Literatură

Prefață de Dinu Flămând

„Într-o schiță de prefață compusă pentru opera lui heteronimică, Pessoa însuși stabilea o comparație între Baronul de Teive, Bernardo Soares și Álvaro de Campos, acesta din urmă fiind cel mai expansiv și mai revoltat heteronim din familie. Tustrei ne apar ca inadaptați la viața reală, dar avizi să producă fragmente, texte, literatură – adică o «operă», fie ea și precară. Or iată că Baronul de Teive se sinucide, convins că «arta superioară» a devenit imposibilă, sau conștient de faptul că el este un «infertil». Să înțelegem oare că acea «artă superioară» trebuie să se concretizeze într-un opus organic, rivalizând cu capodoperele tradiției, adică mai mult decât o sumă de fragmente disparate? Implicit este pus în cauză statutul creației pessoane în ansamblul ei. Baronul insinuează astfel că Pessoa nu s-ar ridica la înălțimea exigenței absolute. Poate ar trebui să-și ardă și el manuscrisele, să-și teatralizeze apoi sinuciderea în decorul atemporal al unei arene romane, înconjurat de stele, împlântându-și daga în piept, indiferent dacă Cezarul, sau Cititorul, l-ar grația sau nu.“ — DINU FLĂMÂND

Doua cazuri in care protagonisti sunt copiii capitanului Alexiu. Bunicul si doi delincventi minori. Bunicul investigheaza disparitia lui Andrei, fi ul cel mic al capitanului Alexiu. Odata cu el, dispare si cel mai bun prieten al acestuia, de care insa nimanui nu-i pasa. O poveste sensibila despre copii neiubiti sau transformati in mingi de ping-pong intre parinti care nu-i doresc, dar si o poveste despre prietenie adevarata si despre solidaritate la orice varsta. Un bunic si o biata aventura. Bunicul, Panaitescu, Alina Alexiu si alsacianul pleaca in concediu la Eforie Nord. Bunicul se ofera sa ajute Militia locala sa rezolve un caz aparent simplu – furtul unei biciclete. Care ar putea fi legatura intre bicicleta, un ceas foarte scump si o sinucidere prin inec? La prima vedere, niciuna, insa eroii nostri sunt hotarati sa rezolve enigma.

Daca Sebastian era pana la Accidentul un analist al framantarilor identitare si al alienarii urbane (in registrul neapartenentei), aici propune o recuperare a eului, intr-o tonalitate aproape heideggeriana – a fiului ce iese din inautenticitate prin apropierea de ceea-ce-este: zapada, frigul, linistea muntelui, celalalt.

Nora si Paul nu sunt eroi in sens clasic, ci constiinte fragile care se cauta prin gesturi marunte. Accidentul devine eveniment-limita (Grenzsituation, in sensul lui Karl Jaspers), o ruptura care scoate existenta din inertia cotidianului si o deschide catre un orizont nou. Relatia lor nu e romantica in sens traditional, ci aproape fenomenologica: iubirea este un spatiu de adapost pentru fiinta ranita, un mod de a fi impreuna. Romanul, cu toata simplitatea lui aparenta, ascunde o arhitectura simbolica subtila, unde natura functioneaza ca element purificator, amintind de pastoralul modernizat al lui Thomas Mann sau de echilibrul meditativ din proza lui Hermann Hesse. Accidentul este, in fond, o pledoarie discreta pentru posibilitatea reconcilierii cu sinele si cu lumea.

Referinte critice din Gheorghe Grigurcu, Eugen Simion, Vladimir Tismaneanu, Marius Stan.

Romanul publicat de Petre Salcudeanu in 1980 si ecranizat patru ani mai tarziu, imbina suspansul unui policier clasic cu o patrunzatoare analiza a unor oameni avizi de putere si imbogatire. Bunicul si Panaitescu, pensionati in urma cu un an, se afl a in Delta Dunarii, intr-o calatorie de placere. Vacanta le este tulburata de o descoperire macabra la bordul vasului Pescarusul, iar cei doi hotarasc sa elucideze cazul Verei Varlaam, o tanara data disparuta dupa ce depistase nereguli masive in registrele unei ferme de porcine din zona. O ancheta cu multe necunoscute si rasturnari de situatie, in care adevarul pare tot mai difi cil de scos la lumina din cauza ostilitatii cu care pasagerii isi protejeaza interesele mai mari sau mai mici.

Bunicul si Panaitescu se imbarca intr-o noua aventura tocmai in... Thailanda. Cei doi detectivi temerari pornesc in cautarea unei fete care in urma cu trei ani plecase singura, fara stirea parintilor, intr-o tara asiatica si de atunci nu mai daduse niciun semn de viata. O cheama Simona. Seamana cu o fosta iubire a Bunicului care il parasise brusc in urma cu douazeci de ani si pe care o cheama la fel. In avion, bunicul mai are o surpriza: stewardesa se numeste tot Simona si seamana izbitor de mult cu cele doua disparute. In plus, il roaga pe Bunic sa semneze o carte pe care acesta o scrisese cu douazeci de ani in urma: Bunicul, Thailanda si? Care este legatura dintre cele trei Simone si, mai ales, va reusi Bunicul sa le gaseasca?

O gemă ascunsă a modernismului, cu tușe experimentale și explorări în teritoriile erotismului, ale artei și psihanalizei, Spioană în casa dragostei este o piesă esențială în ansamblul operei literare a lui Anaïs Nin.

Hrănindu-se din paginile jurnalelor sale saturate de problematizări despre natura iubirii, despre libertate și sexualitate, acest roman aduce în primplan convulsiile interioare ale unei femei care se luptă cu propriile dorințe contradictorii, dar și cu limitele impuse de societate. Deși își iubește soțul, Sabina, eroina romanului, se simte atrasă de alți bărbați, cu care își consumă fanteziile, adoptând o succesiune de roluri și schimbând tot atâtea măști. Cu opriri în Parisul nocturn dintre războaie, în barurile întunecoase dintr-un New York electrizat de dorință sau pe plajele încinse din Long Island, Spioană în casa dragostei explorează nevoia de libertate și împlinire interioară, într-un raport mereu tensionat cu așteptările celorlalți. Parte a „romanului continuu“ Cities of the Interior, este o meditație poetică și erotică asupra formelor pe care le ia pasiunea și asupra descoperirii de sine.

„Anaïs Nin vrea să-și cufunde cititorii în fluxul de sensibilitate și gândire din care oamenii distilează semnificația a ceea ce fac și a ceea ce îndură.“ — New York Times

„Un vis de proză și poezie, o celebrare lirică a vieții interioare și a imaginilor pe care aceasta le evocă.“  — Daniel Stern

„Sunt oameni care nu pot trai nejudecati; constiinta lor ii impinge sa-si dezvaluie maruntaiele in fata lumii, altfel ajung singuri sa si le sfasie.“ Razboiul a trecut, dar evenimentele de atunci au lasat urme adanci. Bunicul si Panaitescu sunt invitati de un fost colaborator intr-o statiune, pentru a se bucura de efectele binefacatoare ale izvoarelor. Dar acesta este doar un pretext. Bunicul este chemat, de fapt, sa scoata la lumina un adevar dintr-o epoca pe care o stie prea bine. Un caiet de scoala al unei fetite ucise de o mina ramasa din razboi, in care, pe langa compuneri, sunt si fi le din jurnalul de razboi al unui barbat, destinele incalcite si impletite ale oamenilor din acea vreme, precum si intamplari stranii si aparent ilogice petrecute in preajma lor trezesc in Bunic dorinta de a descoperi ce se ascunde sub calmul aparent.

Puterea de fascinatie a stilului lui Rebreanu rezida in finetea si ineditul constructiei, in plasticitatea imaginii in stare sa comunice concret un timp si un spatiu atat de abstracte. Drama care zguduie din temelii viata satului Pripas e declansata de transformarea spectrului permanent al saraciei intr-o teroare apocaliptica, adevarata obsesie a tanarului erou al romanului. Asemenea altui personaj al aceluiasi roman, si lui Ion „parintii nu i-au dat decat sufletul dintr-insul“. Brutalizat de conditiile vitrege in care traieste si purtand in suflet o dragoste strivita, Ion devine nesimtitor la tot ce se petrece in jurul sau. (Lucian Pricop)

Roman al constiintei, in buna traditie dostoievskiana, Am ucis pe Dumnezeu trateaza drama metafizica a unui pictor bucurestean, framantat de problema existentei lui Dumnezeu. Adrian Vornicu, fiu de preot si fost seminarist, pune la indoiala existenta lui Dumnezeu. Pictor fiind, se considera un demiurg, ridicandu-si creatia artistica la nivelul celei divine. Intra in scena Demian, un alter-ego demonic, menit sa-i atate necredinta. Pictorul cauta raspunsuri la dilemele sale mistice, stand de vorba cu detinutii din inchisoarea Doftana. Episoadele succesive de „iluminare” par rataciri ale unei minti pe cale de a innebuni. Intamplarile se succed halucinant, intr-o (supra)realitate grotescabsurda. Adrian este tot mai aproape de gestul final de eliberare a constiintei, intocmai ca in Crima si pedeapsa.

Un detectiv particular, David Clementi, de la Agentia Lazau, e angajat sa recupereze planurile ultrasecrete ale unui inginer dupa ce un avion furat in scopul unei evadari s-a prabusit. In acest roman cu titlu-tribut, adus litografiei lui Toulouse-Lautrec – Moulin Rouge, La Goulue, ne vom reintalni cu deja faimosul David Clementi, angajat al Agentiei Lazau. Paul Delun nu va intarzia nici el sa-si faca aparitia, insotit de nelipsitul sau caine-lup. Actiunea se va invarti in jurul unor planuri ultrasecrete, dorite atat de politia romana, cat si de statul german. Starul romanului va fi , insa, restaurantul "New-York", in care dansatoarea principala a unui numar de balet, supranumita La Goulue, va dansa cu partenerul ei, Chocolat.

In 1944, Haralamb Zinca s-a inrolat voluntar pe frontul antihitlerist, traind ororile razboiului, care l-au indemnat sa scrie nu numai un jurnal, ci si povestirile pe care le-a publicat mai tarziu. Zefirul este o culegere de schite si nuvele despre zilele celui de-Al Doilea Razboi Mondial, de o extraordinara delicatete, in care abunda personaje sensibile, dar care insa actioneaza cu hotarare atunci cand este nevoie si care isi arata, in acele momente, trasaturile de caracter exceptionale. Acestora li se adauga cateva insemnari si reportaje dedicate Armatei Romane a anilor ’50.

Bunicul, ofiter de militie pensionar, continua sa colaboreze cu fostii lui colegi, rezolvand cazuri aparent simple, alaturi de Copil, un batran caine politist scos si el la pensie si adoptat de Bunic, si de Panaitescu, soferul personal. Moartea manechinului. Cadavrul unei tinere de 19 ani, manechin la o casa de moda, este gasit la marginea unui drum. Pornind pe urmele ucigasului, Bunicul se trezeste in fata mai multor piste si a si mai multor suspecti, care au legaturi cu o secta religioasa, cu reguli bine stabilite si despre al carei sef nimeni nu are voie sa spuna nimic. Detectiv la 14 ani. Bunicul este tintuit la pat cu un picior in ghips, dupa trei luni de stat in spital. Desi operatia reuseste, cu toata stradania medicilor, sanatatea lui continua sa se inrautateasca. Pentru a-l scoate din depresie, capitanul Alexiu ii trimite pe cap trei dintre cei sapte copii ai sai si o misiune, pe care Bunicul trebuie sa o duca pana la capat asistat de aceste neasteptate ajutoare.

Publicat in anul 1878, romanul spune povestea trista a unui copil francez din secolul al XIX-lea. Micutul Remi, „un copil gasit“, crescut o vreme de mama Barberin, devine obiect de tranzactie a batranului Barberin, sotul acesteia, care sperase ca va putea obtine o recompensa din partea familiei care il abandonase pe Remi. In cele din urma, il vinde lui signor Vitalis, muzicant si conducatorul unei trupe ambulante de animale savante (catelusul Capi, alti doi caini dresati si o maimuta).

Bunicul, alsacianul si Panaitescu descurca itele unei afaceri incalcite. Un accident de masina, soldat cu moartea unei femei, caz considerat inchis de catre cei de la Circulatie, ii este dat Bunicului – ofiter de militie pensionar –, pentru a aduna date legate de psihologia soferului. Vinovatul ajunge la sectia de boli nervoase, incapabil sa vorbeasca, asa ca Bunicul porneste sa descopere cauza accidentului. O lada de struguri cazuta pe sosea, multe persoane cu acelasi nume de familie, mai putin obisnuit, un frate abia iesit din inchisoare, o sotie tanara care ameninta cu divortul si o lovitura care il trimite pe Bunic in lumea viselor sunt elementele care formeaza un caz in care condamnat este cel cu vina cea mai mica.

Fotografii de Russell Munson

De la apariţia sa, în 1970, Pescăruşul Jonathan Livingston a atins vânzări de peste 60 de milioane de exemplare (primul milion în nici doi ani de la publicare). S-a aflat în fruntea listei de bestselleruri a publicaţiei New York Times 38 de săptămâni şi a ocupat prima poziţie doi ani la rând, în 1972 şi în 1973, în topul din Publishers Weekly. Această ediţie completă, care include un capitol final inedit, a apărut în SUA sub formă de e-book în februarie 2014.

Richard Bach a scris o poveste pentru cei care îşi ascultă inima şi nu trăiesc numai după reguli, cei pentru care efortul desăvârşirii înseamnă o răsplată în sine. Ei ştiu că viaţa adevărată se găseşte dincolo de aparenţe, de aceea locul lor este alături de Jonathan, încercând să-şi depăşească limitele.

„Prin Pescăruşul Jonathan Livingston, Richard Bach a înfăptuit două lucruri. Mi-a dăruit Zborul. Mi-a redat tinereţea. Îi sunt recunoscător pentru amândouă." — RAY BRADBURY

Zborul este esenţa unei păsări. Totuşi, pentru pescăruşii din stolul ce trăieşte pe malul stâncos al mării, plutirea a devenit doar un mijloc de a-ţi satisface nevoile primare. Nici unul, în afară de Jonathan, nu vrea să se ridice mai sus, să-şi atingă sau să-şi depăşească limitele. Însă pentru Jonathan zborul – măiestria picajului, vitezele ameţitoare şi înaltul cristalin al cerului – este un scop în sine, oferind răsplata nesperată a eliberării spiritului de trup, de spaţiu şi de timp. Iar această taină pe care vrea să le-o împărtăşească semenilor îi aduce lui Jonathan duşmani, dar şi mulţi discipoli, aflaţi în căutarea unui sens mai înalt al vieţii.

În 2013 Richard Bach a descoperit între manuscrisele lui de tinereţe o parte a patra a poveştii, pe care nu i-o trimisese editorului său în 1970. O întâmplare plină de miez, căci acest capitol final avertizează asupra schimbărilor primejdioase ce îi pândesc, cu trecerea timpului, pe adepţii unei discipline spirituale: aceasta se poate transforma în ritual mecanic, golit de sens, învăţăturile devin dogmă, iar libertatea deplină a căutării este ameninţată de intoleranţa celor cantonaţi în certitudini comode.

Un banal accident de masina devine un caz nu doar complicat, ci si bine... organizat. O fata ajunge la spital in urma unui accident de circulatie si, cu toata silinta medicului, moare pe masa de operatie. La autopsie se descopera ca, de fapt, decesul se petrecuse cu... trei ore inainte de a fi operata. Bunicul intra pe fi r si, chiar daca medicul care o adusese la spital si o operase declara ca el a accidentat fata, batranul politist nu-l crede si cauta sa afl e motivul pentru care cineva cu o cariera impresionanta marturiseste o fapta pe care nu a comis-o.

Contradicția ambivalenței lumii este a căutătorului de pricini pentru toate ideile mari. Daca nu am intui ca Sebastian face aici jocul erorilor autenticiste, am avea de acuzat lipsa de consecventa.

Cu aceeasi degajare, muta piesele si ideile, caracterele si situ­atiile si in Femei, subintitulat roman, tiparit intaia data în 1933, cu o coperta realizata de Margareta Sterian.

Daca pauperitatea epicului din Fragmente… lasa loc silo­gismelor sau aforismelor, in Femei se construieste cu oarece minutie, cu un plus de observatie psihologica, chiar cu o grija pentru detaliul povestii de viata. Plot-urile sunt relativ simple: Stefan Valeriu trece prin sase experiente erotice pe care le expune amoralist. Portretele si incercările de fisa psihologica asupra comportamentului femeilor (Renée, Marthe, Odette, Arabela, Emilie, Maria) in intimitate sunt previzibile, dar consistente literar.

Nu observatia clinica este cea care ii iese, ci taietura frazei despre pasiunile traite cu indiferenta fata de conventie, cu tot grotescul candorii vinovate, al complexiunii fiintelor mai mult sau mai putin iubite. Felul in care se diversifica tipologiile feminine in contexte erotice uneori bine disimulate in spatele camerei de supraveghere naratoriale, alteori explicite pana la concupiscenta, pare a valida „teza“ lui André Gide privitoare la monovalenta femeii (care nu ar avea caracter, ci doar instincte). - Lucian Pricop

Cartea a fost ecranizata cu succes in 1980, sub titlul O lacrima de fata. Bunicul si Panaitescu investigheaza moartea suspecta a unei tinere satence, intr-o naratiune plina de suspans. Bunicul si Panaitescu ajung in pitorescul sat Salcioara de pe valea Muresului pentru a ancheta moartea tinerei localnice Ana Draga, caz pe care autoritatile locale l-au clasifi cat drept accident. Piedicile puse in cale de catre sateni nu reusesc sa-i opreasca pe cei doi detectivi din cautarea adevarului. Rezultatele cercetarilor vor arunca o lumina noua asupra biografi ei victimei, dar, mai cu seama, vor „dezgropa” confl icte mocnite intre localnici si secrete intunecate din alte vremuri.

O poveste despre cultul personalitatii, imbogatire peste noapte si razbunare. Dupa Revolutie, trupul unei femei este descoperit aproape descompus pe malul Ialomitei. Un parinte indurerat isi recunoaste fata dupa degetele mici de la picioare, indoite intr-un mod ciudat. Insa femeia moarta are injur de 40 de ani, iar fata disparuta avea abia 23... Intra in scena si medicul legist Gogu Pomisor, care le cere Bunicului si lui Panaitescu, acum detectivi particulari, sa afle cine se afla in mormant si unde este fata asa-zis moarta.

Protagonistii acestui captivant roman de spionaj – capitanii Lucian si Frunza si colonelul Panait – sunt prinsi in valtoarea istoriei tulburi a Romaniei de dupa incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial.

Ofiterii noii Securitati se confrunta cu o veche retea de spionaj, cu agenti „in conservare“, cu crime misterioase si cu itele unui proces controversat care a dus la executarea unui spion, inainte de 23 August 1944. Miza este impiedicarea reactivarii pe teritoriul romanesc a unei grupari de spionaj.

Un glonte pentru rezident nu e doar un thriller cu spioni, ci si o fictionalizare prietenoasa a modului in care ar fi operat Securitatea, dupa instaurarea regimului comunist in Romania.

O poveste despre razbunare, oarecum fantastica si cu o doza de imprevizibil. Bunicul se afl a in spital in urma unui atac de cord. Colegii de salon simt nevoia sa-i impartaseasca povestile lor de viata, care, in mod ciudat, se impletesc, chiar daca unul dintre ei nu-si aduce aminte de celalalt. Destinul tragic al unui personaj comun acestor povestiri il impresioneaza pe Bunic, iar fi rele, legate unul de altul prin intermediul povestirilor celor doi si prin adaosul de date parvenite din randurile unei scrisori anonime, il pun pe ganduri, cazul devenind, astfel, pentru el, unul de constiinta.

Când o tânără menajeră ajunge în casa Profesorului, un matematician ilustru care își poate folosi memoria doar 80 de minute pe zi, descoperă cu mirare că unicul mod al acestuia de privi lumea este prin intermediul numerelor şi al matematicii. Relaţia dintre ei se transformă pe nesimţite într-una de înţelegere reciprocă şi empatie. Când menajera îi mărturiseşte că are un fiu de zece ani care o aşteaptă singur acasă, Profesorul îi cere să-l aducă în fiecare zi, după şcoală. Treptat, Profesorul îi iniţiază în jocurile matematice, reprezentând pentru el adevărurile supreme pe care se sprijină lumea, iar acest mod inedit şi emoţionant de comunicare reuşeşte să creeze o legătură puternică între cei trei. Menajera, Profesorul şi micul Radical vor descoperi că sentimentele pe care le nutresc unii faţă de alţii sunt atât de puternice, încât ecuaţia propriilor vieţi s-a schimbat definitiv.

Matei este un pusti de 13 ani care, suparat de faptul ca parintii lui au divortat, se refugiaza in casa Bunicului, aflat deja la a patra pensionare si, mai nou, pasionat de pictura. Bunicul este insarcinat de Alexiu sa faca lumina in cazul disparitiei unei fete, si astfel intra intr-o lume dominata de droguri, pariuri si prostitutie, populata de personaje care mai de care mai colorate. De aceasta data are ajutoare de nadejde: Matei are puteri paranormale, reusind sa vada si sa auda ce fac si ce vorbesc oamenii asupra carora se concentreaza, Tom, ratusca Agapia si iepuroaica Doly au darul vorbirii, asa ca intreaga trupa porneste pe urmele infractorilor, in paralel punand la cale si impacarea parintilor lui Matei, prin metode mai putin conventionale.

Obsedat de o amintire din copilărie și fascinat de Chopin, tânărul Eric-Emmanuel se hotărăște să ia ore de pian. După un început cu stângul, doamna Pylinska, exotica și intransigenta profesoară poloneză stabilită la Paris, îi va oferi o educație muzicală originală: lecții private despre viață, despre artă și despre iubire, care, odată înțelese, îi vor revela tânărului adevărata lui vocație.

La sfirsitul deceniului patru al secolului 20, o frumoasa, cocheta si rasfatata actrita facea furori in societatea romaneasca: Leny Caler. Pentru Camil Petrescu, a fost intruchiparea perfectiunii feminine, actrita regasindu-se in Ela din Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, in Emilia sau chiar Doamna T din Patul lui Procust. Pentru ea, Mihail Sebastian, indragostit nebuneste, a scris Jocul de-a vacanta. Tudor Musatescu i-a dedicat toata opera dramatica de dupa ce s-au cunoscut. Elly Roman a compus cantece de muzica usoara pentru vocea ei, pe care Leny le-a inregistrat la casa londoneza de discuri His Master's Voice. Tudor Arghezi, de obicei critic aspru al actorilor, i-a remarcat interpretarea si i-a dedicat un poem in proza intr-un numar al revistei Bilete de papagal. Autoexilata la Berlin spre sfarsitul vietii, actrita si-a scris memoriile, lin care trateaza cu delicatete afacerile sen-timentale, descriind doar o iubire: cea pentru sotul ei.

Enigma doamnei cu pelerina neagra, Dyane Clintwood, impotriva tuturor, Avant de mourir si Balada Capitanului Haag sunt cele patru povestiri care alcatuiesc acest volum de Leonida Neamtu, centrat pe figuri feminine misterioase si puternice, aflate in mijlocul unor naratiuni incarcate de suspans, actiune si intorsaturi neasteptate de situatie.

In 1944-1945, timp de 80 de zile, Corpul 7 armata a dus o ofensiva neintrerupta pe teritoriul Ungariei. Revelion ’45 recompune evenimentele petrecute in cele 15 zile si nopti ale actiunilor din cadrul operatiei „Budapesta“, care s-au soldat cu 11 000 de morti, raniti si disparuti. Revelion ’45 nu este doar o insiruire de documente, asa cum Haralamb Zinca ne-a obisnuit. De data aceasta, amintirile, memoriile, sintezele sunt invelite intr-o aura de poveste, cu personaje de fictiune care povestesc despre faptele eroice ale ostasilor romani. Scriitorul Corneliu Cara, alter ego-ul lui Haralamb Zinca, reapare pentru a convinge un participant la luptele pentru Budapesta sa-si rememoreze acest moment prin dialoguri cu fostii sai camarazi, lasand generatiilor viitoare o fila de istorie.

Comisarii Roman si Miclovan, bine-cunoscuti din filmul Cu mainile curate, devin, aici, personaje de roman. Decembrie 1944. Bucurestiul trece printr-o perioada grea. Nu este lovit doar de saracie, ci si de bande inarmate. Un comisar de politie este ucis, iar Mihai Roman, fost comunist ilegalist, este numit la conducerea uneia dintre cele mai „fierbinti“ sectii de politie din Capitala, cu misiunea de a pune capat jafurilor, crimelor si violurilor din sector. Roman trebuie sa colaboreze cu Patulea, comisarul care il anchetase si il batuse in inchisoare, si cu Miclovan, seful Brigazii antigang. Roman insa nu uita ce s-a intamplat in inchisoare, iar Patulea il recunoaste si el. Si cum se simte amenintat de noul comisar-sef, in mintea lui incolteste gandul razbunarii...

„Și caii se împușcă, nu-i așa?” − momentul culminant al carierei de scriitor a lui Horace McCoy − a stat la baza unui film celebru din 1969, nominalizat la nouă premii ale Academiei Americane de Film, în regia lui Sydney Pollack, cu Jane Fonda, Michael Sarrazin, Gig Young (Oscar pentru cel mai bun actor în rol secundar) și Red Buttons.

În 1932, Marea Criză îi împingea pe oameni la gesturi disperate. Doi actori lipsiți de șansă, Gloria și Robert, se înscriu la una dintre marile atracții ale vremii: maratonul de dans. Obligați să danseze săptămâni la rând, sub ochii spectatorilor în căutare de senzații tari, concurenții traversează un calvar inimaginabil, care devine o metaforă a supraviețuirii în anii cumpliți ai recesiunii.

Cat costa viata unui om atunci cand banii sunt cel mai important lucru? Un accident in urma caruia o fata cade in casa liftului de la etajul 7 si isi pierde viata, caz aparent de mare interes pentru mai-marii Militiei, ii este incredintat spre rezolvare Bunicului, proaspat pensionar. Doar ca, pentru cineva de sus, important era ca aceasta crima sa fie pusa pe seama unei grupari politice careia fata i-ar fi apartinut, iar Bunicul este „impins“ usor in aceasta directie. Si cum acesta se incapataneaza sa descopere adevaratul sau adevaratii vinovati, cineva incearca sa-l omoare, mai intai cu o bomba pusa la masina lui Panaitescu, apoi cu un pistol cu amortizor.