Literatură

Puterea de fascinatie a stilului lui Rebreanu rezida in finetea si ineditul constructiei, in plasticitatea imaginii in stare sa comunice concret un timp si un spatiu atat de abstracte. Drama care zguduie din temelii viata satului Pripas e declansata de transformarea spectrului permanent al saraciei intr-o teroare apocaliptica, adevarata obsesie a tanarului erou al romanului. Asemenea altui personaj al aceluiasi roman, si lui Ion „parintii nu i-au dat decat sufletul dintr-insul“. Brutalizat de conditiile vitrege in care traieste si purtand in suflet o dragoste strivita, Ion devine nesimtitor la tot ce se petrece in jurul sau. (Lucian Pricop)

In 1926, Liviu Rebreanu, ajuns la 41 de ani, era de un an presedinte al Societatii Scriitorilor Romani si una dintre personalitatile lumii culturale romanesti. Distinctia pe care suntem obisnuiti sa o facem intre cultura si politica nu functiona in interbelicul nostru, cum nu avea acoperire nici in secolele anterioare dupa logica interpretativa pe care o instituie (post)modernitatea. Presedintele unei asociatii de scriitori era implicit o instanta de putere, asa cum seful gruparii junimiste, altfel teoreticianul autonomiei estetice, isi exercita influenta gratie pozitiei culturale. Daca am convenit ca statutul profesional asaza individul intr-o ierarhie de influenta asupra societatii, trebuie spus, de asemenea, ca scriitorul face si prin textul/textele sau/sale un gest politic. In ’26-’27, cand Rebreanu calatoreste prin Europa isi exercita tot drepturile/datoriile politice si voiajeaza cu un bagaj politic, certitudinea ca este roman, care este un angrenaj organizat politiceste. Asa putem citi periplul din Metropole, volum care subsumeaza intalnirile cu alte realitati decat cele nationale, iubite de o maniera constanta, in ciuda contradictiilor pe care scriitorul-calator le cunoaste si le accepta destinic. „La Berlin, la Roma, la Paris duci cu tine toata tara ta cuprinsa in sufletul tau.“ Lucian Pricop

Vocile taranilor lui Rebreanu se aud distinct, vorbind pe teme asociate, insa cu oarecare individualizare a discursului. Astfel, Trifon Guju, Petre Petre sau Matei Dulmanu, Marin Stan sunt parte dintr-o voce colectiva, dar personajele pe care le reprezinta rezista si scoase din gloata revoltata. O sugestie interesanta are Nicolae Cretu care face disocieri necesare intre taranii lui Creanga, Sadoveanu, Marin Preda si rasculatii lui Rebreanu. In cazul Rascoalei, materialul general uman pus in ecuatie stabila si cazuistica particulara a luptei pentru pamant se amalgameaza fericit, reusind un dozaj ce a adus canonizarea academica a romanului. In Rascoala, lumea este vazuta cu luciditate, cu obiectivitate, Rascoala de la 1907 fiind doar un pretext istoric pentru constructia epica facuta din fragmente ale caror mesaj si expresivitate intra in atmosfera sugerata subversiv. Lucian Pricop

Autorul lui Ion si al Rascoalei, al atator nuvele cu subiecte rustice, nu-si dezminte principala preocupare tematica; provenit dintr-o familie cu radacini adanci in lumea taranimii ardelene romane, ii inchina intaiul discurs academic cu evlavie. Insa, totodata, romanul Amandoi, prin contrast, e din mediul urban de provincie, nu atat un roman cu tematica sociala – cum isi obisnuise cititorii –, ci politist cu profunzimi abisal-instinctuale, luandu-i pe neasteptate pe criticii literari ai timpului. Este ultimul sau roman, ultimul cantec epic de lebada. Subiectul romanului Amandoi e departe de a fi alambicat, cu cautari absconse, cum arata tesatura romanelor politiste de gen. In fond, personajul principal – Solomia Ionescu – este cea in jurul careia graviteaza actiunea centrala, dar si celelalte actiuni colaterale. Mai profund in analiza literara a romanului Amandoi, inca din anul aparitiei, Vladimir Streinu considera ca prin aceasta scriere s-a indreptat catre satira romanului politist si ca daca, dupa obiectivitatea-metoda a lui Dostoievski si, respectiv, Stendhal, personajele lor sunt de tip dostoievskian si stendhalian, dupa obiectivitatea-natura, specifica lui Tolstoi si, respectiv, Balzac, pentru ca la ei nu intalneau personaje-suma, care sa-i reprezinte pe scriitori, ci societatea, personajele lui Liviu Rebreanu se incadreaza in categoria ultima: personajele lui sunt de dimensiuni tolstoiene/balzaciene. Mircea Colosenco

Romanul Jar intra in librarii la mijlocul lunii mai 1934, a doua editie este epuizata in urmatoarele doua-trei saptamani, asa incat, pana la finele anului, a aparut si o a treia, la Editura Adevarul. Pana in 1944, anul mortii autorului, au mai aparut alte cinci editii, dar la editura Socec, cu tiraje mai mari decat ale celorlalte romane ale lui Liviu Rebreanu. Actiunile si personajele au, la Liviu Rebreanu, ca si in cazul romanului Jar, un relief aparte, care nu se individualizeaza in sine, ci ele definesc mentalitati, stari de spirit, ritmuri instinctuale extrase din cele sociale, cu stari confuze in momente de tensiune, pentru ca, ulterior, sa explodeze. Mircea Colosenco Critica a primit destul de sever povestea de iubire din Jar, desfasurata intr-un cadru orasenesc, insailata de Rebreanu, consacrat dupa Ion ca autor al descrierilor satului romanesc. „Jar este o incercare lipsita de orice valoare artistica“, scrie G. Calinescu, in timp ce Nicolae Manolescu e de parere ca „Rebreanu, schimband mediul, nu poate gandi eroi potriviti. Literatura lui cu subiect orasenesc dovedeste un sentiment, partial inconstient, al precaritatii acestei vieti. Orasul i se pare probabil un epifenomen, fara traditia si profunzimea satului. Liviu Rebreanu, in ciuda modului efectiv clasic, obiectiv, doric, cum il numeste Nicolae Manolescu, in care isi realizeaza povestirile, nuvelele si romanele, a fost un scriitor care a intuit posibilitatile cinematografului si s-a implicat in scrierea de scenarii, nu a dispretuit succesul de „masse“, cum se zicea pe atunci, si nici gustul popular, amator de amor, senzational si scene „tari“. Horia Garbea

Cred ca Liviu Rebreanu a scris dupa un program propriu, care tinea seama de orizontul de asteptare si de gustul publicului, si in egala masura de exploatarea propriei experiente in sens strict, biografic, si in sens larg, de acumulare culturala. […] Perechea de romane contradictorii ale rascoalelor (Craisorul si Rascoala) arata un autor sensibil la miscarile subterane, ce jaloneaza istoria europeana intr-un secol al maselor. Cert, cele doua romane ar trebui revizitate in lumina adusa de noile abordari ale istoriei secrete: rascoala din 1784 si legaturile lui Horea cu masoneria, mecanismul declansator al insangeratului an 1907 ce a combinat servicii secrete, planuri imperiale, interese politice oculte. Elisabeta Lasconi

Romanul „Ciuleandra” se prezinta inselator, la o privire si o lectura fugare, ca povestea unei crime senzationale. Puiu Faranga isi ucide nevasta, frumoasa Madalina, devenita Madeleine prin emancipare. Tatal, Policarp Faranga, om bogat si influent, planuieste sa-si interneze fiul intr-un ospiciu, sa intretina aparentele unei nebunii ca explicatie acoperitoare si sa-l salveze astfel de la un proces rusinos si o condamnare severa, care i-ar ruina pozitia sociala.

Senzationala e in roman nu doar crima propriu-zisa, senzational e si acest proces de constiinta al unui nebun care se supune unei judecati morale, in detrimentul salvarii propriei vieti. Aceasta este dimensiunea psihologica cea mai neasteptata a acestei carti, profund deosebita de naratiunea sau drama prezentate de Leonid Andreev, care mizau pe inteligenta simularii nebuniei, ca act rational. Rebreanu muta accentul in plan moral si realizeaza un roman bazat pe o speculatie psihiatrica, avand, bineinteles, rezonante psihanalitice.

Ion Simut

„Ciuleandra” a fost ecranizat in 1985 de Sergiu Nicolaescu si a fost propunerea Romaniei la Premiu Oscar pentru cel mai bun film strain, insa nu a fost nominalizat in competitie. Romanele lui Rebreanu, binecunoscute pentru aspectul lor cinematografic, pot fi transformate in scenarii-cheie pentru directia filmului romanesc.

Marea dimensiune a operei lui Rebreanu este tragicul. In cadrele unui psihologism sprijinit inca pe conexiuni simbolice (epice si caracterologice) constiinta „dialogizata“ din „Padurea spanzuratilor” a devenit in „Adam si Eva”, „Ciuleandra” ori „Jar”, autentic dialog cu subconstientul.

Al. Protopopescu

Psihologia sufletului mediocru combatut de doua atitudini impuse dinafara a dat Padurea spanzuratilor, roman care ar fi putut sa fie politic si din instinct creator a ramas un roman de analiza. G. Calinescu Padurea spanzuratilor este construit in intregime pe schema unei obsesii, dirijand destinul eroului din adancimile subconstientului. Tudor Vianu Apostol Bologa e un personaj inspirat din viata si moartea dramatica a lui Emil Rebreanu, fratele scriitorului. Precedat de nuvelele: Hora mortii, Catastrofa si Itic Strul dezertor, purtatoare ale unui mesaj comun, romanul Padurea spanzuratilor valorifica o teza pacifista, accentuand pana la forme de tragism protestul contra razboiului. Trasatura cu totul originala a stilului acestui roman este naturaletea, o anumita spontaneitate manifestata in mod deschis in felul de a vorbi al personajelor. Nu exista o cenzura a cuvintelor din ratiuni exterioare: pentru ca ar fi prea dur, sau pentru ca ar trada o anumita impulsivitate de moment a unui personaj, dimpotriva totul este inregistrat live. Lucian Pricop

Cartea de debut, Intalnirea din pamanturi (1948), cuprinde proze publicate anterior in periodice. In ea sunt imaginate conflicte rurale inedite. Prozatorul capteaza limba vorbita, intuind momentele de criza si de salt calitativ din constiintele unor tarani. Desfasurarea verbala savuroasa are virtuti poetice. Ansamblul probeaza vocatia prozatorului pentru un realism al mentalitatilor, vizibila in toata activitatea sa ulterioara. In Intalnirea din pamanturi se afla cateva texte unde sunt surprinse manifestari iesite din comun ale unor tarani. In mod explicabil, ele i-au socat pe unii comentatori. Acuzele de naturalism aduse prozatorului sunt, insa, neintemeiate. Povestirile respective impun nu numai prin farmecul particular al scriiturii, ci si datorita intuitiilor psihologice ale autorului. Ca urmare, pot fi considerate realiste, posibile replici la literatura cu taranii psihologic stereotip a unui Rebreanu sau a unui Sadoveanu. In ele apare si inclinarea lui Marin Preda pentru ipostaze umane neobisnuite, prezenta adesea si in volumele urmatoare. Povestirile Intalnirii din pamanturi au fost scrise in timpul si imediat dupa incheierea razboiului, cand modificarile idealului politic puteau fi cu greu intrevazute. Idealul social este, in consecinta, prezent doar prin determinantul sau implicit: mentalitatea taranimii din Campia Dunarii, exprimata de prozator prin intuitii precise. Voicu Bugariu

Intrusul este, intr-un anume sens, chiar un roman al infrangerii regimului comunist. Nu de catre democratie sau de catre firava opozitie interna, ci 1) de catre fortele obscure ale psihe-ei umane, si 2) de catre propria sa demagogie. Niciunul dintre personajele din roman nu se lasa transformat in vreun fel de catre regim: Surupaceanu devine doar electrician, nu si comunist, Maria ramane o femeie pe care discursul oficial despre „familia socialista“ n-o opreste sa-si caute fericirea in afara cuplului, directorul combinatului, desi se pregateste sa termine facultatea la seral, nu se transforma si in „activistul bun“, oferindu-i eroului Surupaceanu, dupa accident, doar un derizoriu post de portar.[…] Paradoxul intregii opere a lui Marin Preda este acela ca invingatori sunt numai invinsii, caci numai ei au puterea de a se ridica si de a o lua de la capat. Conditia tragica a omului, in viziunea lui Preda, rezida in contradictia dintre imposibilitatea reintoarcerii si evidenta incapatanatei reintoarceri a fiintei strivite de istorie. Razvan Voncu Un tanar muncitor de pe unul din santierele anilor ’50, care avea toate datele sa reuseasca in viata, este grav desfigurat si isi pierde capacitatea de a munci in urma unul gest necugetat de eroism, cand voise sa-si salveze de la moarte un tovaras. Tovarasul cu pricina fiind beat si pe deasupra muncitor lamentabil, gestul lui Surupaceanu produce o proasta impresie. Sefii, colegii, santierul, partidul nu izbutesc sa-l recupereze. Umanismul socialist se vede pus in cumpana de acest esec. Preda n-a predat reportajul fiindca nu era eroul un exemplu pentru criteriile morale ale vremii. Romanul isi putea permite sa le ignore si chiar sa le indice reversul. Limitele in care putea fi evocata aceasta epoca de pionierat a comunismului romanesc fusesera largite de hotararile Congresului al IX-lea al PCR din vara lui 1965. Nicolae Manolescu Constantin Vaeni a ecranizat romanul Intrusul de Marin Preda, numind filmul Imposibila Iubire cu Tora Vasilescu, Serban Ionescu, Amza Pellea, Irina Petrescu.

Delirul este o scriere inca bruiata de o receptare excesiv de suspicioasa. Recitit cu calm, dar si cu atentia pe care o solicita intreaga rastalmacire, contextuala, dar si tendentioasa, a mizelor scrierii din 1975, cand a aparut, si pana azi, romanul nu numai ca nu dezamageste, dar, alaturi de Cel mai iubit dintre pamanteni, pe care il preceda, constituie cea mai serioasa meditatie a scriitorului asupra unei istorii in delir, asupra unei istorii bolnave. In Delirul, aceasta istorie inca nu isi ia plenar revansa asupra destinului insului obisnuit, pe care sa-l contorsioneze sau sa-l distruga, asa cum o va face, spre exemplu, in Cel mai iubit dintre pamanteni, unde Petrini nu este numai un intrus, ci o victima sigura in ciuda nevinovatiei sale. Acum atentia scriitorului se concentreaza asupra insesi mecanismelor dereglate ale istoriei mari, asupra protuberantelor si personalitatilor sale de exceptie (cele mai multe, malefice), asupra irationalitatii sale profunde, indestructibile, pe care orice interpretare nu face decat sa o dilate si mai mult. Oana Soare In Delirul este vorba, in afara de ceea ce numim indeobste marea istorie (istoria din afara), de istoria unor tineri care traiesc pasiunile lor sentimentale si incearca sa intre in viata in vremuri coplesitoare: rebeliunea legionara, instalarea dictaturii militare, sfartecarea tarii, inceputul celui de al Doilea Razboi Mondial… Eugen Simion

Imposibila intoarcere este, in fapt, un jurnal de idei morale si sociale in care analiza fenomenului social se uneste cu confesiunea. Subiectele variaza, intr-un loc e vorba de psihologia etnica, in alta parte de diferenta dintre orasean si taran (tema mai veche in cultura romaneasca). Remarcabil in aceste texte este modul liber de a gandi cateva aspecte ale civilizatiei actuale si de a da sugestii clare si profunde acolo unde altii cu mai multa stiinta, dar cu o mai mica intuitie a sensului existentei, se incurca in subtilitati. In fond, Marin Preda gandeste social si vede existential. Pentru el, civilizatia este o notiune ce nu are niciun sens in afara conditiei umane. Fata de istorie el are o atitudine din care lipsesc sentimentul de flatare, dar si cel de resemnare. Eugen Simion La prestigiul recunoscut al prozatorului s-a adaugat si cel, previzibil, al cugetatorului obsedat de problemele vitale ale timpului sau: volumul Imposibila intoarcere, culegere aparent eterogena, cuprinzand insemnari memorialistice, confesiuni de atelier, comentarii literare, opinii si atitudini in legatura cu evolutia societatii actuale si cu viitorul ei, reflectii in marginea unor fapte diverse investite cu o valoare simbolica, era de fapt o carte de mare unitate interioara, dezvaluind o gandire puternica si originala, familiarizata intim cu cele mai subtile idei ale timpului nostru. Rezultatele sunt dintre cele mai inalte, facand din Imposibila intoarcere o carte unica in literatura romana; dezbaterea intelectuala este insotita de implicarea unei profunde constiinte morale si expusa cu o mare forta expresiva. Scriitorul se defineste ca un spirit lucid si nelinistit, atras cu o putere irezistibila de marile teme ale vietii contemporane; dar cartea poate fi citita si ca un jurnal disimulat. Mircea Iorgulescu

Când o tânără menajeră ajunge în casa Profesorului, un matematician ilustru care își poate folosi memoria doar 80 de minute pe zi, descoperă cu mirare că unicul mod al acestuia de privi lumea este prin intermediul numerelor şi al matematicii. Relaţia dintre ei se transformă pe nesimţite într-una de înţelegere reciprocă şi empatie. Când menajera îi mărturiseşte că are un fiu de zece ani care o aşteaptă singur acasă, Profesorul îi cere să-l aducă în fiecare zi, după şcoală. Treptat, Profesorul îi iniţiază în jocurile matematice, reprezentând pentru el adevărurile supreme pe care se sprijină lumea, iar acest mod inedit şi emoţionant de comunicare reuşeşte să creeze o legătură puternică între cei trei. Menajera, Profesorul şi micul Radical vor descoperi că sentimentele pe care le nutresc unii faţă de alţii sunt atât de puternice, încât ecuaţia propriilor vieţi s-a schimbat definitiv.

Unul dintre romanele-cult ale secolului XX, 1984 figureaza si azi intre bestsellerurile internationale, iar aceasta constanta se datoreaza legaturii intre povestea distopica imaginata de Orwell si mutatiile din organizarea societatii umane in ultimul veac, iar statisticile de vanzare valideaza o teorie de filosofia limbajului: puterea asupra cuvintelor poate fi folosita de politic pentru a mentine oamenii intr-o stare de precaritate culturala. Falsificarea, exagerarea, dramatizarea sunt toate metode pe care guvernele le folosesc, dupa niste reguli pe care le-a intuit Orwell, pentru a manipula. Lucian Pricop

Vol. I Publicat in foileton in Magasin dʼéducation et de récréation, romanul de aventuri Copiii capitanului Grant, se bucura de un mare succes inca de la aparitia sa in 1868, iar Jules Verne dobandeste renumele de autor de literatura pentru tineret. Cine nu a auzit de Paganel, omul-enciclopedie? Curajos, generos, cu un ascutit simt al umorului, este figura centrala a cartii. Romanul ofera intr-o maniera alerta elemente stiintifice dintre cele mai variate, de la principii si practici de navigatie, elemente de geografie, istorie, zoologie, pana la date etnografice dintre cele mai exotice. Vol. II Cateva dintre temele recurente in romanele lui Jules Verne: cautarea fiintei iubite, geografia ca lectie de viata, explorarea tinuturilor necunoscute, lumea ca teatru etc. au o functie instruc­tiva. Eroii creati de fantezia scriitorului par mai reali decat multi dintre noi. Romanul lui Jules Verne, plin de aventuri captivante, este astfel construit incat sa poata fi citit la orice varsta.

Sensuri si paradoxuri multiple se ascund in acest roman mascat, cu destule straturi, si unul dintre cele mai ironice vine din faptul ca supratema imbecilitatii – atribuita explicit (si inselator) lui Svejk, un fel de prototip al idiotului national – se aplica mai degraba tuturor celorlalte personaje, de la generali si judecatori pana la preoti sau plutonieri. „Nu stiu daca in aceasta carte voi izbuti sa redau ceea ce am vrut. Faptul ca am auzit pe unii oameni, tratandu-se reciproc cu: «Esti prost ca Svejk», marturiseste oarecum contrariul“ – declara autorul dupa aparitia primului volum, care a scandalizat mentalitatile si bovarismele identitare din epoca. Ambiguitatea pluteste din plin asupra figurii lui Svejk si e greu de precizat pana unde merge prostia si de unde incepe abilitatea personajului de a deturna orice discurs, de a-l devia prin palavrageala si, practic, de a-l pulveriza.

In timpul unei neobisnuite lupte cu tauri, in Buenos Aires, zoologul german Dr. Morgernstern si servitorul sau Fritze fac cunostinta cu Tata Jaguar. Cei doi aventurieri germani calatoresc prin Argentina in cautarea fosilelor de dinozauri, dar sunt luati prizonieri de indieni si de un grup de revolutionari care lupta impotriva guvernului. Celebrul Tata Jaguar ii elibereaza pe cei doi europeni; Morgernstern si Fritze se alatura grupului de yerbateros in drum spre Gran Chaco. Pe drum, doi peruvieni misteriosi, Anciano si Haukaropora, li se alatura, pretinzand ca au aceeasi destinatie, Peru. Cand yerbateros se confrunta cu revolutionarii, Tata Jaguar ajunge fata in fata cu dusmanul sau de moarte. Totusi, acesta din urma scapa. Urmarirea ii impinge pe yerbateros si, implicit, pe Morgernstern si Fritze in zonele inalte ale Cordilierilor Americii de Sud unde este ascunsa comoara mitica a incasilor. Testamentul incasului este un roman pentru cei aflati la varsta autodescoperirii, la varsta la care atasamentul pentru eroi poate modela personalitati. De aceea, valorile morale inculcate de prozatori precum Karl May sunt mai trainice decat cele comunicare didactic. Acesta este in realitate testamentul… Testamentul lui Karl May. Lucian Pricop

Revenind la inventarul de motive pentru care Jane Eyre a fost socotita una dintre reusitele incontestabile ale romanului englez din epoca victoriana, izbutind chiar in zilele noastre sa mentina viu interesul cititorilor, cruciala mi se pare – pe langa neprevazutul de actiune si de resort psihologic, pe langa impresia de autenticitate intretinuta de apelul la conventia autobiografica – uimitoarea putere de cuprindere a scriitoarei, capacitatea sa de a aglutina in substanta romanului foarte multe elemente disparate, aparent divergente. Avem de-a face cu un roman sentimental, inregimentat, din capul locului, in traditia critic-moralizatoare a romanului din Anglia, dar cu unul ce nu exclude complet latura sociala si nu ocoleste nici recuzita romanului gotic, cu tot arsenalul sau de motive fantastic-tenebroase menit sa incite curiozitatea cititorului.

Daca astazi, la mai bine de doua veacuri de la aparitie, mai exista un interes pentru „Suferintele tanarului Werther“, acesta nu este animat doar de cautari de istoria mentalitatilor sau a literaturii. „Werther“ e citit și în secolul XXI cu aceeași placere vinovata a adolescentei sau cu emotia resuscitata a maturitatii. „Werther“ este și altceva decat fictiune! Werther este un efect, asa cum sustinea în 1974 sociologul american David Phillips. Desigur, pentru Marilyn Monroe, în 1962, pentru Kurt Cobain, în 1994, sinuciderea de tip wertherian a fost o „solutie“ pentru dramele personale. Pentru noi, toti ceilalti cititori ramasi în viata, Werther este primejdios aratandu-ne cât de mediocre ne sunt emotiile.

Morcoveata este un roman despre copilarie, simplitate, natura, despre fericirea din nefericire. Este un roman despre acea perioada a copilariei cand fiecare are un mecanism de aparare in fata adultilor atunci cand vine vorba despre rautatile, indiferenta lor si extrag doar frumosul din fiecare situatie potrivnica. Ar fi extraordinar ca acest mecanism de aparare sa reziste in timp. De altfel, Jules Renard a mentionat aceasta carte pana la finalul vietii sale si s-a regasit mereu in copilul care a fost odata. Celebritatea sa dincolo de granitele Frantei este rezultatul publicarii in mai toate limbile de circulatie internationala a acestui roman, text care si-a pastrat prospetimea stilistica vreme de un veac.

Pistruiata este o revelație în pleiada romanelor semnate de Cecelia Ahern, o poveste despre căutarea fericirii adorată de cititori și aclamată de critici, listată în Sunday Times Top 10 Bestsellers.

Ultimul roman din seria prequel Zorii Clanurilor Călătoria în trecutul pisicilor din sălbăticie se încheie aici, odată cu momentul formării clanurilor care le sunt cunoscute cititorilor din seria principală: Clanul Tunetului, Clanul Vântului, Clanul Umbrelor, Clanul Râului.

Heidi nu e doar o calauza intr-o lume eliberata de constrangerile scolare, de exigentele celor intr-atat de responsabili incat le ofera – zilnic – copiilor exercitii si probleme asemenea celor din culegerea de matematica; Heidi este si un model uman, o lectie despre cum sa scapi de hartuirea orgoliului personal si sa savurezi dezinteresat relatia cu ceilalti. Heidi ne spune cum sa-i indragim mai pur si mai total, fara sa cautam a fi modelatori, ci intelegatori. Iubirea ei un vrea, de fapt, nimic, nu asteapta nimic. E ludica, iar toate aceste stari se revarsa asupra noastra ca un dar, ca un nimb nutritiv. Cartea a fost tradusa in peste 50 de limbi si este, fara indoiala, cea mai cunoscuta opera literara elvetiana. S-au realizat peste 20 de ecranizari ale romanului, incepand cu filmul Heidi din 1937, in care rolul principal era interpretat de Shirley Temple. In 1979, un asteroid descoperit de astronomul elvetian Paul Wild a primit numele eroinei acestui roman. Lucian Pricop

„Am lucrat din zori si pana in noapte, cu rabdare si cu greu. Am scris o poveste cu subiect luat din propria mea experienta. Cartea de fata nu face in fond decat sa astearna in scris amintirile mele.“ Fiind el insusi unul dintre cei care au suferit din cauza insensibilitatii oamenilor, cu multe visuri ale copilariei umbrite de imprejurari nefaste care i-au lasat o rana ce cu greu s-a cicatrizat, Dickens a simtit nevoia de a infatisa in cartile sale universul atat de fermecator dar mereu amenintat al copilului. Punand copilul in centrul unor romane si aratand cate obstacole stau in calea dezvoltarii sale armonioase, din cauza neintelegerii de catre societate a nevoilor si inclinatiilor specifice varstei, scriitorul a dorit sa-si ajute contemporanii in redobandirea caldurii sufletesti, a afectiunii pierdute in goana dupa bunastare materiala. Succesul operei dickensiene a fost explicat uneori prin analiza patrunzatoare si critica societatii, prin bunatatea ce emana din opera, prin umorul si optimismul sau. Bucuria cu care isi construieste personajele, avertizarea permanenta asupra slabiciunilor naturilor umane (egoism, superficialitate, orgoliu, lacomie, cruzime, snobism, avaritie) in conflict cu nevoia de dragoste si bunatate, precum si increderea manifestata in posibilitatile omului au asigurat impreuna cu valorile expresive primirea favorabila de care s-a bucurat aceasta opera in timp.

Redescoperă geniul vizionar al lui Jules Verne și capodoperele sale literare într-o ediție exclusivă de colecție, care include cea mai bună selecție din ciclul Călătorii extraordinare, cu ilustrații inspirate din ediția originală Hetzel, din secolul al XIX-lea.

Redescoperă geniul vizionar al lui Jules Verne și capodoperele sale literare într-o ediție exclusivă de colecție, care include cea mai bună selecție din ciclul Călătorii extraordinare, cu ilustrații inspirate din ediția originală Hetzel, din secolul al XIX-lea.

Redescoperă geniul vizionar al lui Jules Verne și capodoperele sale literare într-o ediție exclusivă de colecție, care include cea mai bună selecție din ciclul Călătorii extraordinare, cu ilustrații inspirate din ediția originală Hetzel, din secolul al XIX-lea.

Redescoperă geniul vizionar al lui Jules Verne și capodoperele sale literare într-o ediție exclusivă de colecție, care include cea mai bună selecție din ciclul Călătorii extraordinare, cu ilustrații inspirate din ediția originală Hetzel, din secolul al XIX-lea.

Redescoperă geniul vizionar al lui Jules Verne și capodoperele sale literare într-o ediție exclusivă de colecție, care include cea mai bună selecție din ciclul Călătorii extraordinare, cu ilustrații inspirate din ediția originală Hetzel, din secolul al XIX-lea.

Redescoperă geniul vizionar al lui Jules Verne și capodoperele sale literare într-o ediție exclusivă de colecție, care include cea mai bună selecție din ciclul Călătorii extraordinare, cu ilustrații inspirate din ediția originală Hetzel, din secolul al XIX-lea.