Literatură

ALEX VOLKOV e un demon binecuvântat cu o față de înger și blestemat cu un trecut de care nu poate scăpa. Poartă povara unei tragedii care îl bântuie încă din copilărie. Forța care îl mână în viață este dorința aprigă de a se răzbuna și de a avea succes, iar asta nu lasă loc pentru iubire. Însă, atunci când e silit să aibă grijă de sora celui mai bun prieten al său, Alex începe să simtă o emoție nouă. În armura lui înghețată apare o fisură. Inima lui împietrită începe să se topească. E cuprins de un foc care amenință să-i năruie lumea.

AVA CHEN e un spirit liber, dar încătușat de coșmaruri născute dintr-o copilărie pe care nu și-o amintește. Și totuși, în ciuda trecutului său misterios și apăsător, Ava vede mereu frumusețea din ceilalți… inclusiv cea din inima unui bărbat închistat într-o carapace glacială. Un bărbat pe care n-ar trebui să-l dorească. Cel mai bun prieten al fratelui său. Vecinul ei. Salvatorul și totodată pieirea ei. Iubirea lor n-ar fi trebuit să se înfiripe, dar când începe să înflorească, descătușează secrete care i-ar putea distruge pe amândoi… și tot ceea ce le este mai drag.

„Apărarea are cuvântul - ...o capodoperă!” Panait Istrati

Romanul „Apărarea are cuvântul” a provocat reacții extreme, de la aprecieri superlative, la contestarea autorului, însoțită de critici dure, pline de invective. Personajul-narator, condamnat la ocnă pentru uciderea propriei fiice, este fiu al unei femei ușoare, crescut într-o casă de toleranță. El se confesează cu intenția de a-și motiva crima, apoi se sinucide. Tenta senzațională, aerul de tragedie sfâșietoare, atmosfera de scandal care s-a iscat în jurul cărții și a autorului i-au asigurat succesul comercial.

„Cu o imaginație bogată și o cercetare meticuloasă, David Blixt a adus la viață lumea tumultuoasă și incitantă a jurnalismului din secolul al XIX-lea. Zugrăvită de el, Nellie Bly este hotărâtă, independentă, ingenioasă, irezistibilă – o eroină pe care orice cititor ar fi încântat să o cunoască.” (Matthew Goodman, autorul bestsellerului New York Times Eighty Days: Nellie Bly and Elizabeth Bisland’s History-Making Race Around the World)

Înfuriată de un articol intitulat „Pentru ce sunt bune fetele”, Elizabeth Cochrane scrie o scrisoare înverșunată către Pittsburgh Dispatch, fără să-și închipuie că un ziar victorian ar angaja vreodată o femeie ca reporter. Sub pseudonimul Nellie Bly, își începe lupta cu industria dominată de bărbați și corupția guvernamentală, relatând subiecte inedite. Feministă, aventurieră, sursa de inspirație pentru toate ziaristele bătăioase din literatura ultimului veac, celebră pentru călătoria sa în jurul lumii și expozeul sub acoperire dintr-un spital de psihiatrie, Nellie Bly a lansat un nou tip de jurnalism de investigație. Bazându-se pe fapte reale din viața personală și profesională a lui Nellie Bly, Pentru ce sunt bune fetele e o poveste despre furie, hotărâre și triumf – povestea unei femei iute la mânie din Pennsylvania care a refuzat să lase lumea să-i spună cum să-și trăiască viața și care a schimbat ea însăși lumea.

„Dramatic, captivant și plin de spirit, romanul Pentru ce sunt bune fetele îl poartă pe cititor direct în inima unei eroine americane – o emblemă a feminismului a cărei voce sună clar și răspicat.” (Olivia Hawker, autoarea bestsellerului The Ragged Edge of Night)

 

„David Blixt zugrăvește o eroină memorabilă în Pentru ce sunt bune fetele, urmărind cariera extraordinară a pionierei Nellie Bly. Un dinam mărunțel care refuză să stea în bucătărie, Nellie luptă din răsputeri să-și facă un nume ca jurnalistă, luându-se la trântă pe parcurs cu bărbații blazați, instituțiile corupte și propriii demoni. Această Lois Lane din viața reală m-a făcut să exclam cu voce tare în timp ce dădeam paginile: «Este pur și simplu o încântare!».” (Kate Quinn, autoarea bestsellerului Rețeaua Alice)

„Tulburătoare și plină de tensiune și mister, cartea vă va însoți mult timp după ce veți da ultima pagină și după ce veți stinge luminile.” (Christian White, autorul bestsellerului The Nowhere Child)

„Această poveste misterioasă surprinde atât frumusețea, cât și brutalitatea naturii – îndeosebi a naturii umane.” (Apple Books)

Madrid, 1791. Arta înflorește sub privirile atente ale Inchiziției. Manuèl Alvèra este ales de Goya însuși să-i devină ucenic. În același timp, în oraș sunt descoperite mai multe cadavre – artiști celebri uciși prin același modus operandi. Madridul e cuprins de freamăt și, în timp ce întâmplările sunt puse pe seama păcatului trufiei săvârșit de pictori, Manuèl bănuiește că în spatele acestor crime se află chiar Goya. Studiind opera maestrului său pentru a-i imita geniul, tânărul ucenic descoperă un secret cumplit și devine deopotrivă victimă și complice într-o țesătură de intrigi și minciuni elaborate, care îi vor pune sub semnul întrebării întreaga viață.

„Povestea celebrului artist Francisco de Goya se împletește cu măiestrie cu enigme tulburătoare. Autoarea ne oferă un thriller uluitor, în care vinovatul crimelor odioase comise la Madrid în 1791 nu este deloc ușor de identificat.” (Thriller Nord)

Ediţie îngrijită, cuvânt-înainte şi note de Erika Mihálycsa şi Rareş Moldovan

„Cele mai frumoase cuvinte despre marele roman joycean le-a spus, probabil, celălalt protagonist de superclasă al prozei anglo-saxone din secolul XX, William Faulkner: «De Ulise trebuie să te apropii aşa cum se apropie predicatorul baptist analfabet de Vechiul Testament: cu credinţă». Şi, desigur, cu o răbdare şi o atenţie avertizate că vor fi subminate de fiecare cuvânt şi de fiecare frază. Pentru că puţine cărţi sunt mai fascinante şi mai geloase pe propria lor existenţă, pe cât de improbabilă, pe atât de strălucitoare, decât Ulise. James Joyce a propus un portret al omului şi al istoriei sub specie aeternitatis, de la întruchipările nobile, înălţătoare, până la cele abjecte şi repugnante. Deasupra lor, dominând o galerie de umbre pline de energie, sublime şi groteşti totodată, omul absolut, chintesenţă a banalităţii şi fatalului plictis existenţial. Ulise cartografiază, aproape maniacal, o lume (cea a oraşului Dublin şi a Irlandei) şi plonjează în adâncimile insondabile ale conştiinţei personajelor în care palpită, liric şi melancolic, extravagant şi fremătător, eternul omenesc, prea omenesc: Leopold Bloom, Molly Bloom şi Stephen Dedalus. Lectura acestei cărţi de inspiraţie odiseică este o frisonantă escapadă livrescă la capătul căreia devenim nu doar contemporanii unui Homer postmodern, ci înainte-mergătorii unui alt fel – ingenios, capricios şi dezinvolt-implicat – de a privi lumea, literatura şi pe noi înşine. Joyce surprinde momentul prăbuşirii miturilor culturale, al căror punct culminant a fost supraomul nietzschean, readucându-ne cu picioarele pe solul tern – dar atât de fascinant – al conştiinţei fiecăruia dintre noi. Cine face efortul de a citi Ulise dobândeşte dreptul la o viaţă suplimentară, de desfătări literare paradiziace la capătul unei colosale aventuri iniţiatice. Traducerea lui Rareş Moldovan este un minunat ghid pentru a descoperi cele de mai sus.” (Mircea Mihăieş)

Romanul „Shalimar clovnul” brodează pe marginea poveştii dansatoarei hinduse Boonyi Kaul şi a iubitului ei musulman, Noman Sher Noman, cunoscut ca Shalimar clovnul. Cei doi se căsătoresc, dar Boonyi este sedusă de ambasadorul american în India, Max Ophuls, şi îşi părăseşte soţul, fiind la rândul ei abandonată şi dezonorată atunci când legătura extraconjugală a diplomatului nu mai poate fi ţinută secretă. Din acrobat şi dansator pe frânghie, Shalimar devine un temut terorist internaţional care, după ani de crime şi atentate, îşi urmăreşte în continuare vendeta.

Romanul „Prin celălalt capăt al telescopului” este în acelaşi timp o cronică a crizei refugiaţilor sirieni ajunşi în 2016 pe insula grecească Lesbos şi povestea vieţii Minei Simpson, o doctoriţă trans de origine libanezo-siriană care vine pe insulă pentru a-i ajuta pe imigranţi şi pentru a se revedea cu fratele ei. Dar este şi o meditaţie asupra limitelor cu care se confruntă scriitorii şi asupra incapacităţii lor de a spune povestea catastrofelor prin care trec oamenii altfel decât în mod fragmentar. Rabih Alameddine reuşeşte să traseze contururile unei lumi în care se regăsesc deopotrivă suferinţa, înjosirea, sacrificiul, perfidia, iubirea, fidelitatea, indiferenţa, superficialitatea şi profunzimea, ale unei lumi complexe la care de regulă nu avem acces decât prin medierea falsificatoare, lipsită de înţelegere a articolelor de presă. „Prin celălalt capăt al telescopului” prezintă experienţele traumatizante ale refugiaţilor în paralel cu cele ale persoanelor LGBTQ – un proiect literar pe care Alameddine mizează mai mult decât pe construirea unei structuri clasice de roman.

Scris în pandemie și predat la Gallimard în ianuarie 2021, Magul de la Kremlin este un roman în același timp documentar și vizionar, cu accente profetice, dorința de a sonda misterele Kremlinului și ale Rusiei, actuale și dintotdeauna, determinându-l pe autor să depășească granițele eseului pentru a apela la ficțiune și la forța imaginației, rodul acestei alchimii fiind nu numai un mare roman despre Rusia contemporană (de la declinul lui Elțîn, figurile oligarhilor, războiul din Cecenia, Jocurile Olimpice de la Soci până la criza ucraineană), ci și o extraordinară meditație despre putere, în universalitatea mecanismelor și a resorturilor ei.

Ai încredere în persoana cu care te-ai căsătorit?

Crezi că o cunoști? Mai gândește-te… 

Lucrurile merg prost între doamna și domnul Wright de multă vreme. Când Adam și Amelia câștigă un weekend în Scoția, călătoria pare să fie exact ocazia de care au nevoie pentru a-și rezolva problemele.

Scenaristul Adam Wright, care recunoaște singur că este obsedat de muncă, a avut toată viața prosopagnozie, o boală rară care-l împiedică să distingă fețele celor din jur. Nu-și poate recunoaște prietenii sau membrii familiei, nici măcar propria soție.

La fiecare aniversare, soții fac schimb de cadouri tradiționale — din hârtie, bumbac, lut, tinichea — și în fiecare an, soția lui Adam îi scrie o scrisoare pe care nu-l lasă niciodată să o citească.

Până acum.

Amândoi știu că acest weekend le va salva sau le va distruge căsnicia. Unul dintre ei minte și cineva nu vrea ca Adam și Amelia să trăiască fericiți până la adânci bătrâneți.

Lucrarea prezinta, un episod important din istoria recenta a Romaniei, intr-un mod direct si facil, insa nu transmite doar unidirectional informatii, ci, prin seria de intrebari la care cititorii trebuie sa raspunda, ori sarcini pe care trebuie sa le indeplineasca, devine un instrument de lucru care provoaca si din punct de vedere intelectual. Iar impactul vizual al desenelor ajuta si la o retinere mult mai usoara a informatiilor. Lucrarea poate fi, asadar, un suport didactic util de folosit in scoli, licee si facultati, atat de catre profesori cat si de elevi.

Si iata-I pe extraordinarul Alex von Randa, urmasul unei familii ilustre, ajuns la capatul vietii. Se uita in jur: e gol. Gol si atat. isi da seama ca singura solutie e sinuciderea, dar nici gestul suprem nu i se pare o iesire demna. Iimpotriva cui sa se sinucida? Pentru ca, nu e asa?, "orice suicid e si pentru a impresiona ori a pedepsi pe cei ramasi in viata". Odata decizia luata, se simte liber cum nu s-a mai simtit niciodata. In plus, gaseste si un sens in intreaga poveste. Comite un gest menit sa-i rascumpere intreaga viata, sa-i dea un sens. Experimentele cu racheta balistica se apropie de sfarsit, Aggregat4 a atins nivelul suborbital, deci Hitler e foarte aproape sa aiba o arma care ar distruge omenirea. Si atunci Alex gaseste solutia de a transmite englezilor toate informatiiie necesare pentru a distruge centrul de cercetare de la Peenemnde. Daca viata lui nu a avut niciun sens, moartea sa capata deodata unul. Moare, cum spune el, util. lar existenta lui, atat de ezitanta, capata forma clara a unui destin. Pe contrasens (inutil sa mai dezleg titlul) e un roman extraordinar. Nu mai glosez acum nici pe marginea sumbrei lui actualitati. Atentie la numele lui Oleg Serebrian! Merita sa-i citim fara prejudecati romanele. Sunt printre cele mai bune carti de proza din literatura romana de azi. - Bogdan Cretu

Ghenadie Postolache este un profesionist al scrisului. O scoala facuta la marii maestri si o mana care exerseaza permanent cu materiale dintre cele mai capricioase sunt argumentele necesare. Intr-un alt sens, el este un lup singuratic al literaturii, fara a se incadra in vreun grup literar, fara a fi un scriitor-persoana publica. Un fel de sihastru, citindu-si in chilia sa psalmii (cartile religioase chiar sunt pe raftul intai al bibliotecii personale) si scriindu-si apocrifele, nascute postmodernist din carti de religie, beletristica, istorie, filozofie... - Mircea V. Ciobanu

La paisprezece ani, Jules a ajuns într-un punct critic în viața ei. În urmă cu un an, a ratat ocazia de a deveni o balerină profesionistă, iar de curând a fost exmatriculată. Mama ei ia o hotărâre drastică: o trimite pe fată în Kansas, să locuiască la o mătușă. Jules trăiește experiența ca pe un exil. În pustietatea rurală a Kansasului, viața ei capătă nu doar un alt conținut, ci și un alt ritm, unul atât de molcom, încât timpul pare să curgă invers, spre trecut.

Pentru o mare devoratoare de filme de dragoste, cum e Liz Buxbaum, balul de absolvire ar trebui să fie un moment de basm. Și totuși, Liz nu vrea să se ducă și nimic nu ar putea-o face să se răzgândească – nimic, în afară de sosirea în oraș a lui Michael Young, băiatul de care era îndrăgostită în copilărie. Liz nu are nicio îndoială că Michael e sufletul ei pereche. Mai trebuie doar să-l facă și pe el să vadă asta. Ca să intre în anturajul lui, Liz trebuie să-și calce pe inimă și să-i ceară ajutor rivalului ei de-o viață, Wes Bennett.

În toamna anului 1914, orașul Lille este sub asediu. Refuzând să asiste neputincioasă la cruzimile războiului, Adèle, o tânără de șaisprezece ani, se hotărăște să ajute armata franceză. În toiul bombardamentelor, se duce la spital și se oferă să lucreze ca infirmieră pentru soldații răniți pe front. Curând însă, începe să i se pară că face prea puțin și, prin intermediul unui prieten, este cooptată în rețeaua de spionaj condusă de misterioasa Louise de B. Sarcinile care îi sunt încredințate acum o fac să se simtă tot mai utilă, dar, pe măsură ce mizele cresc, și misiunile devin din ce în ce mai primejdioase.

Un roman al libertatii si al revolutiei extraordinar de convingator, un savuros amestec de istorie, dragoste si aventura transatlantica. Povestea - clocotitoare, alerta si pacatosi, pe care destinul ii arunca intr-o lupta care le va schimba vietile pentru totdeauna.

Preocupat de rolul omului in univers, de originea mintii si a spiritului sau, scriitorul si doctorul Adrian Sangeorzan incearca un alt tip de literatura. Povestile lui Adrian Sangeorzan nu sunt situate nici in prezent, nici intr-un viitor sau trecut indepartat. Ele vor duce cititorul pe muchia subtire a unor experiente de viata care pasesc discret intre fantastic, magic si realitate. O interpretare inedita si incitanta a ceea ce poate ca suntem.

Un scurt roman plin de culoare, in buna traditie a lui Juan Rulfo, insotit de cateva povestiri, scrisori si poeme, precum si de povestea nasterii lor. Viata lui Dionisio Pinzon e guvernata de hazardul care-l arunca ba in bratele saraciei si disperarii, ba intr-ale abundentei si fericirii: din crainic al satului si muritor de foame, devine cocosar de succes si jucator de carti. Din targ in targ, il insoteste, fara voia ei, La Caponera, frumoasa cantareata, cu vocea si melodiile ei vrajite. Sarbatorile si veselia satelor mexicane, libertatea si puterea magnetica a femeilor, dar si coruptia si lacomia, toate acestea se afla in Cocosul de aur.

Mai pot oare vechile valori sa salveze lumea intr-un viitor distopic in care valoarea personala e dictata de consum? Leonard (Lenny) Abramov, fiul unor imigranti rusi de clasa mijlocie, are aproape patruzeci de ani, o mentalitate invechita si nu se remarca prin nimic. El se indragosteste de tanara Eunice Park, o coreeano-americana care se chinuie sa-si gaseasca un drum in viata si sa depaseasca traumele generationale ale familiei ei traditionale.

Spre deosebire de unele scrieri anterioare marcate de senti-mentalism si melodrama, in Marile sperante perspectiva lui Charles Dickens asupra universului infantil nu e una edulcorata. Pentru Pip, copilasul, sau pentru Pip. tanarul, prima intelegere a lumii e, daca nu dureroasa, cel putin suparatoare: personajul descopera in ochii celorlalti ca e necioplit. ca e imbracat saracacios etc. In Marile sperante stau impreuna multe dintre temele specifice secolului al XIX-lea: exotismul social, comportamentele psihice bizare, inocenta si generozitatea declasatilor societatii, slabiciunile naturii umane si capacitatea individului de a-si modifica fundamental conditia, hazardul transformat in destin.

Calatoriile lui Guliver (1726), cu titlul complet Calatorii in mai multe tari indepartate ale lumii, este semnat initial cu pseudonimul Lemuel Gulliver, un medic de corabie imaginar. Este un roman fantezist in patru parti, o satira la adresa societatii engleze din acel timp. In aceasta opera sunt descrise aventurile naivului Gulliver (in engleza gullible=credul) in timpul calatoriilor in tara piticilor „Liliput“, in tara uriasilor „Brobdingnag“, precum si pe insula zburatoare „Laputa“ ai carei locuitori, interesati numai de probleme stiintifice, au pierdut complet simtul realitatii. Cartea a patra il conduce pe erou in tara cailor „Houyhnhnms“, fiinte intelepte si cu mult bun simt, spre deosebire de „Yahoo“, un fel de oameni-maimuta, fiinte brutale si arierate mintal.

Romanul lui Jules Verne, Calatorie spre centrul Pamantului (titlul original, francez, Voyage au centre de la Terre), apare pentru intaia data in format mic in 1864, fiind reeditat in octavo pe 13 mai 1867 (cu doua capitole suplimentare).

Gavroche si Cosette reprezinta o adaptare pentru copii a unui episod din roman, prefacere necesara, dat fiind faptul ca Mizerabilii poate fi o carte pentru copii, in masura in care complexul narativ (cadru istoric, personaje preluate din trepidatiile vietii napoleoniene, turpitudinile multiple ale vietii social-politice ale vremii) nu se mai acorda cu orizontul de competente ale preadolescentului de azi. Totusi, (foarte) tanarul cititor poate intra in posesia unor elemente de atmosfera si caracterologice hugoliene prin lectura acestei forme rezumative, care nu e doar un erzat al Mizerabililor. - Lucian Pricop

Marele singuratic a fost o carte indelung elaborata, chiar daca nu constient, problematica ei a fost gandita de autor cu un sentiment de participare inca neintalnit in opera sa. […] Importanta acestui roman in intreaga creatie a lui Marin Preda poate fi estimata prin imprejurarea incontestabila ca tot ciclul a devenit imposibil de inteles in afara lui, ca arunca o lumina esentiala asupra volumelor din Morometii. […] De asemenea, Marele singuratic trebuie parcurs cu toate cartile lui Preda pe masa, ponderea lui si toata plasa de antinomii din constiinta lui Niculae, diferitele motive, enuntate uneori succint, ramase neexplicate, isi gasesc sensurile numai in contextul intregii opere. Asa stand lucrurile, critica noastra va trebui sa se obisnuiasca: Marin Preda a incetat de a mai fi obiect de cronica literara, cartile lui nu mai pot fi discutate independent. Ca orice autor cu univers artistic constituit, el se preteaza numai la dezbateri mai ample si mai bogate in consecinte pentru toata lumea. […]

In Corigent la limba romana locvacitatea se amesteca cu un fel de melancolie, care da cartii, interesanta si ca document, o oarecare nobleta. Dar "misticul" este si aici in toi, potrivit pana la un punct cu copilaria unui roman din preajma Oltului, replica mai zgomotoasa "medelenismului" lui Ionel Teodoreanu.

Acest nou roman graffiti al lui Constantin Abaluta suprapune elemente de viziune becketiana, textul in progresia sa acumuland permanent noi situatii imprevizibile. Gustul pentru oniric, macabru, proiectiile vagi ale dialecticii Eros/Thanatos sustin tensiunea estetica. Desi prozator cu origini suprarealiste, Abaluta provoaca literatura la o lectura ce mizeaza pe elementul neconventional, pe producerea replicii in retorta dicteului automat, pe decorul capabil sa ia orice contur, in esenta, pe doctrina unui autentic creator de proza. "Grafferul din Suedia. Roman graffiti acompaniat de portrete fanteziste si constructii la fel de fanteziste (obiecte imposibile)" poate fi citit si ca un fel de (re)formulare intr-un alt areal geografic a "Grafferului din lift".

Experiment este romanul lui Constantin Abaluta, asa cum in buna masura sunt toate cartile lui. In primul rand, aici, dar si in unele volume de poezie, conventia limbajului literar este rupta. Si nu doar prin coexistenta scripturalului cu graficul, ci mai ales prin conversia de limbaj, care devine vizual si spectaculos. Scrisul produce vizual, prozatorul stiind ca noua lege este imaginea. Daca eram obisnuiti cu sugestia, cu metafora, cu alegoria, "imaginarizarea" limbajului nu tine de retorica. Suntem in lumea inchipuita de Cesar Aira in "El juego de los mundos", o constructie SF in care literatura dispare pentru a fi tradusa total in imagini, un taram in care a citi inseamna a vedea o succesiune de imagini.

Romanul lui Bedros Horasangian are un comic straniu, pentru ca eroul-narator-sexolog este spitalizat intr-un ospiciu cand incepe sa poarte corespondenta cu diferiti indivizi, tineri, batrani, femei, barbati de tot felul aflati in impas amoros. Aceasta competenta vine din inzestrarea naratorului cu capacitatea de a pricepe cat de smintita e viata celorlalti; de fapt, epistolele, care nu rezolva mai nimic, il ajuta chiar pe Dr. Love la ceva, si anume, sa scrie despre complicatiile vietii sale... Proza lui Bedros Horasangian respira un aer de modernitate, inserturile de jurnal care echilibreaza textele scrisorilor arata o fantezie bine ordonata. Sunt de fapt aici ideile unui moralist cultivat si ale unui prozator de prim raft.

Stilul lui P. Ispirescu seamana cu cel popular si prin insusirile pur exterioare: este, in general, sobru, lipsit de podoabele atat de curente si adesea atat de artificiale din operele culte; pentru aceasta pare asa de natural si de adecvat la lucrurile povestite. […] Ispirescu a dovedit intelegerea justa pentru natura intima a povestirii; si nu numai a celei populare: pe povestitor il intereseaza in primul rand evenimentele, inlantuirea lor logica si, pe cat posibil, dramatica, pentru a interesa si emotiona pe ascultator.