Literatură

Această operă de debut a autorului care va primi Premiul Nobel pentru literatură în 1972, un veteran al războiului, marcat profund de tragediile epocii, este ca un fel de document programatic. În anul în care se încheie seria de procese ale Tribunalului Militar Internațional de la Nürnberg, debutul lui Böll vine să demonstreze că nu toți germanii au fost adepții fanatici ai lui Hitler. Chiar dacă cei mai mulți au tăcut. ”Tăcerea celor care nu spun nimic este îngrozitoare. Este tăcerea celor care nu uită, a celor care știu că sunt pierduți”, afirmă autorul. Nici tăcerea și nici războiul nu pot să înăbușe valorile esențiale ale umanității. Pentru Heinrich Böll și implicit pentru eroii săi, acestea sunt iubirea și credința religioasă. Orice om are dreptul la o viață omenească. Misiunea artei este să afirme și să transmită acest mesaj și să reziste la toate elementele dezumanizante ale vieții. Heinrich Böll va rămâne credincios acestor valori în toată cariera sa literară.

Ilustrații de Catherine Berindei

Povestea prieteniei dintre un băiat și câinele său, o poveste pentru copii și pentru oamenii mari care n-au uitat să iubească, fie doar și un câine.

Când intră în familia băiatului de zece ani, Tomi e un căţel cu labe groase şi cu aspect de pui de lup. Apoi Tomi creşte şi devine un „lup“ în toată firea, inteligent foc şi, culmea!, plin de umor. O prietenie cum nu s-a mai văzut ia naştere între cei doi. Băieţelul, care e stăpânul lui, află că alături de un câine viaţa poate deveni cea mai frumoasă poveste. Tomi îl însoţeşte în excursiile cu bicicleta, mănâncă nuci şi struguri cot la cot cu stăpânul său, se scaldă cu el în iazuri, îl ajută să facă focul în luminişurile pădurii, îi ţine de cald băiatului când noaptea îi prinde pe câmp şi când rămân să se culce sub un şopron pe câte o grămadă de foi de porumb. O formidabilă complicitate îi uneşte pe băiat şi pe câinele său. Ajuns adolescent, băiatul este într-o zi arestat şi dus în lagărul de la Canal. Când se întoarce, află că Tomi dispăruse la scurtă vreme după arestarea lui. Plecase oare să moară în vreunul din locurile îndrăgite ale vagabondajelor comune? Fusese omorât?

ADRIAN OPRESCU s-a născut la 24 august 1929 în oraşul Caracal. Era student la Academia Comercială când, la vârsta de 20 de ani, a fost arestat şi condamnat la doi ani de Canal pentru „atitudine duşmănoasă la adresa regimului popular“. Din experienţa trăită acolo a luat naştere o remarcabilă carte, Vărul Alexandru şi alte poveşti adevărate (Humanitas, 2008), pe care autorul a oferit-o spre publicare editurii la vârsta de 77 de ani. Tomi este al doilea volum al lui Adrian Oprescu, scris deopotrivă pentru copii şi oameni mari. Adrian Oprescu trăieşte la Paris.

Cititorul din peşteră a apărut în 2006, cu prilejul Zilei Mondiale a Lecturii. Povestea, spusă cu umor şi fără ostentaţie moralizatoare, este a unui copil debusolat care descoperă lumea şi se descoperă pe sine călătorind prin lumile literaturii. În 2010 a apărut la Lisabona o a doua ediţie a cărţii, adăugită, care face obiectul traducerii de faţă.

„Adevărata libertate, chiar cea adevărată, este lectura. Când scriu sunt prizonierul stilului meu, al micuţei mele lumi interioare, al micuţei mele lumi exterioare, al temelor care mă obsedează, al temelor pe care le pot atinge fără să par prea disonant. Dar când citesc... Nu există îngrădiri – doar miile de ani de cuvinte şi imaginaţie, cei ai generaţiilor şi generaţiilor de scriitori...“ — RUI ZINK

„O parabolă despre lumea de azi şi o minunată lecţie de citit.“ — IOANA PÂRVULESCU)

„Un roman noir existentialist si melancolic, care va va aduce aminte de Paul Auster.” (The New York Times)

O odisee a violenţei şi a pasiunii, un roman ca o aventură în Vestul sălbatic.

Un roman de o forta extraordinara, care ilustreaza, fara indoiala, mostenirea marilor prozatori moderni ai Japoniei.” (La Vanguardia)

Romanul în două lumi nu este doar povestea unui liceu contemporan sau cea a unei femei singure – prizonieră, zi dupa zi, a visului și a lumii reale –, ci și preambulul unui viitor crud, dezumanizant plasat sub lentila ubicuă a camerelor video. Supravegherea continuă anihilează personalitatea, modifică individul, alienându-l; propria imagine în mișcare, gesturile, vorbele devin instrumente perfide de identificare, clasificare, autodenunț, reprimare. Acest roman criptic, acid și tandru totodată este prima consecință a terorii instituite de domnia „ochiului de sticlă”.

Antologia de poezie Născut în ’58, coordonată de unul dintre poeții antologați, Adrian Alui Gheorghe, apare sub semnul unei aniversări: fiecare dintre cei nouă poeți – Vasile Gârneț, Liviu Georgescu, Bogdan Ghiu, Ioan Es. Pop, Nicolae Tzone, Lucian Vasilescu, Radu Voinescu, Varujan Vosganian – împlinește anul acesta 55 de ani – o vârstă a deplinei maturități literare.

Parodie la adresa cartilor motivationale si inspirationale pline de „sfaturi de aur”, Cum sa faci primul milion, romanul lui Bogdan Costin – sau poate nu –, e filmul tragi-comic al lumii de azi, o lume dispusa la compromisuri grotesti, o lume in care totul e de vinzare.

Thomas Foley e un marunt functionar britanic, plictisit de munca lui la Biroul Central de Informatii. Insa un eveniment neasteptat ii schimba radical destinul: in anul 1958 este trimis la Bruxelles, ca sa supravegheze activitatea pubului traditional construit in pavilionul britanic cu ocazia Expozitiei Internationale din Belgia.

Premiul Nobel pentru Literatura 1998

"Versetele satanice este o carte care isi are locul alaturi de marile alegorii ale identitatii din literatura universala, precum Calatoriile lui Guliver, Candide sau Viata si opiniunile lui Tristan Shandy, Gentleman." (The Ney York Times Book Review)

„Poeta romanca este o descoperire pentru spatiul de limba germana – este literatura de inalta clasa, literatura la superlativ! Inregistreaza tot ce i-au harazit amintirile rele, prezentul rau. Vorbeste de case cu ferestre care prevestesc nenorociri, de pilniile gramofoanelor care «inghit kilometri de tacere». Dupa caderea regimului Ceausescu a ramas la fel – altfel decit ceilalti –, nu si-a luat drept tinta opozitia. A folosit libertatea noua, a folosit si formule noi de expresie. E normal sa asteptam cu nerabdare aparitia in limba germana si a altor romane ale acestei autoare. Limba ei este imprevizibila, capricioasa, ascunde un mare mister. Miracolul se savirseste intr-un flux continuu, de fapt, in poezia ei de neintrerupt. Cum spune autoarea citindu-l pe Oscar Wilde: «Un capriciu dureaza mai mult decit o pasiune». Cit de periculoase, cit de superbe sint capriciile acestei scriitoare!” (Harald Hartung, Frankfurter Allgemeine Zeitung)

„Din cauza departarii Rusiei si pentru ca nostalgia ramine intreaga viata o companie innebunitoare careia invatam sa-i suportam extravagantele consternante in public, nu ma simt deloc stinjenit sa marturisesc caracterul sentimental al legaturii cu primul meu roman.” (Vladimir Nabokov)

Proza lui Radu Tuculescu, ajunsa la deplinatatea maturitatii, este remarcabila prin combinatia dintre intriga alerta, bine strunita si atent pusa in scena, si o poezie care cuprinde totul, de la atmosfera pina la numele personajelor si dialogurile acestora.

Un anti-bildungsroman existenţial, de o sinceritate dezarmantă, scris într-un limbaj viu, autentic, cu elemente de roman epistolar, realist, istoric, naturalist, despre o lume plină de forţă şi culoare.

Dan Stanca demonstreaza si in aceasta carte viziunea sa asupra vremurilor moderne care, oricit de opace, sint totusi vizitate de miracol.

Cronicile genocidului continua sa inregistreze, spre aducere aminte, povestile timpurilor noi, din virtejul carora se salveaza doar cei puternici.

O complexă poveste de dragoste, pe fundalul căreia tradiția Orientului înfruntă modernitatea.

Romanul, publicat in 2000, este construit pe fundalul fascinant al mitologiei hinduse, cu largi incursiuni in magia folclorului indian, in vraja Orientului. Pe acest fundal de „O mie si una de nopti”, se tese o poveste vibranta de dragoste – integrabila in galeria legendarilor amanti din literatura –, plasata insa in lumea cintaretilor rock, indieni, englezi si americani. Un amalgam ametitor intre lumea ultramoderna a muzicii si cultura hindusa, cu zeii, miturile si conceptele ei. „O naratiune fabuloasa, incandescenta, plina de spirit – intr-un cuvint: remarcabila. In acest al saptelea roman al lui Rushdie, toate granitele se estompeaza: cea dintre culorile pielii, dintre viata si moarte, dintre Orient si Occident, dintre imaginatie si realitate. O carte despre faima, despre dragostea care invinge moartea, despre coruptie si realitati alternative, despre anii ’60 si anii ’90, depre mituri si catastrofe. Un «Ulise» al rock’n’roll-ului.” (The Independent)

Despre "Pamintul de sub talpile ei", Salman Rushdie declara: „Mitul lui Orfeu este asemenea unui triunghi al artei, iubirii si mortii. Un mit pentru epoca noastra intunecata: mitul unui pamint nesigur, care ne trosneste sub picioare, deschizindu‑si falcile pentru a ne inghiti cu totul. O societate care a devenit cruda, superficiala, lacoma, bigota, desarta. Si, in mijlocul acestei lumi, jelim o generozitate pierduta, incercind sa intelegem – si sa aratam – care este aceasta. Un mit al dragostei ca neasteptata si coplesitoare des­coperire a pamintului solid de sub picioa­rele noastre tremuratoare”.

„Vreau ca cititorii mei să vadă că istoria arată la fel în toată lumea. Vrem cu toţii aceleaşi lucruri. Fiecare ţară şi-a avut războaiele ei, luptele ei pentru democraţie, pentru libertate. Fie că aceste lupte au loc în Siria, Argentina, Birmania, Iran sau oriunde altundeva, ele sunt la fel şi poartă acelaşi mesaj: oamenii vor să trăiască liberi... suntem cu toţii la fel.” (Sahar Delijani)

„Aventura lui Kirino pe tarimul povestilor populare aduce aminte de romanele ei mai vechi, mai ales prin personajele feminine care, nedreptatite de iubitii lor, se opun conventiilor societatii si lupta impotriva nedreptatii.” (Booklist)

Dragoste, spionaj si literatura in Anglia anilor ’70

In noul roman al lui Alexandru Vakulovski se tese o lume dezabuzata, in care sperantele mor inainte de a se naste, o lume in care dragostea pentru o altfel de „Lolita” e ucisa, lent, de neputinta, iar prieteniile se leaga tot in jurul neputintei.

America de peste pogrom evolueaza pe doua mari planuri aparent divergente. Primul, situat in România interbelica si bazat pe documente istorice si pe marturii de arhiva secreta din epoca, face dezvaluiri senzationale despre viata social-politica si convulsiile interetnice din acea perioada. Al doilea plan este construit in jurul unei familii de evrei americani din anii 2000, specializata in comertul cu marfuri second-hand.

Volumul recompune din fragmente mare parte din viaţa autoarei, din perioada studiilor şi până în anii postdecembrişti. În prim-plan se găsesc fiul acesteia, dar şi traseul profesional, cu interesante consideraţii referitoare la psihologie sau la maeştrii cu rol formator pe care i-a cunoscut.

„Cornel George Popa este unul dintre putinii prozatori romani care scriu bine despre orice. Nu isi povesteste si repovesteste viata la nesfirsit, ci povesteste vietile noastre, intelegindu-le mai bine decit ni le intelegem noi insine. Il consider un Mario Vargas Llosa roman. O sa ne regasim – nu ne-am mai regasi! – si in romanul Ura, instantaneu (luat parca la lumina unui blitz) al intunecatei lumi romanesti de ieri. Ce figuri schimonosite de ura si furie, ce gesticulatie grotesc-agresiva au fost surprinse in fractiunea de secunda cit a durat fotografierea! Este o lume din care lipseste cu desavirsire bunatatea, dar nu si setea de bunatate, care este intensa si arzatoare. Sint sanse ca romanul Ura sa aiba un mare ecou si sa arunce in derizoriu narcisismul prozei romanesti actuale.” (Alex. Stefanescu)

Cu această nouă carte, Eugen Şerbănescu ne plonjează, curajos şi original, în «haosul» societăţii româneşti de azi, oferindu-ne astfel o «Românie pe înţelesul tuturor»(Dan Cristea)