Literatură

Scriitorul japonez de expresie franceză AKIRA MIZUBAYASHI s-a născut în 1951. După studii la Universitatea Națională de Limbi și Civilizații Străine din Tokyo, a plecat în Franța în 1973 și a urmat o pregătire pedagogică la Montpellier pentru a deveni profesor de limba franceză. În 1976, a absolvit la Tokyo un masterat de literatură modernă, apoi, în 1979, s-a întors în Franța ca student la École Normale Supérieure, unde și-a susținut doctoratul cu o teză despre Jean-Jacques Rousseau. Din 1983 predă limba franceză la Tokyo. În 2011, a câștigat Prix du Rayonnement de la langue et de la littérature françaises, precum și Prix littéraire de l’Asie pentru debutul său, Une langue venue d’ailleurs (2010). În 2013, a obținut Prix littéraire Richelieu de la francophonie. A mai publicat autobiografia Mélodie. Chronique d’une passion (2014), eseul Petit éloge de l’errance (2014), precum și romanele Un amour de Mille-ans (2017) și Inimă frântă (Âme brisée, 2019; Humanitas Fiction, 2021), recompensat în 2020 cu Prix des libraires, Prix Culture et Bibliothèque pour tous, Prix de la Ville de Deauville și Prix des Lecteurs des Écrivains du Sud. În 2014 i s-a acordat distincția Chevalier dans l’Ordre des Arts et des Lettres.

Bine-cunoscuta autoare americană NANCY SPRINGER a scris peste 40 de romane pentru adolescenți și adulți – printre care faimoasa serie Tales of Rowan Wood – pentru care a primit numeroase premii. Dragostea ei pentru literatură vine din copilărie, când printre altele a citit cu nesaț operele com¬plete ale lui Sir Arthur Conan Doyle. Așa se face că, ajungând scriitoare, a îmbinat pasiunea pentru mister cu dorința de a crea un personaj feminin puternic, independent, care să le învețe pe tinerele cititoare să gândească cu mintea lor, să fie stăpânele propriului destin și să-ți aleagă singure drumul în viață. Astfel s-a născut Enola Holmes, sora cu mult mai tânără a celebrului Sherlock. Cazul marchizului dispăruta fost nominalizat la prestigiosul Edgar Award.

”Avem sus, sub acoperis, o camera mare de depozitare, pe care o numim „camera cu obiecte vechi”. Tot ce nu mai este util este aruncat aici. Adesea, urc în aceasta camera si privesc in jurul meu. Atunci regasesc o gramada de fleacuri la care nici nu ma mai gandeam si care-mi amintesc o multime de lucruri. Nu sunt acele mobile prietenoase pe care le stim din copilarie si de care sunt legate amintiri de evenimente, de bucurii sau de tristeti, de date din viata noastra.” Guy de Maupassant

Dr. Jekyll and Mr. Hyde - Doctorul Jekyll și domnul Hyde Ediție bilingvă (Română / Engleză) abreviată Include Audiobook (MP3) Doctorul Jekyll şi domnul Hyde de Robert Louis Stevenson este o poveste cu adevărat înfricoşătoare a luptei dintre bine şi rău. Avocatul John Utterson se apucă să cerceteze legătura dintre prietenul său Dr. Henry Jekyll, un strălucit om de ştiinţă, şi turbulentul necunoscut Edward Hyde, un tip al cărui aspect fizic este atât de ciudat, încât le dă fiori tuturor celor ce îl privesc. De la începutul provocator şi până la palpitantul punct culmi­nant, povestea se desfăşoară într-un ritm dinamic, captivant şi are o energie debordantă. În această ediţie, povestea doctorului Jekyll şi a domnului Hyde este abreviată şi repovestită de John Kennett pentru a fi mai uşor de citit, dar personajele principalele şi întâmplările au ră­mas aceleaşi. Fie că sunteţi studenţi, învăţaţi engleza sau sunteţi doar în căutarea unei lecturi deosebite în această limbă, romanele propuse într-o versiune abreviată cuprind elementele-cheie ale volumelor originale. Fiecare lucrare conţine un rezumat al cărţii, caracterizări ale personajelor, contextul istoric în care se desfăşoară acţiunea, o biografie a autorului şi un glosar, având, în plus, şi un CD cu textul în engleză.

Acest dicționar e un material foarte util părinților dar mai ales un ajutor prețios copiilor pentru învățarea limbii germane.

Cuprinde peste 1000 de cuvinte şi mai mult de 100 de propoziții în limba germana, grupate pe 27 de teme, toate interesante și utile, dintre care: familie, școală, vacanță, corpul uman, pasiuni, anotimpuri, sărbători, meserii, sport, culori şi forme.

Imaginile pe care le conţine sunt colorate, amuzante dar și relevante, iar de la final nu lipsește traducerea textelor.

-

Boris Vian ne oferă în „Spuma zilelor” unul dintre cele mai adevărate romane franceze ale veacului trecut, în stilul impecabil și răvășitor cu care ne-a obișnuit deja.

Vintilă Horia este singurul scriitor român care a obținut premiul Goncourt, unul dintre cele mai prestigioase premii literare din lume, atribuit pentru romanul său scris în franceză "Dumnezeu s-a născut în exil". Prea puțin cunoscut în propria sa țară, în spațiul culturii universale scriitorul este recunoscut ca un creator important al secolului XX.

Deși respectat pretutindeni în lume pentru opera sa complexă și vastă, Vintilă Horia este demonizat cu stăruință în România, pe motivul unor nefericite articole scrise în tinerețe, pe care însuși autorul lor le-a renegat. Condamnat în 1946 de un „tribunal al poporului” drept „criminal de război” – pentru scrierea acestor articole, victimă a unei campanii dezlănțuite duse de propriii concetățeni împotriva lui în momentul atribuirii premiului Goncourt, trecut în veșnicie fără să-și fi putut revedea țara căreia i-a dedicat din depărtare o dragoste fierbinte, Vintilă Horia își poartă și după moarte povara destinului care i-a hărăzit să aibă parte de admirația întregii lumi… dar mai puțin de cea a celor de-acasă. Paradoxul situației în care este pus Vintilă Horia, ca scriitor și ca om, reiese clar dintr-un simplu exemplu dat de două citate din Wikipedia:

Vintilă Horia, care nu a omorât pe nimeni și care se face vinovat de un număr de articole scrise la vârsta de 22-26 ani, cu lipsa de judecată a tinereții, într-un climat politic european care poate explica această greșeală – pe care scriitorul a regretat-o în scris de numeroase ori – este prezentat azi în Wikipedia în limba engleză ca "scriitor român laureat al premiului Goncourt și criminal de război condamnat".

I.V. Stalin, care se face direct vinovat de genocidul a peste 20 de milioane de oameni, de sprijinirea ascensiunii lui Hitler și de înrobirea unui număr de popoare, este prezentat tot azi de aceeași Wikipedia ca "liderul Uniunii Sovietice de la mijlocul anilor ’20 până la moartea sa în 1953".

Editura Vremea a început seria de autor Vintilă Horia cu "Memoriile unui fost săgetător", jurnal inedit, publicat în 2015, cu sprijinul lui Cristian Bădiliță, cunoscut eseist, patrolog, traducător, pentru a marca împlinirea a 100 de ani de la nașterea scriitorului.

Superbă scriere literară și prețios document istoric, "Memoriile" au fost urmate de antologia de eseuri "În căutarea omului total. Moștenirea literară și spirituală a lui Vintilă Horia. Actele colocviului „Vintilă Horia, o sută de ani de la naștere”. Substanțialele contribuții la cunoașterea operei lui Vintilă Horia au fost aduse de numeroase personalități ale culturii românești, cu ocazia colocviului organizat la Biblioteca Aman din Craiova, prin grija directorului Lucian Dindirică.

A treia carte din serie este "Cavalerul resemnării", cel de al doilea roman din „Ciclul exilului”, după "Dumnezeu s-a născut în exil".

"Cavalerul resemnării" ne poartă prin spații în același timp simbolice și reale, un colț de Valahie inspirat din realitate și totodată abstract, purtând însemnele patriei după care tânjește exilatul, un teritoriu al purității, al pădurilor veșnic verzi și al munților, precum și printr-o Veneție care pune mai presus de orice frumosul și seducția, alăturându-le însă unei corupții profunde, unui putregai interior atotstăpânitor.

Timpul acțiunii are de asemenea valențe ale realului, este epoca evului mediu, dar este și o picătură de timp cristalizat din istoria umanității, în care personajele și pasiunile sunt prinse în veșnicie ca insectele într-un chihlimbar limpede.

În acest context se desfășoară două povești de dragoste, lupta unui popor pentru înlăturarea jugului otoman, bătăliile interioare ale unui voievod în căutarea identității și a armoniei, călătoria sa printr-o Europă sfâșiată de conflicte și de intrigi.

Roman istoric, roman de dragoste, roman filozofic, splendid tradus din franceză de Ileana Cantuniari, "Cavalerul resemnării" constituie o lectură care îmbogățește mintea și farmecă sufletul. O capodoperă.

„Am fost sfătuit să scriu o carte pentru a explica și a justifica anumite articole publicate în România acum douăzeci și cinci de ani și care au stârnit acea penibilă campanie de presă. Nu am făcut-o, căci nu am nimic de explicat și nimic de justificat. Eu sunt cărțile mele. Restul este literatură.” Vintilă HORIA

„Romanul Cavalerul resemnării se înscrie în cadrul uneia dintre tendințele cele mai interesante și înnoitoare ale prozei secolului al XX-lea, tendință marcată de o serie de romane (Kafka, Musil, Broch, Joyce sau Mann) în care se suprapun interogația existențială și aceea socială sau istorică. În centrul romanului stă conștiința personajului, transformată într-o perspectivă din care romancierul studiază realitatea pe care vrea să o prezinte.” Monica NEDELCU, Universitatea Complutense – Madrid

„De-a lungul romanului, pădurea valahă, redută a libertății și spațiu al suferinței, se transformă într-un simbol al răzvrătirii, al nădejdii și al înnoirii. „Pădurea voastră este acum singura nădejde a celor înrobiți, știați asta?", îl întreabă călugărul Joaquin Cordero pe Radu-Negru, în momentul în care îi redă libertatea cu riscul propriei sale vieți.” Monica NEDELCU, Universitatea Complutense – Madrid

 

Fragment din roman: „O atrase ușor către el. Ea îi căută gura cu o violență deznădăjduită, aproape copilăroasă, care-l cufundă din nou în trecut. Ca și el, ea era alcătuită din amintiri, doar amintiri, și asta era nimica toată în fața singurătății nesfârșite care-i aștepta. Îl întrebă, câteva ceasuri mai târziu, ațâțând focul aproape stins:

– De ce ne-am născut aici?

Dădu din umeri și își aminti de Bătrân, care își pusese probabil aceeași întrebare, în noaptea aceea pe colină, înainte de a-și înălța ochii spre cer și de a scoate acel țipăt de neputință care îi sfâșiase sufletul.”

 

 

 

 

 

 

 

 

Doar câteva zile li s-au îngăduit unei infirmiere și unui pilot, doi francezi care se cunosc în inima Rusiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pentru a-și trăi iubirea. Povestea lor, reconstituită peste zeci de ani de cel care o ascultase pe când era un băiețel captiv într-un orfelinat siberian, devine un altfel de pod aerian, unul alcătuit din cuvinte, între o Franță pe cale de a dispărea și o Rusie demult dispărută.

Andreï Makine s-a născut în 1957 în Krasnoiarsk, Siberia, iar în 1987 a emigrat în Franța. Romanul care l-a consacrat și i-a adus celebritatea a fost Testamentul francez, publicat în 1995 și distins cu Premiul Goncourt, Premiul Médicis şi Premiul Goncourt des Lycéens. Au urmat alte romane care i-au consolidat cariera, traduse în zeci de limbi.

„Cititorul din peşteră” a apărut în 2006, cu prilejul Zilei Mondiale a Lecturii. Povestea, spusă cu umor şi fără ostentaţie moralizatoare, este a unui copil debusolat care descoperă lumea şi se descoperă pe sine călătorind prin lumile literaturii. În 2010 a apărut la Lisabona o a doua ediţie a cărţii, adăugită, care face obiectul traducerii de faţă.

„Adevărata libertate, chiar cea adevărată, este lectura. Când scriu sunt prizonierul stilului meu, al micuţei mele lumi interioare, al micuţei mele lumi exterioare, al temelor care mă obsedează, al temelor pe care le pot atinge fără să par prea disonant. Dar când citesc... Nu există îngrădiri – doar miile de ani de cuvinte şi imaginaţie, cei ai generaţiilor şi generaţiilor de scriitori...“ — RUI ZINK

„O parabolă despre lumea de azi şi o minunată lecţie de citit.“ — IOANA PÂRVULESCU

Cu o scrisoare a lui Vintilă Horia către Mihai Cantuniari în loc de prefață

Editura Vremea a început seria de autor Vintilă Horia cu Memoriile unui fost săgetător, jurnal inedit, publicat în 2015, cu sprijinul lui Cristian Bădiliță, cunoscut eseist, patrolog, traducător, pentru a marca împlinirea a 100 de ani de la nașterea scriitorului.

Superbă scriere literară și prețios document istoric, Memoriile au fost urmate de antologia de eseuri În căutarea omului total. Moștenirea literară și spirituală a lui Vintilă Horia. Actele colocviului „Vintilă Horia, o sută de ani de la naștere”. Substanțialele contribuții la cunoașterea operei lui Vintilă Horia au fost aduse de numeroase personalități ale culturii românești, cu ocazia colocviului organizat la Biblioteca Aman din Craiova, prin grija directorului Lucian Dindirică.

A treia carte din serie a fost Cavalerul resemnării, cel de al doilea roman din Trilogia exilului, după Dumnezeu s-a născut în exil.

Romanul publicat acum, Salvarea de ostrogoți. Prigoniți-l pe Boetiu, încheie această trilogie.

Deși ediția romanului Marta o la segunda guerra a apărut cu un text pe coperta a IV-a care susține că acel volum este al treilea din Trilogia exilului, scrisoarea lui Vintilă Horia către Mihai Cantuniari reprodusă în volumul publicat acum stabilește exact care sunt textele ce alcătuiesc trilogia.

Vintilă Horia este singurul scriitor român care a obținut premiul Goncourt, unul dintre cele mai prestigioase premii literare din lume, atribuit pentru romanul său scris în franceză Dumnezeu s-a născut în exil.

Prea puțin cunoscut în propria sa țară, în spațiul culturii universale scriitorul este recunoscut ca un creator important al secolului XX.

Român cu rădăcini neaoșe, germane și slave, ne propune o incursiune în povești adevărate cu persoane inventate. Un umor amărui însoțește trăiri, renunțări și nostalgii într-un parcurs alert, plăcut și nu lipsit de întrebări existențiale.

Inginer constructor la a treia generație, recunoscut în profesie, a fost preocupat de literatură, istorie și călătorii, care i-au îmbogățit viața. Prietenii și jocul de bridge l-au însoțit mereu, din tinerețe. Mâhnit și revoltat de comunism, este astăzi consternat de lipsa de substanță a societății românești și susține că numai educația și munca iscusită pot duce la progres.

„De ce scriu? Pentru cine? Și mai ales, câtă realitate și câtă ficțiune se strâng în aceste rânduri care se pretind factuale, deși probabil că, în timp, memoria a mai deteriorat din înlănțuirea și semnificațiile eveni-mentelor? De ce scriu? Pentru cine? Și, mai ales, câtă rea¬litate nedistorsionată a rămas din amintiri? Păi scriu pentru că acel „simt, deci exist” adoptat din frageda tinerețe de la André Gide are nevoie de o confir-mare. Și scriu pentru mine, chiar dacă undeva pândește nesiguranța acestei afirmații.”

Cine oare poate surprinde cu mai multă acuitate esența unei cărți, stilul ei, decât însuși autorul? Într-un volum recent (Longtemps, j’ai donné raison à Ginger Rogers, Grasset, 2020), Frédéric Vitoux își mărturisea, cu o dezarmantă sinceritate, preferințele:
Îmi plac scriitorii care pierd firul gândurilor, poveștilor, reflecțiilor. Și ce dacă, prin felul în care scriu, nu se țin ață de ceea ce voiau să spună, ci, dimpotrivă, se lasă duși de val, se descentrează, deschid paranteze înspre lumi nebănuite de ei înșiși cu o clipă înainte? Și ce dacă uită să le închidă? Eu n-am să fac niciodată elogiul închiderii.
Pe scurt, nimic mai încântător decât să te lași în voia unei literaturi vagabonde, să te simți liber, gata să te înclini în fața unei chemări, unei tentații. Când citesc, îmi sunt dragi cărțile în care știu, în care simt că autorul poate, în orice moment, la fiecare pagină, să mă poarte într-o direcție imprevizibilă, urmându-și fantezia, și că nimic nu e premeditat ori bătut în cuie dinainte. Îmi plac cărțile în mișcare, cărțile cu gust de hoinăreală…
La ce oră, din ce zi… e o astfel de carte, pornită să descopere, într-un colț de Paris, pasiuni, vise, decepții, într-un cuvânt, trăiri legate de un punct fix, micul bistrou Au Rendez-vous des Mariniers de pe insula Saint-Louis. Seismograf al unei epoci la ani-lumină de prezent și incredibil de aproape totuși, volumul e și un exercițiu de Gnosi seauton declinat în cheia lui „cunoaște-te pe tine însuți cunoscându-i pe ceilalți“. Când ei se cheamă Dos Passos, Hemingway, Cendrars, Simenon, Céline, Mauriac, Picasso… iar scriitura se joacă glosând cu un umor duios ori ironic, să rătăcești prin vremuri și cuvinte e, fără îndoială, o experiență fermecătoare.

Cea mai renumită operă a legendarului scriitor japonez care a inspirat Studio Ghibli, Călătorie nocturnă pe Râul Argintat al Cerului este o aventură clasică, înțesată de teme profunde.

În ajunul Festivalului Stelelor, Giovanni trece în grabă pe lângă colegii săi de clasă, ocupați cu pregătirile pentru sărbătoare. Trebuie să ajungă la lucru, la imprimeria unde, în schimbul unui singur bănuț de argint, culege cu penseta litere micuțe dintr-o cutie. Când colegii săi de clasă încep să dea drumul lampioanelor pe râul negru și scânteietor, s-a făcut deja seară. În timp ce urcă voinicește o colină, Giovanni este purtat brusc într-un compartiment al trenului galactic. În fața lui este colegul său de clasă, enigmaticul și blândul Campanella.

Așa începe o expediție ce traversează galaxia. Campanella și Giovanni, schițați în alb și negru, într-un stil gotic, străbat câmpuri cu pâlcuri de gențiane, dar și constelații, întâlnind oameni cât se poate de ciudați: paznicul unui far, un vânător de păsări, copii naufragiați. Povestea clasică a lui Kenji Miyazawa își deapănă firul misterios și îi va însoți pe cititori multă vreme – chiar și după ce nu vor mai fi copii.

Kenji Miyazawa (1896-1933) s-a născut în orașul Hanamaki din nordul Japoniei, în prefectura Iwate, într-o familie relativ bogată, care se ocupa cu cămătăria. După terminarea unei universități de profil agricol, a revenit în locurile natale ca profesor de științe agricole, dedicându-se în paralel studiului budismului și scrisului. În 1924, la doi ani de la moartea surorii sale mai mici, care l-a marcat profund, Miyazawa a publicat primul său volum de poezii, Haru to shura (Primăvara și Asura), și o colecție de povestiri pentru copii, Chūmon no ōi ryōriten (Restaurantul cu multe comenzi). În 1927 a terminat de scris cea mai cunoscută operă a sa, Ginga tetsudō no yoru (Călătorie nocturnă pe Râul Argintat al Cerului), publicată postum.

Kenji Miyazawa a rămas în memoria japonezilor ca unul dintre cei mai îndrăgiți autori de povestiri pentru copii, un credincios budist devotat, un talentat violoncelist și un activist social idealist.

„Asemenea Micului prinț de Antoine de Saint-Exupéry, cartea etalează un întreg univers ideatic și filozofic, îmbinând știința, religia și noțiuni ezoterice, care nu se lasă ușor decodificate, cu toate că în centrul narațiunii se află o poveste relativ simplă despre cum să găsim speranță în mijlocul unei tragedii.” -- The Japan Times

 

Castelul din Pirinei este o poveste de dragoste desfasurata ca un roman epistolar intre un barbat si o femeie, Steinn si Solrun, care se revad in mod neasteptat dupa treizeci de ani de la despartirea lor.

Obsedata de intrebari metafizice si de angoasa disparitiei din aceasta lume, tanara Solrun cauta raspunsul la intrebarea pe care specia umana si‑a pus‑o inca din copilaria sa: exista viata dupa moarte? O intamplare enigmatica si inexplicabila rational, care altcuiva i‑ar fi zdruncinat definitiv mintea, este miracolul care ii aduce lui Solrun raspunsul si impacarea cu sine insasi. Pana la deznodamantul surprinzator din final, unde se dovedeste ca, mai ales in dragoste, nimic nu este mai gresit decat sa cauti cu orice pret sa demonstrezi ca ai dreptate.

Romanul "Licean… odinioară", cu un pronunțat caracter autobiografic, constituie, după opinia profesorului și criticului literar Ion Buzași, „una dintre cele mai celebre cărți despre Școlile Blajului și o lectură prin care vestitul orășel de «credință și tărie românească» poate fi cunoscut și îndrăgit; vedem în aceste pagini lupta Blajului pentru unitate națională, cultul pentru latinitate, atmosfera școlară de studiu temeinic, formarea unor caractere «pe stânca tare a credinței», gata să-și dea viața pentru idealul național.” Ilie Rad

Louis de pe Bătrânul Continent este o metaforă a relaţiei Mentor – Elev, transpusă la toate nivelurile noastre de dezvoltare personală şi profesională.

Un nou roman de Dan Stanca nu este neapărat o reluare a unor teme vechi. Ultima sa apariţie, „Strălucirea corpului”, în seria de autor găzduită de editura Vremea, ne oferă destule momente de reflecţie cum nu au mai fost până acum. Avem aici de-a face cu un preot mai puţin obişnuit, cu virtuţi taumaturgice, care, în final, reuşeşte să vindece un ofiţer invalid.

În carte mai apare episodic şi figura lui Arsenie Boca, dar, a nu se uita, acest roman este închinat memoriei lui Mihai Creangă, de la a cărui moarte, de Crăciun, se împlineşte exact un an. Mihai Creangă, bun prieten al autorului, apare în carte ca personaj, cu numele său, ceea ce a presupus un efort literar deosebit pentru a îmbina memorialistica cu imaginaţia.

Un omagiu minunat adus vârstei de aur a romanului poliţist englez şi maestrei Agatha Christie.
O carte în care suspansul îl ţine pe cititor treaz de la prima şi până la ultima pagină

Construit, la fel ca Mătuşa Julia şi condeierul, pe două planuri, Povestaşul (1987) este romanul unui scriitor frãmântat de rostul lui şi al ficţiunii în genere.

" Gandurile lor nu erau compatibile in acel moment. Fiecare avea alte trairi in minte...insa sigur, gandurile Laurei nu erau ordonate. Erau mai de graba ca niste focuri de artificii care s-au desprins dintr-o pocnitoare. Fugeau catre cer imprastiindu-se in mii de culori…in cercuri perfect rotunde, sarind de la o imagine la alta. Pentru o clipa se rezema cu capul de spatarul bancii... si isi tinti privirea catre cerul albastru si limpede ca apa raului." (Lucia Gargaletus)

Harriet Radcliffe e plictisită de viaţa ei. La douăzeci şi trei de ani, slujba ei stabilă chiar i se pare foarte monotonă. Dacă vrea să adauge puţină savoare vieţii ei, acum e momentul să o facă.

Dar surpriza care o aşteaptă îi întrece până şi cele mai nebuneşti visuri. Răspunzând unei oferte de angajare ca asistentă a unei actriţe celebre, Harriet se trezeşte atrasă într-o lume intensă şi secretă a obsesiilor sexuale. În timp ce joacă un rol inocent într-o dramă foarte personală, descoperă despre propriile dorinţe mai multe decât ar fi crezut vreodată că e posibil...

"Rowena cunoscuse o mulțime de bărbați, dar niciunul ca Lewis. Avea tot ceea ce și-ar fi putut dori vreodată, total lipsit de inhibiții și de rușine, gata să meargă până la capătul pământului pentru a-i satisface toate nevoile și dorințele. Și totuși, nu era de-ajuns, își zise ea cu tristețe. În ciuda inteligenței, a frumuseții și a experienței sexuale, Lewis nu fusese capabil s-o ajute. De-asta ajunseseră aici și aveau nevoie de Harriet."

Marina Anderson este pseudonimul unei autoare consacrate de literatură erotică. Printre romanele sale se numără A Celebration of Hearts, Forbidden Desires, House of Decadence.

Summer s-a visat dintotdeauna dansatoare si, cand apare un loc la scoala de balet, si-l doreste dureros de tare. Gimnaziul se termina si incepe vacanta dar, spre deosebire de geamana Skye si de celelalte surori, Summer nu are timp de petreceri pe plaja. Concursul de balet devine noua ei obsesie, iar lucrurile incep sa scape grav de sub control... Cu cat incearca mai mult sa atinga perfectiunea, cu atat se pierde mai tare. Va realiza Summer – cu ajutorul baiatului care vrea sa-i fie mai mult decat prieten – ca visurile vin in tot felul de forme si marimi?
"Fiica mea era o cititoare foarte selectiva, asa ca am vrut sa scriu carti pe care sa nu le lase din mana, povesti care sa o faca sa viseze, sa-si puna intrebari, sa mediteze si – de ce nu? – sa inteleaga mai bine viata." (Cathy Cassidy)

Poetică, surprinzătoare, te ţine cu sufletul la gură... O carte extraordinară! Isabel Allende

Matilda este o copilă dintr-o insulă tropicală peste care s-a instalat oroarea războiului civil. Mr. Watts, singurul alb care nu a părăsit comunitatea, decide să fie profesor într-o şcoală mică, unicul text pe care îl are la dispoziţie fiind Marile speranţe de Charles Dickens.
Fascinată de lectură, Matilda accede la o nouă lume în care fantezia încearcă să suplinească realitatea dură trăită pe insulă. O lume care pare a se opune credinţelor religioase solide împărtăşite de mama sa şi care va crea un conflict între cele două. Din păcate însă, atât imaginaţia fetei, cât şi habotnicia mamei sunt spulberate de vocea distrugătoare a armelor care vor scălda comunitatea în sânge.
Peste ani, Matilda va descoperi că faptele şi oamenii pot fi măşti ale unor adevăruri găunoase. Faptele din carte se bazează pe experienţa autorului, care a fost nevoit să consemneze, ca jurnalist, imagini înfiorătoare ale blocadei impuse în 1990 de Papua Noua Guinee unei insule din Pacific.


«O carte pe care merită să o iei în seamă.» Seattle Times

«Un roman despre puterea pe care o are ficţiunea de a transforma viaţa oamenilor. Lloyd Jones arată cum o lume alternativă poate deveni mai reală decât propria lume, cum dintr-o poveste poţi învăţa mai multe decât din lumea înconjurătoare, cum cărţile pot stârni conflicte, frică, bucurie şi pot schimba vieţi. O experienţă de lectură autentică, magică, adevărată.» The Sunday Times

«Simplitatea cu care autorul descrie atrocităţile din insulă este devastatoare.» The Guardian

«Proza lui Jones este desăvârşită...» Publishers Weekly

Lloyd Jones trăieşte în Wellington, Noua Zeelandă. A mai scris: «The Book of Fame» (2001 Montana New Zealand Book Award)

Scriitorul şi jurnalistul Frederic Beigbeder a fost arestat preventiv, în noaptea de luni spre marţi, la Paris, pentru posesie de cocaină, însă a fost pus în libertate după audiere, informează surse apropiate anchetei, citate de lci.fr. ...

"Eu traiesc scriind. Munca imi organizeaza viata, ma apara de frustrari, de esecuri, de obstacolele pe care le infruntam toti in viata de zi cu zi. Munca imi ordoneaza tot ce mi se intatmpla, bune si rele, oamenii pe care ii cunosc, lucrurile pe care le vad, le citesc, le visez si, desigur, mi le imaginez.

Manualul razboinicului luminii este o invitatie pentru fiecare dintre noi sa ne traim visul, sa acceptam incertitudinile vietii si sa ne ridicam in intampinarea destinului nostru unic. In stilul sau inimitabil, Paulo Coelho ne ajuta sa descoperim razboinicul luminii din noi. In scurte pasaje pline de inspiratie, suntem invitati sa pornim pe calea razboinicului: cel care apreciaza miracolul de a fi in viata, cel care accepta esecul si cel a carui cautare il face sa devina ceea ce doreste sa fie.

Invataturi de buna purtare pentru fetiscane intru folosul pensioanelor a fost primul manuscris erotic al lui Pierre Louÿs care a vazut lumina tiparului si ramane de asemenea cea mai scandaloasa scriere a sa, in care umorul are intaietate in fata lascivitatii.

Prin intermediul unor sfaturi revoltator de vulgare si oferite cu ostentatie "intru folosul pensioanelor", pe un ton hilar si parodic, fals dojenitor, Louÿs rastoarna cu totul moravurile de sfarsit de secol XIX.

Invataturi de buna purtare pentru fetiscane intru folosul pensioanelor a continuat sa fie tot mai scandaloasa si mai subversiva inca de la prima sa aparitie, in 1926.

Unul dintre cele mai mari romane despre iubirea obsesiva, Femeia si paiata a fost publicat initial in Franta, in 1898 si este considerat capodopera lui Pierre Louÿs. A inspirat cinci versiuni cinematografice, printre care cea a lui von Sternberg din 1935 si cea a lui Bunuel din 1977