Literatură

„Singoalla este o saga (în sens de legendă, cronică) medievală suedeză, avînd în centru povestea de iubire a unui cavaler suedez cu fata căpeteniei unei șatre de nomazi. Cercetările de mitologie scandinavă ale autorului fac din perioada medievală un teren pe care imaginația sa a avut libertatea și ușurința de a se mișca și a rodi neîngrădită. Vena principală a operei rămîne cea romantică, dar în Singoalla romantismul este straniu impregnat cu elemente ale unei filosofii panteiste, o altă amprentă inconfundabilă a autorului. O carte alcătuită din contraste, în care lumina se întîlnește cu întunericul într-un clarobscur construit cu inegalabilă forță, totul culminînd în final cu o copleșitoare descriere a ravagiilor ciumei negre în Suedia secolului al XIV-lea. Intriga istoric-exotică, cu reminiscențe din Tristan și Isolda, dar transpuse în atmosfera de clarobscur a ținuturilor scandinave, fapt ce sporește dramatismului scenelor, a inspirat de-a lungul timpului mai mulți compozitori și regizori, ale căror Singoalle nu încetează să încînte.” Raluca Boboc

Povestirile unui trăitor și uluit observator în România comunistă și mirificul Occident: un roman, scris melancolic și cu umor, despre Est, despre cum este privit Estul, despre absurdul cotidianului în perioada comunistă.

Alex North, pseudonimul sub care a autorul a publicat ,,Omul Șoaptă” (,,The Whisper Man”), s-a născut în Leeds, Anglia, unde locuiește cu soția și fiul său. A studiat filosofia la Universitatea din Leeds, unde a și lucrat în cadrul Departamentului de Sociologie. ,,Omul Șoaptă”, romanul de debut, a fost inspirat de fiul său, pe atunci în vârstă de patru ani, care a menționat într-o zi că îi place să se joace cu o fetiță (care este invizibilă) și că se teme de „băiatul sub podea”. ,,Omul Șoaptă” a fost desemnat bestseller de publicațiile Sunday Times și New York Times, a fost tradus în peste 30 de limbi străine, iar drepturile pentru ecranizare au fost cumpărate înainte de publicare.

Crime la mănăstirea Văratec, un detectiv în suman și un polițst poet, brânzoaice calde cu aromă de vanilie, măicuțe conspiratoare, o domniță trecută și un medalion misterios. Un cozy mystery din Codrii de Argint pentru amatorii genului.

Când o măicuță aproape își dă ultima răsuflare în brațele lui, iar vechiul său prieten, anticarul Franz Katz, pare să fie dispărut, arheologul Toma Coriandru decide să dea o mână de ajutor poliției locale în rezolvarea cazului.

Toma descoperă treptat că e foarte posibil ca amândouă evenimentele să fie legate de o bijuterie misterioasă și neprețuită din perioada fanariotă. Dar al cui era medalionul și unde se află acum? Și, mai important, de ce ar comite cineva fapte necugetate ca să pună mâna pe el?

Confruntat cu un om de afaceri lipsit de scrupule, ajutat de o măicuță cu ochii ca mierea, hrănit cu brânzoaice de maica Glafira și mai mult încurcat de către un polițist-poet, va reuși Coriandru să afle ce se ascunde în spatele enigmelor de la mănăstirea Văratec?

Povestea din seria de romane polițiste de succes internațional are loc în Berlinul anilor ’20-’30, debutând în anul 1929, când comisarul Gereon Rath face cunoștință cu frenezia metropolei. Cocaină, cluburi de noapte ilegale, bătăi motivate politic, pe străzi, o viață trăită la limită. Tânărul și ambițiosul comisar Gereon Rath se alătură Departamentului Moravuri și își bagă nasul într-o anchetă de omucidere fără să-și dea seama că astfel a deschis cutia Pandorei… Romanul a stat la baza serialului de televiziune german ,,Babylon Berlin” în 2016 și a fost publicat ca o serie de piese radio în opt episoade în 2018.

„Prin romanul său polițist, Volker Kutscher reușește să creeze un portret opulent al moravurilor vremii.” (,,Der Spiegel”)

Poveștile lui Adrian Voicu se nasc în pauza dintre două zboruri și o cafea băută în frigul din birou, între râsul sănătos și gândurile visătoare dintr-o zi mohorâtă, în urma unui apel de la un prieten vechi sau în rarele momente de respiro din călătoriile cu avionul, unde întâlnește personaje exotice și istorii neașteptate. În a doua carte din seria Povestiri din aeroport și de pe lângă, autorul continuă să adune oameni în jurul cuvintelor, ca într-o cafenea de suflet, fără pereți, dar cu o atmosferă caldă și familiară.

S.K. Barnett este pseudonimul romancierului american James Barnett Siegel (n. 1954). Este absolvent al NY University și a lucrat ca director executiv și vicepreședinte al BBDO, o cunoscută rețea de agenții de publicitate cu sediul la New York. În 2006 a părăsit publicitatea comercială, dedicându-se reclamelor politice. A făcut parte din stafful lui Eliot Spitzer (guvernatorul New Yorkului 2007-2008) și a candidatei la președinția USA, Hillary Clinton (în 2008). Este autorul romanelor ,,Storyteller” (2011), ,,Deceit” (2006), ,,Detour” (2005), ,,Derailed” (2003) și ,,Epitaph” (2001). ,,Derailed” a stat la baza filmului cu același nume realizat în 2005, care i-a avut ca actori principali pe Jennifer Aniston și Clive Owen.

Roman despre identitate, alert și scris cu implicare emoțională, Léa aduce o poveste foarte actuală, narată cu sinceritate și grijă pentru final. Andrei Velea e un scriitor complex, cu disponibilități pentru construcția dramatică, preocupat de poveste și cu un filon liric autentic. Interesat de simplitate și de acuratețe epică, și-a ales ca gen neorealismul, în formula concisă a noveletei, alternând tonul liric cu cel colocvial. Miza lui este povestea cu trimiteri la realități indubitabile, pe urmele lui Truman Capote, adeseori cu efuziuni care îl amintesc pe Radu Cosașu sau îl evocă pe Sorescu, prin tipul de umor. Punctul lui forte este observația exactă, iar de aici decurge calitatea descrierii, precisă, topită în fluxul narativ. Vizual, curgător, cu subiect foarte la modă, Léa are toate ingredientele unei proze-cult despre declinul masculinității, ca model social. - Doina Ruști

Volker Kutscher (n. 26 decembrie 1962) este un romancier german născut în Lindlar, Renania de Nord Westfalia. A studiat limba germană, filosofie și istorie, iar mai târziu, înainte de a-și începe cariera de romancier, a lucrat ca redactor de ziar. În 1996, a publicat primul său thriller, ,,Bullenmord”, urmat de alte două cărți apărute în 1998 și în 2003. Este cunoscut mai ales pentru seria ,,Gereon Rath”, care a constituit sursa de inspirație a serialului de televiziune ,,Babylon Berlin”. ,,Gereon Rath”, la care a început să lucreze în 2000, a avut succes imediat. A fost distins cu Premiul Berlin Krimi Fuchs Crime Writers Prize în 2011 și a vândut peste un milion de exemplare în întreaga lume. Publicată de Kiepenheuer & Witsch, seria este alcătuită în prezent din opt romane, primul fiind ,,Der nasse Fisch” (,,Peștele ud”) (2007), a cărui acțiune se petrece în 1929.

Pintilie era tatăl poveștilor despre toate familiile țării, era dumnezeul necunoscut al fiecărui cartier, era dumnezeul adevărului absolut despre o întreagă națiune. Ce vedea, aia îți arăta. (Astfel, atât televizorul, cât și ecranul de la cinema erau acum oglinzi, oricât și-ar fi dorit comuniștii ăia să te mintă frumos cu propaganda lor.) Poveștile lui, povești mici, erau dureroase pentru că nu erau ficțiune. Erau povești din viață. Sigur, la orice moment al zilei, undeva, prin țară, era cel puțin unul (de obicei mult mai mulți) căruia viața i se întâmpla exact așa cum spunea Pintilie povestea pe ecran. Ăsta era marele secret, ingredientul de bază – că, orice spunea, se putea întâmpla oricui, oricând, sau s-a întâmplat deja, sub o formă sau alta.

Nu e Ulise, nici Leopold Bloom. E Cătălin Ungureanu, prins în fluxul de conștiință, între întâlniri accidentale și gânduri aparent aleatorii. În echilibru, romanul Într-o zi: terapia pumnului în moacă ilustrează faptul că nu există posibilitatea unui drum clar și drept prin viață. Mai degrabă o biografie intensă a unui realizator radio-tv, cu vocabular identitar, cu un termos în loc de puburile lui James Joyce, cu ironie, ambiții și scopuri, senzații și Mihaele.

Argentina anului 1978 nu a fost doar tara lui Mario Kempes si a Cupei Mondiale de Fotbal. A fost si tara dictaturii militare a lui Jorge Rafael Videla. Si a multor disparuti. Si a echipei de rugby din Mar del Plata si a jucatorilor acesteia, baieti indragostiti de libertate mai mult decat propria lor viata.

Romanul ,,Tufişul de Argint" al autoarei Lucy Maud Montgomery (1874‑1942), cu­nos­cută datorită fai­moa­­sei serii Anne din Green Gables, a fost publicat în 1933 și relatează povestea unei ado­les­cente romantice, Patricia – Pat pe numele ei de alint –, o tânără afec­tu­oasă și sentimentală, atașată de căminul familial, însă potrivnică modelor de vitrină, snobismului și apa­ren­țe­lor. Prie­te­nă cu murmurul copacilor, cu nostalgia câmpiei, cu misterele caselor, își caută sensul într‑o lume în schimbare, descoperind din tumultul viselor pe care și le țese nu doar plăcerile simple ale vieții, ci și provocările ma­turizării și suferința din dragoste, spre a învăța să aprecieze frumusețea și complexitatea vieții într‑un mod nou.

A trecut ceva vreme de când primii cititori ai acestui îndrăgit roman descopereau plini de încântare lumea lui Anne Shirley din Green Gables, iar eroina rămâne, până astăzi, unul dintre cele mai iubite personaje din literatura pentru copii – şi pe bună dreptate! Nu ai cum să nu rămâi fermecat de fetiţa vorbăreaţă, cu o imaginaţie atât de vie şi cu o inimăplină de loialitate şi entuziasm. Cititorilor le este uşor să se identifice cu Anne şi să empatizeze cu firea ei plină de dramatism, fie că eroina se află în culmea bucuriei sau în abisul disperării, iar capacitatea ei de a vedea frumuseţea pretutindeni este o sursă continuă de inspiraţie.
Măiestria autoarei în a crea personaje memorabile şi dialoguri realiste fac din „Anne” o lectură uşor de parcurs, iar cei care sunt pregăţiţi să o însoţească pe Anne în călătoria ei plină de aventuri, vor descoperi în ea un partener pe cinste.

Anne este cel mai îndrăgit personaj din operele de ficţiune destinate copiilor, de la nemuritoarea Alice încoace. Mark Twain

„O grădină cu un cireș falnic și tufe de rozmarin, călcată de pasul mărunt, dar tenace al gângăniilor. O casă bătrânească. O femeie și un pisic cu nume de trubadur povestesc câte-n lună și în stele. Ea, despre oameni care au plecat, dar care, de fapt, nu au părăsit-o niciodată, despre o carte care i s-a lipit nu doar de degete, ci și de suflet, despre o Veneție magică, devorată în două zile și o noapte, despre un Paris nebănuit de dezamăgitor, dar și despre o iubire ca un vis. Motanul ascultă, mustăcește, aprobă sau, dimpotrivă, contestă, pune întrebări, cere lămuriri, iar când tristețea e prea grea, mai face o ghidușie. Cuvintele se rostogolesc înainte și înapoi domol, măsurat, dulce, iar trecutul, oricât de dureros, își mai îmblânzește îmbrățișarea. O carte care te tulbură și te alină, te face să lăcrimezi și îți oblojește sufletul, pentru ca, în final, să te ajute să-ți recapeți încrederea în bine, frumos și firesc! O poveste de viață la finalul căreia ajungi să tânjești după liniștea pe care o simți doar atunci când îți cunoști inima și ai căzut la pace cu trecutul.” Alina Bâltâc

Adrian Christescu s‑a născut în 1968 la Târgu Mureș. A absolvit Liceul „Alexandru Papiu Ilarian” (1986), a urmat cursurile Facultății de Hidrotehnică din Iași (1988‑1993) și pe cele ale Facultății de Drept din cadrul Universității „Mihail Kogălniceanu” (2004‑2008). Din 1992 a lucrat în vânzări pentru diverse societăți comerciale, iar în prezent este managerul propriilor sale companii. A colaborat în calitate de editorialist la Ziua de Iași (2006‑2007), după care și‑a continuat activitatea publicistică pe blogul personal. Volumul său Trofeul (povestiri, 2011) a primit premiul pentru debut în proză la Salonul Internațional de Carte din Iași. Este autorul romanului‑thriller Destinul lupului singuratic (cea mai vândută carte a editurii Adenium în 2015), al volumului de teatru Dragoste și spațiu locativ (Adenium, 2017) și a tradus din limba maghiară Orașul visurilor de Ildikó Judith Jung.

O sinucidere. O casă de golit. Un fiu ale cărui sentimente pentru tatăl său sunt împărțite între dragoste și ură. Fiecare obiect din garajul unde l-a găsit spânzurat îi evocă o amintire, un capitol turbulent al vieții lor de familie, al relației cu un tată violent și absent, pradă demonilor care i-au ruinat viața. Nimeni nu poate scăpa însă de propriul trecut, de ceea ce i-a definit destinul. Retrăind amintirile în sens invers, fiul descoperă adevăruri neașteptate.

Nu e de ajuns să închizi ochii este portretul unei vieți marginale, al unui tată care nu a știut niciodată să fie tată și al unei familii disfuncționale care rezistă unită în ciuda a tot. În acest roman, Danny Émond explorează tema neputinței de a comunica dintre părinți și copii. O poveste delicată în ciuda durității subiectului, scrisă într-un stil pe cât de sobru, pe atât de emoționant.

Cinci zile fără internet. O evadare din stresul digital. Detoxifiere digitală. Acesta este proiectul unui grup de tineri care călătoresc la un fost hotel de pe muntele Watzmann, aflat la o altitudine de 2000 de metri. Dar a doua zi unul dintre ei dispare și este găsit maltratat la scurt timp după aceea. Acum începe o călătorie proastă pentru toată lumea, aparent fără ieșire. Pentru că sunt offline și nu pot cere ajutorul nimănui.

„N-ai nevoie de semn de carte când citești thrillerele lui Arno Strobel pentru că nu le poți lăsa din mână! Sunt captivante și-ți dau palpitații!” (Sebastian Fitzek)

Trăitor în trei țări (România, Canada și, în prezent, Statele Unite ale Americii), Pompilian Tofilescu a debutat la începutul anilor ʼ90, publicând proză scurtă și poezie în câteva dintre revistele vremii. Revine la scris după o pauză de 23 de ani, și publică, în 2019, primul volum de autor, Lupi și mere stricate. În 2021 îi apar un nou volum de proză scurtă, Catedrala lingurilor, și unul de poezie, #57. În viața profesională, lucrează ca expert tehnic la Ford Motor Company, Dearborn, Michigan și deține 8 brevete de invenție internaționale în domeniul sistemelor și modulelor electronice pentru auto. Genul literar preferat al lui Pompilian Tofilescu este transrealismul, așa cum a fost descris de Rudy Rucker în A Transrealist Manifesto.

Sophie Endelys și‑a început cariera de magistrat ca procuror public adjunct la Béthune, apoi la Paris. A lucrat o vreme la Ministerul Justiției, apoi a revenit în Normandia, mai întâi în funcția de vicepreședinte și apoi în cea de consilier al Curții de Apel. A publicat cinci cărți între care amintim ,,Salle des pas perdus” și ,,Les gardiennes de silence”. ,,Marea artă a micilor escrocherii” este unul dintre cele mai apreciate volume ale sale, având ca principale ingrediente minciuna și manipularea.

Concert din muzică de Bach este unul dintre romanele fundamentale ale literaturii române interbelice și o capodoperă a prozei moderne. Cartea surprinde cu finețe lumea aristocrației și a burgheziei românești din perioada interbelică, dezvăluind tensiunile ascunse, ambițiile sociale și fragilitatea relațiilor umane.

Există cărți care se citesc și există cărți care rămân cu tine pentru totdeauna. Povești de Ion Creangă face parte din acea categorie rară care dăinuie peste generații și continuă să fascineze prin umor, inteligență și farmec autentic românesc. În paginile acestui volum, lumea satului prinde viață prin personaje memorabile, întâmplări savuroase și povești care ascund, dincolo de haz, adevărate lecții despre viață, curaj, lăcomie, bunătate și dreptate.

„Înger de serviciu este, în esență, cu adevărat o rugăciune, a noastră, a tuturor. Este un altfel de Tatăl nostru, contemporan, pragmatic, real, spus de noi toți, repetitiv, în cor, în același mod, cel puțin o dată în viață. Este drumul nostru, pe care îl parcurgem prin portalul iubirii, din iad către suflet. Este atât de des spusă această închinare... în același mod, inconștient, la fel ca personajele din carte, oscilând viața noastră între material și artă, între traumă și vindecare, între conștient și subconștient, între rațional și ezoteric. Mulțumesc, Ciprian Albu, mi-ai redeschis pofta de rugă!” (Roxana Mihăilă, psiholog)

Douăzeci și una de desene în compania a douăuzeci și una de texte scurte: acestea stau ascunse în cartea comună a autorilor Tibor Palkó și László L. Simon. O posibilă interpretare a trăsăturilor de creion ale unui artista plastic, un mozaic ce se compune într-o poveste. Sau poate tocmai o poveste ce se destramă.

Ōba Yōzō, naratorul romanului „Dezumanizat”, la o vârstă mult mai fragedă însă, este internat la un sanatoriu de pe malul mării, după o tentativă eșuată de suicid. Cât timp este în convalescență, prietenii și rudele sale îl vizitează, iar prin salonul lui se perindă alți pacienți și asistente. Pe acest fundal demoralizant, toată lumea încearcă să întrețină o atmosferă de voie bună, ba chiar de bufonerie: joacă cărți, fumează, fac glume și caută fiecare să se remarce.

În vreme ce „Dezumanizat” studiază colțurile cele mai întunecate ale conștiinței umane, „Florile bufoneriei” ridiculizează nebuniile și greutățile tinereții și iubirii, ura de sine și depresia, totul cu un umor negru amețitor.

Când acceptă să compună o scrisoare de amor pentru prietenul său Dario, Antonio nu știe ce reacție în lanț va declanșa gestul lui. Când Dario este ucis, Antonio descoperă că a primit în moștenire o mică vie în apropiere de Napoli. Oroare: vinul e de nebăut, iar în spatele afacerii se ascunde o mare combinație ilicită. Mirosul banilor atrage atenția nedorită a Mafiei și Vaticanului, precum și ura neînfrânată a localnicilor. Iar cum mafiosi nu sunt tocmai uși de biserică și cum monsignori se pot comporta exact ca zișii mafiosi, Antonio va avea parte de încurcătura vieții lui.

Romanul Sfintul nebuniilor incipiente spune povestea unui grup de prieteni, cu nesfirsitele lor incercari de a-si indeplini visurile, menirea sau pur si simplu de-a nu-si pierde mintile.

Aventuri de neuitat, taramuri exotice neexplorate de nimeni, viata traita fara o plasa de siguranta – iata ce isi doreste Tom, tanarul englez de 23 de ani, de cand se stie. Asa ca atunci cand i se ofera o slujba de professor resident intr-o scoala din Argentina, nu mai sta pe ganduri. Se imbarca in primul avion, in ciuda situatiei politice si economice instabile care domneste in America de Sud in acei ani. La multe se asteapta Tom de la calatoria vietii sale, dar sa-si lege destinul de un pinguin Magellan pe care-l salveaza de la moarte, nu. Si totusi, aceasta intalnire pe care i-o rezerva soarta se dovedeste a fi providentiala; si nu doar pentru Tom, ci pentru toti cei cu ale caror vieti micul pinguin intra in contact.