Chiajnei, care, prin inteligenţă diplomatică şi cutezanţă pe câmpul de luptă, ţine piept concurenţilor la tronul Valahiei. 
O carte plină de farmec, cu negustorese care plimbă mărfuri scumpe şi informaţii secrete, cu domnitori pribegi, când reuşesc să scape de decapitare sau otravă, cu iubiri fără viitor, fiindcă mariajele servesc doar alianţelor.” (Gabriela Adameşteanu)

„Romanul are toate mecanismele reglate pentru a reconstrui cinematografic lumea din timpul domniei lui Petru Rareş şi urmăreşte într-un tempo optim calibrat viaţa Chiajnei, fiica acestuia şi nepoata lui Ştefan cel Mare: din anii copilăriei până la perioada marilor ambiţii politice. Este reconstituită o lume tumultuoasă, cu asprimi şi savori specifice şi cu personaje secundare la fel de captivante ca protagoniştii din prima linie a acţiunii. În mijlocul tuturor ajunge să stea această figură feminină rebelă şi ambivalentă, plină de curiozitate, idei originale şi ambiţii: Chiajna.” (Alina Purcaru)

„În ce priveşte romanul istoric, aş pune pe listă Chiajna din Casa Muşatinilor, de Simona Antonescu, o frescă de amploare a lumii româneşti (şi chiar europene) din secolul XVI, un roman ambiţios, pe măsura protagonistei alese.” (Laura Câlţea)