Literatură

„Dintre toate locurile din lume, cel mai mult îmi place bucătăria“, declară Mikage, protagonista romanului Kitchen, un adevărat fenomen editorial, cu teme acute la sfârșit de secol XX (și tot atât de actuale în secolul XXI): singurătatea tinerilor, părinți, pierdere, supraviețuire, transsexualitate, tragedie, iubire. Când romanul Kitchen a apărut în Japonia, în 1987, a urcat fulminant în topul celor mai bine vândute cărți, unde a rămas mai mult de un an. Tinerei scriitoare Banana Yoshimoto i-au fost recunoscute imediat marele talent și originalitatea, opera sa câștigându-și un loc unic în literatura niponă. Romanul a fost ecranizat cu succes în 1989 în regia lui Yoshimitsu Morita.

Bucătăriile, fie ele noi și strălucitoare, sau vechi și ponosite, umplu visurile tinerei Mikage, rămasă singură pe lume. Ele sunt menite să înlocuiască, de fapt, căldura familiei pe care și-a dorit-o mereu. Dar Banana Yoshimoto folosește un truc de magie: dacă familia nu poate fi aleasă, atunci trebuie inventată, și o face într-un crescendo tragicomic de ambiguități, oferind totodată o imagine cuprinzătoare a vieții urbane japoneze.

„O carte lucidă, onestă și seducătoare.“ — The New York Times

„O poveste care curge precum un vis, delicată și melancolică, în care fiecare detaliu e plin de semnificații. Kitchen e un roman care reflectă magistral frumusețea efemerului.“ — L’Espresso

„Banana Yoshimoto este o maestră a povestirii. Scrisul ei are o senzualitate subtilă, bine mascată și foarte puternică.“ — Chicago Tribune

Sa indraznesc sa tulbur universul? Este intrebarea pe care Jerry Renault o vede in fiecare zi, pe un afis lipit in dulapul sau de la scoala. 

Trecând printr-o serie întreagă de dezastre, civilizaţia a regresat până la un stadiu primitiv. Cei slabi sunt alungaţi din rândul semenilor, căci nu li se găseşte niciun rost în comunitate. În această lume, o copilă cu un beteşug la picior, rămasă de izbelişte după moartea mamei sale, este pe cale să fie alungată din satul în care şi-a trăit toată viaţa. Ceea ce o salvează este talentul cu care e înzestrată. Kira stăpâneşte arta brodatului ca nimeni alta şi astfel ajunge să i se încredinţeze o enormă responsabilitate. Dar Kira întrevede nişte secrete teribile ţinute ascunse de către cei ce deţin puterea. Responsabilitatea ei e chiar mai mare decât ar fi crezut vreodată.

„Lowry revine la o lume metaforică a viitorului, cum crease şi în romanul câştigător al Medaliei Newbery, "Darul lui Jonas"... Găsim suficient material de reflecţie şi de discuţie, cât şi un strop de magie şi un tulburător indiciu despre celebrul final ambiguu al precedentei cărţi.“ Kirkus Reviews

 

Adia, personaj simbolic, cu nume de origine africana, insemnand "cadou", este liantul textelor Luisei Apostol si, in acelasi timp, avatarul autoarei. Cu o usurinta eleganta, scriitura baleiaza sinestezic intre genuri literare diferite, intr-un balans intertextual, avand in subsidiar un consumator fin de cultura, un creator de perspective. Cititorul este invitat la revelatie, la slalom printre opinii, la metafore incantatoare, la duiosii gentile, dar si la sinusoidale artistice si emotionale, impecabil insumate intr-o figura de stil atotcuprinzatoare: Meandre. - Em Sava

Adrian Mole e un baiat care se confrunta cu problemele tipice adolescentei: fetele, parintii, profii, iar nimanui nu-I pasa de necazurile lui.

Rob e un tip obsedat de muzică, proprietar al unui magazin falimentar de discuri. Tocmai a fost părăsit de iubită şi încearcă să treacă peste asta făcând un top five al celor mai dureroase despărţiri de până acum. De fapt, toată viaţa lui se învârte în jurul unor top five-uri – filme, melodii, slujbe de vis etc., topuri pe care le alcătuieşte împreună cu cei doi bizari angajaţi ai săi – şi al muzicii, ocolind mereu responsabilităţile şi încercând să-şi păstreze libertatea cu orice preţ. 

Absolut irezistibil datorită umorului şi stilului ironic al lui Nick Hornby, High Fidelity este un roman despre dragoste şi maturizare care nu seamănă cu nimic din ce aţi citit până acum.

„Nick Hornby surprinde cu precizie şi mult umor singurătatea şi lipsa de maturitate a vieţii adulte încât vă puteți trezi dând din cap şi zâmbind în timp ce citiţi.“ (The New York Times Book Review)

Prințul moștenitor al unui tărâm populat de zâne și duhuri ajunge să fie captiv în lumea noastră. O familie de evrei cofetari din Paris îl ia sub acoperișul ei pe tânărul apărut de nicăieri în timpul unei furtuni teribile. Joshua nu-și dorește decât să se întoarcă acasă pentru a fi împreună cu iubirea vieții sale, dar istoria zbuciumată a lumii în care a fost exilat are alte planuri pentru el. Când și când, diverse obiecte de pe tărâmul celălalt se strecoară cine știe cum până în realitatea aceasta, făcându-l pe Joshua să-i fie mai tare dor de casă. Îi va ajunge oare o viață întreagă să găsească drumul înapoi? Aceasta este adevărata și fabuloasa poveste a lui Joshua Perle.

“Încă o dată, Timothée de Fombele duce literatura young la cel mai înalt nivel, seduce cititorii de orice vârstă și îi farmecă.” Télérama

“Poveștile împletite, ale căror fire se desfășoară încet, trimit cititorul într-o atmosferă enigmatică și onirică, fascinantă și neliniștitoare, pe care acesta o va părăsi la sfârșitul cărții cu regret, cu ochii umezi și inima întoarsă pe dos. ” ActuaLitté.com

Daniel Keyes (9 august 1927 - 15 iunie 2014) este un autor american contemporan. În anul 2000, asociaţia Science Fiction and Fantasy Writers of America i-a acordat titlul de Autor Emerit.

La 17 ani, Keyes s-a înrolat, pentru scurt timp, în marina Statelor Unite, după care şi-a reluat studiile, urmând cursuri de psihologie la Brooklyn College (acum CUNY). A lucrat o vreme în domeniul editorial, apoi a fost coproprietarul unui studio pentru fotografii de modă, pentru ca, în cele din urmă, să predea engleza în mai multe şcoli din New York. În paralel cu activitatea de profesor, a urmat cursuri serale la Brooklyn College, obţinând un masterat în literatură engleză şi americană.

Romanul Flori pentru Algernon, apărut în 1966 şi premiat în acelaşi an cu Nebula Award, a fost scris ca urmare a succesului înregistrat de nuvela omonimă publicată în 1959 şi încununată cu Hugo Award în anul 1960.

Tema cărţii a prins contur cu paisprezece ani înainte de scrierea nuvelei Flori pentru Algernon, fiind inspirată de numeroase evenimente din viaţa lui Keyes, despre care autorul relatează în lucrarea autobiografi că Algernon, Charlie and I: A Writer’s Journey (2000).

Romanul Flori pentru Algernon a fost tradus în numeroase limbi, a fost studiat în şcoli şi universităţi din întreaga lume, a fost înregistrat pe casete audio (în lectura scriitorului), a avut o versiune cinematografi că (al cărei actor principal, Cliff Robertson, a primit Oscarul pentru cea mai bună interpretare masculină) şi mai multe adaptări pentru televiziune şi teatru.

 

Keyes a mai publicat alte patru romane: The Touch (1968), The Fifth Sally (1980), Until Death Do Us Apart: The Sleeping Princess (1998) şi The Asylum Prophecies (2009).

Orhan Pamuk este laureatul Premiului Nobel pentru Literatura in anul 2006.

In orasul Kars, totul a luat-o razna, iar locuitorii sint ingroziti de valul de sinucideri ale unor tinere carora li s-a interzis sa poarte val in scoli. Ka revede fosti prieteni si isi reintilneste iubita, Ipek, a carei sora mai tinara este conducatoarea protestatarelor. Odata ce numarul personajelor creste, framintarile in micul oras capata si ele proportii, iar islamistii radicali intra in conflict cu fortele militare; in scena, alaturi de un oarecare Orhan, apare la rastimpuri un alt personaj, mai discret: zapada, a carei aparitie, departe de a linisti amorurile si orgoliile, inflameaza neintelegerile si sporeste confuzia.

Fragment din roman:

"Cineva respira adanc sub pat.
Mama, cineva urias e sub pat si doarme adanc! Mi-e atat de frica, incat vreau sa strig! Respiratia inceteaza cand un frate intra si vorbeste ori cand deschid televizorul. O aud doar cand e liniste. Uneori se opreste, ca si cum acel urias ar deschide un ochi, m-ar privi, l-ar inchide inapoi si ar adormi la loc. Stiu ca acolo sub pat nu e nimeni, dar simt intens o prezenta. Odata am simtit aceeasi rasuflare uriasa la scoala, cand am intrat in clasa si nu era nimeni, ajunsesem prima, sala era deschisa, am pus geanta pe banca si am ascultat un pic linistea. Si am auzit. Poate pamantul asa respira, cand m-am dus la vie intr-o zi, singura, mergeam prin trifoi desculta si ma gadila la talpi iarba moale, am simtit pamantul ca pe un animal bland si iubitor, care ma mangaie cu tot ce are el, imi daruieste bunatati si ma iubeste ca un bunic sau ca o mama care tine copilul la piept. Am ascultat parnantul si el respira. Atunci pe drum nu ma temeam de nimic. Daca vreun fir de iarba m-ar fi intrebat ceva, i-as fi raspuns, fara sa ma sperii. Ma gandesc daca in casa noastra tot pamantul se aude respirand sau e altcineva. Nu vreau sa ma mai tem."

Ce ai face dacă cel mai bun prieten al tău te-ar trimite din greșeală cu o mașină a timpului fix în Persia antică, iar acolo ai fi imediat răpită de eunuci ai haremului mărețului Xerxes? Sau dacă viața ți-ar fi pusă în pericol de nenumărate intrigi de palat într-o societate unde femeia este supusă bărbatului prin tradiție? Sau dacă ar trebui să iei de soț un rege pe care deja îl cunoști din manualele de istorie, dar căruia trebuie să îi explici că un telefon nu înseamnă să vorbești cu spiritele, automobilele nu sunt care ale zeilor, iar vasul de toaletă este un accesoriu foarte util? Tinerei Mora, un normal locuitor al Los Angeles-ului din zilele noastre, iată că, din întâmplare, chiar i se petrec toate acestea. Și nu disperă, pentru că știe că propria ei personalitate este mai puternică decât niste hopuri banale precum obligatoriile călătorii zilnice între milenii, asasinate pe bandă rulantă sau șocuri culturale de ambele părți. Nu disperă pentru că este o femeie hotărâtă, pragmatică, cu umor, dar și… îndrăgostită. Iar dragostea cere sacrificii, nu? Chiar dacă ajungi Regină.

– Câți ani are iubitul tău?
– 2500.

România anului 2085 este împărțită aproape în totalitate în cei care fac literatură și cei care o judecă. În fosta mănăstire de maici transformată în hotel pentru scriitorii exilați care nu mai pot scrie, „A nus Dei“, fostul scriitor Radu Lenea își duce traiul prin crâșmele de la ultimul etaj, chinuit de insomnie și dependent de droguri distilate din figuri de stil. Pacea îi este tulburată într-o seară în care Lizaveta Markov, una dintre femeile fatale ale hotelului, îi dă în grijă un manuscris secret care poate schimba radical cursul istoriei. Prizonier în vâltoarea tragediilor, prins în bătaia focurilor și hăituit de înspământătorii Kritikos, gangsteri ai Secretariatului de Critică al lui M. Nămolescu și mâna sa dreaptă, Khan Kristos Kanacke, Radu Lenea se hotărăște să scoată manuscrisul din hotel, chiar cu prețul identității sale. Manuscrise secrete, organizații clandestine, urmăriri și crime, sex și umbrele unor iubiri sunt ingredientele acestui delir literar în care nimic nu este ceea ce pare.

„Moartea îmi pare singurul lucru cu adevărat demn de încropit vreo discuție în juru-i, iar iubirea – că pentru asta ne-am adunat cu toții aici, nu? – nu e decât un pretext, un panaceu placebo, o fugă de, o mai-lasă-mă-un-pic. Când spui iubire, spui de fapt moarte. Știai tu, domnule Radu Lenea, că „iubirea” e de fapt „moartea” scris greșit? Și că, deși singurele litere în comun formează cuvintele „rea”, „era” și „are”, acestea sunt de fapt emisari nocturni care, dincolo de toate, când totul se termină, la sfârșitul zilei, formează cu totul alte cuvinte, absolut improbabile statistic și lexical. Iar asta e ceva cu adevărat sfâșietor; ceva ce-ți poate frânge inima, nu, scumpule? Multitudinea improbabilă de combinații ale literelor e ceva ce-ți poate frânge spiritul.”

Romanul Femeia la treizeci de ani povesteşte, alegînd fundalul tulbure al războaielor napoleoniene, destinul unei frumoase doamne din înalta societate franceză de secol XIX. Uneori pasională, alteori pălind în faţa eşecului, viaţa lui Julie d’Aiglemont se schimbă după iubirile care îi frămîntă sufletul, fie ele venite din partea unui tată posesiv, a unui protejat al lui Napoleon, glorios, însă fără merite, ori a unui nobil englez care-i salvează viaţa, dar pe care dragostea faţă de frumoasa femeie îl duce la moarte.

La femeile tinere, de vîrsta marchizei, întîia şi cea mai sfîşietoare dintre toate durerile este cauzată totdeauna de acelaşi fapt. Femeia, şi mai ales femeia tînără, tot atît de mare prin suflet cît şi prin frumuseţe, nu şovăie niciodată să‑şi îndrume viaţa spre ţelul către care şi natura şi sentimentul şi societatea o împing să se avînte în întregime. Dacă întîiul ei vis va sfîrşi în mod lamentabil şi totuşi ea va rămîne în viaţă, va îndura cele mai cumplite suferinţe, pentru simplul motiv care face ca întîia dragoste să fie cel mai frumos dintre toate sentimentele. Oare pentru ce o asemenea nefericire nu şi‑a avut încă nici pictorul, nici poetul ei, pînă acum? Dar poate ea, oare, să fie zugrăvită, poate ea să fie cîntată? Nu, natura durerilor pe care le pricinuieşte se refuză analizei şi culorilor artei. De altminteri, asemenea suferinţe nu se mărturisesc niciodată: spre a consola o femeie, trebuie să ştii să i le ghiceşti; căci, trăite întotdeauna amarnic şi resimţite religios, ele rămîn în suflet şi, ca o avalanşă prăbuşindu‑se într‑o vale, distrug totul, înainte de a‑şi găsi un loc. Honoré de Balzac

Jonathan Franzen este autorul bestsellerului "Corectii" si una dintre figurile marcante ale literaturii contemporane 

Patty si Walter Berglund sint un cuplu cu o situatie materiala prospera, tineri, cu solide convingeri politice de stinga, parinti ai unor copii straluciti. Si totusi, de la un punct incolo, din motive diferite, cei doi incep sa resimta din plin insatisfactia si dezamagirea vietii. Patty, in trecut sportiva de performanta cu cariera distrusa de un accident, manifesta ca mama un spirit de competitie exagerat, iar Walter, intelectual si ecologist, se vede fortat sa intre in afaceri tocmai cu companiile de energie, pe care le detesta din pricina impactului lor distrugator asupra mediului. Pe masura ce cresc, copiii isi afirma personalitatea, in dezacord cu ambitiile mamei si cu viziunile politice ale tatalui, iar familia devine un front deschis. Sotii Berglund incearca zadarnic sa-si depaseasca deprimarea tot mai accentuata, chinuindu-se fiecare sa raspunda la dificila intrebare „Cum trebuie sa-ti traiesti viata?”.

Dupa moartea tragica a sotiei sale, Gerard – un profesor francez de istorie a artei – decide sa se retraga o perioada in nordul indepartat al Europei. Linistea pe care o cauta in meditatie printre fiordurile Norvegiei este intrerupta de intalnirea accidentala cu o tanara ce urmeaza cursurile unei stranii scoli locale de fotomodele, a carei deviza este „Sine Anima”.

„Niciun drum nu seamana complet cu un altul, asa cum nici vietile noastre nu sunt identice in fiecare zi. Trebuie doar sa iti reamintesti cine ai fost in clipa respectiva si vei sti si unde ai fost.“ 

Boris Mercuti, profesor la o importanta universitate, afla cu stupoare ca tatal sau, pe care nu a reusit niciodata sa-l egaleze din punct de vedere profesional, i-a lasat mostenire un manuscris-testament. De aici incepe o calatorie in timp, din anii ’70 ai regimului comunist pina intr-un viitor indepartat, anul 2098, prin intermediul noilor manuscrise care ies la suprafata. Personajele acestora se transforma la rindul lor in naratori, ca intr-un joc ametitor al oglinzilor, iar fictiunea se contopeste cu realitatea, modelata dupa vointa fiecarui nou Scriptor. Oamenii devin plastilina in miinile scribului la care se afla penita, iar lucrurile iau mereu o turnura neasteptata, cariere infloresc neasteptat si vieti sint ruinate nemeritat – toate evenimentele derulindu-se spre un final surprinzator. 
Scriptor sau Cartea transformarilor admirabile este captivant, amuzant si, nu in ultimul rind, plin de scene care iti dau fiori, precum romanele gotice de odinioara.

Atunci am aflat ce inseamna sa crezi. Lumea ta se prabuseste zi dupa zi, in jurul tau, dar simti in strafundurile fiintei tale ca intr-o zi va fi bine si nu renunti. Logic, rational, totul iti spune ca esti nebun. Si tu te incapatanezi si mergi mai departe. E o scanteie acolo, in suflet, o voce timida, care iti sopteste sa nu te lasi batut, ca totu-i cu un rost. Totul are sens. Pentru ca am vrut sa dau un sens la tot ceea ce se intampla. Am ales sa cred. Pentru ca, din momentul in care te-am vazut, am stiut ca nu mai am ce sa astept, in afara de tine.

„Maria Magdalena iti vorbeste despre pierdere, alegeri, impacare cu sine, descoperiri si mai ales despre iubirea castigata. Pentru ca iubirea, odata ce exista, nu se instraineaza niciodata. Nici macar atunci cand se indeparteaza, se acopera si pare pierduta definitiv. Ea exista mai departe, pentru ca iubirea ne schimba. Toate iubirile care ne trec prin viata raman in noi si cresc mai departe acolo.
Ioana Duda stie ca nu-i poti iubi pe ceilalti daca nu te iubesti pe tine. Ca nu-i poti ierta pe altii pana nu te ierti pe tine si ca nu te poti lasa iertat de altii pana nu te-ai iertat tu, cu adevarat, pana la ultima cuta a sufletului. Stie ca iubirea nu inseamna mereu sa-l ai pe celalalt alaturi. Iubirea e completa si daca e numai o stare, o plaja, un cantec, un copil. Ioana stie.”(Cristina Nemerovschi)

Cu aceeasi sinceritate dureroasa cu care ne-a obisnuit din cartile ei anterioare, Ioana Duda scrie in Maria Magdalena despre o iubire matura, asadar complicata, si despre pierderea ei, in aparenta. Dar, cand vine vorba despre iubire, oare chiar o putem asocia cu maturitatea? Sau, cumva, fiecare descoperire a iubirii este un drum de-a lungul caruia iti dai la o parte tot mai multe straturi ale fiintei si, in final, ajungi sa te intelegi cu alti ochi? Pana la urma, iubirea iti arata o lume cu totul noua, pe care o descoperi asemeni unui copil.
Personajul principal al romanului intelege multe despre iubire, de-a lungul cartii, dar mai ales se intelege pe sine. Se redescopera si se repozitioneaza in centrul propriului univers. Cartea Ioanei Duda ne vorbeste despre dragostea care este mai presus de fiintele pe care le leaga, dragostea ca mod de autocunoastere.(Alexandru Voicescu)

Etruscul – bestsellerul international al lui Mika Waltari, autorul romanelor Egipteanul si Amantii din Bizant

Etruscul este o aventura mistica, fascinanta, care se petrece intre 520 si 450 i.Chr. pe tarmurile Mediteranei. Ales de zei sa indeplineasca o misiune misterioasa, Turms devine eroul unei adevarate odisee care-l poarta de la Delfi la Roma. Bintuit de o ciudata amnezie, eroul pleaca in cautarea propriei identitati. Dupa numeroase peripetii, descopera Tarquinia, orasul sfint al etruscilor, si, totodata, motivele pentru care zeii l-au ales in acel moment in care puterea etruscilor se inclina in fata Romei. Etruscul evoca destinul exemplar al unui erou, destin care se intrepatrunde cu legenda intr-o epopee extraordinara desfasurata in decorul magnific al Mediteranei.

Un fenomen editorial vîndut în 32 de ţări. Laureat al Premiului Strega 2017 

Pietro e un băieţel de la oraş, solitar şi cam morocănos. Mama munceşte într-un centru de consultanţă familială de la periferie şi talentul ei este să le poarte de grijă celorlalţi. Tatăl este chimist, un bărbat irascibil şi fascinant, care se întoarce acasă în fiecare seară de la serviciu plin de furie. Pe părinţii lui Pietro îi uneşte o pasiune comună: muntele. Cînd descoperă sătucul Grana, la poalele masivului Monte Rosa, simt că au găsit locul potrivit: Pietro va petrece toate verile în locul acela „închis în sus de creste gris-fer şi în jos de o stîncă abruptă care împiedică accesul”, dar traversat de un torent care îl ademeneşte din prima clipă. Şi acolo, aşteptîndu-l, se află Bruno, cu părul lui blond cînepiu şi gîtul ars de soare: de aceeaşi vîrstă cu el, dar, în loc să fie în vacanţă, duce vacile la păscut. Încep astfel veri de explorări şi descoperiri, printre casele abandonate, moară şi cărările mai aspre. Sînt şi anii în care Pietro începe să facă drumeţii cu tatăl lui. Pentru că muntele înseamnă cunoaştere, un adevărat mod de a respira, şi va fi legatul lui testamentar cel mai autentic. O moştenire care, după mulţi ani, îl va reapropia de Bruno. 

„Un roman cu suflul puternic al unei cărţi clasice, care apare în universul nostru literar ca un meteorit dintr-o epocă demult apusă, într-o vreme cînd întrebările majore se pun prea rar.” (La Repubblica)

„O poveste extraordinară despre prietenie şi despre ce înseamnă să devii bărbat. În tradiţia lui Jack London, Mark Twain, Ernest Hemingway şi a felului în care zugrăvesc ei natura.” (Vanity Fair)

„Recurgînd la un limbaj esenţializat, dar extraordinar de evocator şi de puternic, Cognetti construieşte un roman pe care mulţi îl consideră deja un clasic şi în care răsună ecoul maeştrilor ce l-au format, al lecturilor considerabile, al experienţei montane.” (CriticaLetteraria)

„Cognetti şi-a pus în valoare pasiunea pentru scriitorii pe care îi evocă nemijlocit –Stevenson, Twain, London, Hemingway – şi îşi găseşte vocea autentică pentru a spune povestea formării unui caracter.” (La Stampa)

David Kinsella este un regizor britanic, stabilit in Norvegia. De fapt, prin singe este irlandez, plin de pasiune, ca toti fidelii Sfintului Patrick, dar a ales sa-si potoleasca temperamentul de foc in linistita si calma Norvegie, care l-a adoptat. Regizor de succes, David este legat si de Romania, unde are multi prieteni care ii cunosc viata si pasiunile. Iar una dintre aceste pasiuni a vrut sa-i fie transformata intr-o carte. Fara ezitare, gindul m-a dus la Doina Rusti, stapina cuvintelor si a povestilor care te fascineaza. Ca noi toti, si David a fost cucerit de farmecul ei narativ si-a rugat-o sa-i scrie povestea de dragoste. Altcineva vede uneori mai bine decit tine cheile ascunse intr-o serie de intimplari. Insa nu acesta a fost motivul principal al lui David. El a vrut sa experimenteze conditia de personaj. Sa simta pe propria piele ochii necrutatori ai spectatorului. Desigur, si-a inchipuit ca Doina va urmari faptele pe care el insusi i le marturisise, lucru imposibil, avind in vedere originalitatea ei iesita din comun. «Ce poveste este aceea, a intrebat ea, spusa pe o singura voce? Orice iubire presupune un EL si o EA, doua puncte de vedere.» Prin urmare, Doina a scris un roman admirabil, din doua confesiuni, pe cit de diferite, pe atit de legate.

Scris in trei luni, romanul "Logodnica" nu este doar povestea de iubire a lui David, ci si o parabola despre Est si Vest, despre extremele Europei. - Dan Burlac

Doina Rusti are capacitatea rara de a surprinde ipocrizia indivizilor si a societatii, sub cele mai inofensive forme, dar care, sub lentoarea derularii epice, are o functie constant eroziva. O scriitura picturala (prin comparatia perfect utilizata) si cinematografica prin amploare. - Ramon Acin, Turia

Cand visezi cu ochii rimelati lucruri fantastice, inseamna ca te afli departe de miezul problemei. Mira van Horton dansa cu aspiratorul ca nimeni alta din istoria cinematografiei, intindea rufe la uscat dincolo de orice viziune regizorala, inhata cu palmele tabacite fierul de calcat in confruntarea cu inepuizabila colectie de rochii sifonate, camasi apretate, bikini minusculi, boxeri de neam prost; obiecte vestimentare care nu lasau niciun sambure de indoiala ca apartin clasei conducatoare. Doar plimbarile cu bicicleta reuseau sa-i domoleasca frustrarile. Ofta cu tristete cand ajungea prin zona comerciala unde stateau etalate fara pic de rusine blanuri scumpe si bijuterii rare. Printre necazurile cotidiene staruia faptul ca James Cameron nu-i acceptase cererea de prietenie pe Facebook.

Matilda, e exact cum ai spus: nimeni nu poate salva pe nimeni altcineva. Poți suferi împreună cu ei, dar nu îi poți salva. Îi mai poți alina, ca atunci când faci un calmant unui bolnav în chinuri, dar efectul trece și doare din nou. În fața suferinței și a morții suntem singuri. De abia atunci suntem cu adevărat singuri.

„Aceasta este o carte. Nu vă luați după spusele personajului principal, „eu nu sunt scriitoare“, sunt doar cuvintele unui personaj, iar personajele nu scriu cărți. Aceasta este o carte pe care o veți iubi, asta după ce veți trece prin a vă plăcea foarte mult, a nu o putea lăsa din mână, a intra în panică atunci când n-o găsiți pe noptieră, pe masă ori în geantă, a cita din ea, a zâmbi la amintirea anumitor pasaje și alte manifestări ale îndrăgostirii la prima vedere. O veți iubi, vă va obseda și o veți și visa. Nu așa se manifestă o iubire omenească adevărată?“ Ana Barton

„Citește-o numai după ce ți-ai scos masca pe care o porți prin lume. Dacă ești printre norocoșii cărora le vorbește pe limba lor, cartea asta s-ar putea să te învețe să arzi, așadar să te salveze.“ Cristina Nemerovschi

Premiul Akutagawa 2016 

„Un roman comic, curajos... copleşitor.” (Hiromi Kawakami) 

„Stranie, detaşată, incisivă şi de o profunzime care te lasă mut, Femeia minimarket este un dar pentru oricine s-a simţit respins de lumea în care trăieşte.” (Ruth Ozeki)

„O interpretare pătrunzătoare a conformismului social şi a culturii muncii în lumea japoneză contemporană… Sayaka Murata îşi spune părerea direct, nu fără ironie, despre felul în care femeia japoneză ar trebui să evolueze în societate: fie se supune prejudecăţilor, fie va fi victima frustrării, a fricii, a furiei semenilor.” (Kirkus Reviews)

„Romanul lui Sayaka Murata transpune în cuvinte tristeţea, angoasa, jalea cuiva incapabil să-şi spună cum ar vrea propriile trăiri…” (Ryū Murakami)

La treizeci şi şase de ani, Keiko Furukura are toate „atuurile” tipice ale unei femei-paria în societatea japoneză: lucrează de optsprezece ani cu jumătate de normă într-un minimarket, într-o suburbie a capitalei nipone, este necăsătorită, nu a avut niciodată un iubit şi nu se poate lăuda cu nici o experienţă sexuală. Metamorfozată din cauza rutinei zilnice într-un amalgam incontrolabil de ticuri verbale, gesturi mecanice, blazare şi oboseală cronică, Keiko ajunge să facă faţă din ce în ce mai greu presiunilor familiei şi prietenilor de a-şi asuma un mariaj şi un contract cu normă întreagă la o companie de top, alegeri ce i-ar garanta statutul de „femeie normală şi decentă”.
În încercarea de a se „vindeca” de inadaptabilitatea sa la tiparele sociale, eroina începe o stranie relaţie cu Shiraha, un fost coleg de muncă, un misogin înverşunat, el însuşi inadaptat la cerinţele exigente ale societăţii nipone. Infuzie de umor spumos, sarcasm şi autoironie, Femeia minimarket oferă cititorilor o radiografie actuală a mentalului social japonez.

 

 

"Regina rosie", al doilea roman din ciclul dedicat Razboiului celor Doua Roze, imbogateste galeria de femei puternice si influente creata de Philippa Gregory cu o figura emblematica pentru istoria Angliei: lady Margaret Beaufort, femeia ale carei ambitie, inteligenta si curaj au dus la intemeierea dinastiei Tudor. Romanul urmareste cu fidelitate transformarea ei uluitoare dintr-o tinara inocenta si pioasa de noua ani, silita sa se supuna fara proteste dorintelor familiei pentru a incheia o casatorie lipsita de iubire, intr-o curteana abila si hotarita. Ea nu se da in laturi de la cele mai primejdioase uneltiri, de la cele mai indoielnice aliante sau cele mai avantajoase casatorii pentru a-si implini visul cel mai fierbinte: acela de a-si vedea fiul pe tronul Angliei. Philippa Gregory zugraveste in culori vii perioada adolescentei si maturitatii sale intr-o Anglie sfisiata de rivalitatile dintre Casa de Lancaster si Casa de York si devastata de bataliile singeroase din Razboiul celor Doua Roze.

Jurnalul incarcat de emotie al unei femei care demonstreaza ca dragostea si erotismul nu sint si nici nu trebuie conditionate de virsta sau de vreun obstacol pe care viata ti-l pune in cale.

Densitatea textului Norei Iuga integreaza nu doar voci, frinturi de cotidian, poezie, ci si trup, mult trup. Si sex. Nicaieri n-a provocat Nora Iuga mai mult cititorul la lectura ca in Lebada cu doua intrari. Autoarei Nora Iuga ii place sa se joace. Lebada cu doua intrari ramine proiectul ei literar cel mai radical. Clipa in care ninsoarea de iarna, ploaia de mai, cromatica agonica de toamna si clipoceala de vara s-au revoltat. Trebuie sa admit, avem aici un text extrem(ist). La cit de balcanica si romantica ne este literatura, codul rosu inscris in Lebada cu doua intrari poate fi anuntat ca eveniment major la toate «posturile de radio si televiziune» din limba romana. - Alexandru Matei

Romanul Marele Gatsby s-a bucurat de o noua ecranizare in anul 2013, avindu-i in rolurile principale pe Leonardo DiCaprio, Tobey Maguire, Carey Mulligan si Joel Edgerton, in regia lui Baz Luhrmann.

Nick Carraway, un tinar fascinat de visul american, proaspat venit la New York si doritor de succes, impartaseste povestea transformarii lui James Gatz in Jay Gatsby. Pe fundalul unei Americi prospere, dar haotice, Gatz, minat de mirajul iubirii fata de Daisy Buchanan, isi schimba viata, devenind din student la Oxford gangster, traficant de alcool si apoi milionar. Iubirea sa pentru Daisy nu se implineste insa; ramine povestea donquijotesca a Marelui Gatsby, desfasurata odata cu un iluzoriu, nesfirsit American dream.

„Romanul lui Fitzgerald ilustreaza un episod anume din spectacolul civilizatiei americane si o face cu ironie, cu patos si cu farmec. Marele Gatsby este povestea captivanta si stralucitoare a epocii jazzului.” (The New York Times Books of the Century)

„Din punctul meu de vedere, Marele Gatsby este primul pas inainte pe care l-a facut proza americana dupa romanele lui Henry James.” (T.S. Eliot)

Ultimul roman al lui Aldous Huxley, Insula este povestea societatii palaneze ideale. Creata de mai bine de 100 de ani, prin dorinta celor doi fondatori ai sai de a reuni tot ce e mai bun in lumile cunoscute, Pala moderna este cladita pe stiinta si tehnologie facute pentru om, pe o filosofie de viata utilitarista, pacifista, pe democratie si mai ales pe atentia fata de pericolele ce i-ar putea intrerupe buna functionare. Dar, cind totul merge bine, cursul lucrurilor se schimba radical din pricina unei conspiratii. Prins de bunavoie in ea, cinicul jurnalist Will Farnaby ajunge printr-un naufragiu pe insula interzisa; aici traieste revelatia unei lumi pe care n-o credea posibila si care ii reda speranta. Chiar daca Farnaby nu mai contribuie cu entuziasm la distrugerea Palei, complotul se incheaga treptat, pentru a culmina odata cu finalul romanului. Prin tot ceea ce o alcatuieste, Insula este o carte despre o utopica disciplina a existentei, dar si despre multiplele manifestari ale mortii.