Literatură

Adrian Christescu s‑a născut în 1968 la Târgu Mureș. A absolvit Liceul „Alexandru Papiu Ilarian” (1986), a urmat cursurile Facultății de Hidrotehnică din Iași (1988‑1993) și pe cele ale Facultății de Drept din cadrul Universității „Mihail Kogălniceanu” (2004‑2008). Din 1992 a lucrat în vânzări pentru diverse societăți comerciale, iar în prezent este managerul propriilor sale companii. A colaborat în calitate de editorialist la Ziua de Iași (2006‑2007), după care și‑a continuat activitatea publicistică pe blogul personal. Volumul său Trofeul (povestiri, 2011) a primit premiul pentru debut în proză la Salonul Internațional de Carte din Iași. Este autorul romanului‑thriller Destinul lupului singuratic (cea mai vândută carte a editurii Adenium în 2015), al volumului de teatru Dragoste și spațiu locativ (Adenium, 2017) și a tradus din limba maghiară Orașul visurilor de Ildikó Judith Jung.

„Romanul Laurei T. Ilea are o dimensiune eseistică asumată: autoarea dezbate, problematizează, polemizează în legătură cu tot ceea ce înseamnă viața unei femei mature care își marchează teritoriile prin criză, tumult, dileme. Jurnalista Anne Legendre percepe lucrurile printr-o dualitate sporită și mereu adâncită: cu luciditate tranșantă și totodată într-un mod extrem corporal. Ea este și în mod intens femeie (amantă), dar și o mamă ardentă; e inclusiv o fiică hibridată sufletește cu figura paternă. Căci există trei patrii (psihologice) pentru această femeie stratificată: cea a iubiților, cea a fiului și cea a tatălui. O făptură eretică, o catară (postmodernă), cum se autoportretizează personajul. Centrul spațial al poveștilor este orașul Montreal, dar varii cordoane ombilicale duc spre SUA, America de Sud și spre România. Personajul se află în mijlocul unei questa din care face o dezbatere pro și contra, lăsându-l pe cititor să aleagă o baricadă sau alta. Așa încât acest roman e pentru toate generațiile și vârstele, pentru români, ca și pentru străini, pentru estici ori pentru occidentali, pentru femei în egală măsură ca și pentru bărbați. Finalmente, scopul autoarei e pur și simplu să declanșeze o discuție despre condiția umană.” (Ruxandra Cesereanu)

Titania McGrath este numele unui personaj fictiv creat în aprilie 2018 pe Twitter de către actorul de comedie Andrew Doyle. Doyle este redactor la revista on line de cultură și politică Spiked și conduce la Londra o serie de spectacole de stand up intitulate Comedy Unleashed. Doyle își descrie creația, pe Titania Mc Grath, drept „o militantă vegană care crede că este un poet mai bun decât William Shakespeare”. Din martie 2021, Titania are peste 600 000 de adepți. Contul ei pe Twitter, potrivit lui Doyle, a fost conceput să batjocorească „cultura trezită” contemporană. Contul Titaniei McGrath a fost suspendat de patru ori sub acuzația de incitare la ură.

„În simplitatea lor, povestirile lui Serhii Jadan ating o monumentalitate aproape shakespeariană…” (Erich Klein Falter)
„Oricine a citit măcar una dintre aceste povestiri nu le va uita prea degrabă.” (Der Tagesspiegel)
„O lectură care lasă o impresie de durată și provoacă la reflecție.” (Günther Freund, Samerberger Nachrichten)
„Cum funcționează principiul Jadan? Poetul ia pulsul oamenilor din jurul său. Ca cititori, noi suntem mereu în mijlocul lor.” (Sasha Marianna Salzmann)
„[Un] ciclu melancolic de povestiri modelate literar și compuse cu grijă, care sunt legate între ele în multe feluri prin personaje, motive și referințe tematice. … [Cu toate acestea] predomină un ton narativ laconic, presărat ocazional cu umor caustic…” (Sigrid Löffler)
„…oricine a citit povestirile lui Serhii Jadan își poate face măcar o idee cât de mult ar însemna pentru oamenii din Ucraina dacă nu ar mai trebui să le fie frică.” (Hubert Spiegel)
„Povestirile lui Jadan arată că libertatea și demnitatea nu sunt abstracte, ci concrete.” (Joseph Wälzholz)

Trei nuvele care explorează, din unghiuri diferite, relația omului cu timpul: întoarcerea trecutului, suspendarea prezentului și iluzia alegerii viitorului.

Sofia Nădejde s-a născut pe 14 septembrie 1865, la Botoșani, într-o familie de țărani liberi. Părinții, Profira și Vasile Băncilă, au mai avut, în afară de Sofia, alți patru copii – Sofia era cea mai mare, iar cel mai mic a fost Octav, viitorul pictor.

Se impune ca personalitate a mișcării feministe, intrând în dispute cu unele dintre cele mai cunoscute personalități ale epocii. De notorietate este o polemică cu Titu Maiorescu, purtată în paginile publicației Contemporanul.

Sofia Nădejde a fost prima femeie din România căreia i-a fost permis să susţină Bacalaureatul într-un liceu de băieţi, prima femeie care a condus o revistă literară, prima femeie care a prezidat un congres al unui partid politic şi autoarea primului roman feminist din istoria literaturii române.

 Universul Disney prinde viata din nou intr-o colectie de carti ilustrate in care isi spun povestea cei mai iubiti eroi ai copiilor.

Familia Sierrei traieste din cultivarea pomilor de Craciun undeva, in Oregon. In fiecare an insa, se muta cu totii in California pentru a-si vinde brazii. Asa ca Sierra traieste, practic, in doua lumi, unde are doua vieti diferite. Si in oricare din ele ii este, inevitabil, dor de cealalta. Pana de acest Craciun, cand Sierra face cunostinta cu Caleb. Reputatia lui Caleb nu e aceea a unui baiat model: cu ani in urma a facut o greseala ingrozitoare pe care o tot ispaseste de atunci. Sierra poate trece insa peste trecutul lui si se hotaraste sa il ajute pentru a-si dobandi iertarea. Dar, atunci cand se trezesc inconjurati de neinţelegere, dezaprobare si suspiciuni, Caleb si Sierra incep sa se intrebe daca, intr‑adevar, asa cum se spune, dragostea chiar iti este de ajuns pentru a depasi orice obstacol…

Reproduceri ale desenelor Anei Banica din expozitia "Doi: Ana Banica" de la Muzeul National de Arta Contemporana (15 octombrie - 15 noiembrie 2015) care a facut parte din proiectul "Din dragoste. Fapte morale"

Demna urmasa a sultanei Hürrem, Kösem devine, dintr-o sclava grecoaica, pe nume Anastasia, una dintre sultanele cele mai puternice ale Imperiului Otoman, marea iubire a sultanului Ahmed I si mama a doi viitori sultani. Romanul tinerei autoare Asli Eke ne poarta in fascinanta epoca a Sultanatului femeilor, la inceputul secolului al XVII-lea, in fastul oriental al haremului din Palatul Topkapi, printre valuri tesute din taine de nepatruns. Cu toate ca nu a avut si nu are in lume notorietatea legendarei Roxelana (Hürrem), Kösem a fost, fara indoiala, conform opiniei majoritatii specialistilor epocii, cea mai puternica dintre sultanele otomane. Respectata ca si inaintasa sa, Kösem se va bucura de intreaga incredere a stapanului si sotului sau, in conditiile in care sultana, spunea un izvor al timpului, „era consultata in multe probleme”, consecinta a calitatii de „favorita a sultanului, care o doreste mereu sa-i fie alaturi”.

 Spre consternarea intregii familii, bogatul proprietar Simeon Lee le cere tuturor fiilor sai si sotiilor acestora sa vina acasa, pentru a petrece Craciunul impreuna. Dar reuniunea de familie nu se va dovedi prea fericita atunci cand apar si cativa oaspeti neasteptati, vechi rani si pacate ies la iveala, batranul Lee ameninta cu schimbarea testamentului, iar in cele din urma are loc o crima chiar in ajunul Craciunului. Toata lumea pare sa fi avut un motiv pentru a ucide, iar Hercule Poirot trebuie sa afle cum a putut iesi criminalul din camera inchisa unde victima a fost gasita intr-o balta de sange.


     Fragment din romanul "Craciunul lui Poirot" de Agatha Christie:

    “Ii introduse intr-o mica incapere din stanga holului. Acolo se aflau un telefon si un birou mare, acoperit de hartii. Peretii erau plini cu rafturi de biblioteca.
    Seful politiei spuse:
    - Sugden, dumnealui este domnul Hercule Poirot. Poate ai auzit de el. Se afla in vizita pe la mine. Inspectorul-sef Sugden.
    Poirot facu o mica plecaciune si il privi pe celalalt. Vazu un barbat inalt cu umeri lati si cu o atitudine militaroasa, care avea un nas acvilin, o barbie pronuntata si o mustata stufoasa, castanie. Sugden il privi cu insistenta pe Hercule Poirot, dupa ce se incheiara prezentarile. Hercule Poirot se uita fix la mustata inspectorului-sef Sugden. Desimea ei impresionanta parea ca il fascineaza.
    Inspectorul-sef spuse:
    - Sigur ca am auzit de dumneavoastra, domnule Poirot. Ati fost pe aici acum cativa ani, daca imi amintesc bine. Moartea lui Sir Bartholomew Strange. Caz de otravire. Nicotina. Nu in comitatul meu, dar bineinteles ca am auzit totul despre asta.
    Colonelul Johnson interveni cu nerabdare:
    - Acum, Sugden, sa vedem cum stau lucrurile. Spuneai ca e un caz limpede.
    - Da, domnule, nu e nici o indoiala ca avem de-a face cu o crima. Domnului Lee i s-a taiat beregata. Din cate mi-a spus doctorul, jugulara i-a fost sectionata cu precizie. Insa e ceva ciudat in toata afacerea asta.
    - Adica...?
    - As vrea mai intai sa-mi ascultati relatarea, domnule. Iata circumstantele: in dupa-amiaza aceasta, pe la ora cinci, am fost sunat de catre domnul Lee la sectia de politie din Addlesfield. Vocea lui mi s-a parut oarecum ciudata la telefon. M-a rugat sa trec sa il vad in seara asta la ora opt - a subliniat ora. Mai mult decat atat, mi-a dat instructiuni sa ii spun majordomului ca fac o colecta de fonduri pentru actiunile de caritate ale politiei.
    Seful politiei il privi cu atentie.
    - Deci avea nevoie de un pretext plauzibil ca te introduca in casa?
    - Exact, domnule.”

O antologie de proza scurta tolstoiana care contine unele dintre cele mai frumoase cristalizari in proza ale ideilor religioase ale celui care a fost atat de revolutionar din punct de vedere religios si filozofic, incat a reusit sa ramana la fel de interesant, la fel de relevant si astazi, la mai bine de un secol de la disparitia sa precum a fost in epoca in care a devenit mentorul lui Mahatma Gandhi.
De la schite cu parfum de povestioare din paterice si pana la zguduitoarea nuvela care da titlul acestei antologii, textele prezentate vor reusi nu doar sa il farmece pe cititorul modern gratie frumusetii lor simple, ci si sa il faca sa isi puna intrebari profunde si, de ce nu, sa se transforme, cathartic.

„Cred că niciodată scrisul nu mi-a produs atâta plăcere ca atunci când am scris ultima parte a romanului Noapte și zi.“ (Virginia Woolf)

„Noapte și zi este libretul perfect al unei opere clasice în maniera comică, dar melancolică a lui Mozart, cu un oarecare adaos de disonanțe stilistice – cum stă bine unui text modern.“ (Jane Marcus)

„Virginia Woolf a fost o mare scriitoare. Vocea ei este unică, la fel ca stilul ei. Opera ei exercită o influenţă activă asupra scriitorilor şi una subtilă asupra a ceea ce ne-am obişnuit să aşteptăm de la literatura modernă. [...] A fost o inovatoare care a redefinit romanul şi a deschis calea evoluţiilor sale ulterioare.“ (Jeanette Winterson)

Cas Lowood a mostenit o vocatie neobisnuita: uciderea celor morti.

La fel ca tatal sau, Cas strabate tara in lung si-n lat impreuna cu mama lui, o vrajitoare inofensiva, si cu pisica lor, care simte prezenta duhurilor. El cerceteaza legende si folclor local, incercand sa tina pasul cu mortii criminali, evitand lucrurile enervante precum viitorul si prietenii.

Cand ajung intr-un oras necunoscut cautand o fantoma pe care localnicii au botezat-o Anna in Vesmant de Sange, Cas se asteapta ca totul sa decurga conform planului: urmareste, vaneaza, ucide.

In schimb, el descopera o fata prinsa intr-o urzeala de blesteme si manie, o fantoma cum nu a mai infruntat niciodata. Inca mai poarta rochia pe care a imbracat-o in ziua din 1958, cand a fost ucisa cu salbaticie, o rochie odata alba, acum siroind de sange. De cand a murit, Anna i-a ucis pe toti cei care au indraznit sa paseasca in casa parasita, in stil victorian, in care locuise.

Insa lui, dintr-un motiv oarecare, ii cruta viata.

Oliver Barrett IV, un tanar provenind dintr-o familie aristocratica, student la Harvard si vizand o cariera in domeniul dreptului... Jenny Cavilleri, o frumusete sarcastica, apartinand clasei muncitoare, care studiaza muzica la Radcliffe... Fara nimic in comun in aparenta, Oliver si Jenny sunt spirite inrudite din lumi complet diferite. Iar iubirea lor sfideaza orice obstacole, dar e sortita sa se sfarseasca prea curand... Au trecut doi ani de cand a pierdut-o pe Jenny, iar Oliver crede ca nu va mai iubi niciodata. Apoi, intr-o zi, Marcie, frumoasa si misterioasa, intra in lumea lui... si deodata viitorul dezvaluie promisiunea unei noi iubiri... Doua romane emotionante, doua ecranizari de exceptie: Love Story, cu Ali MacGraw si Ryan O’Neal, si Oliver’s Story, cu Ryan O’Neal si Candice Bergen, si o replica ce ramane in mintea si in inima cititorilor: „Iubirea inseamna sa nu fii nevoit vreodata sa spui ca iti pare rau“.

Colectia Leda Edge, creata special pentru segmental young adult, se completeaza cu un volum plin de surprize si transformari: Misterul gemenelor de Adi Rule.

Au trecut cateva luni de cand fantoma Annei Korlov a deschis o usa catre iad in subsolul din casa ei si a disparut prin ea, dar vanatorul de fantome Cas Lowood nu isi poate gasi linistea. Prietenii lui ii amintesc mereu ca Anna s-a sacrificat pentru ca el sa traiasca, nu sa bantuie de colo-colo, pe jumatate mort. Dar el o vede peste tot: uneori in cosmaruri, alteori in viziuni infricosatoare. Si totusi, nu sunt doar halucinatii… Anna sufera, pare a fi torturata, iar de fiecare data cand Cas o vede este mai chinuita. Baiatul nu intelege ce s-a petrecut cand a disparut in iad, dar stie ca nu merita ceea ce i se intampla. Anna i-a salvat viata de mai multe ori, iar acum a venit momentul sa-i intoarca favoarea. 

     Fragment din romanul "Fata din cosmaruri" de Kendare Blake:

  Credeam ca anul al doilea de la Academia Jedi o sa fie foarte usor, si chiar asa a fost - la inceput. Am construit un robot grozav, am mers in excursie pe o planeta de gheata si m-am ferit de mancarea extraterestra a lui Gammy. Dar apoi lucrurile au luat-o razna! Antrenamentul de pilot spatial a fost mult mai greu decat ma asteptam, cei mai buni prieteni ai mei au inceput sa ma ignore si rautaciosii clasei incearca sa ma atraga spre latura intunecata a Fortei... care nu-i chiar asa de rea. Cand te gandesti ca ma vedeam deja cu sacii-n caruta... 

Acțiunea romanului "Floarea întunecată" de John Galsworthy, autor al ciclului Forsyte Saga și laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, se întinde pe o perioadă de aproape treizeci de ani din viața lui Mark Lennan, un sculptor dintr-o familie engleză înstărită. Alcătuit din trei părți, „Primăvara“, „Vara“ și „Toamna“, care corespund tot atâtor epoci din existența personajului principal, volumul surprinde trei mari pasiuni din viața lui Mark, primele două din vremea tinereții și a maturității, pentru două femei mature, iar a treia din vremea vârstei mijlocii, pentru o fată aflată abia la anii adolescenței. Liric și amuzant pe alocuri, prin stângăcia personajelor care nu reușesc uneori să-și exprime sentimentele, romanul lui Galsworthy conține pasaje descriptive remarcabile și impresionează prin structura simetrică a narațiunii, marcă a scriiturii unui mare autor.

Jafuri, comploturi, crime - pentru toate trebuie sa existe un tap ispasitor. Iunie 1825. Fracurile Negre, organizatie criminala condusa de Lecoq, mana dreapta a colonelului Bozzo-Corona, pun la cale jefuirea casei de bani a bancherului Bancelle, alcatuind un plan complicat menit sa induca in eroare justitia si sa o puna pe urmele unui tap ispasitor, manevra care constituie modalitatea de lucru obisnuita a acestei organizatii. Tapul ispasitor este Andre Maynotte, un armurier care traieste la Caen cu fermecatoarea sa sotie Julie si cu bebelusul lor. Simplu, onest si muncitor, el se bucura de fericirea conjugala pana cand aceasta lovitura neasteptata ii distruge linistea. Andre este condamnat si aruncat in inchiosoare, in timp ce Julie reuseste sa fuga...

Roman autobiografic, Darurile mamei este o carte a nostalgiei si a sfasierii in fata disparitiei unei lumi. Atunci cand devine clar ca mama ei varstnica nu se va mai intoarce niciodata acasa, Cecilie, fiica cea mai mare a familiei, trebuie sa goleasca de lucruri casa in care a crescut. Cand toate au fost impartite, donate sau aruncate, descopera intr-un sertar listele cu daruri pe care mama ei le scrisese, an dupa an. Lucrurile din liste devin reperele istoriei familiei de la sfarsitul secolului al XIX-lea pana in prezent, istorie pe care Cecilie o scrie pe parcursul  doi ani sub forma unui roman despre daruri, amintiri si dorinta oamenilor de a se intoarce in trecut. Intre timp, memoria si personalitatea mamei ei se sterg din ce in ce mai tare.

Creator al metaforelor, prozator-artist, Fănuş Neagu se bizuie pe efecte stilistice, pe inventivitatea cuvântului.

“În miezul romanului lui Fănuş Neagu ne putem imagina o scenă de teatru pe care urcă, rând pe rând, prezentându-se, personajele, ele anunţă carnavalul: trei zile de petrecere şi par a spune: bucuraţi-vă cu noi, totul e un joc, un spectacol, în curând va cădea cortina, atunci, vom redeveni cu toţii ceea ce suntem. Carnavalul suspendă timpul. În acest timp suspendat, imaginar şi ironic, se petrec aventurile personajelor lui Fănuş Neagu”, scrie Nicolae Manolescu.

“Vorbea singur, adânc încredinţat că mania asta îl va salva de spânzurătoare.

Lua o pară din fructieră şi muşca din ea lacom în cerul gurii lui se aprinse, cu miresme, cu vânt subţire şi cu lună, o livadă din Argeş. Fulgerător şi numai la extremitatea simţurilor, zări spre fundul livezii o fântână veche şi, pe marginea ei, o fată cu sânii goi, probabil avidă de dragoste. Treaz şi bine odihnit, ar fi reţinut imaginea până ce fata ar fi căpătat contur, fiindcă avea o dexteritate uimitoare de-a aduce cu faţa spre lumină şi adevăr siluetele de ceaţă care ne apar pe retină în clipa descântată când ieşim din somn. Excelent dresor sau şarlatan rafinat, îşi concentra întreaga fiinţă ca să le poarte din drumul nesigur al închipuirii până-n zona acoperită de memorie. Şi când ele puneau piciorul aici şi din umbre se schimbau în desene însufleţite, cu identitate precisă, el respira larg, zâmbea răzbunător şi posesiv şi fixa ziua execuţiei, totul în baza legii: nici o femeie până la 30 de ani nu-şi va purta fotografia prin domeniile subconştientului meu fără a fi pedepsită.

Dar în ziua aceea - «21 decembrie, anul una mie nouă sute şaizeci şi opt de lei şi 50 de bani datorie la braseria Athenée Palace» - nu recepta silueta fetei de la fântână. Muşcând din para galbenă şi rece, destinată să-i risipească mirosul de alcool din gură şi să astâmpere agitaţia câinelui pe care-1 purta în stomac, ocoli masa şi apucă acordeonul. ÎI întinse, sprijinindu-1 cu burta. Clapele de sidef şi de ebonite scoaseră scântei de ţipete. El tresări neplăcut”.

Reeditarea volumului Frumoşii nebuni ai marilor oraşe, de Fănuş Neagu, invită la (re)descoperirea unora dintre cele mai frumoase şi inspirate pagini din literatura contemporană românească.

„ O carte ca Frumoşii nebuni... se scrie când eşti tânăr sau mai eşti încă tânăr, zurliu, pus pe petreceri, fulgerat de un potop de speranţe, vesel şi predestinat, măcar în închipuire, izbânzilor. Eram încă tânăr. Şi iubeam zăpezile. Mateiu Caragiale, când a scris Craii de Curtea veche, era pe corzile razachii ale aventurii. De altminteri n-a ajuns niciodată bătrân. François Villon, care-şi scria poemele cu pumnalul în cârciumi logodite cu perdiţia, n-a fost nici el vreodată bătrân. (…)

Frumoşii nebuni cântă dragostea, libertatea şi răzvrătirea. Adică viaţa. Paginile scrise atunci se păstrează ca fumul în crestătura icoanelor potrivite sub candela Timpului. Sunt de zăpadă albastră, de Dunăre neistovită şi umblă-n ele sănii alungite de crivăţ, duhul legendelor şi al gerului care încleştează Bucureştii la margini de Orient şi lângă inima binecuvântată a tinereţii şi a femeilor”, scria  Fănuş Neagu, autorul volumului.

Iar Răzvan Voncu consideră că „Reuşita romanului e cu atât mai remarcabilă, cu cât modelele reale ale celor trei crai (ca şi ale altor personaje) sunt lesne recognoscibile. Radu Zăvoianu, bunăoară, este construit pornind de la modelul cântăreţului Dan Spătaru, Ed Valdara de la cel al fotbalistului Cornel Dinu, iar Raminţki este un alter ego al autorului însuşi. Transformarea lor în «crai» n-ar fi fost posibilă fără o spargere a limitelor realismului, fără o punere între paranteze a convenţiilor romanului tradiţional şi, evident, fără apelul la instrumentele fantasticului”.

Romanul face parte din Seria Podlak.

Cornwall 1794. In timp ce Ross Poldark si Demelza s-au impacat si si-au gasit linistea in micul cerc familial, iar problemele lor financiare par sa-si fi aflat in sfarsit rezolvarea, evenimentele din jur vin sa le tulbure din nou pacea. 
Bunul prieten al lui Ross, Dwight Enys, este capturat de francezi dupa ce corabia lui se scufunda, ceea ce il determina pe Ross sa organizeze o misiune de salvare care ii pune in pericol viata. Dar Ross nu ar fi Ross daca nu ar actiona cu nesabuinta. In plus, sosirea celor doi frati ai Demelzei, Sam si Drake, in cautare de munca, atrage dupa sine tot felul de necazuri. 
Drake se indragosteste de Morwenna Chynoweth, verisoara lui Elizabeth – fosta mare iubire a lui Ross si sotia dusmanului sau de moarte –, ceea ce face ca rivalitatea dintre cei doi dusmani sa-si gaseasca o noua tinta si conflictul sa atinga noi culmi. 
Inca o data, viitorul celor doua familii pare plin de nesiguranta. 

Plina de intrigi si secrete, pe fundalul romantic al tinutului Cornwall, cel de-al cincilea roman al seriei Poldark ii atrage pe cititori in vartejul vietilor acestor doua familii memorabile.
Winston Graham a scris mai mult de 45 de romane, traduse in toata lumea, iar faimoasa sa serie Poldark a fost ecranizata intr-un serial de televiziune difuzat in 24 de tari. 
Winston Graham a fost membru al Societatii Regale de Literatura si in 1983 i s-a conferit Ordinul Imperiului Britanic.

Cel de-al doilea roman al lui Guy de Maupassant spune povestea lui Georges Duroy de Cantel, poreclit „Bel-Ami“ de către admiratoarele sale, un tânăr ambițios și fără scrupule, și a ascensiunii sale sociale în Parisul de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Departe însă de a fi un simplu roman de dragoste, Bel-Ami este un roman de moravuri, o carte despre bani, sex și putere, o satiră a lumii finanțelor, afectată de scandalurile provocate de ciocnirea dintre afaceri și politică, dar și a lumii jurnalismului. Bel-Ami este cel mai bun roman al lui Maupassant și unul dintre cele mai citite romane franceze din toate timpurile.

Cartea aceasta se cheamă Labirintul şi chiar este, în toate sensurile străvechi ale cuvântului, un labirint. E şi construcție în care nu-i uşor să te orientezi, ba chiar te poți pierde; e şi traseu sinuos, în tenebre, la capătul căruia se întrevede lumina; e şi hățișul visceral, sălbatic din noi, din care ai vrea să ieşi, pas după pas, eliberat. Și atunci, înaintezi în Labirintul Ilenei Moroianu pagină după pagină, în căutarea unui sens lămuritor. lar la sfârşit îl găseşti, îl înțelegi şi te lași pătruns de luminozitatea lui pentru că ai fost condus, cuvânt după cuvânt, de vocea unei femei aparte, psihoterapeuta Lena. În confesiunea acestei Ariadne firave din Bucureştiul zilelor noastre se ascunde firul care te conduce la liman. Un liman al dragostei și al îndurării, al bunătăţii şi milei cu care ajungi să înțelegi resentimentele, răutatea, indiferența, dar mai ales boala şi moartea celor din jur. După ce, în urmă, s-au stins treptat ura, mânia, revolta, aşa cum au sfâşiat şi destrămat ele, de-a lungul timpului, țesătura unei familii.

Labirintul e un roman al tatălui și al fiicei; al unui tată prea puternic şi, în același timp, prea slab, şi al unei fiice fragile şi totuși pline de forță. E un roman despre părinți și copii, prinşi cu toții în pânza unei istorii româneşti rele, nefaste. Din mijlocul ei se decupează povestea tragică a unei familii, transcrisă sensibil, cu acuitate și alertețe. E cartea unui psiholog autentic. Și, în egală măsură, cartea unui prozator adevărat.