Literatură

Două femei.
Două zboruri.
O ultimă șansă de a dispărea.

Claire Cook are o viață perfectă. Măritată cu un urmaș al unei dinastii politice, locuiește într-o vilă somptuoasă din Manhattan și are o suită personală aflată mereu la dispoziția sa.
În spatele ușilor închise însă, lucrurile stau complet diferit. Soțul ei perfect are de fapt un temperament violent și își pune oamenii să-i supravegheze lui Claire fiecare mișcare.
Dar ce nu știe el este că soția sa pune la cale de luni întregi un plan de evadare. Ajunsă la aeroport, Claire o întâlnește întâmplător pe Eva, o femeie a cărei situație pare la fel de îngrozitoare ca a ei.
Împreună, iau în ultima clipă o decizie majoră, hotărând să facă schimb de bilete și de identități.
Dar atunci când avionul în care ar fi trebuit să se afle Claire se prăbușește și vestea despre moartea ei e pe cale să apară peste tot în mass-media, aceasta își dă seama că de-acum va trăi viața celeilalte femei și, odată cu ea, va trebui să-și asume și secretele pe care Eva s-a luptat atât de mult să le țină ascunse.

Unele veri sunt pur și simplu menite să fie frumoase.

Belly își măsoară viața în veri. Tot ce e bun, tot ce e magic se întâmplă între lunile iunie și august. Iernile sunt doar o perioadă în care numără săptămânile până la vara următoare, o perioadă în care stă departe de casa de pe plajă, departe de Susannah și, mai ales, departe de Jeremiah și Conrad. Ei sunt băieții pe care Belly i-a cunoscut în prima vară petrecută pe malul mării și care au fost totul pentru ea, de la frați mai mari la iubiți. Dar într-o vară, una minunată și intensă, totul se schimbă și, pe măsură ce se întâmplă asta, lucrurile devin așa cum ar fi trebuit să fie încă de la început.

Ianuarie 1958: cea mai mare speranta a Americii in cursa spatiala – satelitul Explorer I – se afla pe rampa de lansare de la Cape Canaveral. Iar in dimineata urmatoare un barbat se trezeste si descopera uimit ca memoria i-a fost stearsa si ca viata ii este in pericol. Singura cale prin care-si poate redobandi identitatea – si sa afle cine i-a facut asta – e de a-si aminti teribilul secret prin care cei vinovati de inducerea amneziei l-au fortat sa uite tot. Un secret care ar putea distruge Explorer I si chiar viitorul Americii.

Cea de-a treia carte din serie, Cătușele Anei aduce în atenția publicului cititor poveștile de viață ale unor oameni obișnuiți, condamnați de ghinion și de alegeri neinspirate. Destinele personajelor, lipsite de speranță și credință, pun în lumina adevăruri cutremurătoare, pe care cititorul trebuie să găsească puterea să le accepte. Cătușele Anei, povestea care deschide acest volum cu titlul omonim, este prima în care autoarea a dat numele real al personajului principal.

Hex și Luna au fost cândva cei mai buni prieteni, însă, acum, pot fi mult mai mult. Trebuie doar să lase în urmă trecutul o dată pentru totdeauna și să aibă încredere în iubirea lor. 

Hex este povestea băiatului care a ucis soarele și luna. Prins în mijlocul unei lupte aprinse între rațional și emoțional, între trecut și prezent, cu inima zdrobită, Hex încearcă să acorde o nouă șansă iubirii. După ce o pierde pe Sunny, Hex Zhelezkin descoperă că prietenia care îl apropia de mulți ani Luna, sora ei, se poate transforma într-o iubire incandescentă, capabilă să încălzească și cele mai reci inimi. Decizia celor doi nu este deloc simplă, iar atunci când secrete legate de moartea lui Sunny ies la suprafață, drumurile lor par să se despartă definitiv.

Doi cei mai buni prieteni, doi foști iubiți, trei inimi frânte

Povestea continuă! Hex și Luna oscilează permanent între iubire și prietenie, între pasiune și teama de a-și pierde cel mai bun prieten. Înainte de a oferi o nouă șansă iubirii, cei trebuie să-și înfrunte propriii demoni. 

Orice planetă este "pământul" pentru cei ce-o locuiesc.

Un singur pas îl duce pe Joseph Schwartz dintr-un timp în altul, din 1949 în perioada primului Imperiu Galactic. Se află tot pe Pământ, însă planeta e de nerecunoscut. Radioactivitatea a sărăcit solul și, pentru a economisi resursele, oamenii sunt eutanasiați la vârsta de șaizeci de ani. Pământul este doar un bolovan, o piatră pe cer, dar locuitorii săi susțin cu încăpățânare că acesta este locul unde au apărut oamenii, care s-au răspândit apoi în toată galaxia.

Nu există om mai neajutorat decât cel care și-a pierdut memoria.

O iubire sub acoperire, un Mister and Misses Smith modern, plin de adrenalină și suspans. Doi spioni, o atracție irezistibilă încă de la prima vedere!

Doi orfani, Elia și Patrick, se regăsesc peste ani într-o postură neașteptată – cea de spion. El este sexy și... greu de cucerit, iar ea este magnetică și atât de rece în aparență. Setea de afecțiune reprimată atâția ani se dezlănțuie însă neașteptat, devine din ce în ce mai năvalnică și astfel ia naștere o poveste de dragoste brodată cu multă adrenalină. Ca întotdeauna, contrariile se atrag. Dar dacă nu sunt atât de diferiți pe cât credeau? Dacă inimile lor sunt pregătite să bată la unison în cel mai frumos mod cu putință, iar ei nici măcar nu sunt conștienți de asta?

Descoperă seria care a inspirat celebrul film Netflix: The Gray Man

În lumea asasinilor plătiți nu există bine sau rău, doar misiuni îndeplinite. Însă pentru Court Gentry, Cameleonul, viețile oamenilor nevinovați nu și-au pierdut valoarea. Acestea merită protejate, chiar cu prețul propriei vieți. Pornește pe urmele Cameleonului într-o lume a intrigilor la nivel înalt și a pericolelor mortale!

Descoperă seria care a inspirat celebrul film Netflix: The Gray Man

Primul volum din Seria Gray Man te invită în lumea fascinantă a spionajului international. Court Gentry, Cameleonul, pornește într-o misiune de salvare riscantă și devine el însuși ținta a 12 grupări de mercenari. 

Poate o iubire de-o vară să devină o iubire de-o viață?

Lasă-te fermecat de vraja verilor nesfârșite pe care Percy și Sam le petrec împreună. Pe malul unui lac, departe de lume, ei învață ce înseamnă prietenia și iubirea, dar și cât de dureroasă poate fi o greșeală.

Primul roman care a câștigat atât Newbery Medal, cât și Carnegie Medal

Ilustrații de Chris Riddell

E nevoie de un cimitir pentru a crește un copil...

Nimeni Owens, cunoscut ca Nim, e un băiat normal. Ar fi pe deplin normal dacă n-ar trăi într-un cimitir, crescut de fantome, cu un protector care nu face parte nici dintre cei vii, nici dintre cei morți. Există tot felul de aventuri în cimitir pentru un băiat – un Bărbat Indigo de demult, o poartă către orașul abandonat al ghulilor, straniul și înfricoșătorul Asasin. Însă dacă Nim părăsește cimitirul, va fi pus în mare pericol de bărbatul pe nume Jack – cel care i-a ucis deja familia.

„Palpitantă și jucăușă, sinistră și tandră, Cartea cimitirului ne arată un Neil Gaiman în cea mai bună formă.“ The New York Times Book Review

„O poveste cu totul captivantă, spusă cu ajutorul unei selecții interesante de personaje fantomatice. În ciuda întunericului omniprezent, mesajul ultim al romanului este unul puternic, de partea vieții.“ Booklist

„Nostalgic, pătrunzător, înțelept... și înfiorător. Un roman ce trebuie citit de toți cei care sunt sau au fost vreodată copii.“ Kirkus Reviews

AUTOR CÂȘTIGĂTOR AL PREMIULUI PULITZER

Romanul lui Michael Chabon explorează viețile a două familii californiene pe care le leagă o prietenie încâlcită, nu fără puncte culminante. Problemele din viața personală se suprapun peste cele legate de carieră și afaceri, dar contextul pe care Chabon îl creează e mult mai larg și mai complicat, într-un melanj de istorie recentă, cultură pop, discriminare rasială, prejudecăți și corectitudine politică.

În Telegraph Avenue, Michael Chabon a realizat unul dintre cele mai realiste instantanee ale cotidianului californian din primii ani ai secolului XXI.

"N-ai crede că ai atâtea lucruri in comun cu un bulevard din inima Californiei. Dar Chabon anulează distanțele dintre noi și Oakland cu fiecare poveste despre oraș - cu inegalitățile și transformările lui – și despre oamenii care-l locuiesc, cu luptele lor de fiecare zi. Telegraph Avenue e o alunecare de roller-coaster încetinită, ca să nu te-apuce amețeala, printr-o lume care împrumută mult din excelenta coloană sonoră a cărții, plină de soul, funk și jazz. În același timp, e o poveste clasică despre prietenie și maturizare, o discuție nuanțată despre rasă, o enciclopedie (sub)culturală și o privire spre mall-ificarea societății.“ Andra Matzal

„Romanul acesta este în egală măsură un tribut adus stilului cinematografic al lui Tarantino, ale cărui filme sunt studiate și discutate de personajele lui Chabon și ale cărui preocupări condimentează paginile cărții: kung-fu, referințe cinematografice, filmele blaxploitation ale anilor '70." The New York Times

„Telegraph Avenue vorbește cu multă abilitate despre anxietățile și provocările emoționale ale timpurilor noastre. Acest roman plin de înțelepciune și sentimentalism este angrenat în prezent, deși personajele lui sunt atât de profund înrădăcinate în trecut.“ The Guardian

„Uitați cuvintele joycean sau bellovian, sau alte aluzii auctoriale. Telegraph Avenue poate fi descris cel mai bine ca chabonesc. Frazele acestui roman – scris cu o doză considerabilă de exuberanță și generos populat cu personaje – explodează precum artificiile, într-o cascadă de metafore.“ San Francisco Chronicle

Iarna anului 1617, Finnmak, Norvegia. O furtună teribilă se iscă pe mare în jurul îndepărtatei insule norvegiene Vardø. O tânără femeie, Maren, vede cum bărbații de pe insulă, plecați la pescuit, pier într-o clipită. Își pierde astfel tatăl, fratele și logodnicul.

Vardø este acum o așezare a femeilor, care sunt nevoite să supraviețuiască în lipsa ajutorului bărbaților răpuși în furtună.

Optsprezece luni mai târziu, aici sosește un personaj sinistru. Absalom Cornet a fost chemat din Scoția să le aducă pe femeile de pe insulă la ascultare. Cu el călătorește tânăra sa soție, Ursa. În noua ei casă, ca și în compania lui Maren, Ursa întâlnește ceva ce nu a mai văzut până atunci: femei independente. Dar acolo unde Ursa găsește fericirea și dragostea, Absalom nu vede decât un loc potopit de un rău îngrozitor, de vrăjitorie, pe care trebuie să-l dezrădăcineze cu orice preț, chiar cu arderea pe rug a vinovatelor...

Inspirată din fapte reale, furtuna din Vardø și procesul vrăjitoarelor din 1620, Femei pe rug este o poveste de dragoste cu accente feministe, înconjurată de răul oamenilor și prigoana naturii din nordul îndepărtat.

„Viscerală și atrăgătoare... minunată și înspăimântătoare.” – Madeline Miller, autoarea romanului Circe

„Obsesivă și splendidă în egală măsură... o tălmăcire în detaliu a unei esențiale povești universale.” Irish Times

Fanii ficțiunii istorice care caută o răsturnare de situație în stilul Poveștii slujitoarei se vor îndrăgosti de acest roman... O poveste despre pericol, iubire și putere cu energia unei adevărate Offred.” – Cosmopolitan

„O carte pentru timpurile noastre... Millwood Hargrave este un talent impetuos, care stârnește o furtună.” – Daisy Johnson, autoarea romanului Everything Under

Aceste povești zugrăvesc iubiri pierdute, pasiuni arzătoare, dar pasagere, șanse irosite ori, dimpotrivă, întâmplări menite să dăinuie o viață de om. Bărbați care iubesc femei până la disperare, ceea ce îi împinge la gesturi regretabile, femei care doresc bărbați până la mistuire, abandonându-și sinele; și unii, și alții ne amintesc însă de povara care este dragostea neîmplinită și de cât de vulnerabili și de urgisiți ne face ea să ne simțim. Ana Cioclov observă în jurul ei fărâme de viață și reușește să prindă în condei complexitatea relațiilor umane și fragilitatea spiritului, închinând astfel o odă iubirii.

Iulia Iakovleva este scriitoare, critic de teatru și balet și dramaturg. Este autoarea volumului ,,ABC of Ballet”, dar și a unei serii de cărți pentru copii, ,,Leningrad’s Tales”, prima din această serie, ,,Stolen City”, fiind nominalizată pentru Premiul „Iasnaia Poliana” și câștigând premiul pentru traducere In Other Words 2017 al editurii britanice Penguin. Iulia Iakovleva trăiește în Oslo, Norvegia.

Ioana Scoruș (n. 1968) este psiholog, psihanalist cu practică privată, scriitor. Este absolventă a Universității Petrol și Gaze, Ploiești și a Universității „Titu Maiorescu”, București. A semnat rubrica „Cititorincul” din suplimentul literar LA&I și numeroase articole și cronici în revistele „Dilema veche”, „România literară”, „Convorbiri literare”, „Apostrof”, „Timpul”, „Orizont” etc. În prezent, semnează rubrica „Psiho” din revista ,,Viața Românească”. Pe lângă un volum de dialoguri cu șapte psihanaliști care au practicat psihanaliza în România în clandestinitate, înainte de 1989 (,,Paradoxurile psihanalizei în România”, Paralela 45, 2007), Ioana Scoruș a publicat versuri (,,Iubiri imperfecte”, Premier, 2004), romane (,,Povestea unei sinucideri”, Albatros, 2006; ,,Un an din viața Liubei B.”, Trei, 2017; ,,Freud Museum”, Polirom, 2019), un volum de convorbiri cu Ion Vianu (,,În definitiv”, Polirom, 2018) și ,,Aventuri în Țara lui Strolyx. Prima mea carte despre emoții” (Humanitas Junior, 2020), cea dintâi carte pentru copii a autoarei. A mai publicat în volumele colective ,,Cazuri clinice de psihiatrie ”(Editura Universitară, 2011), coordonat de Simona Trifu și Camelia Petcu, și ,,De taină” (Editura Universității de Vest, 2020), coordonat de Cristian Pătrășconiu.

Adriana Maria Moț (n. 1984) este absolventă a Universității de Vest din Timișoara, secția Jurnalism-Engleză. A colaborat cu revista Autentic și a semnat articole în cadrul ziarului Evenimentul Zilei, ediția de Vest. ,,Sub semnul clepsidrei” este romanul de debut al autoarei. ,, Deși în momentul de față activez într-un domeniu care nu are nicio legătură cu lumea cărților, scrisul a făcut parte întotdeauna din viața mea. Am început munca la acest roman în anul 2011, dar abia în anul 2020 a văzut lumina tiparului. Sper să reușesc să transmit prin cărțile mele, alături de emoție, mesaje care să-și pună amprenta în mod pozitiv asupra vieții cititorilor mei.” (Adriana Moț)

Stefan Malmström este un fost jurnalist de știri, care a lucrat pentru serviciul național suedez de radiodifuziune Sveriges Radio, precum și pentru postul de televiziune suedez TV4. În prezent este consultant, lector și autor. Încă de la o vârstă fragedă, manipulat fiind, Stefan s‑a alăturat Bisericii Scientologice din Hässleholm, un orășel din sudul Suediei. ,,Kult” este prima sa carte și este bazată pe experiențele trăite în perioada în care a făcut parte din această confesiune.

Cay Rademacher (n. 1965) este un autor originar din nordul Germaniei, stabilit în sudul Franței. Pasionat de istorie, a studiat la Köln și Washington D.C. Istoria anglo americană, Istoria antică și Filosofia, dar preferă să spună despre el însuși că este jurnalist. Din 1999 este editor al revistei Geo, apoi a participat ulterior la crearea unei renumite reviste de istorie, ,,Geo Epoche”. Cay Rademacher a devenit cunoscut după ce a publicat, începând cu 2015, seria de romane ,,Inspectorul Frank Stave”.

Adrian Petru Stepan (n. 1978 la Timișoara) a absolvit Colegiul Național Bănățean (1997), a urmat cursurile Facultății de Drept din cadrul Universității de Vest (1997‑2001) și a studiat civilizația Europei Centrale în cadrul Fundației „A Treia Europă”. Lucrează de cincisprezece ani în consultanță, fiind specializat în drept fiscal și dreptul muncii. A susținut conferințe și cursuri pe teme juridice și a scris despre cultura și civilizația Orientului Mijlociu pentru Historia și Republica. În 2015 a publicat prima carte – ,,Fiecare zi e uimitoare”, iar în 2019, a apărut cel mai recent roman al său, inspirat de evenimentele Revoluției din 1989, ,,Ziua în care Dumnezeu a fost prin oraș”. Din 2020 este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timișoara.

Adrian Christescu s‑a născut în 1968 la Târgu Mureș. A absolvit Liceul „Alexandru Papiu Ilarian” (1986), a urmat cursurile Facultății de Hidrotehnică din Iași (1988‑1993) și pe cele ale Facultății de Drept din cadrul Universității „Mihail Kogălniceanu” (2004‑2008). Din 1992 a lucrat în vânzări pentru diverse societăți comerciale, iar în prezent este managerul propriilor sale companii. A colaborat în calitate de editorialist la Ziua de Iași (2006‑2007), după care și‑a continuat activitatea publicistică pe blogul personal. Volumul său Trofeul (povestiri, 2011) a primit premiul pentru debut în proză la Salonul Internațional de Carte din Iași. Este autorul romanului‑thriller Destinul lupului singuratic (cea mai vândută carte a editurii Adenium în 2015), al volumului de teatru Dragoste și spațiu locativ (Adenium, 2017) și a tradus din limba maghiară Orașul visurilor de Ildikó Judith Jung.

Titania McGrath este numele unui personaj fictiv creat în aprilie 2018 pe Twitter de către actorul de comedie Andrew Doyle. Doyle este redactor la revista on line de cultură și politică Spiked și conduce la Londra o serie de spectacole de stand up intitulate Comedy Unleashed. Doyle își descrie creația, pe Titania Mc Grath, drept „o militantă vegană care crede că este un poet mai bun decât William Shakespeare”. Din martie 2021, Titania are peste 600 000 de adepți. Contul ei pe Twitter, potrivit lui Doyle, a fost conceput să batjocorească „cultura trezită” contemporană. Contul Titaniei McGrath a fost suspendat de patru ori sub acuzația de incitare la ură.

Cuprinzând noi texte de Ocean Vuong, Lauren Groff, Aleksandar Hemon, Sayaka Murata, Sandra Cisneros și alții, cel mai recent număr al antologiei Freeman’s explorează speranța și suferința prezentului în continuă schimbare, expunând modurile multifațetate în care învățăm să ne adaptăm zi de zi.

„John Freeman face apel la o amplă rezervă universală de talent… O experiență de lectură vastă."
—Kirkus Reviews

Autor premiat şi binecunoscut critic de carte, John Freeman a fost preşedintele National Book Critics Circle şi, până în 2013, coordonatorul antologiilor Granta. Recenziile sale literare şi interviurile cu unii dintre cei mai cunoscuţi autori din lume au apărut în mai mult de 200 de publicaţii din întreaga lume, printre care The New York Times, San Francisco Chronicle, The Wall Street Journal, The Guardian, La Repubblica şi La Vanguardia. Este autorul volumelor The Tyranny of Email (2009), Cum să citeşti un romancier (Vellant, 2015), Hărți (Black Button Books, 2017), The Park (2020), Dicționarul refacerii (Black Button Books, 2020), şi editorul volumelor Tales of Two Cities (2014), Tales of Two Americas (2017) și Povești despre două planete (Black Button Books, 2021), The Penguin Book of the Modern American Short Story (2017). În prezent, John Freeman este editorul antologiei Freeman’s. Locuieşte la New York şi predă la The New School.

Pornind de la un element autobiografic (cartea despre rolul tractoarelor în istoria Ucrainei moderne scrisă de tatăl ei), autoarea construieşte povestea lui Nikolai, un văduv ucrainean în vârstă de optzeci şi patru de ani, cetăţean britanic naturalizat, un ins excentric, trăsnit, egoist, care gândeşte logic doar atunci când e vorba de combustia internă. După moartea soţiei, rătăcit într-o mare de zile şi nopţi solitare, el redescoperă iubirea în persoana oportunistei Valentina, o ucraineancă blondă de treizeci şi şase de ani, divorţată, care doreşte să obţină drept de rezidenţă în Anglia şi se instalează, cu „sânii ei superiori, botticellieni”, în casa şi în viaţa bătrânului, explodând ca „o grenadă trandafirie şi zulufată” în familia lui. Cele două fiice ale lui Nikolai se dau peste cap să-l extragă din hăţişul amoros şi juridic în care s-a afundat şi, în cursul luptei împotriva duşmanului comun, surorile – care nu se iubeau mai deloc – se apropie, învaţă să se cunoască şi află, împreună cu cititorul, episoade tragice din istoria familiei şi a ţării lor de origine. Scris cu vervă şi duioşie, ingenios şi plin de umor, romanul Scurtă istorie a tractoarelor în limba ucraineană îşi captivează cititorii până la ultima pagină.

În plan formal, prozele-instantaneu ale Lydiei Davis constituie genul proxim al literaturii Irinei Bruma, ce pare să se hrănească, la o primă lectură, din registrul ideilor gingaşe, pentru a deveni printr-o stranie anamorfoză mai tăioase şi mai violente pe măsură ce lectura lor se decantează. Scenele intime, relaţia candidă cu obiectele casnice, micile nesiguranţe, negocierile zilnice ale cuplului sunt semne exterioare ale inocenţei care însă se rearan-jează pentru a schiţa peisajul intern al melancoliei.” (Bogdan-Alexandru Stănescu)
„Schimbând personajul masculin cu unul feminin, în doar câteva zeci de pagini (3,4-hour read), cum o cer vremurile, Irina Bruma rescrie Omul fără însuşiri al lui Musil. Fie că se află acasă sau la birou, este singură sau în compania apropiaţilor, spală vasele sau întrerupe puţin lectura lui Homer, tânăra protagonistă nu încetează nicio clipă să îşi analizeze şi reanalizeze, expert, propriile gesturi şi pe ale celorlalţi, fără să tragă însă vreodată o concluzie anume. Ironia şi autoironia sunt principalele instrumente folosite în aceste miniproze/miniroman modernist fără intrigă/jurnal intim scris la persoana a III-a, nu fără rol terapeutic, în care multe dintre prejudecăţile zilelor noastre – extremele răsturnate ale prejudecăţilor de ieri – sunt demontate cu subtilitate, iar viaţa obişnuită, cea fără drame exagerate, fără «senzaţii tari», cu bucurii şi împliniri moderate, este reafirmată şi readusă la rang de artă. Observaţii precise, raţionamente dezvoltate maniacal, dar o atmosferă caldă, intimă şi unul dintre cele mai interesante şi relatabile personaje din literatura română recentă, iată ce ne propune autoarea în Perfect nemulțumită.” (Cristina Ispas)

Exilarea din cuibul tau natal este o tragedie. Sotia, suferinda de mai multi ani, cazu la pat si m-a rugat sa o las sa moara acasa. Nu mai exista nicio speranta. Urma cumva sa ne despartim, dar, Doamne Sfinte, cum sa-ti iei ramas-bun de la cea care a fost jumatatea ta o lunga viata de om? La Petersburg, acasa, in zilele grele, cind ne cuprindea tristetea si disperarea, ne citeam deseori cu glas tare ceea ce era mai interesant. Tocmai primisem romanul Biserica Alba. Sotia m-a rugat sa-i citesc. Saisprezece capitole, saisprezece seri de neuitat. La sfirsitul celui de-al saisprezecelea capitol, cum am terminat lectura, a zimbit, a inchis ochii si sufletul ei a plecat la Domnul. M-ati ajutat sa-mi iau ramas-bun de la cel mai scump om pe care l-am avut in viata mea. Va multumesc. (Efim Etkind, filolog, profesor la Sorbona, fost disident sovietic)

„Marile povestiri istorice nu sunt citite, în general, ca şi cum ar fi istorice. Citindu-le însă, simţi că te afli în timpul şi spaţiul lor. Cât de uimitor este, aşadar, să descoperi pe neaşteptate un maestru al genului, şi încă unul care se afla în văzul lumii de aproape şaizeci de ani: era 1961 când lvo Andric primea Premiul Nobel pentru Literatură.” (The New York Rewiew of Books)
„Povestirile lui Andric par simple, nişte fantezii distractive; însă, întocmai ca basmele bosniace, ele sunt deseori mai adevărate decât adevărul insuşi; iată cum ni se dezvăluie vasta înţelegere umană şi psihologică a autorului. 0 abordare luminoasă — si încântătoare — a unor teme serioase.”( Kirkus Rewiews)
„Deşi proza scurtă a lui lvo Andric e de factură realistă, croită din punctul de vedere al rigorii compoziţiei, al tonului naraţiunii, al perfecţiunii stilistice în maniera Occidentului artistic, aceasta este puternic impregnată de elementul Orientului ca document şi poezie.” (Isidora Sekulk)